Tiroidita subacuta (De Quervain): cauze, simptome si tratamente

Simptomele principale includ durere în regiunea gâtului, febră și sensibilitate la nivelul tiroidei, care pot persista timp de câteva săptămâni până la câteva luni. Majoritatea pacienților se recuperează complet după tratamentul corespunzător, deși în unele cazuri poate apărea hipotiroidism permanent. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Tipuri și cauze ale tiroiditei subacute

Tiroidita subacută poate avea multiple forme și cauze, fiecare cu particularități specifice în ceea ce privește manifestarea și evoluția bolii. Inflamația glandei tiroide poate fi declanșată de diverși factori, de la infecții virale până la modificări hormonale sau reacții autoimune.

Tiroidita granulomatoasă (De Quervain): Această formă de tiroidită subacută este caracterizată prin inflamație severă a glandei tiroide, cu formare de granuloame și infiltrare de celule gigante. Apare frecvent după o infecție virală a tractului respirator superior și se manifestă prin durere intensă în regiunea anterioară a gâtului. Pacienții prezintă sensibilitate marcată la palparea tiroidei, iar durerea poate iradia către maxilar sau urechi. Această formă este considerată cea mai dureroasă dintre toate tipurile de tiroidită subacută.

Tiroidita limfocitară (silențioasă): Această variantă de tiroidită subacută se dezvoltă fără durere și este adesea descoperită întâmplător în timpul analizelor de rutină. Se caracterizează prin infiltrare limfocitară a glandei tiroide și este frecvent asociată cu prezența anticorpilor antitiroidieni. Pacienții pot prezenta simptome ușoare de disfuncție tiroidiană, dar fără disconfort în regiunea gâtului.

Tiroidita postpartum: Această formă apare la femeile care au născut recent, de obicei în primul an după naștere. Este considerată o variantă de tiroidită autoimună și poate evolua cu episoade alternative de hipertiroidism și hipotiroidism. Aproximativ jumătate dintre paciente dezvoltă hipotiroidism permanent și necesită tratament de substituție hormonală pe termen lung.

Tiroidita indusă medicamentos: Anumite medicamente pot declanșa inflamația glandei tiroide și perturbarea funcției acesteia. Medicamentele precum amiodarona, interferon alfa, litiul sau inhibitorii de tirozin kinază pot cauza tiroidită subacută. Manifestările clinice variază în funcție de medicamentul implicat și pot include atât hipertiroidism cât și hipotiroidism.

Infecțiile virale și predispoziția genetică: Numeroase virusuri au fost asociate cu dezvoltarea tiroiditei subacute, inclusiv virusurile gripale, enterovirusurile și virusul urlian. Predispoziția genetică joacă un rol important, persoanele cu anumite antigene HLA fiind mai susceptibile la dezvoltarea bolii. Această interacțiune între factorii virali și genetici explică de ce nu toate persoanele care suferă de infecții virale dezvoltă tiroidită subacută.

Evoluția clinică și fazele bolii

Tiroidita subacută urmează un pattern caracteristic de evoluție, cu trei faze distincte care se succed în timp. Fiecare fază prezintă manifestări clinice specifice și modificări ale funcției tiroidiene care necesită monitorizare și management adecvat.

Faza tireotoxică (hipertiroidă): În această fază inițială, inflamația glandei tiroide determină eliberarea excesivă de hormoni tiroidieni în circulație. Pacienții prezintă simptome specifice hipertiroidismului precum palpitații, anxietate, transpirații excesive și pierdere în greutate. Această fază durează de obicei între 4 și 10 săptămâni și se remite spontan odată ce rezervele de hormoni tiroidieni sunt epuizate.

Faza de hipotiroidism: După epuizarea rezervelor hormonale, glanda tiroidă intră într-o fază de funcționare redusă. Pacienții pot dezvolta simptome de hipotiroidism precum oboseală, creștere în greutate și intoleranță la frig. Această fază poate dura între 4 și 8 săptămâni și necesită uneori tratament de substituție hormonală temporară.

Faza de recuperare (eutiroidiană): Reprezintă perioada în care funcția tiroidiană revine treptat la normal. Majoritatea pacienților își recapătă funcția tiroidiană normală în această fază, care poate dura între 2 și 4 luni. Monitorizarea atentă este necesară pentru a confirma recuperarea completă.

Durata și recidivă: Evoluția completă a tiroiditei subacute poate dura între 6 și 18 luni. Aproximativ 20% dintre pacienți pot experimenta recidive ale bolii, iar un procent mai mic poate dezvolta hipotiroidism permanent. Factorii care influențează durata și riscul de recidivă includ severitatea inflamației inițiale și prezența factorilor predispozanți.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale tiroiditei subacute variază în funcție de faza bolii și de tipul specific de tiroidită. Simptomatologia poate fi atât locală, la nivelul glandei tiroide, cât și sistemică, afectând întregul organism.

