Artrita la glezna piciorului: tipuri, simptome, tratament si recuperare

Simptomele se dezvoltă treptat și pot include durere la mișcare, rigiditate articulară și tumefiere. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a bolii și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Tipuri de artrită la glezna piciorului

Artrita la glezna piciorului poate avea diverse cauze și manifestări, fiecare tip prezentând caracteristici distincte care necesită abordări terapeutice specifice. Înțelegerea tipului de artrită este crucială pentru stabilirea celui mai eficient plan de tratament.

Artrita post-traumatică: Această formă de artrită apare ca urmare a unei leziuni anterioare la nivelul gleznei, cum ar fi o fractură sau o entorsă severă. Traumatismul inițial poate deteriora cartilajul articular sau poate modifica biomecanica normală a articulației, ducând la uzura accelerată a acesteia. Simptomele se pot dezvolta la câțiva ani după traumatismul inițial și pot include durere persistentă, rigiditate și instabilitate a gleznei.

Osteoartrita: Această formă de artrită se caracterizează prin degradarea treptată a cartilajului articular al gleznei. Procesul degenerativ duce la modificări ale suprafețelor articulare, formarea de osteofite și îngustarea spațiului articular. Pacienții prezintă durere care se agravează în timpul activității fizice și diminuează în repaus, rigiditate matinală și scăderea amplitudinii de mișcare a gleznei.

Artrita reumatoidă: Această formă autoimună de artrită afectează de obicei ambele glezne simultan. Sistemul imunitar atacă țesuturile articulare, provocând inflamație cronică, durere și deteriorarea progresivă a articulației. Simptomele includ tumefiere, căldură locală, rigiditate matinală prelungită și, în cazurile severe, deformări ale gleznei.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale artritei la glezna piciorului pot varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, însă există un set comun de simptome care ajută la identificarea și monitorizarea bolii.

Durerea în timpul mișcării: Pacienții experimentează durere la nivelul gleznei în timpul mersului, alergării sau la urcatul scărilor. Intensitatea durerii poate varia de la un disconfort ușor până la durere severă care limitează semnificativ mobilitatea. Durerea se poate accentua pe parcursul zilei, mai ales după perioade prelungite de activitate fizică.

Rigiditatea articulară: Articulația gleznei devine mai puțin flexibilă și mai dificil de mișcat. Această rigiditate este deosebit de pronunțată după perioade de inactivitate sau dimineața la trezire. Pacienții pot simți că au nevoie de mai mult timp pentru a-și „încălzi” articulația înainte de a putea merge normal.

Umflarea și inflamația: Articulația gleznei poate prezenta tumefiere vizibilă, mai ales după activitate fizică sau la sfârșitul zilei. Zona afectată poate fi caldă la atingere și sensibilă. Inflamația poate persista mai multe zile și poate limita capacitatea de a purta încălțăminte normală.

Limitarea amplitudinii de mișcare: Pacienții observă o scădere a capacității de a efectua mișcări complete ale gleznei. Flexia și extensia devin limitate, afectând mersul normal și alte activități care necesită mobilitatea gleznei. Această limitare poate duce la modificări ale pattern-ului de mers și la compensări posturale.

Dificultăți la mers: Mersul devine dificil și dureros, mai ales pe suprafețe neregulate sau la urcatul și coborâtul scărilor. Pacienții pot dezvolta un mers șchiopătat pentru a minimiza presiunea pe articulația afectată. Distanța pe care o pot parcurge fără disconfort se reduce progresiv.

Durere și rigiditate matinală: Dimineața, pacienții experimentează durere și rigiditate semnificativă la nivelul gleznei. Aceste simptome pot persista între 30 de minute și câteva ore după trezire. Rigiditatea matinală este deosebit de caracteristică pentru formele inflamatorii de artrită și poate afecta semnificativ activitățile zilnice de dimineață.

