Artroza mainii: zone afectate, factori de risc, simptome si tratament

Simptomele includ dureri la nivelul degetelor și policelui, reducerea mobilității articulare și apariția unor noduli osoși. Deși nu există un tratament curativ, există multiple opțiuni terapeutice care pot ameliora simptomele și încetini progresia bolii.

Zonele frecvent afectate

Artroza mâinii afectează cu precădere anumite articulații specifice, având impact semnificativ asupra funcționalității întregii mâini. Aceste zone sunt predispuse la uzură datorită utilizării frecvente în activitățile zilnice și a presiunii mecanice la care sunt supuse constant.

Articulația bazală a policelui: Această articulație, situată la baza policelui, este esențială pentru mișcările de prindere și manipulare a obiectelor. Deteriorarea cartilajului în această zonă duce la apariția rizartrozei, o formă specifică de artroză care afectează capacitatea de a prinde și răsuci obiecte. Pacienții resimt durere intensă la efectuarea mișcărilor de prehensiune și au dificultăți în realizarea activităților care necesită forță și precizie în manipularea obiectelor.

Articulațiile distale ale degetelor: Aceste articulații, situate la vârful degetelor, sunt frecvent afectate de artroză. Modificările degenerative la acest nivel duc la apariția nodulilor Heberden și la deformarea progresivă a degetelor. Pacienții experimentează durere la atingere și limitarea mișcărilor fine ale degetelor, ceea ce afectează semnificativ activitățile precum scrisul sau manipularea obiectelor mici.

Articulațiile proximale ale degetelor: Situate în zona mediană a degetelor, aceste articulații sunt esențiale pentru flexibilitatea și mobilitatea degetelor. Artroza în această zonă poate cauza rigiditate și durere la îndoirea degetelor, afectând capacitatea de a strânge pumnul sau de a efectua mișcări precise. Deteriorarea acestor articulații poate duce la deformări vizibile și la limitarea semnificativă a funcționalității mâinii.

Factori de risc

Dezvoltarea artrozei mâinii este influențată de diverși factori biologici și de mediu care cresc susceptibilitatea la această afecțiune. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenirea și managementul bolii, precum și pentru identificarea persoanelor cu risc crescut.

Vârsta peste 50 de ani: Procesul natural de îmbătrânire afectează semnificativ structura și funcționalitatea articulațiilor. După vârsta de 50 de ani, cartilajul articular începe să își piardă elasticitatea și capacitatea de regenerare, devenind mai predispus la deteriorare. Modificările biochimice și structurale ale țesuturilor articulare duc la degradarea progresivă a cartilajului și la apariția simptomelor specifice artrozei.

Genul feminin: Femeile prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta artroză a mâinii comparativ cu bărbații. Această predispoziție este strâns legată de modificările hormonale care apar după menopauză, când nivelul de estrogen scade dramatic. Estrogenii joacă un rol important în menținerea sănătății cartilajului și a densității osoase, iar diminuarea lor accelerează procesul degenerativ articular.

Factori genetici: Predispoziția genetică reprezintă un factor determinant în dezvoltarea artrozei mâinii. Persoanele cu istoric familial de artroză prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Genele implicate influențează structura și metabolismul cartilajului articular, precum și răspunsul inflamator al organismului la diverse agresiuni mecanice sau biochimice.

Traumatisme anterioare ale mâinii: Leziunile anterioare ale mâinii, precum fracturile, entorsele sau luxațiile, pot accelera apariția artrozei. Traumatismele alterează biomecanica normală a articulației și pot provoca modificări structurale permanente ale cartilajului și osului subcondral. Chiar și după vindecarea aparentă, aceste modificări pot duce la uzura prematură a articulației.

Obezitatea: Excesul ponderal exercită o presiune suplimentară asupra articulațiilor întregului corp, inclusiv asupra celor ale mâinilor. Țesutul adipos în exces produce substanțe proinflamatorii care pot accelera degradarea cartilajului articular. Persoanele cu obezitate prezintă un risc crescut de a dezvolta artroză și pot experimenta simptome mai severe ale bolii.