Durerea cervicală și sensibilitatea tiroidiană: Durerea este localizată în regiunea anterioară a gâtului și reprezintă unul dintre cele mai caracteristice simptome ale tiroiditei subacute granulomatoase. Aceasta poate fi intensă, cu caracter pulsatil și poate iradia către mandibulă, urechi sau partea superioară a pieptului. Sensibilitatea la palpare este marcată, iar pacienții pot avea dificultăți la înghițire sau la rotirea capului.

Mărirea în volum a glandei tiroide: Tiroida devine vizibil mărită și poate fi observată ca o umflătură în partea anterioară a gâtului. La palpare, glanda este fermă și dureroasă, iar creșterea în volum poate fi asimetrică, afectând inițial un singur lob tiroidian. Această mărire poate persista mai multe săptămâni și se remite treptat odată cu ameliorarea inflamației.

Simptome sistemice: Pacienții prezintă frecvent febră, stare de oboseală marcată și dureri musculare generalizate. Aceste manifestări sistemice sunt mai pronunțate în faza inițială a bolii și pot fi însoțite de scăderea poftei de mâncare și pierdere în greutate. Severitatea simptomelor sistemice variază considerabil între pacienți și poate fi influențată de tipul specific de tiroidită subacută.

Simptome de hipertiroidism: În faza tireotoxică a tiroiditei subacute, pacienții prezintă manifestări specifice excesului de hormoni tiroidieni. Acestea includ palpitații frecvente cu ritm cardiac accelerat, tremor fin al extremităților, intoleranță la căldură manifestată prin disconfort în medii calde, transpirații abundente și scădere în greutate în ciuda menținerii apetitului. Intensitatea acestor simptome variază de la pacient la pacient și poate persista între 4 și 10 săptămâni.

Simptome de hipotiroidism: Faza de hipotiroidism se caracterizează prin manifestări specifice deficitului de hormoni tiroidieni. Pacienții experimentează oboseală marcată și letargie, intoleranță la frig cu senzație permanentă de frig, constipație, creștere în greutate inexplicabilă și modificări ale dispoziției cu tendință spre depresie. Aceste simptome pot dura între 4 și 8 săptămâni și necesită uneori tratament de substituție hormonală.

Diagnostic

Diagnosticul tiroiditei subacute se bazează pe o combinație de manifestări clinice, teste de laborator și investigații imagistice. Evaluarea completă permite diferențierea de alte afecțiuni tiroidiene și stabilirea fazei bolii pentru un management terapeutic adecvat.

Evaluare clinică și anamneză: Medicul endocrinolog efectuează un examen fizic complet, cu accent pe palparea glandei tiroide pentru a evalua mărimea, consistența și sensibilitatea acesteia. Anamneza detaliată evidențiază prezența unei infecții virale recente, debutul și evoluția simptomelor, precum și istoricul personal și familial de afecțiuni tiroidiene. Durerea cervicală anterioară și iradierea acesteia spre mandibulă sau urechi reprezintă elemente cheie în stabilirea diagnosticului.

Teste funcționale tiroidiene: Evaluarea funcției tiroidiene prin dozarea hormonilor tiroidieni și a hormonului de stimulare tiroidiană oferă informații esențiale despre faza bolii. În perioada inițială, valorile hormonilor tiroidieni liberi sunt crescute, iar hormonul de stimulare tiroidiană este scăzut. Pe măsură ce boala progresează, acest pattern se inversează, reflectând trecerea prin fazele caracteristice ale afecțiunii.

Markeri inflamatori: Analiza markerilor inflamatori reprezintă un element important în diagnosticul tiroiditei subacute. Viteza de sedimentare a hematiilor și proteina C reactivă sunt semnificativ crescute în faza acută a bolii, confirmând prezența procesului inflamator. Acești markeri ajută la monitorizarea activității bolii și a răspunsului la tratament.

Scintigrafie tiroidiană și ecografie: Scintigrafia tiroidiană cu iod radioactiv evidențiază o captare scăzută sau absentă a iodului în faza tireotoxică, diferențiind astfel tiroidita subacută de alte cauze de hipertiroidism. Ecografia tiroidiană completează evaluarea, arătând zonele de inflamație și modificările structurale ale glandei, precum și monitorizarea evoluției sub tratament.

