Meniu

Preeclampsie: simptome, factori de risc, complicatii si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Maria Constantinescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Preeclampsia reprezintă o complicație gravă care poate apărea în timpul sarcinii, de obicei după săptămâna 20 de gestație. Această afecțiune se caracterizează prin creșterea tensiunii arteriale și prezența proteinelor în urină, putând afecta multiple organe precum rinichii, ficatul și creierul. Diagnosticarea precoce și monitorizarea atentă sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe atât pentru mamă, cât și pentru făt.

În cazurile severe, singura modalitate de tratament este nașterea, chiar dacă aceasta trebuie indusă prematur. Preeclampsia poate evolua rapid și necesită îngrijire medicală imediată pentru a preveni complicații precum convulsiile, accidentul vascular cerebral sau alte probleme care pot pune în pericol viața.

Semne și simptome

Preeclampsia se poate manifesta prin diverse simptome și semne clinice care necesită atenție medicală imediată. Monitorizarea regulată în timpul sarcinii permite detectarea precoce a acestor manifestări și inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Tensiune arterială crescută: Valorile tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg, măsurate în cel puțin două ocazii separate la interval de minimum patru ore, reprezintă unul dintre principalele semne ale preeclampsiei. Creșterea tensiunii arteriale poate fi graduală sau bruscă și necesită monitorizare atentă, deoarece poate duce la complicații severe precum accidentul vascular cerebral sau insuficiența renală.

Proteine în urină: Prezența proteinelor în urină, cunoscută sub numele de proteinurie, este un semn important al preeclampsiei. Această manifestare indică afectarea funcției renale și apare atunci când rinichii nu mai filtrează corect sângele. Proteinuria se poate detecta prin analize de urină efectuate în cadrul controalelor prenatale regulate.

Edem și retenție de lichide: Umflarea extremităților, în special a mâinilor și picioarelor, precum și a feței, reprezintă un semn frecvent al preeclampsiei. Această retenție de lichide apare brusc și este mai severă decât umflarea normală asociată sarcinii. Edemul facial, în special cel care apare dimineața, necesită evaluare medicală imediată.

Dureri de cap și modificări de vedere: Cefaleea severă, persistentă, care nu răspunde la analgezice obișnuite, poate indica preeclampsia. Modificările de vedere precum vedere încețoșată, sensibilitate la lumină sau apariția unor pete în câmpul vizual sunt semne de alarmă care necesită evaluare medicală urgentă. Aceste simptome pot indica afectarea sistemului nervos central.

Durere abdominală: Durerea în partea superioară a abdomenului, în special în zona subcostală dreaptă, poate indica afectarea ficatului în contextul preeclampsiei. Această durere este adesea intensă și persistentă, putând fi însoțită de greață și vărsături. Prezența acestui simptom necesită evaluare medicală imediată.

Greață și vărsături: Apariția sau agravarea greței și vărsăturilor după săptămâna 20 de sarcină poate fi un semn al preeclampsiei. Deși greața și vărsăturile sunt comune în primul trimestru, reapariția sau intensificarea lor în trimestrul doi sau trei necesită investigații suplimentare pentru excluderea preeclampsiei.

Factori de risc

Identificarea factorilor de risc pentru preeclampsie permite implementarea măsurilor preventive și monitorizarea atentă a sarcinilor cu risc crescut. Cunoașterea acestor factori ajută la stabilirea unui plan de urmărire personalizat.

Prima sarcină: Femeile aflate la prima sarcină prezintă un risc mai mare de a dezvolta preeclampsie. Acest lucru se datorează faptului că sistemul imunitar nu a fost expus anterior la antigene placentare și poate reacționa exagerat la acestea. Monitorizarea atentă a primei sarcini este esențială pentru detectarea precoce a semnelor de preeclampsie.

Sarcina multiplă: Sarcinile gemelare sau multiple cresc semnificativ riscul de preeclampsie. Acest risc este determinat de masa placentară mai mare și de solicitarea crescută asupra sistemului cardiovascular matern. Monitorizarea frecventă și îngrijirea specializată sunt necesare în aceste cazuri.

Vârsta peste 35 de ani: Femeile care rămân însărcinate după vârsta de 35 de ani au un risc crescut de a dezvolta preeclampsie. Acest risc este asociat cu modificările vasculare și metabolice care apar odată cu înaintarea în vârstă. Monitorizarea atentă și controalele prenatale regulate sunt esențiale pentru acest grup de vârstă.

Obezitate: Excesul ponderal și obezitatea reprezintă factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea preeclampsiei. Indicele de masă corporală crescut este asociat cu modificări metabolice și inflamatorii care pot contribui la apariția acestei complicații. Controlul greutății înainte de sarcină și menținerea unui stil de viață sănătos pot reduce acest risc.

