Keratita: tipuri, simptome, factori de risc, diagnostic si tratament

Simptomele principale includ durere oculară, înroșirea ochiului, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat permit în majoritatea cazurilor vindecarea completă și prevenirea sechelelor. Keratita poate fi cauzată de bacterii, virusuri, fungi sau paraziți, dar și de traumatisme, purtarea prelungită a lentilelor de contact sau expunerea la substanțe iritante.

Tipurile de keratită

Keratita poate fi clasificată în două categorii principale în funcție de cauză: infecțioasă și neinfecțioasă. Fiecare tip necesită o abordare terapeutică specifică și are particularități clinice distincte care ghidează diagnosticul și tratamentul.

Keratita neinfecțioasă: Această formă apare ca urmare a traumatismelor minore, cum ar fi zgârieturile corneene sau purtarea prelungită a lentilelor de contact. Inflamația este cauzată de lezarea directă a țesutului cornean, fără implicarea unui agent patogen. Simptomele se remit de obicei rapid cu tratament simptomatic și îndepărtarea factorului cauzal.

Keratita bacteriană: Infecția bacteriană a corneei reprezintă o urgență oftalmologică care necesită tratament prompt. Bacteriile precum Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus sunt frecvent implicate, în special la purtătorii de lentile de contact. Infiltratul cornean este dens, cu margini bine delimitate și poate fi însoțit de hipopion.

Keratita virală: Virusurile herpetice sunt principalii agenți patogeni implicați în keratita virală. Infecția poate afecta epiteliul, stroma sau endoteliul cornean. Leziunile tipice includ ulcerații dendritice caracteristice pentru infecția cu virusul herpes simplex. Recidivele sunt frecvente și necesită monitorizare îndelungată.

Keratita fungică: Infecțiile fungice ale corneei sunt mai frecvente în zonele cu climat cald și umed. Aspectul clinic include infiltrate cu margini plumoase și sateliți. Evoluția este lentă, iar tratamentul necesită administrare prelungită de antifungice locale și sistemice.

Keratita parazitară: Acanthamoeba este principalul parazit implicat în keratita parazitară. Infecția apare frecvent la purtătorii de lentile de contact care folosesc soluții contaminate sau înoată cu lentilele. Durerea este disproporționat de mare față de aspectul clinic, iar diagnosticul precoce este esențial pentru prognosticul favorabil.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale keratitei variază în funcție de cauză și severitate, dar prezența anumitor simptome cheie trebuie să determine pacientul să solicite imediat consult oftalmologic.

Înroșirea și durerea ochiului: Ochiul afectat prezintă hiperemie conjunctivală marcată, însoțită de durere oculară intensă. Durerea poate fi superficială, cu senzație de corp străin, sau profundă, pulsatilă. Intensitatea durerii nu se corelează întotdeauna cu severitatea afecțiunii.

Modificări ale vederii: Pacienții pot prezenta scăderea acuității vizuale, vedere încețoșată sau distorsionată. Modificările vizuale apar din cauza edemului cornean și a infiltratelor inflamatorii care perturbă transparența corneei.

Sensibilitatea la lumină: Fotofobia reprezintă un simptom cardinal al keratitei. Pacienții prezintă disconfort marcat la expunerea la lumină, atât naturală cât și artificială. Acest simptom apare din cauza iritației terminațiilor nervoase corneene.

Lăcrimarea excesivă: Hipersecreția lacrimală reprezintă un mecanism reflex de protecție. Secrețiile pot fi apoase în keratita virală sau mucopurulente în infecțiile bacteriene.

Dificultatea deschiderii pleoapei: Blefarospasmul reflex apare ca mecanism de protecție și este proporțional cu severitatea inflamației corneene. Pacienții pot prezenta dificultăți în deschiderea spontană a ochiului afectat.

Factori de risc

Dezvoltarea keratitei este influențată de diverși factori care pot compromite integritatea corneei sau pot favoriza infectarea acesteia. Identificarea și înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenirea apariției bolii și managementul eficient al pacienților cu risc crescut.

Utilizarea lentilelor de contact

Purtarea prelungită: Utilizarea lentilelor de contact pentru perioade îndelungate crește semnificativ riscul de keratită prin reducerea oxigenării corneei și favorizarea acumulării de microorganisme. Purtarea lentilelor în timpul somnului este deosebit de periculoasă, deoarece reduce și mai mult cantitatea de oxigen care ajunge la cornee și interferează cu procesele naturale de curățare și regenerare ale suprafeței oculare.

Igiena deficitară: Manipularea lentilelor de contact cu mâinile nespălate și curățarea inadecvată a acestora permit acumularea de microorganisme pe suprafața lentilelor. Utilizarea soluțiilor de curățare expirate sau diluate și păstrarea lentilelor în tocuri contaminate reprezintă factori majori de risc pentru dezvoltarea keratitei infecțioase.

