Bursita trohanteriana: simptome, cauze, diagnostic si tratament

Când această bursă se inflamează, apare durere localizată în partea laterală a șoldului, care se poate agrava în timpul activităților fizice sau când persoana afectată stă culcată pe partea respectivă. Deși poate fi foarte dureroasă și poate limita semnificativ mobilitatea, bursita trohanteriana răspunde bine la tratament conservator în majoritatea cazurilor. Afecțiunea este mai frecventă la femei și la persoanele active fizic, dar poate apărea la orice vârstă.

Simptomele principale ale bursitei trohanteriene

Bursita trohanteriana se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care pot varia ca intensitate de la o persoană la alta. Acestea pot apărea brusc sau se pot dezvolta treptat în timp, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului.

Durere în partea laterală a șoldului: Durerea se manifestă în zona laterală a șoldului, la nivelul trohanterului mare. Aceasta poate fi ascuțită și intensă în fazele inițiale ale afecțiunii, fiind localizată într-un punct specific. Pacienții descriu adesea senzația ca fiind una de arsură sau de împunsătură în zona afectată, care se intensifică la atingere sau în timpul mișcării.

Durere care radiază spre coapsă sau fesă: Persoanele afectate pot simți o durere care se extinde din zona șoldului spre partea laterală a coapsei sau spre regiunea fesieră. Această durere poate fi continuă sau intermitentă și poate varia ca intensitate pe parcursul zilei. Uneori, durerea poate coborî până la genunchi, dar nu ar trebui să se extindă mai jos de acesta.

Durere la culcare pe partea afectată: Un simptom caracteristic este intensificarea durerii atunci când pacientul se culcă pe partea afectată. Acest lucru poate perturba semnificativ somnul și poate forța persoana să își schimbe frecvent poziția în timpul nopții. Mulți pacienți raportează că nu pot dormi pe partea cu bursita, ceea ce poate duce la probleme de somn și oboseală cronică.

Durere care se agravează în timpul activității: Activitățile fizice pot intensifica durerea asociată bursitei trohanteriene. Mersul pe jos, urcatul scărilor sau activitățile care implică mișcări repetitive ale șoldului pot exacerba simptomele. Chiar și activitățile zilnice simple, precum ridicarea din poziția șezut sau intrarea și ieșirea din mașină, pot deveni provocatoare.

Sensibilitate la atingere: Zona afectată devine sensibilă la atingere sau la presiune directă. Pacienții pot simți durere chiar și la atingeri ușoare ale zonei trohanterului mare. Această sensibilitate poate face dificilă purtarea hainelor strânse sau dormitul pe partea afectată.

Rigiditate și mobilitate redusă: Persoanele cu bursită trohanteriana pot experimenta rigiditate la nivelul șoldului, în special dimineața sau după perioade lungi de inactivitate. Această rigiditate poate limita amplitudinea mișcărilor și poate afecta capacitatea de a efectua activități normale precum îmbrăcatul sau ridicarea obiectelor de pe jos.

Umflătură sau inflamație locală: În unele cazuri, poate apărea o umflătură vizibilă în zona laterală a șoldului. Aceasta este cauzată de acumularea de lichid în bursa inflamată și poate fi însoțită de roșeață locală și căldură la atingere. Umflătura poate fi mai evidentă când pacientul stă în picioare sau după perioade de activitate fizică.

Cauze și factori de risc

Bursita trohanteriana poate fi cauzată de diverși factori și poate apărea în urma unor situații specifice care suprasolicită zona șoldului. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru prevenirea și tratamentul adecvat al afecțiunii.

Mișcări repetitive ale șoldului sau suprasolicitare: Activitățile care implică mișcări repetitive ale șoldului pot duce la iritarea și inflamarea bursei trohanteriene. Acest lucru este frecvent întâlnit la alergători, cicliști sau persoane care practică sporturi care solicită intens șoldul. Suprasolicitarea poate apărea și în cazul persoanelor care stau mult timp în picioare sau care urcă frecvent scări.

Traumatisme directe sau căderi: Loviturile directe în zona șoldului sau căderile pe partea laterală pot provoca inflamarea imediată a bursei trohanteriene. Impactul direct poate cauza deteriorarea țesuturilor din jurul bursei și poate declanșa un răspuns inflamator acut. Traumatismele repetate, chiar și minore, pot duce la dezvoltarea unei bursite cronice.

Postura defectuoasă sau mers anormal: Problemele de postură sau modificările în modul de mers pot pune presiune suplimentară pe bursa trohanterică. Acestea pot fi cauzate de diverse afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum scolioza, sau de diferențe în lungimea picioarelor. Un mers asimetric poate suprasolicita zona șoldului și poate duce la apariția bursitei.

Banda iliotibială tensionată: Tensiunea excesivă în banda iliotibială, o structură fibroasă care se întinde de la șold până la genunchi, poate irita bursa trohanterică. Această tensiune poate fi cauzată de antrenamente intense, postura incorectă sau dezechilibre musculare. Sportivii sunt deosebit de predispuși la această problemă.

