Meniu

Hernie: ce este, tipuri, cauze, complicatii si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

O hernie apare atunci când un organ sau un țesut intern împinge printr-un punct slab al peretelui muscular sau al țesutului care îl conține. Cele mai comune locații pentru hernii sunt abdomenul și zona inghinală.

Herniile pot provoca durere sau disconfort, dar uneori nu prezintă simptome evidente. Deși unele hernii pot fi gestionate temporar, majoritatea necesită în cele din urmă reparație chirurgicală pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi strangularea, care poate duce la necroză tisulară. Este important să recunoaștem semnele și simptomele herniilor și să căutăm asistență medicală pentru diagnostic și tratament adecvat.

Ce este o hernie?

O hernie se formează atunci când o parte a unui organ intern, de obicei intestinul, împinge printr-o deschidere sau un punct slab în peretele muscular sau țesutul care îl conține. Aceasta poate duce la apariția unei umflături vizibile sub piele, care poate fi dureroasă sau inconfortabilă, mai ales în timpul activităților fizice sau al tusei. Herniile pot apărea treptat, pe măsură ce mușchii se slăbesc din cauza îmbătrânirii sau a efortului repetat, dar pot fi și rezultatul unei leziuni sau al unei intervenții chirurgicale anterioare. Cele mai frecvente tipuri de hernii includ hernia inghinală, hernia femurală, hernia ombilicală și hernia hiatală. Fiecare tip de hernie are caracteristici și locații specifice, iar tratamentul variază în funcție de tipul și severitatea herniei

Tipuri de hernii

Există mai multe tipuri de hernii, fiecare cu caracteristici și locații specifice.

Hernia inghinală

Definiție și prevalență: Hernia inghinală este cel mai frecvent tip de hernie și apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras împinge printr-un punct slab în peretele abdominal inferior, în zona inghinală. Aceasta reprezintă aproximativ 75% din toate herniile și afectează în principal bărbații. Herniile inghinale pot fi prezente de la naștere sau se pot dezvolta pe parcursul vieții din cauza slăbirii musculaturii abdominale sau a efortului fizic intens. Simptomele pot include o umflătură vizibilă în zona inghinală, durere sau disconfort, mai ales în timpul activităților fizice sau al tusei. Tratamentul herniei inghinale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile.

Hernii inghinale directe vs. indirecte: Herniile inghinale pot fi clasificate în două tipuri: directe și indirecte. Hernia inghinală directă apare atunci când intestinul împinge direct printr-un punct slab al peretelui abdominal, de obicei în apropierea canalului inghinal. Acest tip de hernie este mai frecvent la bărbații mai în vârstă și este asociat cu slăbirea musculaturii abdominale din cauza îmbătrânirii. Hernia inghinală indirectă, pe de altă parte, apare atunci când intestinul împinge prin canalul inghinal, un pasaj natural care există de la naștere. Acest tip de hernie este mai frecvent la bărbații tineri și poate fi prezent de la naștere sau se poate dezvolta ulterior. Ambele tipuri de hernii inghinale necesită tratament chirurgical pentru a preveni complicațiile.

Hernia femurală

Definiție și locație: Hernia femurală este un tip mai rar de hernie care apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras împinge prin canalul femural, situat sub pliul inghinal, în partea superioară a coapsei. Aceasta este mai frecventă la femei și poate provoca o umflătură vizibilă în zona inghinală sau a coapsei. Hernia femurală poate fi dificil de diagnosticat deoarece simptomele pot fi similare cu alte afecțiuni, cum ar fi durerea de șold sau problemele vasculare. Simptomele pot include durere și disconfort în zona inghinală sau a coapsei, mai ales în timpul activităților fizice. Tratamentul herniei femurale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile, cum ar fi strangularea.

Prevalența la femei: Hernia femurală este mai frecventă la femei decât la bărbați, datorită diferențelor anatomice în structura pelvisului. Femeile au un canal femural mai larg, ceea ce face ca țesuturile să fie mai predispuse să împingă prin acest punct slab. Deși hernia femurală este mai rară decât hernia inghinală, ea reprezintă un risc semnificativ pentru femei, în special pentru cele care au avut mai multe sarcini sau care sunt supraponderale. Simptomele pot include durere și disconfort în zona inghinală sau a coapsei, iar diagnosticarea poate fi dificilă deoarece simptomele pot fi confundate cu alte afecțiuni. Tratamentul herniei femurale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi strangularea.

Hernia ombilicală

Definiție și locație: Hernia ombilicală apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras împinge printr-o deschidere în peretele abdominal, în apropierea buricului. Aceasta poate fi prezentă de la naștere sau se poate dezvolta ulterior din cauza slăbirii musculaturii abdominale. La sugari, hernia ombilicală este adesea rezultatul unei închideri incomplete a deschiderii prin care trecea cordonul ombilical. La adulți, hernia ombilicală poate apărea din cauza obezității, sarcinii sau acumulării de lichid în abdomen. Simptomele pot include o umflătură vizibilă în jurul buricului, care poate deveni mai pronunțată în timpul activităților fizice sau al tusei. Tratamentul herniei ombilicale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile.

