Interococcus faecalis: cauze primare, factori de risc si transmitere

Factorii principali care contribuie la dezvoltarea infecțiilor cu Enterococcus faecalis includ igiena precară, expunerea la mediul spitalicesc, utilizarea prelungită de antibiotice și prezența dispozitivelor medicale invazive. Bacteria poate dezvolta rezistență la multiple antibiotice, ceea ce face tratamentul deosebit de dificil.

Surse primare ale infecției cu Enterococcus faecalis

Infecțiile cu Enterococcus faecalis apar prin diverse căi de transmitere, inclusiv contact direct, expunere la mediul contaminat și proceduri medicale. Bacteria poate supraviețui pe suprafețe pentru perioade îndelungate și are capacitatea de a forma biofilme rezistente pe dispozitivele medicale.

Igiena personală deficitară

Lipsa unei igiene corespunzătoare, în special a mâinilor, reprezintă un factor major în transmiterea bacteriei Enterococcus faecalis. Spălarea incorectă a mâinilor după utilizarea toaletei sau înainte de prepararea alimentelor permite bacteriei să se răspândească de la tractul digestiv către alte zone ale corpului sau către alte persoane. Igiena orală deficitară poate duce la colonizarea cavității bucale cu această bacterie.

Alimente și apă contaminate

Enterococcus faecalis poate contamina alimentele și apa prin manipulare necorespunzătoare sau expunere la materii fecale. Consumul de produse lactate nepasteurizate, carne insuficient preparată termic sau apă din surse nesigure crește riscul de infecție. Bacteria poate supraviețui în diverse condiții de mediu și temperatură, făcând dificilă eliminarea sa completă din alimentele contaminate.

Expunerea la mediul înconjurător

Bacteria poate supraviețui pe diverse suprafețe din mediul înconjurător, inclusiv în sol, apă și pe obiectele de uz comun. Contactul cu suprafețe contaminate în băi publice, bazine de înot sau alte spații comune poate duce la transmiterea bacteriei. Rezistența acesteia la dezinfectanți și capacitatea de a forma biofilme contribuie la persistența sa în mediu.

Mediul spitalicesc

Igiena deficitară a personalului medical: Transmiterea bacteriei prin mâinile personalului medical reprezintă o cale frecventă de răspândire a infecțiilor nosocomiale. Nerespectarea protocoalelor de igienă între consultații sau proceduri medicale permite bacteriei să se transmită de la un pacient la altul. Utilizarea incorectă a echipamentului de protecție contribuie la răspândirea infecției în mediul spitalicesc.

Echipamente medicale contaminate: Dispozitivele și instrumentele medicale pot deveni rezervoare pentru Enterococcus faecalis, în special când procedurile de sterilizare nu sunt respectate riguros. Bacteria formează biofilme pe catetere, sonde și alte echipamente medicale, creând focare de infecție rezistente la tratament. Aceste biofilme protejează bacteria de acțiunea antibioticelor și dezinfectanților.

Proceduri chirurgicale: Intervențiile chirurgicale cresc riscul de infecție cu Enterococcus faecalis prin expunerea țesuturilor sterile la bacterii. Contaminarea instrumentelor chirurgicale sau a câmpului operator poate duce la infecții postoperatorii severe. Utilizarea prelungită a cateterelor și drenurilor după operație oferă bacteriei oportunitatea de a forma biofilme și de a cauza infecții persistente.

Factori de risc pentru infecția cu Enterococcus faecalis

Dezvoltarea unei infecții cu Enterococcus faecalis este influențată de numeroși factori care afectează capacitatea organismului de a lupta împotriva bacteriei. Prezența acestor factori de risc crește semnificativ probabilitatea apariției unei infecții severe.

Spitalizare recentă

Pacienții care au fost recent internați în spital prezintă un risc crescut de a dezvolta infecții cu Enterococcus faecalis. Expunerea prelungită la mediul spitalicesc, contactul cu alți pacienți infectați și utilizarea dispozitivelor medicale invazive contribuie la acest risc. Durata spitalizării este direct proporțională cu probabilitatea de colonizare și infecție cu această bacterie.