Intervenții chirurgicale anterioare la șold sau implanturi: Persoanele care au suferit operații la nivelul șoldului sau care au implanturi prezintă un risc crescut de a dezvolta bursită trohanteriana. Modificările anatomice și cicatricile postoperatorii pot afecta biomecanica normală a șoldului și pot duce la iritarea bursei.

Afecțiuni inflamatorii: Diverse boli inflamatorii sistemice pot predispune la dezvoltarea bursitei trohanteriene. Artrita reumatoidă și guta sunt exemple de afecțiuni care pot afecta bursele din întregul corp, inclusiv bursa trohanterică. Aceste condiții pot cauza inflamație cronică și pot complica tratamentul bursitei.

Obezitate, vârstă și sex feminin: Persoanele cu greutate în exces prezintă un risc crescut de a dezvolta bursită trohanteriana din cauza presiunii suplimentare exercitate asupra articulațiilor șoldului. Vârsta înaintată contribuie la uzura naturală a țesuturilor și modificări în biomecanica șoldului. Femeile sunt mai predispuse la această afecțiune din cauza particularităților anatomice ale bazinului și diferențelor hormonale care pot afecta structura țesuturilor moi.

Diagnosticarea bursitei trohanteriene

Diagnosticarea bursitei trohanteriene necesită o evaluare complexă care combină examinarea clinică detaliată cu investigații imagistice specifice. Această abordare permite medicului să stabilească severitatea afecțiunii și să excludă alte patologii ale șoldului.

Evaluarea clinică și istoricul medical: Medicul va analiza în detaliu istoricul durerii, inclusiv momentul apariției, factorii declanșatori și evoluția simptomelor. Sunt importante informațiile despre activitățile fizice ale pacientului, traumatismele anterioare și prezența altor afecțiuni medicale care ar putea contribui la dezvoltarea bursitei trohanteriene. Istoricul complet ajută la identificarea cauzelor subiacente și la planificarea tratamentului adecvat.

Examinarea fizică: În timpul examinării fizice, medicul va palpa zona trohanterului mare pentru a localiza punctele dureroase și va evalua amplitudinea mișcărilor șoldului. Sunt efectuate teste specifice pentru a reproduce simptomele și a evalua forța musculară. Medicul va observa și postura pacientului, modul de mers și va căuta eventuale asimetrii ale membrelor inferioare care ar putea contribui la apariția afecțiunii.

Radiografii: Radiografiile șoldului sunt utile pentru excluderea altor patologii osoase sau articulare care ar putea cauza simptome similare. Acestea pot evidenția modificări degenerative, calcifieri ale țesuturilor moi sau prezența unor pinteni osoși în zona trohanterului mare. Deși bursita în sine nu este vizibilă pe radiografii, acestea sunt esențiale pentru diagnosticul diferențial.

Ecografie: Examinarea ecografică reprezintă o metodă eficientă pentru vizualizarea bursitei trohanteriene, permițând observarea directă a bursei inflamate și măsurarea grosimii acesteia. Ecografia poate evidenția prezența lichidului în bursă, modificări ale țesuturilor moi înconjurătoare și eventuale leziuni ale tendoanelor. Această investigație are avantajul de a fi neinvazivă și de a permite examinarea dinamică a structurilor afectate.

Imagistică prin rezonanță magnetică: Rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi din jurul șoldului, fiind utilă în cazurile complexe sau atunci când diagnosticul este incert. Această investigație poate evidenția gradul de inflamație al bursei, modificări ale tendoanelor și mușchilor adiacenți și poate identifica alte patologii asociate care nu sunt vizibile prin alte metode imagistice.

Injecții diagnostice: Injecțiile cu anestezic local în bursa trohanterică pot avea atât rol diagnostic, cât și terapeutic. Dispariția temporară a durerii după injectare confirmă diagnosticul de bursită trohanteriana. Această procedură poate fi efectuată sub ghidaj ecografic pentru a asigura precizia plasării substanței și pentru a evita complicațiile.

Opțiuni de tratament

Tratamentul bursitei trohanteriene urmărește reducerea inflamației, ameliorarea durerii și restabilirea funcției normale a șoldului. Abordarea terapeutică este de obicei conservatoare, cu accent pe metodele neinvazive.

Odihnă și modificarea activității: Primul pas în tratamentul bursitei trohanteriene constă în reducerea activităților care provoacă sau agravează durerea. Pacienții trebuie să evite poziționarea prelungită pe partea afectată și să își modifice temporar rutina zilnică pentru a limita mișcările care solicită excesiv șoldul. Utilizarea unui baston sau a cârjelor poate fi recomandată pentru a reduce presiunea asupra articulației afectate.

Aplicarea gheții: Aplicarea locală a gheții reprezintă o metodă eficientă pentru reducerea inflamației și calmarea durerii acute. Compresele reci trebuie aplicate pe zona afectată timp de 15-20 de minute, de mai multe ori pe zi, în special după activitate fizică. Este important să se folosească un prosop subțire între gheață și piele pentru a preveni leziunile cutanate.