Prevalența la sugari și adulți: Hernia ombilicală este frecventă la sugari, afectând aproximativ 10-20% dintre nou-născuți. Majoritatea herniilor ombilicale la sugari se închid de la sine până la vârsta de 1-2 ani, fără a necesita intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, dacă hernia nu se închide până la vârsta de 5 ani sau dacă provoacă simptome, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. La adulți, hernia ombilicală este mai puțin frecventă, dar poate apărea din cauza factorilor de risc precum obezitatea, sarcina sau acumularea de lichid în abdomen. Tratamentul herniei ombilicale la adulți implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a preveni complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Hernia hiatală

Definiție și locație: Hernia hiatală apare atunci când o parte a stomacului împinge printr-o deschidere în diafragmă, mușchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală. Această deschidere, numită hiatus, permite trecerea esofagului către stomac. Hernia hiatală poate fi de două tipuri: hernia hiatală prin alunecare, unde partea superioară a stomacului și esofagul inferior alunecă în sus în cavitatea toracică, și hernia hiatală paraesofagiană, unde o parte a stomacului împinge prin hiatus, dar esofagul rămâne în poziția sa normală. Simptomele herniei hiatale pot include arsuri la stomac, reflux gastroesofagian și dureri în piept. Tratamentul poate varia de la modificări ale stilului de viață și medicamente până la intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea simptomelor și de riscul de complicații.

Relația cu boala de reflux gastroesofagian (BRGE): Hernia hiatală este strâns legată de boala de reflux gastroesofagian (BRGE), o afecțiune în care acidul din stomac se întoarce în esofag, provocând arsuri la stomac și alte simptome. Hernia hiatală poate agrava BRGE, deoarece partea superioară a stomacului care împinge prin diafragmă poate slăbi sfincterul esofagian inferior, o valvă care împiedică refluxul acidului. Acest lucru permite acidului gastric să urce mai ușor în esofag, provocând simptome de arsuri la stomac, regurgitare și dureri în piept. Tratamentul herniei hiatale și al BRGE poate include modificări ale stilului de viață, medicamente pentru reducerea acidității și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale pentru a repara hernia și a întări sfincterul esofagian inferior.

Hernia incizională

Definiție și cauză: Hernia incizională apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras împinge printr-o cicatrice de la o intervenție chirurgicală anterioară în peretele abdominal. Aceasta se formează deoarece cicatricea poate slăbi peretele abdominal, creând un punct vulnerabil prin care țesuturile interne pot ieși. Herniile incizionale sunt mai frecvente după intervenții chirurgicale abdominale majore și pot apărea la câteva luni sau chiar ani după operație. Simptomele pot include o umflătură vizibilă la locul cicatricei, durere și disconfort, mai ales în timpul activităților fizice. Tratamentul herniei incizionale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a întări peretele abdominal.

Dezvoltarea după intervenția chirurgicală abdominală: Herniile incizionale se dezvoltă adesea după intervenții chirurgicale abdominale din cauza slăbirii peretelui abdominal la locul inciziei. Factorii de risc pentru dezvoltarea herniilor incizionale includ infecțiile la locul inciziei, obezitatea, efortul fizic intens și vindecarea deficitară a cicatricii. Aceste hernii pot varia în dimensiune și severitate și pot provoca simptome de durere și disconfort. Tratamentul implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile. În unele cazuri, se poate utiliza o plasă chirurgicală pentru a întări peretele abdominal și a reduce riscul de recurență a herniei.

Hernia ventrală

Definiție și locație: Hernia ventrală apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras împinge printr-o deschidere în peretele abdominal, de obicei în partea frontală a abdomenului. Aceasta poate fi prezentă de la naștere sau se poate dezvolta ulterior din cauza slăbirii musculaturii abdominale. Herniile ventrale includ herniile ombilicale și herniile incizionale, dar pot apărea și în alte zone ale peretelui abdominal. Simptomele pot include o umflătură vizibilă în zona afectată, durere și disconfort, mai ales în timpul activităților fizice. Tratamentul herniei ventrale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile.

Relația cu herniile ombilicale și incizionale: Hernia ventrală are o legătură strânsă cu herniile ombilicale și incizionale, deoarece toate implică proeminența țesuturilor prin puncte slabe ale peretelui abdominal. Hernia ombilicală apare în jurul buricului, unde peretele abdominal este mai slab, în timp ce hernia incizională se dezvoltă la locul unei cicatrici chirurgicale. Hernia ventrală, în schimb, poate include ambele tipuri, deoarece se referă la orice hernie care apare în partea frontală a abdomenului. Factorii de risc pentru toate aceste hernii includ slăbirea musculaturii abdominale, obezitatea, sarcina și intervențiile chirurgicale anterioare. Tratamentul implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile.

Cauzele și factorii de risc ai herniilor

Herniile pot fi cauzate de o combinație de slăbiciune musculară și efort fizic intens.