Afecțiuni medicale preexistente: Prezența unor boli cronice precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială sau bolile renale crește semnificativ riscul de preeclampsie în timpul sarcinii. Aceste afecțiuni pot afecta funcționarea normală a vaselor de sânge și pot compromite perfuzia placentară, creând condiții favorabile pentru dezvoltarea preeclampsiei. Monitorizarea atentă și controlul acestor afecțiuni înainte și în timpul sarcinii sunt esențiale pentru reducerea riscului de complicații.

Antecedente de preeclampsie: Femeile care au dezvoltat preeclampsie într-o sarcină anterioară prezintă un risc de până la șapte ori mai mare de a dezvolta această complicație în sarcinile următoare. Acest risc este mai pronunțat dacă preeclampsia anterioară a fost severă sau a apărut devreme în sarcină. Monitorizarea frecventă și îngrijirea specializată sunt cruciale pentru aceste paciente.

Istoric familial: Existența unui istoric familial de preeclampsie, în special la rude de gradul întâi precum mama sau surorile, crește semnificativ riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni. Această predispoziție genetică sugerează existența unor factori ereditari care influențează susceptibilitatea la preeclampsie și necesită o monitorizare mai atentă a sarcinii.

Complicații

Preeclampsia poate avea consecințe severe atât pentru mamă, cât și pentru făt, afectând multiple organe și sisteme. Severitatea complicațiilor variază în funcție de momentul diagnosticului, răspunsul la tratament și prezența factorilor de risc asociați.

Complicații materne

Eclampsia: Reprezintă cea mai severă complicație a preeclampsiei, caracterizată prin apariția convulsiilor tonico-clonice generalizate. Aceste convulsii pot apărea brusc, fără semne premonitorii, și pot pune în pericol viața atât a mamei, cât și a fătului. Convulsiile sunt cauzate de edemul cerebral și vasospasmul care afectează circulația cerebrală, necesitând intervenție medicală imediată pentru prevenirea complicațiilor fatale.

Sindromul HELLP: Această complicație severă se caracterizează prin hemoliza eritrocitelor, creșterea enzimelor hepatice și scăderea numărului de trombocite. Sindromul poate evolua rapid și imprevizibil, punând în pericol viața mamei prin riscul de sângerare masivă, insuficiență hepatică și alte complicații severe. Diagnosticul precoce și nașterea de urgență sunt esențiale pentru salvarea vieții mamei și a fătului.

Afectarea organelor: Preeclampsia poate cauza leziuni severe ale organelor vitale, incluzând insuficiență renală acută, edem pulmonar și disfuncție hepatică. Rinichii sunt deosebit de vulnerabili, putând dezvolta glomerulonefrită și proteinurie severă. Ficatul poate prezenta zone de necroză și hemoragie, iar plămânii pot acumula lichid, ducând la insuficiență respiratorie acută.

Probleme cardiovasculare: Afectarea sistemului cardiovascular în preeclampsie poate duce la complicații severe precum insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral și tromboza. Tensiunea arterială foarte crescută poate cauza leziuni ale vaselor sangvine și poate afecta perfuzia organelor vitale. Aceste modificări pot persista și după sarcină, crescând riscul de boli cardiovasculare pe termen lung.

Complicații fetale

Restricția de creștere: Preeclampsia afectează semnificativ dezvoltarea fătului prin reducerea fluxului sangvin placentar și a aportului de nutrienți. Această restricție de creștere intrauterină poate duce la greutate mică la naștere și poate avea consecințe pe termen lung asupra dezvoltării copilului. Monitorizarea ecografică regulată este esențială pentru evaluarea creșterii fetale.

Nașterea prematură: În cazurile severe de preeclampsie, nașterea prematură poate fi necesară pentru a salva viața mamei și a fătului. Prematuritatea aduce cu sine riscuri suplimentare pentru nou-născut, incluzând probleme respiratorii, digestive și neurologice. Administrarea de corticosteroizi pentru maturarea pulmonară fetală poate fi necesară înainte de nașterea prematură.

Dezlipirea de placentă: Această complicație gravă apare când placenta se separă parțial sau complet de peretele uterin înainte de naștere. Dezlipirea de placentă poate provoca sângerare severă și poate compromite rapid starea fătului prin privarea de oxigen și nutrienți. Această urgență obstetricală necesită intervenție imediată prin operație cezariană pentru salvarea vieții fătului.