Medicamente antiinflamatoare și calmante: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt eficiente în reducerea inflamației și ameliorarea durerii. Acestea pot fi administrate oral sau aplicate local sub formă de geluri sau creme. Este important ca administrarea acestor medicamente să se facă sub supravegherea medicului, mai ales în cazul tratamentelor de lungă durată.

Fizioterapie și exerciții: Programul de fizioterapie include exerciții specifice pentru întinderea și întărirea musculaturii șoldului și a bandei iliotibiale. Terapeuții utilizează tehnici precum ultrasunetele, electroterapia și masajul terapeutic pentru a reduce inflamația și a îmbunătăți mobilitatea. Exercițiile trebuie efectuate progresiv, cu intensitate crescătoare, pentru a evita agravarea simptomelor.

Injecții cu corticosteroizi: Injecțiile locale cu corticosteroizi reprezintă o opțiune eficientă pentru cazurile în care durerea persistă în ciuda tratamentului conservator. Acestea sunt administrate direct în bursa inflamată, oferind ameliorare rapidă a simptomelor. Deși eficiente, numărul injecțiilor trebuie limitat pentru a evita efectele adverse asupra țesuturilor locale.

Terapia cu unde de șoc: Această metodă modernă de tratament utilizează unde acustice de înaltă energie pentru stimularea proceselor naturale de vindecare și reducerea inflamației. Terapia cu unde de șoc este neinvazivă și poate fi deosebit de utilă în cazurile cronice care nu răspund la alte forme de tratament conservator.

Intervenția chirurgicală: Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor severe care nu răspund la terapiile conservative timp de 6-12 luni. Procedura implică de obicei îndepărtarea bursei inflamate și poate fi efectuată prin tehnici minim invazive. Recuperarea postoperatorie necesită un program specific de reabilitare pentru restabilirea completă a funcției șoldului.

Strategii de prevenție

Prevenirea bursitei trohanteriene implică adoptarea unor măsuri specifice pentru protejarea șoldului și menținerea unei biomecanici corecte a articulației. Aceste strategii sunt esențiale atât pentru prevenirea apariției inițiale a afecțiunii, cât și pentru evitarea recidivelor.

Evitarea suprasolicitării șoldului: Activitățile care implică mișcări repetitive ale șoldului trebuie alternate cu perioade de odihnă adecvate. Sportivii și persoanele care desfășoară activități fizice intense ar trebui să includă în programul lor exerciții de încălzire corespunzătoare și să evite suprasolicitarea excesivă a articulației șoldului. Alternarea diferitelor tipuri de activități fizice poate ajuta la distribuirea uniformă a presiunii asupra articulațiilor.

Postura corectă și mecanica corporală: Menținerea unei posturi corecte în timpul activităților zilnice este fundamentală pentru prevenirea bursitei trohanteriene. Poziția corectă a coloanei vertebrale și alinierea adecvată a șoldurilor în timpul șezutului, mersului și ridicării obiectelor grele reduc presiunea asupra bursei trohanteriene. Tehnicile corecte de ridicare și poziționare trebuie învățate și aplicate consecvent.

Progresie graduală în activitate: Intensitatea și durata activităților fizice trebuie crescute treptat pentru a permite adaptarea țesuturilor la noile solicitări. Această abordare este deosebit de importantă pentru persoanele care încep un nou program de exerciții sau care revin la activitatea fizică după o perioadă de inactivitate. Creșterea treptată a intensității previne suprasolicitarea bruscă a bursei trohanteriene.

Întindere și întărire regulată: Exercițiile de întindere și întărire musculară sunt esențiale pentru menținerea flexibilității și stabilității articulației șoldului. Un program regulat de stretching pentru mușchii șoldului și banda iliotibială, combinat cu exerciții de întărire pentru mușchii fesieri și stabilizatorii șoldului, poate preveni apariția bursitei trohanteriene. Aceste exerciții trebuie efectuate corect și constant.

Controlul greutății corporale: Menținerea unei greutăți corporale optime este crucială pentru reducerea presiunii asupra articulațiilor șoldului. Excesul de greutate pune o presiune suplimentară asupra bursei trohanteriene, crescând riscul de inflamație. Un program echilibrat de alimentație și exerciții fizice adecvate poate ajuta la menținerea unei greutăți sănătoase.

Utilizarea ortezelor pentru diferența de lungime a picioarelor: Diferența de lungime între picioare poate fi corectată prin utilizarea tălpilor ortopedice sau a inserțiilor speciale în încălțăminte. Aceste dispozitive ajută la echilibrarea biomecanicii mersului și reduc stresul asimetric asupra șoldurilor. Evaluarea și prescrierea ortezelor trebuie făcută de către un specialist pentru rezultate optime.

Prevenirea căderilor: Implementarea măsurilor de siguranță pentru prevenirea căderilor este esențială, în special pentru persoanele în vârstă. Acestea includ iluminarea adecvată a spațiilor de locuit, eliminarea obstacolelor din zonele de trecere, utilizarea covoarelor antiderapante și instalarea barelor de sprijin în baie. Exercițiile de echilibru și coordonare pot îmbunătăți stabilitatea și reduce riscul de cădere.