Activități repetitive ale mâinii: Suprasolicitarea cronică a articulațiilor mâinii prin mișcări repetitive poate duce la uzura prematură a cartilajului articular. Activitățile profesionale sau hobby-urile care implică mișcări repetate ale mâinilor, precum tastatul, cusutul sau utilizarea instrumentelor manuale, pot accelera procesul degenerativ și pot contribui la apariția precoce a artrozei.

Simptome și manifestări

Artroza mâinii se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care evoluează progresiv și afectează semnificativ calitatea vieții pacienților. Recunoașterea acestor manifestări este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul timpuriu al afecțiunii.

Durere și rigiditate

Durerea este unul dintre primele simptome ale artrozei mâinii și tinde să se intensifice progresiv. Pacienții resimt inițial un disconfort ușor care se accentuează în timpul activităților și diminuează în repaus. Rigiditatea este mai pronunțată dimineața sau după perioade de inactivitate, iar articulațiile necesită timp pentru a deveni mai mobile și funcționale.

Reducerea forței de prindere

Forța de prindere scade semnificativ pe măsură ce boala progresează. Pacienții întâmpină dificultăți în efectuarea activităților care necesită strângerea sau răsucirea obiectelor. Această slăbiciune musculară afectează capacitatea de a deschide recipiente, de a scrie sau de a manipula obiecte mici.

Inflamația și roșeața articulațiilor

Articulațiile afectate pot deveni umflate și sensibile la atingere. Inflamația locală determină apariția roșeții și creșterea temperaturii la nivelul zonelor afectate. Aceste modificări sunt mai evidente după activități intense sau în perioadele de exacerbare a bolii.

Crepitații articulare

În timpul mișcării articulațiilor afectate, pacienții pot auzi sau simți sunete de pocnituri sau trosnituri. Aceste crepitații sunt cauzate de frecarea suprafețelor osoase deteriorate și reprezintă un semn al degradării cartilajului articular.

Formațiuni osoase

Nodulii Heberden: Aceste formațiuni osoase apar la nivelul articulațiilor distale ale degetelor. Nodulii se dezvoltă treptat și pot cauza deformări vizibile ale degetelor. Prezența lor este adesea însoțită de durere și limitarea mobilității articulare, afectând capacitatea de efectuare a mișcărilor fine.

Nodulii Bouchard: Aceste formațiuni apar la nivelul articulațiilor proximale ale degetelor și reprezintă modificări osoase caracteristice artrozei avansate. Dezvoltarea acestor noduli poate duce la deformări semnificative ale degetelor și la limitarea funcționalității mâinii în activitățile zilnice.

Opțiuni de tratament

Managementul artrozei mâinii necesită o abordare terapeutică complexă și individualizată, adaptată severității simptomelor și nevoilor specifice ale fiecărui pacient. Tratamentul vizează ameliorarea durerii, menținerea mobilității articulare și îmbunătățirea calității vieții.

Medicație pentru ameliorarea durerii

Tratamentul medicamentos al artrozei mâinii include antiinflamatoare nesteroidiene administrate oral sau topic, care reduc durerea și inflamația articulară. Paracetamolul poate fi utilizat pentru controlul durerii ușoare până la moderate. În cazurile severe, medicul poate recomanda corticosteroizi administrați intraarticular pentru ameliorarea rapidă a simptomelor acute.

Tratamente topice

Cremele și gelurile antiinflamatoare reprezintă o opțiune terapeutică eficientă pentru ameliorarea locală a durerii și inflamației. Aceste preparate conțin substanțe active precum diclofenac sau ibuprofen, care penetrează țesuturile și acționează direct la nivelul articulațiilor afectate. Aplicarea regulată a acestor produse poate reduce necesarul de medicamente administrate oral.

Terapie fizică

Exercițiile specifice și tehnicile de fizioterapie sunt esențiale în menținerea mobilității articulare și prevenirea rigidității. Programul de exerciții include mișcări de stretching și întărire musculară, adaptate individual pentru fiecare pacient. Terapia ocupațională ajută pacienții să învețe tehnici de protejare a articulațiilor în activitățile zilnice.

Terapia cu căldură și frig

Aplicarea alternativă a compreselor calde și reci reprezintă o metodă eficientă pentru managementul simptomelor artrozei mâinii. Căldura îmbunătățește circulația sanguină și reduce rigiditatea articulară, în timp ce aplicațiile reci diminuează inflamația și durerea acută. Această terapie poate fi utilizată în funcție de preferințele pacientului și de faza bolii.