Opțiuni de tratament

Tratamentul preeclampsiei necesită o abordare complexă și individualizată, bazată pe severitatea simptomelor, vârsta gestațională și starea generală a mamei și fătului. Scopul principal este menținerea sănătății ambilor până când sarcina poate fi dusă la termen sau până când nașterea devine necesară pentru siguranța acestora.

Controlul tensiunii arteriale: Menținerea tensiunii arteriale în limite normale reprezintă un obiectiv esențial în managementul preeclampsiei. Medicamentele antihipertensive precum metildopa, labetalolul sau nifedipina sunt utilizate pentru a menține valorile tensionale sub 160/110 mmHg, reducând astfel riscul de complicații cerebrovasculare și alte afectări ale organelor. Alegerea medicamentului depinde de severitatea hipertensiunii și de prezența altor factori de risc.

Monitorizare și evaluare: Supravegherea atentă include măsurarea frecventă a tensiunii arteriale, analize de sânge și urină regulate, precum și monitorizarea stării fătului prin ecografii și cardiotocografie. Evaluările sunt efectuate zilnic în cazurile severe, urmărindu-se semne de agravare precum creșterea proteinuriei sau modificări ale funcției hepatice și renale.

Medicație: Tratamentul medicamentos include administrarea de sulfat de magneziu pentru prevenirea convulsiilor în cazurile severe, corticosteroizi pentru maturarea pulmonară fetală când există risc de naștere prematură și anticoagulante când este necesar. Dozele și combinațiile de medicamente sunt ajustate în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul la tratament.

Planificarea nașterii: Momentul optim al nașterii este stabilit în funcție de severitatea preeclampsiei și vârsta gestațională. În cazurile ușoare, sarcina poate fi continuată până aproape de termen cu monitorizare atentă. Pentru formele severe, nașterea poate fi necesară mai devreme, după administrarea corticosteroizilor pentru maturarea pulmonară fetală.

Îngrijirea spitalicească: Spitalizarea este necesară în cazurile moderate și severe pentru monitorizare continuă și intervenție promptă în caz de agravare. Echipa medicală evaluează constant starea mamei și a fătului, ajustează tratamentul și pregătește planul de naștere în funcție de evoluția clinică.

Strategii de prevenție

Prevenirea preeclampsiei se bazează pe identificarea factorilor de risc și implementarea unor măsuri specifice încă din perioada de preconcepție și din primul trimestru de sarcină. Abordarea preventivă reduce semnificativ riscul de complicații severe.

Îngrijirea prenatală regulată: Consultațiile prenatale regulate permit depistarea precoce a semnelor de preeclampsie prin monitorizarea tensiunii arteriale, a greutății și a analizelor de laborator. Frecvența vizitelor medicale crește odată cu avansarea sarcinii, permițând ajustarea planului de îngrijire în funcție de evoluția stării de sănătate.

Monitorizarea tensiunii arteriale: Măsurarea regulată a tensiunii arteriale la domiciliu și în cadrul consultațiilor prenatale permite identificarea rapidă a creșterilor tensionale. Valorile trebuie înregistrate și comunicate medicului, iar orice modificare bruscă necesită evaluare medicală imediată.

Modificări alimentare: Alimentația echilibrată, bogată în proteine, fructe, legume și cereale integrale, cu restricție moderată de sare, joacă un rol important în prevenirea preeclampsiei. Aportul adecvat de calciu și vitamina D este esențial, în special pentru gravidele cu risc crescut.

Aspirină în doză mică: Administrarea profilactică de aspirină în doză mică, începând din primul trimestru de sarcină, este recomandată gravidelor cu risc crescut de preeclampsie. Doza și momentul inițierii tratamentului sunt stabilite de medicul specialist în funcție de factorii de risc individuali.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos include menținerea unei greutăți optime, exerciții fizice moderate aprobate de medic, evitarea stresului și renunțarea la fumat și alcool. Odihna adecvată și reducerea activităților solicitante sunt importante pentru prevenirea complicațiilor.

Îngrijirea după naștere

Perioada postpartum necesită o atenție deosebită pentru femeile care au avut preeclampsie, deoarece riscul de complicații poate persista și după naștere. Monitorizarea atentă și îngrijirea specializată sunt esențiale pentru recuperarea completă și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Perioada de monitorizare: Primele 72 de ore după naștere sunt critice pentru monitorizarea tensiunii arteriale și a altor parametri vitali. Măsurătorile tensiunii arteriale trebuie efectuate la intervale regulate, iar analizele de sânge și urină sunt necesare pentru evaluarea funcției renale și hepatice. Semnele și simptomele preeclampsiei pot persista sau chiar se pot agrava în această perioadă, necesitând supraveghere medicală constantă.