Slăbiciunea și efortul muscular

Slăbiciunea musculară și efortul fizic intens sunt cauze comune ale herniilor. Slăbiciunea musculară poate fi congenitală sau se poate dezvolta pe parcursul vieții din cauza îmbătrânirii, a lipsei de exerciții fizice sau a unor afecțiuni medicale. Efortul fizic intens, cum ar fi ridicarea greutăților, tusea cronică sau constipația, poate crește presiunea în abdomen și poate împinge organele interne prin punctele slabe ale peretelui abdominal. Acest lucru poate duce la formarea unei hernii. Prevenirea herniilor implică menținerea unei musculaturi abdominale puternice prin exerciții fizice regulate și evitarea efortului fizic intens care poate slăbi peretele abdominal.

Condiții congenitale

Unele hernii sunt prezente de la naștere și sunt cauzate de condiții congenitale. De exemplu, hernia ombilicală apare atunci când deschiderea prin care trecea cordonul ombilical nu se închide complet după naștere. Herniile inghinale indirecte sunt, de asemenea, adesea congenitale și apar atunci când canalul inghinal nu se închide corect în timpul dezvoltării fetale. Aceste condiții congenitale creează puncte slabe în peretele abdominal, care pot permite organelor interne să împingă prin ele și să formeze o hernie. Tratamentul herniilor congenitale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile pe termen lung.

Factori legați de vârstă

Îmbătrânirea este un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea herniilor. Pe măsură ce îmbătrânim, musculatura abdominală și țesuturile conjunctive își pierd din elasticitate și devin mai slabe, ceea ce crește riscul de formare a herniilor. De asemenea, persoanele în vârstă sunt mai susceptibile la afecțiuni medicale care pot contribui la slăbirea peretelui abdominal, cum ar fi bolile pulmonare cronice care provoacă tuse persistentă sau constipația cronică. Prevenirea herniilor la persoanele în vârstă implică menținerea unui stil de viață sănătos, cu exerciții fizice regulate și o dietă echilibrată, pentru a menține musculatura abdominală puternică și a reduce riscul de complicații.

Factori ai stilului de viață

Fumatul: Acesta este un factor de risc major pentru dezvoltarea herniilor. Substanțele chimice din fumul de țigară pot slăbi țesuturile conjunctive și musculatura abdominală, făcându-le mai susceptibile la formarea herniilor. De asemenea, fumatul poate provoca tuse cronică, care crește presiunea în abdomen și poate împinge organele interne prin punctele slabe ale peretelui abdominal. Renunțarea la fumat este esențială pentru reducerea riscului de hernii și pentru îmbunătățirea sănătății generale. Medicii recomandă programe de renunțare la fumat și suport pentru a ajuta pacienții să renunțe la acest obicei dăunător.

Obezitatea: Aceasta este un alt factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea herniilor. Excesul de greutate pune presiune suplimentară pe peretele abdominal, slăbindu-l și crescând riscul de formare a herniilor. Persoanele obeze sunt mai susceptibile la hernii ombilicale, ventrale și incizionale. Pierderea în greutate prin dietă și exerciții fizice regulate poate reduce semnificativ riscul de hernii și poate îmbunătăți sănătatea generală. Medicii recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată și activitate fizică regulată, pentru a menține o greutate corporală sănătoasă.

Tusea cronică sau efortul fizic intens: Tusea cronică și efortul fizic intens sunt factori de risc importanți pentru dezvoltarea herniilor. Tusea persistentă, cauzată de afecțiuni pulmonare cronice sau fumat, poate crește presiunea în abdomen și poate împinge organele interne prin punctele slabe ale peretelui abdominal. De asemenea, efortul fizic intens, cum ar fi ridicarea greutăților sau constipația cronică, poate provoca formarea herniilor. Tratamentul tusei cronice și evitarea efortului fizic intens sunt esențiale pentru prevenirea herniilor. Medicii recomandă tratamente adecvate pentru afecțiunile pulmonare și adoptarea unor tehnici corecte de ridicare a greutăților pentru a reduce riscul de hernii.

Sarcina și nașterea

Sarcina și nașterea sunt factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea herniilor, în special a herniilor ombilicale și inghinale. Pe măsură ce fătul crește, presiunea în abdomen crește, ceea ce poate slăbi peretele abdominal și poate duce la formarea herniilor. De asemenea, nașterea, în special cea vaginală, poate provoca efort fizic intens care poate contribui la dezvoltarea herniilor. Femeile care au avut mai multe sarcini sunt mai susceptibile la hernii. Prevenirea herniilor în timpul sarcinii implică menținerea unei greutăți sănătoase, evitarea efortului fizic intens și consultarea medicului pentru monitorizarea sănătății abdominale. În unele cazuri, herniile pot necesita intervenții chirurgicale după naștere pentru a repara deschiderea și a preveni complicațiile.

Intervențiile chirurgicale abdominale anterioare

Intervențiile chirurgicale abdominale anterioare sunt un factor de risc major pentru dezvoltarea herniilor incizionale. Cicatricile rezultate în urma intervențiilor chirurgicale pot slăbi peretele abdominal, creând puncte vulnerabile prin care țesuturile interne pot ieși. Herniile incizionale pot apărea la câteva luni sau chiar ani după operație și pot varia în dimensiune și severitate. Factorii de risc suplimentari includ infecțiile la locul inciziei, obezitatea și efortul fizic intens. Tratamentul herniilor incizionale implică de obicei intervenții chirurgicale pentru a repara deschiderea și a întări peretele abdominal. În unele cazuri, se poate utiliza o plasă chirurgicală pentru a reduce riscul de recurență a herniei și pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung.