Proceduri chirurgicale

Artrodeza articulară: Această procedură chirurgicală implică fuziunea permanentă a oaselor care formează articulația afectată de artroză. Operația elimină complet mișcarea în articulația respectivă, dar oferă stabilitate și ameliorează durerea cronică. Artrodeza este recomandată în special pentru articulațiile distale ale degetelor, unde mobilitatea nu este esențială pentru funcționalitatea mâinii. Perioada de recuperare necesită imobilizare și reabilitare specifică pentru adaptarea la noua funcționalitate a mâinii.

Artroplastia articulară: Înlocuirea articulației afectate cu o proteză artificială reprezintă o opțiune chirurgicală avansată pentru cazurile severe de artroză. Implanturile moderne sunt realizate din materiale biocompatibile precum ceramică, metal sau polietilenă de înaltă densitate. Această intervenție restaurează mobilitatea articulară și reduce semnificativ durerea, fiind recomandată în special pentru articulațiile metacarpofalangiene și interfalangiene proximale.

Transferul tendoanelor: Această tehnică chirurgicală complexă implică relocarea unui tendon sănătos pentru a prelua funcția unui tendon deteriorat de artroză. Procedura este utilizată când inflamația cronică a provocat rupturi tendinoase sau când funcționalitatea mâinii este sever compromisă. Transferul tendoanelor poate îmbunătăți semnificativ forța de prindere și stabilitatea articulară, fiind deosebit de utilă în cazul artrozei avansate a policelui.

Strategii de autogestionare

Gestionarea eficientă a artrozei mâinii implică adoptarea unor tehnici și strategii specifice în viața de zi cu zi. Aceste măsuri pot reduce semnificativ impactul bolii asupra calității vieții și pot încetini progresia afecțiunii.

Tehnici de protecție articulară: Implementarea unor metode specifice de utilizare a mâinilor în activitățile zilnice poate reduce stresul asupra articulațiilor afectate. Pacienții trebuie să evite pozițiile care suprasolicită articulațiile și să utilizeze articulațiile mai mari și mai puternice pentru sarcinile care necesită forță. Distribuirea greutății obiectelor pe mai multe articulații și alternarea mâinilor în timpul activităților prelungite pot preveni agravarea simptomelor.

Exerciții pentru mâini: Programul de exerciții specific pentru articulațiile mâinii trebuie efectuat zilnic pentru menținerea mobilității și fortificarea musculaturii. Mișcările blânde de flexie și extensie a degetelor, exercițiile de întindere și strângerea unei mingi moi ajută la menținerea flexibilității articulare și la îmbunătățirea circulației sanguine locale. Intensitatea exercițiilor trebuie adaptată în funcție de severitatea simptomelor și toleranța individuală.

Dispozitive de asistență: Utilizarea instrumentelor adaptate special pentru persoanele cu artroză poate facilita semnificativ efectuarea activităților zilnice. Dispozitivele cu mânere ergonomice, instrumentele de bucătărie modificate și echipamentele speciale pentru scris sau deschis recipiente reduc stresul asupra articulațiilor afectate. Acestea permit menținerea independenței funcționale și previn suprasolicitarea articulară.

Modificarea activităților: Adaptarea modului de realizare a activităților cotidiene este esențială pentru managementul artrozei mâinii. Planificarea sarcinilor cu pauze regulate, reorganizarea spațiului de lucru pentru accesibilitate optimă și utilizarea tehnicilor alternative de manipulare a obiectelor pot reduce semnificativ stresul asupra articulațiilor. Modificările pot include și schimbarea temporară a activităților în perioadele de exacerbare a simptomelor.

Orteze și suporturi: Dispozitivele ortopedice specializate oferă sprijin și stabilitate articulațiilor afectate de artroză. Ortezele pentru police și atelele pentru degete pot reduce durerea și inflamația în timpul activităților. Acestea trebuie purtate conform recomandărilor medicale, în special în timpul activităților care solicită articulațiile sau pe perioada nopții pentru a preveni deformările progresive.