Perioada de recuperare: Revenirea la normal a valorilor tensionale și ameliorarea simptomelor preeclampsiei poate dura între șase și douăsprezece săptămâni după naștere. În această perioadă, organismul trece prin modificări fiziologice importante pentru revenirea la starea anterioară sarcinii. Medicația antihipertensivă poate fi necesară în continuare, iar doza acesteia este ajustată treptat în funcție de valorile tensionale.

Îngrijirea de urmărire: Consultațiile regulate cu medicul sunt esențiale pentru monitorizarea recuperării și ajustarea tratamentului. Acestea includ verificări ale tensiunii arteriale, analize de sânge și evaluarea stării generale de sănătate. Frecvența consultațiilor este stabilită în funcție de severitatea preeclampsiei avute și de viteza de normalizare a parametrilor medicali.

Considerații de sănătate pe termen lung: Femeile care au avut preeclampsie prezintă un risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare și hipertensiune arterială în viitor. Este necesară monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și a factorilor de risc cardiovascular, precum și adoptarea unui stil de viață sănătos care să includă alimentație echilibrată, exerciții fizice moderate și evitarea factorilor nocivi precum fumatul și consumul excesiv de alcool.

Întrebări frecvente

Poate fi vindecată preeclampsia fără a naște copilul?

Preeclampsia nu poate fi complet vindecată fără nașterea copilului. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor până când nașterea devine sigură pentru mamă și copil.

Cât de devreme poate începe preeclampsia în sarcină?

Preeclampsia poate începe după săptămâna 20 de sarcină, dar este mai frecvent diagnosticată în al treilea trimestru. În cazuri rare, poate apărea mai devreme, necesitând monitorizare atentă.

Pot avea o naștere naturală dacă am preeclampsie?

Nașterea naturală este posibilă în cazurile ușoare de preeclampsie, dar decizia depinde de severitatea afecțiunii și de starea de sănătate a mamei și a fătului. Medicul va evalua riscurile și va recomanda cea mai sigură opțiune.

Dispare preeclampsia după naștere?

Preeclampsia se ameliorează de obicei după naștere, dar simptomele pot persista câteva zile sau săptămâni. Monitorizarea postnatală este esențială pentru a asigura recuperarea completă și pentru a preveni complicațiile.

Ce valori ale tensiunii arteriale indică preeclampsia?

Preeclampsia este suspectată când tensiunea arterială depășește 140/90 mmHg în două măsurători separate la intervale de cel puțin patru ore. Prezența proteinelor în urină confirmă diagnosticul.

Poate afecta preeclampsia sarcinile viitoare?

Femeile care au avut preeclampsie prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune în sarcinile viitoare. Este important să discutați cu medicul despre planificarea viitoarelor sarcini și măsurile preventive.

Cât de des ar trebui să-mi monitorizez tensiunea arterială?

Monitorizarea tensiunii arteriale ar trebui să fie regulată, mai ales dacă există factori de risc pentru preeclampsie. Medicul va recomanda frecvența măsurătorilor în funcție de starea individuală.

Care sunt primele semne ale preeclampsiei?

Primele semne ale preeclampsiei includ creșterea tensiunii arteriale, prezența proteinelor în urină, umflarea extremităților și dureri de cap severe. Orice simptom suspect ar trebui raportat imediat medicului.

Poate apărea preeclampsia după naștere?

Preeclampsia postpartum poate apărea la câteva zile sau săptămâni după naștere și necesită intervenție medicală promptă. Simptomele includ hipertensiune arterială și dureri de cap severe.

Există efecte pe termen lung ale preeclampsiei?

Preeclampsia poate crește riscul de boli cardiovasculare pe termen lung, inclusiv hipertensiune arterială și accident vascular cerebral. Este esențial să mențineți un stil de viață sănătos și să efectuați controale medicale regulate.

Concluzie

Preeclampsia este o afecțiune complexă care necesită monitorizare atentă și tratament adecvat pentru a proteja sănătatea mamei și a fătului. Deși simptomele se ameliorează de obicei după naștere, riscurile pe termen lung impun adoptarea unui stil de viață sănătos și urmărirea medicală regulată. Înțelegerea factorilor de risc și a semnelor timpurii ajută la prevenirea complicațiilor severe, iar colaborarea cu medicul este esențială pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Magee, L. A., Nicolaides, K. H., & Von Dadelszen, P. (2022). Preeclampsia. New England Journal of Medicine, 386(19), 1817-1832.

https://www.nejm.org/doi/abs/10.1056/NEJMra2109523

Dr. Maria Constantinescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.