Simptomele herniilor

Simptomele herniilor pot varia în funcție de tipul și severitatea herniei.

Umflătură vizibilă sau nodul

Apariția în timpul anumitor activități sau poziții: Herniile pot deveni mai vizibile în timpul anumitor activități sau poziții care cresc presiunea în abdomen. De exemplu, ridicarea greutăților, tusea, strănutul sau chiar statul în picioare pentru perioade lungi de timp pot face ca hernia să iasă mai mult în evidență. În aceste momente, umflătura sau nodulul poate deveni mai pronunțat și mai ușor de observat. În poziția culcat, hernia poate deveni mai puțin vizibilă sau poate dispărea temporar. Este important să se monitorizeze aceste schimbări și să se consulte un medic pentru diagnostic și tratament adecvat.

Reductibilitatea herniei: Reductibilitatea herniei se referă la capacitatea de a împinge hernia înapoi în abdomen. În cazul herniilor reductibile, umflătura poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală prin aplicarea unei presiuni ușoare. Acest lucru poate oferi un anumit grad de ameliorare temporară a simptomelor. Cu toate acestea, herniile nereductibile nu pot fi împinse înapoi și pot rămâne proeminente în mod constant. Herniile nereductibile prezintă un risc mai mare de complicații, cum ar fi strangularea, și necesită de obicei intervenție chirurgicală pentru a preveni problemele grave de sănătate.

Durere sau disconfort

Durere localizată la locul herniei: Durerea localizată la locul herniei este un simptom comun și poate varia de la un disconfort ușor la o durere severă. Aceasta poate fi constantă sau poate apărea doar în timpul anumitor activități care cresc presiunea în abdomen, cum ar fi ridicarea greutăților, tusea sau strănutul. Durerea poate fi însoțită de o senzație de arsură sau de presiune în zona afectată. Este important să se consulte un medic pentru evaluarea durerii și pentru a determina cel mai bun plan de tratament.

Durere în timpul activităților fizice sau efortului: Herniile pot provoca durere sau disconfort în timpul activităților fizice sau al efortului intens. Activitățile care cresc presiunea în abdomen, cum ar fi exercițiile fizice, ridicarea greutăților sau chiar mersul pe jos, pot agrava simptomele herniei. Durerea poate fi resimțită ca o senzație de tragere sau de presiune în zona afectată și poate limita capacitatea de a desfășura activități zilnice normale. Tratamentul herniei poate include modificări ale stilului de viață, medicamente pentru gestionarea durerii și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale pentru a repara hernia și a ameliora simptomele.

Simptome specifice în funcție de tipul de hernie

Simptomele herniei inghinale: Hernia inghinală se manifestă printr-o umflătură vizibilă în zona inghinală sau scrotală, care poate deveni mai pronunțată în timpul activităților fizice sau al tusei. Durerea și disconfortul sunt frecvente, mai ales în timpul ridicării greutăților sau al efortului fizic intens. De asemenea, pot apărea o senzație de greutate sau presiune în zona inghinală. În cazurile severe, hernia poate deveni nereductibilă și poate necesita intervenție chirurgicală de urgență pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi strangularea.

Simptomele herniei hiatale (arsuri la stomac, dureri în piept, dificultăți la înghițire): Hernia hiatală poate provoca simptome de arsuri la stomac, cauzate de refluxul acidului gastric în esofag. Aceste arsuri pot fi însoțite de dureri în piept, care pot fi confundate cu simptomele unui atac de cord. De asemenea, dificultățile la înghițire sunt frecvente, deoarece hernia poate afecta funcționarea normală a esofagului. Alte simptome pot include regurgitarea alimentelor sau a lichidelor și senzația de plenitudine după mese. Tratamentul herniei hiatale poate include modificări ale stilului de viață, medicamente pentru reducerea acidității și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.

Complicațiile herniilor

Complicațiile herniilor pot fi grave și pot necesita intervenție medicală de urgență.

Încarcerarea

Încarcerarea herniei apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras este prinsă într-o deschidere a peretelui abdominal și nu poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală. Aceasta poate provoca durere severă și disconfort, iar zona afectată poate deveni sensibilă la atingere. Încarcerarea poate duce la complicații grave, cum ar fi obstrucția intestinală și strangularea, care necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a preveni necroza tisulară și alte probleme de sănătate.

Obstrucția intestinală

Obstrucția intestinală apare atunci când o parte a intestinului este blocată în hernie, împiedicând trecerea alimentelor și a gazelor. Aceasta poate provoca dureri abdominale severe, greață, vărsături și constipație.