Tratament anterior cu antibiotice

Utilizarea prelungită sau repetată a antibioticelor poate perturba flora bacteriană normală a organismului, permițând dezvoltarea excesivă a Enterococcus faecalis. Bacteria poate dezvolta rezistență la multiple clase de antibiotice, făcând tratamentul ulterior mai dificil. Selecția bacteriilor rezistente prin presiunea antibioticelor contribuie la persistența infecției.

Sistem imunitar slăbit

Persoanele cu sistem imunitar compromis sunt deosebit de vulnerabile la infecțiile cu Enterococcus faecalis. Pacienții cu boli cronice, cei care urmează tratamente imunosupresoare sau persoanele în vârstă au o capacitate redusă de a lupta împotriva infecției. Diabetul, bolile autoimune și tratamentele pentru cancer reprezintă factori semnificativi care cresc susceptibilitatea la infecție.

Proceduri medicale

Cateterizare: Introducerea cateterelor urinare reprezintă o procedură frecventă în mediul spitalicesc care poate facilita dezvoltarea infecțiilor cu Enterococcus faecalis. Bacteria colonizează suprafața cateterului, formând biofilme rezistente la antibiotice. Riscul de infecție crește proporțional cu durata menținerii cateterului, iar îndepărtarea acestuia poate fi necesară pentru tratamentul eficient al infecției.

Linii intravenoase: Dispozitivele intravenoase oferă o cale directă pentru bacteria Enterococcus faecalis de a pătrunde în fluxul sanguin. Colonizarea acestor dispozitive poate duce la bacteriemie și sepsis. Manipularea frecventă a liniilor intravenoase și durata prelungită de utilizare cresc semnificativ riscul de contaminare și infecție.

Implanturi cardiace: Valvele cardiace artificiale sunt deosebit de vulnerabile la colonizarea cu Enterococcus faecalis. Bacteria aderă la suprafața protezei, formând biofilme care pot cauza endocardită infecțioasă. Tratamentul acestor infecții este complex și poate necesita îndepărtarea chirurgicală a valvei contaminate.

Metode de transmitere

Enterococcus faecalis se poate răspândi prin multiple căi, incluzând contactul direct între persoane și expunerea la suprafețe contaminate. Înțelegerea acestor mecanisme de transmitere este esențială pentru implementarea măsurilor eficiente de prevenție și control al infecțiilor.

Contact direct între persoane: Transmiterea Enterococcus faecalis prin contact direct reprezintă o cale importantă de răspândire, în special în mediul spitalicesc. Contactul fizic între pacienți și personalul medical, precum și între pacienți, poate facilita transferul bacteriei. Acest lucru este deosebit de relevant în cazul persoanelor cu leziuni cutanate sau plăgi deschise, care oferă porți de intrare pentru bacterie.

Contact cu suprafețe contaminate: Suprafețele din mediul înconjurător pot găzdui bacteria Enterococcus faecalis pentru perioade îndelungate. Obiectele frecvent atinse precum clanțele ușilor, balustradele, echipamentele medicale și suprafețele din băi pot deveni rezervoare pentru această bacterie. Capacitatea sa de a supraviețui în condiții adverse și de a forma biofilme contribuie la persistența pe aceste suprafețe.

Transmiterea prin echipamente medicale: Echipamentele și instrumentele medicale reprezintă vectori importanți în transmiterea bacteriei Enterococcus faecalis în mediul spitalicesc. Instrumentele chirurgicale, endoscoapele, sondele și alte dispozitive medicale pot deveni contaminate în timpul procedurilor sau prin manipulare necorespunzătoare. Sterilizarea inadecvată sau protocoalele de dezinfecție nerespectate pot permite supraviețuirea și răspândirea bacteriei între pacienți. Capacitatea Enterococcus faecalis de a forma biofilme pe suprafețele acestor echipamente complică semnificativ procesul de decontaminare.

Transmiterea prin alimente și apă contaminate: Contaminarea alimentelor și a apei cu Enterococcus faecalis poate avea loc în diverse etape ale lanțului alimentar, de la producție până la prepararea finală. Bacteria poate contamina produsele lactate nepasteurizate, carnea insuficient preparată termic și legumele crude spălate necorespunzător. Sistemele de apă contaminate, în special în mediul spitalicesc, pot deveni surse importante de infecție. Rezistența bacteriei la temperaturi extreme și capacitatea sa de a supraviețui în medii acide contribuie la persistența sa în produsele alimentare contaminate.