Opțiuni de tratament non-chirurgical

Abordarea non-chirurgicală a artritei la glezna piciorului include multiple strategii terapeutice care vizează ameliorarea durerii, reducerea inflamației și îmbunătățirea funcției articulare. Aceste metode pot oferi rezultate semnificative în stadiile incipiente și moderate ale bolii.

Modificarea activităților zilnice

Adaptarea activităților fizice este esențială pentru gestionarea artritei la glezna piciorului. Activitățile cu impact redus, precum înotul sau mersul pe bicicletă, pot înlocui activitățile care suprasolicită glezna. Perioadele de odihnă trebuie alternate cu perioadele de activitate, iar mișcările care provoacă durere intensă trebuie evitate. Modificările în rutina zilnică pot include și utilizarea liftului în locul scărilor sau evitarea mersului pe suprafețe neregulate.

Controlul greutății corporale

Menținerea unei greutăți optime reprezintă un aspect crucial în managementul artritei la glezna piciorului. Fiecare kilogram în plus exercită o presiune suplimentară asupra articulației gleznei în timpul mersului și altor activități cotidiene. Reducerea greutății corporale prin dietă echilibrată și exerciții fizice adaptate poate diminua semnificativ durerea și poate încetini progresia bolii.

Kinetoterapia

Programul de exerciții fizice specifice sub îndrumarea unui kinetoterapeut poate îmbunătăți semnificativ funcția articulară și forța musculară. Exercițiile de mobilizare, întindere și întărire musculară sunt adaptate individual, în funcție de severitatea afecțiunii și capacitatea funcțională a pacientului. Kinetoterapia include și tehnici de ameliorare a durerii, precum și învățarea unor pattern-uri corecte de mers.

Încălțăminte specială

Alegerea încălțămintei potrivite joacă un rol esențial în managementul artritei la glezna piciorului. Pantofii trebuie să ofere suport adecvat, să aibă talpă care absoarbe șocurile și să fie suficient de largi pentru a permite eventuale modificări de volum ale gleznei. Utilizarea unor orteze sau talonete personalizate poate distribui mai uniform presiunea și poate oferi stabilitate suplimentară articulației.

Medicație și infiltrații

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Aceste medicamente reprezintă prima linie de tratament pentru controlul durerii și inflamației în artrita gleznei. Administrate oral sau topic sub formă de gel, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene reduc durerea și inflamația prin blocarea enzimelor implicate în procesul inflamator. Tratamentul trebuie monitorizat atent de către medic pentru a preveni efectele secundare gastrice și renale.

Infiltrații cu corticosteroizi: Injectarea locală de corticosteroizi direct în articulația gleznei oferă o ameliorare rapidă a durerii și inflamației. Efectul antiinflamator poate dura între câteva săptămâni și câteva luni, permițând pacientului să participe mai eficient la programul de recuperare. Numărul infiltrațiilor este limitat la 3-4 pe an pentru a evita efectele adverse asupra cartilajului articular.

Infiltrații cu acid hialuronic: Infiltrațiile cu acid hialuronic reprezintă o opțiune terapeutică care vizează îmbunătățirea lubrifierii articulare. Această substanță naturală, prezentă în mod normal în lichidul sinovial, ajută la amortizarea șocurilor și reducerea frecării între suprafețele articulare. Tratamentul constă de obicei în 3-5 injecții administrate săptămânal, iar efectul benefic poate dura până la 6 luni.

Opțiuni de tratament chirurgical

Intervențiile chirurgicale sunt rezervate cazurilor severe de artrită la glezna piciorului, când tratamentele conservative nu mai oferă rezultate satisfăcătoare. Scopul principal este reducerea durerii și îmbunătățirea funcției articulare prin diverse tehnici chirurgicale specializate.

Artroscopia gleznei

Această procedură minim invazivă permite curățarea articulației prin îndepărtarea fragmentelor de cartilaj deteriorat și a excrescențelor osoase. Prin intermediul unor incizii mici, chirurgul introduce o cameră miniaturală și instrumente speciale pentru a examina și trata articulația. Recuperarea este mai rapidă comparativ cu chirurgia clasică, iar pacientul poate reveni la activitățile normale în câteva săptămâni.

