Bursita umar: simptome, factori de risc, tratament si recuperare

Simptomele includ durere la mișcarea brațului, în special deasupra capului, umflarea zonei afectate și limitarea mobilității articulației. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică și investigații imagistice, iar tratamentul combină repausul, terapia antiinflamatorie și exercițiile de recuperare. În cazurile severe sau cronice, medicii pot recomanda injecții cu corticosteroizi sau intervenție chirurgicală.

Tipurile de bursită a umărului

Bursita umărului se manifestă în mai multe forme, fiecare cu particularități specifice în ceea ce privește evoluția și abordarea terapeutică. Înțelegerea tipului de bursită prezent este esențială pentru stabilirea celui mai eficient plan de tratament.

Bursita cronică: Această formă apare ca rezultat al microtraumatismelor repetate sau al episoadelor anterioare de bursită acută netratate corespunzător. Pacienții prezintă durere persistentă și disconfort la nivelul umărului, care se accentuează în timpul activităților cotidiene. Simptomele pot fluctua în intensitate, cu perioade de ameliorare urmate de exacerbări. Tratamentul necesită o abordare pe termen lung, care include modificarea activităților și exerciții specifice de întărire musculară.

Bursita acută: Forma acută apare brusc, de obicei în urma unui traumatism direct sau a unei suprasolicitări intense a articulației umărului. Durerea este intensă și apare rapid, însoțită de limitarea semnificativă a mișcărilor și umflarea vizibilă a zonei afectate. Pacienții pot resimți căldură locală și sensibilitate crescută la atingere. Tratamentul imediat cu repaus și aplicații reci este esențial pentru prevenirea cronicizării.

Bursita infecțioasă: Reprezintă forma cea mai severă, cauzată de infectarea bursei cu diverși agenți patogeni. Zona afectată devine roșie, caldă și extrem de dureroasă la atingere. Pacienții pot prezenta febră și stare generală alterată. Această formă necesită tratament urgent cu antibiotice și, uneori, drenaj chirurgical pentru prevenirea complicațiilor severe.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale bursitei umărului variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, dar există un set caracteristic de simptome care ajută la identificarea și diagnosticarea acestei afecțiuni.

Durerea în timpul mișcării: Pacienții experimentează durere semnificativă la ridicarea brațului deasupra capului sau la efectuarea mișcărilor de rotație. Intensitatea durerii crește progresiv pe măsura utilizării articulației și poate persista chiar și în repaus. Durerea poate iradia către gât sau spre partea superioară a brațului, limitând semnificativ activitățile zilnice.

Umflarea și inflamația: Zona afectată prezintă o creștere vizibilă în volum, cauzată de acumularea de lichid în bursa inflamată. Umflarea poate fi localizată în partea superioară sau laterală a umărului și este adesea însoțită de sensibilitate la palpare. Aspectul umflat poate persista mai multe zile sau săptămâni, în funcție de severitatea inflamației.

Rigiditatea și limitarea mișcării: Articulația umărului devine rigidă, iar pacienții resimt dificultate în efectuarea mișcărilor complete. Limitarea mobilității afectează în special mișcările de abducție și rotație externă. Această rigiditate poate fi mai pronunțată dimineața sau după perioade prelungite de inactivitate.

Sensibilitatea la atingere: Zona afectată devine extrem de sensibilă la presiune și atingere. Pacienții pot resimți disconfort chiar și la contactul ușor cu hainele sau în timpul somnului. Această hipersensibilitate poate persista chiar și după ce alte simptome încep să se amelioreze.

Căldura în zona afectată: Regiunea umărului afectat prezintă o creștere locală a temperaturii, perceptibilă la atingere. Această manifestare este cauzată de procesul inflamator activ și poate fi însoțită de roșeață a pielii din zona respectivă. Senzația de căldură este mai pronunțată în cazurile acute sau în bursita infecțioasă.

Factori de risc

Identificarea și înțelegerea factorilor de risc pentru dezvoltarea bursitei umărului permite implementarea măsurilor preventive și adaptarea activităților pentru reducerea riscului de apariție a afecțiunii.

Vârsta și genul

Riscul de dezvoltare a bursitei umărului crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai frecventă la persoanele peste 40 de ani. Modificările degenerative ale țesuturilor și scăderea elasticității contribuie la această predispoziție. Femeile prezintă un risc ușor mai mare de dezvoltare a afecțiunii, posibil din cauza diferențelor anatomice și hormonale.