Diagnostic diferențial: Tiroidita subacută trebuie diferențiată de alte afecțiuni tiroidiene precum boala Graves, tiroidita Hashimoto sau tiroidita acută bacteriană. Elementele distinctive includ prezența durerii cervicale, evoluția fazică a bolii și modificările caracteristice ale testelor de laborator. Diagnosticul diferențial corect este esențial pentru alegerea strategiei terapeutice optime.

Tratament

Abordarea terapeutică a tiroiditei subacute urmărește ameliorarea simptomelor, reducerea inflamației și gestionarea disfuncției tiroidiene. Tratamentul este adaptat în funcție de severitatea simptomelor și faza bolii.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Aceste medicamente reprezintă prima linie de tratament pentru formele ușoare și moderate de tiroidită subacută. Ibuprofenul sau naproxenul, administrate în doze adecvate, reduc durerea și inflamația tiroidiană. Tratamentul începe cu doze mari, care sunt reduse treptat pe măsură ce simptomele se ameliorează.

Corticosteroizi: În cazurile severe sau atunci când medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene nu sunt suficiente, se administrează corticosteroizi precum prednison. Doza inițială este de 30-40 miligrame pe zi, cu reducere treptată pe parcursul a 4-6 săptămâni. Corticosteroizii oferă o ameliorare rapidă a durerii și inflamației, dar necesită monitorizare atentă pentru efectele secundare.

Betablocante: Aceste medicamente sunt utilizate pentru controlul simptomelor de hipertiroidism din faza inițială a bolii. Propranololul sau alte betablocante reduc frecvența cardiacă, tremorul și alte manifestări ale excesului de hormoni tiroidieni. Doza este ajustată în funcție de severitatea simptomelor și se reduce treptat odată cu ameliorarea acestora.

Levotiroxină: Tratamentul cu hormoni tiroidieni de substituție poate fi necesar în faza de hipotiroidism. Levotiroxina se administrează în doze individualizate, sub monitorizarea atentă a funcției tiroidiene. În majoritatea cazurilor, tratamentul este temporar și poate fi întrerupt după normalizarea funcției tiroidiene.

Monitorizare și urmărire: Pacienții cu tiroidită subacută necesită monitorizare regulată pentru evaluarea răspunsului la tratament și ajustarea terapiei. Consulturile periodice includ evaluarea simptomelor, examinarea fizică și teste de laborator pentru funcția tiroidiană și markerii inflamatori. Frecvența monitorizării este mai mare în primele săptămâni de tratament și se reduce progresiv pe măsură ce boala se ameliorează.

Prognostic și complicații

Tiroidita subacută prezintă în general un prognostic favorabil, cu vindecare completă în majoritatea cazurilor. Totuși, evoluția poate fi prelungită și există riscul unor complicații pe termen lung.

Evoluție și caracter autolimitat: Tiroidita subacută este o afecțiune autolimitată, cu durată variabilă între 6 și 18 luni. Majoritatea pacienților prezintă o ameliorare treptată a simptomelor și revenirea la funcția tiroidiană normală. Fazele bolii se succed într-o ordine predictibilă, deși durata fiecărei faze poate varia semnificativ între pacienți. Vindecarea completă este regula, dar aproximativ 5-10% dintre pacienți pot dezvolta hipotiroidism permanent.

Riscul de hipotiroidism permanent: Aproximativ 5-15% dintre pacienții cu tiroidită subacută dezvoltă hipotiroidism permanent, necesitând tratament de substituție hormonală pe termen lung. Acest risc este mai mare la pacienții care au prezentat episoade severe de inflamație tiroidiană, la cei cu istoric familial de boli tiroidiene și la persoanele care au dezvoltat anticorpi antitiroidieni în timpul bolii. Monitorizarea periodică a funcției tiroidiene este esențială pentru identificarea precoce a hipotiroidismului permanent.

Recăderi și recurențe: Aproximativ 20% dintre pacienți pot experimenta recurențe ale tiroiditei subacute în primul an după episodul inițial. Recăderile se manifestă prin reapariția durerii cervicale, a febrei și a modificărilor hormonale caracteristice. Factorii care cresc riscul de recurență includ întreruperea prematură a tratamentului, prezența infecțiilor virale repetate și predispoziția genetică. Fiecare episod de recurență necesită reluarea tratamentului specific.

Complicații rare: În cazuri excepționale, tiroidita subacută poate determina complicații severe precum paralizia corzilor vocale, calcificări tiroidiene sau formarea de abcese. Unii pacienți pot dezvolta fibrozare extensivă a glandei tiroide, care contribuie la instalarea hipotiroidismului permanent. Foarte rar, pot apărea complicații cardiovasculare în faza tireotoxică, mai ales la pacienții vârstnici sau cu afecțiuni cardiace preexistente.