Înotul cu lentile de contact: Expunerea la apa din piscine, lacuri sau mare în timp ce sunt purtate lentilele de contact prezintă un risc major pentru dezvoltarea keratitei. Apa poate conține diverși agenți patogeni, inclusiv Acanthamoeba, care pot adera la suprafața lentilelor și ulterior pot infecta corneea.

Sistemul imunitar compromis: Pacienții cu afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar, precum diabetul zaharat, infecția cu virusul imunodeficienței umane sau cei aflați sub tratament imunosupresor, prezintă un risc crescut de dezvoltare a keratitei. Capacitatea redusă a organismului de a lupta împotriva infecțiilor permite multiplicarea rapidă a microorganismelor la nivelul corneei și dezvoltarea unor forme severe de boală.

Traumatisme oculare anterioare: Leziunile anterioare ale corneei, inclusiv zgârieturile superficiale sau arsurile chimice, pot compromite bariera protectoare a suprafeței oculare. Țesutul cicatricial rezultat și modificările structurale ale corneei creează condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor și a inflamației cronice.

Utilizarea picăturilor cu corticosteroizi: Administrarea prelungită a picăturilor oftalmice cu corticosteroizi poate suprima mecanismele locale de apărare și poate masca semnele unei infecții incipiente. Corticosteroizii topici pot favoriza multiplicarea microorganismelor și pot agrava evoluția keratitei infecțioase dacă sunt utilizați fără supraveghere medicală adecvată.

Metode de diagnostic

Diagnosticul keratitei necesită o evaluare complexă care combină examinarea clinică detaliată cu investigații de laborator specifice. Acuratețea diagnosticului și identificarea precoce a agentului cauzal sunt esențiale pentru inițierea tratamentului adecvat.

Examinarea fizică a ochiului: Medicul oftalmolog efectuează o inspecție detaliată a ochiului, evaluând aspectul corneei, prezența secrețiilor patologice și răspunsul pupilei la stimularea luminoasă. Sunt examinate pleoapele pentru identificarea unor posibile surse de infecție și este verificată sensibilitatea corneană pentru detectarea modificărilor neurologice.

Examinarea cu lampa cu fantă: Această investigație permite vizualizarea detaliată a structurilor anterioare ale ochiului la o magnificație mare. Medicul poate identifica prezența infiltratelor corneene, ulcerațiilor, edemului și a altor modificări patologice. Utilizarea coloranților speciali precum fluoresceina ajută la evidențierea defectelor epiteliale.

Analize de laborator: Probele biologice recoltate din secrețiile oculare sunt analizate microscopic și prin tehnici de colorare specifice pentru identificarea bacteriilor, fungilor sau a altor microorganisme. Testele moleculare moderne permit detectarea rapidă a agenților virali și stabilirea sensibilității la antibiotice.

Cultura corneană: Recoltarea unui fragment din țesutul cornean afectat permite izolarea și identificarea precisă a agentului patogen responsabil. Această metodă este esențială pentru cazurile severe sau refractare la tratament, oferind informații cruciale despre sensibilitatea la antibiotice și ghidând alegerea terapiei optime.

Opțiuni de tratament

Tratamentul keratitei necesită o abordare personalizată în funcție de cauza și severitatea afecțiunii. Succesul terapeutic depinde de diagnosticul precoce și alegerea strategiei terapeutice optime, care poate include diverse tipuri de medicamente și proceduri specifice.

Lacrimi artificiale: Lacrimile artificiale reprezintă un element esențial în tratamentul keratitei, oferind lubrifiere și hidratare corneei afectate. Aceste soluții oftalmice conțin substanțe care mimează compoziția naturală a filmului lacrimal și ajută la menținerea suprafeței oculare hidratate. Aplicarea frecventă a lacrimilor artificiale reduce disconfortul, previne deteriorarea suplimentară a corneei și accelerează procesul de vindecare.

Medicamente antiinflamatorii: Medicamentele antiinflamatorii topice și sistemice joacă un rol crucial în controlul inflamației corneene. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc durerea și inflamația, în timp ce corticosteroizii topici sunt rezervați pentru cazurile severe sau pentru keratita imună. Administrarea acestor medicamente necesită monitorizare atentă pentru prevenirea complicațiilor.

Lentile de contact terapeutice: Lentilele de contact terapeutice sunt utilizate pentru protejarea corneei în timpul procesului de vindecare. Acestea acționează ca un pansament transparent, protejând suprafața corneei de traumatisme mecanice și facilitând epitelizarea. Lentilele terapeutice sunt special concepute pentru a permite oxigenarea adecvată a corneei și sunt aplicate doar sub strictă supraveghere medicală.

Picături oftalmice cu antibiotic: Tratamentul keratitei bacteriene necesită administrarea frecventă de antibiotice topice cu spectru larg. În fazele inițiale, antibioticele sunt administrate la intervale scurte, chiar și la fiecare oră, pentru a obține concentrații terapeutice eficiente la nivelul corneei. Alegerea antibioticului se bazează pe sensibilitatea bacteriană și severitatea infecției.