Afecțiuni medicale

Anumite boli sistemice pot crește riscul dezvoltării bursitei umărului. Artrita reumatoidă, guta și diabetul zaharat pot cauza inflamație la nivelul burselor. Bolile tiroidiene și afecțiunile renale cronice pot modifica structura țesuturilor moi și pot predispune la apariția bursitei. Pacienții cu aceste afecțiuni necesită monitorizare atentă și un plan de tratament adaptat patologiei de bază.

Riscuri ocupaționale

Zugravi și tâmplari: Aceste profesii implică mișcări repetitive deasupra capului și utilizarea frecventă a uneltelor grele. Zugravii sunt expuși la riscul de bursită prin mișcările repetate de vopsire a tavanelor și pereților, în timp ce tâmplarii dezvoltă frecvent inflamație din cauza folosirii intensive a uneltelor și manipulării materialelor grele deasupra nivelului umerilor.

Sportivi și muzicieni: Sportivii care practică sporturi cu aruncări repetitive, precum baseball sau tenis, sunt predispuși la dezvoltarea bursitei. Muzicienii, în special cei care cântă la instrumente cu coarde sau instrumente de suflat mari, pot dezvolta bursită din cauza poziției prelungite a brațelor și mișcărilor repetitive necesare interpretării.

Lucrători în depozite: Activitatea în depozite presupune ridicarea și manipularea frecventă a cutiilor și obiectelor grele, adesea deasupra nivelului umerilor. Mișcările repetitive de încărcare și descărcare, combinate cu greutățile mari, pot cauza iritarea și inflamarea burselor umărului.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea bursitei umărului necesită o evaluare complexă pentru identificarea corectă a cauzei și severității afecțiunii. Medicii utilizează diverse metode de examinare și investigații pentru stabilirea diagnosticului precis și elaborarea planului de tratament adecvat.

Examinarea fizică: Medicul evaluează mobilitatea umărului prin teste specifice care reproduc simptomele pacientului. Palparea zonei afectate permite identificarea punctelor dureroase și evaluarea gradului de inflamație. Medicul verifică amplitudinea mișcărilor și forța musculară, comparând umărul afectat cu cel sănătos pentru o evaluare completă.

Teste imagistice: Radiografia umărului poate evidenția modificări osoase sau calcifieri ale țesuturilor moi. Ecografia și rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, permițând vizualizarea burselor inflamate și evaluarea severității afecțiunii. Aceste investigații ajută la excluderea altor patologii și la planificarea tratamentului optim.

Aspirația articulară: Această procedură implică extragerea de lichid din bursa inflamată pentru analiză. Lichidul extras este examinat pentru identificarea prezenței infecției sau a cristalelor specifice unor afecțiuni precum guta. Procedura poate avea și rol terapeutic prin reducerea presiunii și a durerii locale.

Analize de sânge: Testele de sânge pot identifica markeri ai inflamației și pot ajuta la diagnosticarea afecțiunilor sistemice asociate. Acestea includ determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor și a proteinei C reactive, precum și teste specifice pentru boli reumatismale sau infecțioase.

Opțiuni de tratament

Tratamentul bursitei umărului urmărește reducerea inflamației, ameliorarea durerii și restabilirea funcției normale a articulației. Abordarea terapeutică este adaptată în funcție de severitatea simptomelor și cauza subiacentă a afecțiunii.

Repaus și modificarea activității

Reducerea temporară a activităților care solicită umărul este esențială pentru vindecarea bursitei. Pacienții trebuie să evite mișcările care provoacă durere și să își modifice tehnicile de lucru pentru a reduce stresul asupra articulației. Repausul trebuie echilibrat cu exerciții ușoare pentru prevenirea rigidității.

Terapia cu gheață

Aplicarea locală a gheții reduce inflamația și ameliorează durerea în faza acută a bursitei. Compresele reci trebuie aplicate pentru perioade de 15-20 de minute, de trei până la patru ori pe zi. Este important să se folosească un prosop subțire între gheață și piele pentru protecție și să se respecte intervalele dintre aplicări.

Medicamente pentru ameliorarea durerii

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene reprezintă prima linie de tratament pentru reducerea durerii și inflamației în bursita umărului. Acestea pot fi administrate oral sau aplicate topic sub formă de geluri sau creme. În cazurile severe, medicul poate prescrie medicamente mai puternice pentru controlul durerii, inclusiv analgezice opioide pentru perioade scurte de timp.

Fizioterapie

Programul de fizioterapie include exerciții specifice pentru întărirea musculaturii umărului și îmbunătățirea mobilității articulare. Fizioterapeutul utilizează tehnici manuale, ultrasunete și electroterapie pentru reducerea inflamației și durerii. Terapia include și educarea pacientului privind postura corectă și tehnicile de mișcare pentru prevenirea recidivelor.