Strangularea

Definiție și consecințe: Strangularea herniei apare atunci când o parte a intestinului sau a țesutului gras este prinsă într-o deschidere a peretelui abdominal și fluxul sanguin către țesutul herniat este întrerupt. Aceasta este o complicație gravă care poate duce la necroză tisulară, adică moartea țesutului din cauza lipsei de oxigen și nutrienți. Simptomele strangulării includ durere intensă, sensibilitate la atingere, roșeață și umflături în zona afectată. Strangularea necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a elibera țesutul prins și a restabili fluxul sanguin, prevenind astfel complicațiile care pot pune viața în pericol.

Compromiterea fluxului sanguin către țesuturile prinse: În cazul strangulării, fluxul sanguin către țesuturile prinse este compromis, ceea ce duce la ischemie și necroză tisulară. Ischemia apare atunci când țesuturile nu primesc suficient oxigen și nutrienți din cauza întreruperii fluxului sanguin. Necroza tisulară este rezultatul final al ischemiei prelungite și poate duce la moartea țesutului afectat. Aceasta poate provoca infecții severe, sepsis și alte complicații grave. Tratamentul prompt al strangulării prin intervenție chirurgicală este esențial pentru a preveni aceste complicații și pentru a salva viața pacientului.

Importanța solicitării asistenței medicale pentru complicații

Este esențial să se solicite asistență medicală imediată în cazul apariției complicațiilor herniilor, cum ar fi încarcerarea sau strangularea. Aceste complicații pot duce la probleme grave de sănătate, inclusiv necroză tisulară, infecții și sepsis. Recunoașterea simptomelor de complicații, cum ar fi durerea intensă, sensibilitatea la atingere, roșeața și umflăturile, este crucială pentru a primi tratament prompt. Intervenția chirurgicală de urgență poate fi necesară pentru a elibera țesutul prins, a restabili fluxul sanguin și a preveni complicațiile care pot pune viața în pericol. Consultarea unui medic la primele semne de complicații poate salva vieți și poate îmbunătăți rezultatele pe termen lung.

Diagnosticul herniilor

Diagnosticul herniilor implică de obicei o examinare fizică și, în unele cazuri, teste imagistice pentru a confirma prezența și severitatea herniei.

Examinarea fizică

Inspecția vizuală și palparea: Examinarea fizică este primul pas în diagnosticarea herniilor. Medicul va inspecta vizual zona afectată pentru a identifica orice umflături sau noduli vizibili. Palparea, sau simțirea zonei cu mâinile, este utilizată pentru a evalua dimensiunea și consistența herniei. Medicul poate cere pacientului să tusească sau să facă efort pentru a observa dacă hernia devine mai pronunțată în timpul acestor activități. Examinarea fizică ajută la determinarea tipului de hernie și la planificarea tratamentului adecvat. În unele cazuri, pot fi necesare teste imagistice suplimentare pentru a confirma diagnosticul și a evalua severitatea herniei.

Manevra Valsalva: Aceasta este o tehnică utilizată de medici pentru a evalua prezența și severitatea herniilor. Manevra Valsalva implică cererea pacientului de a expira forțat cu gura și nasul închise, ceea ce crește presiunea intra-abdominală. Această presiune crescută poate face ca hernia să devină mai vizibilă și mai palpabilă, facilitând astfel diagnosticarea. Manevra Valsalva este utilă în special pentru detectarea herniilor inghinale și ombilicale. De asemenea, aceasta poate ajuta la evaluarea reductibilității herniei, adică dacă hernia poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală. Este important ca această manevră să fie efectuată sub supravegherea unui medic pentru a evita complicațiile și pentru a asigura un diagnostic precis.

Teste imagistice

Ecografia: Aceasta este un test imagistic non-invaziv utilizat frecvent pentru diagnosticarea herniilor. Ecografia utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului. Aceasta este deosebit de utilă pentru detectarea herniilor inghinale, femurale și ombilicale, deoarece poate vizualiza țesuturile moi și poate identifica prezența unei hernii. Procedura este rapidă, nedureroasă și nu implică radiații, ceea ce o face sigură pentru toate categoriile de pacienți, inclusiv pentru femeile însărcinate și copii. Ecografia poate ajuta la determinarea dimensiunii și localizării herniei, precum și la evaluarea complicațiilor, cum ar fi încarcerarea sau strangularea.

Tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sunt teste imagistice avansate utilizate pentru diagnosticarea herniilor complexe sau a celor care nu sunt vizibile prin alte metode. CT utilizează raze X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor interne, în timp ce IRM utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a produce imagini de înaltă rezoluție. Aceste teste sunt utile pentru detectarea herniilor incizionale, ventrale și hiatale, precum și pentru evaluarea complicațiilor, cum ar fi obstrucția intestinală sau strangularea. Deși aceste teste sunt mai costisitoare și pot implica expunerea la radiații (în cazul CT), ele oferă informații detaliate esențiale pentru planificarea tratamentului chirurgical.

Endoscopia pentru herniile hiatale

Endoscopia este o procedură utilizată pentru diagnosticarea herniilor hiatale și evaluarea complicațiilor asociate, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Procedura implică introducerea unui tub subțire și flexibil, echipat cu o cameră, prin gură și esofag până în stomac. Aceasta permite medicului să vizualizeze direct interiorul esofagului și stomacului și să identifice prezența unei hernii hiatale. Endoscopia poate detecta, de asemenea, inflamația, ulcerațiile sau alte leziuni cauzate de refluxul acid. Procedura este de obicei efectuată sub sedare ușoară pentru a minimiza disconfortul pacientului. Endoscopia oferă informații detaliate esențiale pentru diagnosticarea precisă și planificarea tratamentului adecvat al herniilor hiatale.