Medicamente antivirale: Tratamentul keratitei virale implică utilizarea medicamentelor antivirale specifice, precum aciclovirul sau ganciclovirul, atât topic cât și sistemic. Durata tratamentului poate varia între câteva săptămâni și mai multe luni, în funcție de severitatea infecției și răspunsul terapeutic. Monitorizarea atentă este necesară pentru prevenirea recidivelor.

Terapia antifungică: Keratita fungică necesită tratament prelungit cu antifungice topice și sistemice. Medicamentele precum natamicina topică sau voriconazolul sistemic sunt utilizate pentru eradicarea infecției. Tratamentul poate dura mai multe săptămâni sau luni, iar răspunsul terapeutic este monitorizat prin evaluări clinice regulate.

Medicamente antiparazitare: Tratamentul keratitei parazitare, în special cea cauzată de Acanthamoeba, necesită o combinație de medicamente antiparazitare. Terapia include aplicarea de soluții dezinfectante specifice și medicamente antiprotozoarice. Durata tratamentului este îndelungată, iar vindecarea completă poate necesita mai multe luni de terapie intensivă.

Complicații

Keratita netratată sau tratată inadecvat poate duce la complicații severe care afectează permanent vederea. Severitatea complicațiilor depinde de cauza inițială, promptitudinea diagnosticului și eficacitatea tratamentului administrat.

Cicatrici corneene: Procesul inflamator și infecțios poate determina formarea de cicatrici permanente la nivelul corneei. Țesutul cicatricial modifică transparența și regularitatea suprafeței corneene, afectând calitatea vederii. În funcție de localizare și extensie, cicatricile pot cauza astigmatism irregular sau scăderea semnificativă a acuității vizuale, necesitând uneori intervenție chirurgicală pentru restabilirea vederii.

Inflamație cronică: Persistența procesului inflamator poate conduce la o stare de inflamație cronică a corneei, caracterizată prin episoade recurente de durere, fotofobie și disconfort ocular. Inflamația cronică poate determina modificări structurale progresive ale corneei, neovascularizație și deteriorarea vederii. Managementul acestei complicații necesită tratament îndelungat și monitorizare atentă.

Pierderea vederii: Complicațiile severe ale keratitei pot duce la pierderea permanentă a vederii. Acest lucru poate fi cauzat de cicatricile dense, perforația corneană sau dezvoltarea endoftalmitei. Factori precum întârzierea diagnosticului, tratamentul inadecvat sau prezența unor microorganisme agresive cresc riscul de pierdere a vederii. În unele cazuri, recuperarea vederii poate necesita transplant de cornee.

Ulcere corneene: Ulcerele corneene reprezintă o complicație gravă a keratitei, caracterizată prin distrugerea progresivă a țesutului cornean. Acestea pot apărea ca rezultat al infecției necontrolate sau al procesului inflamator sever. Ulcerele profunde pot duce la perforație corneană, necesitând intervenție chirurgicală de urgență. Tratamentul intensiv și monitorizarea atentă sunt esențiale pentru prevenirea progresiei și a complicațiilor asociate.

Strategii de prevenție

Prevenirea keratitei se bazează pe implementarea unor măsuri specifice de protecție oculară și igienă, care pot reduce semnificativ riscul de apariție a infecțiilor și inflamațiilor corneene.

Îngrijirea corectă a lentilelor de contact: Manipularea și întreținerea corespunzătoare a lentilelor de contact reprezintă elementul fundamental în prevenirea keratitei. Lentilele trebuie curățate și dezinfectate zilnic cu soluții specifice, iar recipientul de păstrare trebuie schimbat regulat. Purtarea lentilelor nu trebuie să depășească durata recomandată, iar acestea nu trebuie utilizate în timpul somnului sau al înotului.

Igiena mâinilor: Menținerea unei igiene riguroase a mâinilor este esențială pentru prevenirea infecțiilor oculare. Spălarea corectă a mâinilor cu apă și săpun trebuie efectuată întotdeauna înainte de manipularea lentilelor de contact sau atingerea ochilor. Utilizarea unui dezinfectant pentru mâini poate oferi protecție suplimentară când spălarea cu apă și săpun nu este posibilă.

Protecția ochilor: Utilizarea echipamentului de protecție oculară în situații cu risc crescut de traumatisme sau expunere la substanțe iritante este fundamentală pentru prevenirea keratitei. Ochelarii de protecție trebuie purtați în timpul activităților sportive, lucrului cu substanțe chimice sau în medii cu praf și particule în suspensie.

Controale oftalmologice regulate: Vizitele periodice la medicul oftalmolog sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății oculare și detectarea precoce a potențialelor probleme. Examinările regulate permit identificarea modificărilor subtile ale corneei și evaluarea eficienței tratamentului în cazul afecțiunilor existente. Frecvența controalelor trebuie stabilită individual, în funcție de factorii de risc și istoricul medical al fiecărui pacient.