Intervenții medicale

Injecții cu corticosteroizi: Aceste injecții sunt administrate direct în bursa inflamată pentru a reduce rapid inflamația și durerea. Efectul poate dura mai multe săptămâni sau luni, oferind o perioadă de ameliorare în care pacientul poate participa mai eficient la programul de recuperare. Numărul injecțiilor este limitat pentru a evita efectele adverse asupra țesuturilor locale.

Antibiotice pentru infecție: În cazul bursitei infecțioase, tratamentul cu antibiotice este esențial pentru combaterea infecției bacteriene. Medicamentele sunt alese în funcție de tipul bacteriei identificate și pot fi administrate oral sau intravenos în cazurile severe. Durata tratamentului variază între 7 și 14 zile, în funcție de severitatea infecției și răspunsul la tratament.

Intervenție chirurgicală artroscopică: Această procedură minim invazivă este rezervată cazurilor severe sau cronice care nu răspund la tratamentul conservator. Prin intermediul artroscopiei, chirurgul poate îndepărta bursa inflamată și țesutul cicatricial, precum și să corecteze eventualele probleme structurale care au contribuit la apariția bursitei.

Strategii de prevenție

Prevenirea bursitei umărului implică o combinație de măsuri care vizează protejarea articulației și menținerea unei funcții optime. Adoptarea unor practici corecte în activitățile zilnice și exerciții fizice poate reduce semnificativ riscul de apariție a afecțiunii.

Tehnici corecte de exercițiu: Executarea corectă a exercițiilor pentru umăr este fundamentală pentru prevenirea bursitei. Mișcările trebuie efectuate controlat, cu încălzire adecvată înainte de antrenament și progresie graduală a intensității. Tehnica corectă include evitarea mișcărilor bruște și menținerea unei poziții echilibrate a articulației în timpul exercițiilor.

Ergonomia la locul de muncă: Organizarea ergonomică a spațiului de lucru reduce stresul asupra articulației umărului. Monitorul calculatorului trebuie poziționat la nivelul ochilor, iar tastatura și mouse-ul la o înălțime care permite menținerea coatelor aproape de corp. Obiectele frecvent utilizate trebuie amplasate în zona de confort, evitând întinderile excesive.

Exerciții de întindere regulate: Stretchingul regulat menține flexibilitatea țesuturilor moi din jurul umărului și previne rigiditatea. Exercițiile de întindere trebuie efectuate blând, fără mișcări bruște, menținând poziția timp de 15-30 de secunde. Acestea sunt deosebit de importante înainte și după activități fizice solicitante.

Modificarea activităților: Adaptarea tehnicilor de lucru și a activităților recreative reduce riscul de suprasolicitare a umărului. Alternarea sarcinilor, utilizarea uneltelor ergonomice și includerea pauzelor regulate sunt esențiale. Activitățile care implică mișcări repetitive trebuie modificate pentru a distribui uniform solicitarea asupra articulației.

Perioada de recuperare

Recuperarea după bursita umărului urmează un parcurs predictibil, cu diferite etape care necesită abordări specifice de tratament. Durata și succesul recuperării depind de severitatea afecțiunii și de respectarea planului terapeutic.

Recuperarea pe termen scurt: În primele săptămâni după debutul bursitei, accentul se pune pe controlul inflamației și reducerea durerii. Repausul relativ al articulației, combinat cu aplicații locale de gheață și medicație antiinflamatorie, permite diminuarea simptomelor acute. Mișcările blânde și exercițiile ușoare pot fi introduse treptat, în funcție de toleranța la durere.

Prognostic pe termen lung: Majoritatea pacienților cu bursită a umărului se recuperează complet cu tratament adecvat și respectarea recomandărilor medicale. Totuși, există riscul de recurență, în special la persoanele care continuă activitățile care au declanșat inițial afecțiunea. Modificarea permanentă a tehnicilor de lucru și menținerea unui program regulat de exerciții de întărire și întindere sunt esențiale pentru prevenirea episoadelor viitoare.

Reluarea activităților: Revenirea la activitățile normale trebuie făcută gradual, sub îndrumarea medicului și a fizioterapeutului. Procesul începe cu activități ușoare și progresează treptat către cele mai solicitante. Sportivii pot reveni la antrenamente specifice doar după ce au recuperat complet forța musculară și mobilitatea articulară, iar durerea a dispărut. Monitorizarea atentă a simptomelor în timpul reluării activităților permite ajustarea nivelului de efort pentru prevenirea recidivelor.