Opțiuni de tratament pentru hernii

Tratamentul herniilor poate varia de la monitorizare atentă la intervenții chirurgicale, în funcție de tipul și severitatea herniei.

Monitorizarea atentă

Indicații și monitorizare: Monitorizarea atentă este o opțiune pentru herniile mici și asimptomatice care nu cauzează disconfort semnificativ. Aceasta implică vizite regulate la medic pentru a evalua progresia herniei și pentru a detecta orice semne de complicații. Pacienții sunt sfătuiți să evite activitățile care pot agrava hernia și să raporteze imediat orice schimbare în simptome. Monitorizarea atentă poate fi adecvată pentru pacienții care nu sunt candidați buni pentru intervenții chirurgicale din cauza altor probleme de sănătate.

Modificări ale stilului de viață: Modificările stilului de viață pot ajuta la gestionarea simptomelor herniei și la prevenirea agravării acesteia. Schimbările respective pot include menținerea unei greutăți sănătoase, evitarea efortului fizic intens și a ridicării greutăților, tratarea constipației pentru a reduce efortul în timpul defecației și renunțarea la fumat pentru a preveni tusea cronică. Adoptarea unei diete bogate în fibre și hidratarea adecvată pot ajuta, de asemenea, la menținerea sănătății digestive și la reducerea presiunii abdominale. Aceste modificări pot ameliora simptomele și pot întârzia necesitatea intervenției chirurgicale.

Repararea chirurgicală

Chirurgia deschisă: Chirurgia deschisă este o metodă tradițională de reparare a herniilor, care implică o incizie mare în zona afectată pentru a accesa hernia. Chirurgul va împinge țesutul herniat înapoi în cavitatea abdominală și va întări peretele abdominal cu suturi sau cu o plasă chirurgicală pentru a preveni recurența. Chirurgia deschisă este adesea utilizată pentru herniile mari sau complicate și poate necesita o perioadă mai lungă de recuperare comparativ cu alte metode. Cu toate acestea, este o opțiune eficientă pentru repararea herniilor și prevenirea complicațiilor.

Chirurgia laparoscopică: Aceasta este o metodă minim invazivă de reparare a herniilor, care implică utilizarea unor instrumente chirurgicale subțiri și a unei camere video introduse prin mici incizii în abdomen. Chirurgia laparoscopică este o tehnică, care permite chirurgului să repare hernia, traumând mai puțin țesuturile înconjurătoare și având o perioadă de recuperare mai scurtă. Aceasta este adesea preferată pentru herniile mai mici și pentru pacienții care doresc o recuperare rapidă. De asemenea, reduce riscul de infecții și de complicații postoperatorii. Cu toate acestea, nu toate herniile sunt potrivite pentru această metodă, iar decizia de a utiliza chirurgia laparoscopică depinde de specificul fiecărui caz.

Chirurgia asistată robotic: Chirurgia asistată robotic este o tehnică avansată de reparare a herniilor, care utilizează un sistem robotic pentru a ajuta chirurgul în efectuarea procedurii. Aceasta implică utilizarea unor brațe robotice controlate de chirurg printr-o consolă, oferind o precizie și o dexteritate superioare. Chirurgia asistată robotic permite realizarea unor incizii mai mici, reducând astfel trauma țesuturilor și accelerând recuperarea postoperatorie. Această tehnică este deosebit de utilă pentru herniile complexe sau pentru pacienții care necesită o reparație precisă. Deși este mai costisitoare decât alte metode, chirurgia asistată robotic oferă beneficii semnificative în ceea ce privește rezultatele și recuperarea pacienților.

Abordări specifice de tratament pentru diferite tipuri de hernii

Tratamentul herniei inghinale: Tratamentul herniei inghinale poate varia în funcție de dimensiunea și severitatea herniei. În cazurile ușoare, monitorizarea atentă și modificările stilului de viață pot fi suficiente pentru a gestiona simptomele. Cu toate acestea, majoritatea herniilor inghinale necesită intervenție chirurgicală pentru a preveni complicațiile. Chirurgia deschisă și chirurgia laparoscopică sunt opțiuni comune pentru repararea herniei inghinale. În timpul procedurii, chirurgul va împinge țesutul herniat înapoi în cavitatea abdominală și va întări peretele abdominal cu suturi sau cu o plasă chirurgicală. Recuperarea postoperatorie poate varia, dar majoritatea pacienților se recuperează complet în câteva săptămâni.

