Plombe amalgam: Ce sunt, riscuri si avantaje

Plombele sunt folosite pentru a repara o carie în dinte. În timpul unei consultații, dentistul va decide tipul de plombă, pe care îl consideră necesar din punct de vedere clinic, pentru o anumită situație. Cel mai frecvent tip de plombă este amalgamul dentar, realizat dintr-un amestec de metale diferite. Plombele din amalgam dentar sunt adesea folosite pe dinții din spate, deoarece sunt rezistente.

Ce sunt plombele de amalgam?

Amalgamul dentar este un material de plombare dentară utilizat pentru a umple cavitățile cauzate de cariile dentare. Acesta este un amestec de metale, format din mercur lichid (elementar) și un aliaj sub formă de pulbere compus din argint, staniu și cupru. Aproximativ jumătate (50%) din amalgamul dentar este constituit din mercur elementar în greutate. 

Proprietățile chimice ale mercurului elementar îi permit să reacționeze cu particulele de aliaj de argint, cupru și staniu și să se lege între ele pentru a forma un amalgam. Plombele respective sunt adesea denumite “plombe de argint” din cauza aspectului lor asemănător cu argintul, deși utilizarea acestui termen nu este recomandată deoarece nu explică corect materialele din amalgam. 

Mercur în plombele de amalgam

La scurt timp după inventarea amalgamului, numeroase efecte nocive au fost raportate pe scară largă. Otrăvirea cu mercur a devenit o preocupare de top și mulți dentiști au jurat să nu mai folosească acest material. Cu toate acestea, majoritatea stomatologilor au continuat să folosească plombele din amalgam, deoarece erau mult mai ieftine, mai rapide și mai ușor de pus decât materialele tradiționale. Țări precum Suedia, Norvegia și Danemarca au interzis sau au restricționat utilizarea plombelor din amalgam din cauza efectelor toxice și otrăvitoare dovedite ale acestora. 

Dacă o persoană are o plombă de amalgam, în timpul mestecării, o cantitate mică de mercur din plombă (aproximativ 2-20 micrograme pe zi) este eliberată în corp. Guma de mestecat este deosebit de problematică, deoarece contribuie la eliberarea unei cantități și mai mari de mercur în organism. O creștere a temperaturii în gură, de exemplu, atunci când se consumă cafea sau ceai fierbinte, va încuraja, de asemenea, eliberarea vaporilor de mercur în gură.

Efectele plombelor încărcate cu mercur sunt înspăimântătoare. Aceste plombe sunt una dintre principalele cauze care contribuie la otrăvirea cu mercur. Ele pot provoca o gamă largă de probleme, inclusiv tremurături, insomnie, dureri de cap, leziuni nervoase, probleme renale și insuficiență respiratorie. Cercetătorii au descoperit că eliberarea la nivel scăzut a toxinelor de mercur în organism de la o plombă dentară poate duce la leziuni cerebrale pe termen lung. Este important de reținut că femeile însărcinate și cele care intenționează să rămână însărcinate sunt deosebit de expuse riscului.

Riscurile asociate cu plombele de amalgam

Riscurile potențiale ale amalgamului dentar:

• Conține mercur 

Eliberează niveluri scăzute de mercur sub formă de vapori care pot fi inhalați și absorbiți de plămâni. Expunerea la niveluri ridicate de vapori de mercur, care poate avea loc în unele medii profesionale, a fost asociată cu efecte adverse la nivelul creierului și al rinichilor.

• Sistemele neurologice în curs de dezvoltare la fetuși și copii mici pot fi mai sensibile la efectele neurotoxice ale vaporilor de mercur.

Sunt disponibile date clinice foarte limitate sau inexistente în ceea ce privește rezultatele pe termen lung asupra sănătății femeilor însărcinate și a fetușilor în curs de dezvoltare, a copiilor cu vârsta sub șase ani și a sugarilor care sunt alăptați la sân. 

Deși dovezile disponibile nu arată că expunerea la mercurul provenit din amalgamul dentar va duce la efecte adverse asupra sănătății în rândul populației generale, expunerea la mercur poate reprezenta un risc mai mare pentru sănătate în cazul grupurilor de persoane enumerate mai jos, care pot fi mai sensibile la potențialele efecte adverse asociate în general cu mercurul.

• Femeile însărcinate și fetușii în curs de dezvoltare
• Femeile care alăptează, nou-născuții și sugarii acestora
• Copii, în special cei cu vârsta mai mică de șase ani
• Persoanele cu boli neurologice preexistente
• Persoanele cu sensibilitate crescută (alergie) la mercur sau la alte componente (argint, cupru, staniu) ale amalgamului dentar

Avantajele și dezavantajele plombelor din amalgam

Principalele avantaje ale plombelor din amalgam sunt:

• Plombele de amalgam sunt de obicei mai puțin costisitoare decât alte plombe.
• Tratamentul este adesea finalizat într-o singură vizită.
• Acestea sunt foarte durabile și sunt ideale pentru dinții din spate, care exercită cea mai mare forță atunci când mușcă și mestecă.

Dezavantajele includ:

• Plombele de amalgam pot provoca sensibilitate la cald și rece în primele câteva săptămâni, timp în care gura se obișnuiește cu noua plombă.
• Pacienții cu alergii la metale nu pot folosi plombe de amalgam, deoarece pot provoca reacții adverse.
• Nu sunt discrete.

Cum se îndepărtează plombele de amalgam?

Cel mai bun mod de a îndepărta plombele de amalgam cu mercur este metoda SMART, care presupune:

• O umbrelă de cauciuc pentru dinți pentru a proteja gura
• Asigurarea unei acoperiri de unică folosință pentru păr și piele
• Îndepărtarea obturațiilor în bucăți, astfel încât vaporii să nu fie eliberați
• Utilizarea apei ozonate înainte și după înlocuirea plombei
• Un filtru HEPA/aspirator de mare volum deasupra pacienților
• Sisteme de purificare a aerului din cabinet
• Un ionizator pentru a elimina orice particule suplimentare de mercur din aer
• Clătirea cu chlorella/cărbune activat pentru a elimina urmele de mercur
• Alimentare cu oxigen pentru a respira pe nas

Concluzie

Există o serie de articole despre presupusele proprietăți toxice ale amalgamului. Deși plombele de amalgam pot elibera niveluri scăzute de vapori de mercur, în special atunci când sunt puse sau îndepărtate, există opinii separate pe tema toxicității sale. Dacă credeți că ați avut reacții adverse în urma tratamentului cu amalgam dentar, ar trebui să discutați acest lucru cu medicul dentist pentru a decide ce opțiune de tratament este cea mai bună pentru dvs.