Artrodeza gleznei

Această intervenție chirurgicală presupune fuziunea permanentă a oaselor gleznei pentru eliminarea durerii cauzate de mișcarea articulară. Procedura implică îndepărtarea cartilajului rămas și fixarea oaselor cu șuruburi sau plăci metalice până la vindecarea completă. După intervenție, pacientul va avea o mobilitate redusă a gleznei, dar va putea merge fără durere.

Protezarea totală a gleznei

Criterii de selecție a pacienților: Candidații ideali pentru protezarea totală a gleznei sunt persoanele cu vârsta peste 50 de ani, cu greutate corporală normală și fără deformări severe ale gleznei. Pacienții trebuie să aibă o calitate bună a osului și o circulație sangvină adecvată în extremitatea afectată. Activitatea fizică intensă sau munca fizică grea reprezintă contraindicații pentru această procedură, deoarece pot duce la uzura accelerată a protezei.

Descrierea procedurii: Protezarea totală a gleznei este o intervenție chirurgicală complexă care implică înlocuirea suprafețelor articulare deteriorate cu componente artificiale. Procedura începe cu o incizie verticală în partea anterioară a gleznei, urmată de îndepărtarea atentă a țesuturilor moi și a cartilajului deteriorat. Componentele protetice din metal și polietilenă sunt apoi poziționate și fixate cu precizie pentru a restabili alinierea și funcția normală a articulației.

Rezultate așteptate: Majoritatea pacienților raportează o ameliorare semnificativă a durerii și o îmbunătățire a mobilității gleznei după protezare. Recuperarea completă poate dura între 4 și 6 luni, iar proteza are o durată de viață estimată între 10 și 15 ani, în funcție de nivelul de activitate și caracteristicile individuale ale pacientului. Studiile arată că aproximativ 90% dintre pacienți sunt mulțumiți de rezultatul intervenției după primul an.

Recuperare și reabilitare

Procesul de recuperare după tratamentul artritei la glezna piciorului necesită o abordare structurată și progresivă, adaptată individual pentru fiecare pacient. Succesul tratamentului depinde în mare măsură de respectarea protocolului de reabilitare și de implicarea activă a pacientului.

Îngrijirea după tratament: Perioada imediată după tratament necesită protecție și îngrijire atentă a gleznei afectate. Piciorul trebuie menținut elevat deasupra nivelului inimii în primele zile pentru reducerea edemului, iar aplicarea locală de gheață ajută la controlul inflamației și durerii. Pansamentele trebuie schimbate conform indicațiilor medicului, iar zona operată trebuie păstrată curată și uscată pentru prevenirea infecțiilor.

Protocoale de kinetoterapie: Programul de recuperare începe cu exerciții ușoare de mobilizare și progresează treptat către exerciții mai complexe de întărire musculară. Kinetoterapeutul stabilește un plan personalizat care include exerciții de creștere a amplitudinii de mișcare, antrenament proprioceptiv și tehnici de reeducare a mersului. Intensitatea și frecvența ședințelor sunt ajustate în funcție de răspunsul individual și progresul pacientului.

Recomandări pentru activitate: Reluarea activităților zilnice trebuie făcută gradual, respectând limitările și recomandările specifice fiecărei etape de recuperare. În primele săptămâni, activitățile sunt limitate la exerciții ușoare și mers cu sprijin parțial, progresând către activități mai solicitante pe măsură ce forța și stabilitatea gleznei se îmbunătățesc. Activitățile cu impact crescut trebuie evitate până la recuperarea completă.

Managementul pe termen lung: Menținerea sănătății articulare pe termen lung necesită o abordare preventivă și monitorizare continuă. Pacienții trebuie să mențină un program regulat de exerciții pentru menținerea mobilității și forței musculare, să evite activitățile care suprasolicită excesiv glezna și să monitorizeze orice modificare în simptomatologie. Controalele periodice la medic permit evaluarea evoluției și ajustarea tratamentului când este necesar.