Tratamentul herniei hiatale (modificări ale stilului de viață, medicamente, fundoplicatura): Tratamentul herniei hiatale poate include o combinație de modificări ale stilului de viață, medicamente și intervenții chirurgicale. Modificările stilului de viață, cum ar fi evitarea alimentelor care provoacă reflux, menținerea unei greutăți sănătoase și ridicarea capului patului, pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Medicamentele, cum ar fi antiacidele, blocantele receptorilor H2 și inhibitorii pompei de protoni, pot reduce aciditatea gastrică și pot ameliora simptomele de reflux. În cazurile severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală numită fundoplicatură, care implică înfășurarea părții superioare a stomacului în jurul esofagului inferior pentru a întări sfincterul esofagian și a preveni refluxul acid. Această procedură poate oferi ameliorare pe termen lung a simptomelor și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Recuperarea și prognosticul după tratamentul herniei

Îngrijirea postoperatorie și gestionarea durerii: Îngrijirea postoperatorie este esențială pentru o recuperare rapidă și fără complicații după tratamentul herniei. Pacienții trebuie să urmeze cu strictețe instrucțiunile medicului privind îngrijirea inciziei, activitatea fizică și dieta. Gestionarea durerii este un aspect important al recuperării și poate include utilizarea de analgezice prescrise de medic, precum și aplicarea de comprese reci pentru a reduce umflăturile și disconfortul. Este important ca pacienții să evite efortul fizic intens și ridicarea greutăților în primele săptămâni după operație pentru a permite vindecarea completă a peretelui abdominal. Monitorizarea regulată de către medic și raportarea oricăror simptome neobișnuite sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o recuperare reușită.

Restricții de activitate și revenirea la ocupațiile obișnuite: După o intervenție chirurgicală pentru hernie, este esențial ca pacienții să respecte anumite restricții de activitate pentru a permite vindecarea completă a peretelui abdominal. În primele săptămâni postoperatorii, pacienții trebuie să evite ridicarea greutăților și efortul fizic intens pentru a preveni tensiunea asupra zonei operate. Activitățile ușoare, cum ar fi mersul pe jos, sunt încurajate pentru a îmbunătăți circulația și a preveni formarea cheagurilor de sânge. Pe măsură ce vindecarea progresează, pacienții pot reveni treptat la activitățile normale, sub supravegherea medicului. Este important să se urmeze recomandările medicului privind momentul și modul de reluare a activităților fizice pentru a asigura o recuperare completă și fără complicații.

Complicații potențiale și rate de recurență: Deși majoritatea intervențiilor chirurgicale pentru hernie sunt reușite, există riscul unor complicații postoperatorii. Acestea pot include infecții la locul inciziei, sângerări, dureri cronice și reacții adverse la anestezie. De asemenea, există un risc de recurență a herniei, în special în cazul herniilor mari sau complicate. Ratele de recurență pot varia în funcție de tipul de hernie și de tehnica chirurgicală utilizată. Utilizarea plasei chirurgicale poate reduce semnificativ riscul de recurență. Monitorizarea regulată de către medic și respectarea instrucțiunilor postoperatorii sunt esențiale pentru a minimiza riscul de complicații și recurență.

Prognosticul pe termen lung și ratele de succes: Prognosticul pe termen lung după tratamentul herniei este, în general, favorabil, cu rate de succes ridicate pentru majoritatea pacienților. Majoritatea pacienților se recuperează complet și revin la activitățile normale fără complicații. Ratele de succes variază în funcție de tipul de hernie și de tehnica chirurgicală utilizată. Chirurgia laparoscopică și cea asistată robotic oferă, de obicei, rezultate excelente, cu perioade de recuperare mai scurte și riscuri reduse de complicații. Cu toate acestea, este important ca pacienții să urmeze recomandările medicului și să adopte un stil de viață sănătos pentru a preveni recurența herniei și pentru a menține rezultatele pe termen lung.

Prevenirea herniilor

Menținerea unei greutăți sănătoase: Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este esențială pentru prevenirea herniilor. Excesul de greutate pune presiune suplimentară pe peretele abdominal, slăbindu-l și crescând riscul de formare a herniilor. Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în fructe, legume și cereale integrale, poate ajuta la menținerea unei greutăți sănătoase. Exercițiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, înotul și exercițiile de întărire a musculaturii abdominale, pot contribui, de asemenea, la menținerea unei greutăți sănătoase și la întărirea peretelui abdominal. Consultarea unui medic sau a unui nutriționist poate oferi sfaturi personalizate pentru menținerea unei greutăți sănătoase și prevenirea herniilor.

Evitarea efortului și ridicării greutăților: Evitarea efortului fizic intens și a ridicării greutăților este crucială pentru prevenirea herniilor. Ridicarea incorectă a greutăților poate crește presiunea în abdomen și poate provoca formarea herniilor. Este important să se utilizeze tehnici corecte de ridicare, cum ar fi îndoirea genunchilor și menținerea spatelui drept, pentru a reduce tensiunea asupra peretelui abdominal. De asemenea, pacienții trebuie să evite efortul fizic intens care poate slăbi peretele abdominal. În cazul persoanelor care desfășoară activități fizice intense sau care ridică greutăți în mod regulat, consultarea unui antrenor personal sau a unui fizioterapeut poate oferi sfaturi și tehnici adecvate pentru prevenirea herniilor.

Tratarea tusei cronice și a constipației: Tusea cronică și constipația sunt factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea herniilor, deoarece ambele condiții cresc presiunea intra-abdominală. Tratarea tusei cronice implică identificarea și gestionarea cauzei subiacente, cum ar fi bolile pulmonare cronice, alergiile sau refluxul gastroesofagian. Medicamentele antitusive și modificările stilului de viață, cum ar fi evitarea alergenilor și renunțarea la fumat, pot ajuta la reducerea tusei. Constipația poate fi gestionată prin adoptarea unei diete bogate în fibre, hidratarea adecvată și utilizarea laxativelor, dacă este necesar. Exercițiile fizice regulate pot, de asemenea, îmbunătăți motilitatea intestinală. Tratarea eficientă a tusei cronice și a constipației poate reduce riscul de hernii și poate îmbunătăți calitatea vieții.

Renunțarea la fumat: Fumatul este un factor de risc major pentru dezvoltarea herniilor, deoarece substanțele chimice din fumul de țigară pot slăbi țesuturile conjunctive și musculatura abdominală. De asemenea, fumatul poate provoca tuse cronică, care crește presiunea intra-abdominală și poate contribui la formarea herniilor. Renunțarea la fumat este esențială pentru reducerea riscului de hernii și pentru îmbunătățirea sănătății generale. Există numeroase resurse disponibile pentru a ajuta persoanele să renunțe la fumat, inclusiv programe de consiliere, medicamente și grupuri de suport. Consultarea unui medic poate oferi sfaturi personalizate și strategii eficiente pentru renunțarea la fumat și pentru menținerea unui stil de viață sănătos.

Tehnici corecte de ridicare: Utilizarea tehnicilor corecte de ridicare este crucială pentru prevenirea herniilor, în special pentru persoanele care ridică greutăți în mod regulat. Ridicarea incorectă a greutăților poate crește presiunea intra-abdominală și poate provoca formarea herniilor. Este important să se îndoaie genunchii și să se mențină spatele drept atunci când se ridică obiecte grele, pentru a reduce tensiunea asupra peretelui abdominal. De asemenea, este recomandat să se evite ridicarea obiectelor prea grele și să se ceară ajutor atunci când este necesar. Consultarea unui antrenor personal sau a unui fizioterapeut poate oferi sfaturi și tehnici adecvate pentru ridicarea greutăților în siguranță și pentru prevenirea herniilor. Adoptarea acestor practici poate reduce semnificativ riscul de hernii și poate proteja sănătatea pe termen lung.

Întrebări frecvente

Pot herniile să dispară de la sine?

Herniile nu dispar de la sine și, de obicei, necesită intervenție medicală pentru a preveni complicațiile.

Este întotdeauna necesară intervenția chirurgicală pentru hernie?

Nu toate herniile necesită intervenție chirurgicală imediată, dar majoritatea vor necesita reparație chirurgicală la un moment dat pentru a preveni complicațiile.

Cât timp durează recuperarea după operația de hernie?

Recuperarea după operația de hernie variază, dar majoritatea pacienților se recuperează complet în câteva săptămâni, în funcție de tipul de intervenție și de starea generală de sănătate.

Pot herniile să reapară după reparația chirurgicală?

Da, există un risc de recurență a herniei, dar utilizarea plasei chirurgicale poate reduce semnificativ acest risc.

Există tratamente non-chirurgicale pentru hernii?

Tratamentele non-chirurgicale, cum ar fi monitorizarea atentă și modificările stilului de viață, pot ajuta la gestionarea simptomelor, dar majoritatea herniilor vor necesita intervenție chirurgicală.

Pot fi prevenite herniile?

Da, herniile pot fi prevenite prin menținerea unei greutăți sănătoase, evitarea efortului fizic intens și utilizarea tehnicilor corecte de ridicare.

Care sunt semnele unei hernii strangulate?

Semnele unei hernii strangulate includ durere intensă, sensibilitate la atingere, roșeață și umflături în zona afectată. Este o urgență medicală și necesită intervenție chirurgicală imediată.

Cum știu dacă am o hernie?

Un semn comun al herniei este o umflătură vizibilă sau un nodul în zona afectată, care poate deveni mai pronunțat în timpul activităților fizice sau al tusei.

Sunt anumite persoane mai predispuse la dezvoltarea herniilor?

Da, persoanele cu factori de risc precum obezitatea, tusea cronică, constipația și antecedentele familiale de hernii sunt mai predispuse la dezvoltarea herniilor.

Ce ar trebui să fac dacă suspectez că am o hernie?

Dacă suspectezi că ai o hernie, este important să consulți un medic pentru diagnostic și tratament adecvat pentru a preveni complicațiile.

Concluzie

Herniile sunt afecțiuni comune care pot provoca disconfort și complicații grave dacă nu sunt tratate corespunzător. Recunoașterea simptomelor și căutarea asistenței medicale sunt esențiale pentru un diagnostic și un tratament adecvat. Opțiunile de tratament variază de la monitorizarea atentă la intervenții chirurgicale, în funcție de tipul și severitatea herniei. Prevenirea herniilor prin menținerea unui stil de viață sănătos și evitarea factorilor de risc poate reduce semnificativ incidența acestora. Consultarea unui medic la primele semne de hernie poate îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacienților.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.