Pterigion: cauze, simptome, tratament si metode de preventie

Deși în stadiile incipiente poate fi asimptomatic, pe măsură ce excrescența avansează spre cornee, poate provoca iritație oculară, vedere încețoșată și astigmatism. Tratamentul variază de la măsuri conservative, precum picături oftalmice și protecție solară, până la intervenție chirurgicală în cazurile severe care afectează vederea.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea pterigionului este influențată de multiple mecanisme fiziopatologice și factori de mediu care interacționează pentru a crea condițiile propice apariției acestei afecțiuni oculare.

Cauze și factori de risc frecvent întâlniți

Factori de mediu: Expunerea prelungită la radiații ultraviolete reprezintă principalul factor de risc pentru dezvoltarea pterigionului. Lumina solară intensă, praful, vântul și condițiile climatice extreme pot deteriora țesutul conjunctival și pot stimula creșterea anormală a acestuia.

Riscuri legate de vârstă: Frecvența pterigionului crește odată cu vârsta, fiind mai comună la adulții peste 40 de ani. Acest lucru se datorează efectului cumulativ al expunerii la factori nocivi și modificărilor degenerative ale țesutului conjunctival.

Pericole ocupaționale: Persoanele care lucrează în medii cu expunere crescută la radiații UV, praf sau substanțe iritante prezintă un risc mai mare de a dezvolta pterigion. Acest grup include muncitorii în construcții, agricultorii și personalul care își desfășoară activitatea predominant în aer liber.

Localizare geografică: Incidența pterigionului este mai mare în zonele cu climat cald și uscat, unde intensitatea radiațiilor UV este crescută. Persoanele care locuiesc în aceste regiuni trebuie să acorde o atenție deosebită protecției oculare.

Predispoziție genetică: Cercetările sugerează existența unei componente genetice în dezvoltarea pterigionului. Persoanele cu antecedente familiale de pterigion pot prezenta un risc crescut de a dezvolta această afecțiune, mai ales în prezența factorilor de mediu favorizanți.

Afecțiuni medicale asociate

Deficiența de vitamina A: Lipsa vitaminei A din organism poate afecta semnificativ sănătatea oculară și poate contribui la dezvoltarea pterigionului. Această vitamină este esențială pentru menținerea integrității țesutului conjunctival și cornean. Deficiența prelungită poate duce la xeroftalmie, keratinizarea țesutului conjunctival și creșterea susceptibilității la formarea pterigionului. Suplimentarea cu vitamina A poate ajuta la prevenirea progresiei afecțiunii și la menținerea sănătății oculare.

Infecția cu virusul papiloma uman: Studiile recente au demonstrat o posibilă legătură între infecția cu virusul papiloma uman și dezvoltarea pterigionului. Acest virus poate stimula proliferarea celulară anormală la nivelul conjunctivei și poate contribui la formarea excrescentei. Prezența virusului în țesutul pterigionului sugerează că acesta ar putea fi un factor important în patogeneza afecțiunii.

Simptomele pterigionului

Manifestările clinice ale pterigionului variază în funcție de stadiul afecțiunii și gradul de extindere spre cornee. Pacienții pot prezenta simptome de la ușoare până la severe, care interferează cu activitățile zilnice și calitatea vieții.

Simptome în stadiul incipient: În faza inițială, pterigionul se manifestă prin apariția unei membrane subțiri, de culoare rozalie sau albicioasă, în colțul intern al ochiului. Pacienții pot simți o ușoară iritație și senzație de corp străin, însă multe persoane rămân asimptomatice în această etapă.

Simptome în stadiul avansat: Odată cu progresia afecțiunii, excrescența devine mai groasă și mai vizibilă, extinzându-se spre centrul corneei. Pacienții experimentează disconfort ocular semnificativ, senzație de arsură și vedere încețoșată. Pterigionul poate provoca astigmatism irregular și modificări în calitatea vederii.

Modificări ale vederii: Pterigionul poate afecta vederea prin mai multe mecanisme. Când excrescența ajunge să acopere axa vizuală, poate cauza scăderea acuității vizuale, vedere dublă și distorsiuni vizuale. Modificările corneene induse pot duce la dezvoltarea astigmatismului, care necesită corecție optică.

Disconfort și iritație oculară: Pacienții cu pterigion prezintă frecvent senzație de uscăciune oculară, mâncărime și iritație. Ochii pot deveni mai sensibili la lumină, vânt și praf. Senzația de corp străin este persistentă și poate fi accentuată de clipit sau mișcările oculare.

Modificări în aspectul ochiului: Pterigionul modifică aspectul estetic al ochiului prin prezența unei formațiuni triunghiulare, de culoare roz-albicioasă, care poate fi observată cu ușurință. Vasele de sânge dilatate din această zonă pot accentua aspectul inestetic și pot cauza îngrijorare pacienților.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a pterigionului necesită o evaluare atentă a severității simptomelor și a impactului asupra vederii. Strategiile de tratament variază de la măsuri conservative până la intervenții chirurgicale, fiind adaptate individual pentru fiecare pacient.

Tratament conservator: Managementul conservator al pterigionului include utilizarea regulată a lacrimilor artificiale pentru lubrifiere oculară și reducerea inflamației. Pacienții trebuie să poarte ochelari de soare cu protecție ultravioletă și să evite expunerea prelungită la factorii de mediu iritanți. Această abordare este recomandată în special pentru cazurile ușoare, unde pterigionul nu afectează semnificativ vederea sau calitatea vieții.

Medicamente fără prescripție medicală: Picăturile oftalmice lubrifiante și decongestionante disponibile fără prescripție medicală pot oferi ameliorare temporară a simptomelor pterigionului. Acestea ajută la reducerea senzației de uscăciune oculară, diminuează roșeața și calmează iritația. Lacrimile artificiale sunt deosebit de utile pentru menținerea hidratării suprafeței oculare și prevenirea agravării simptomelor.

Picături oftalmice cu prescripție medicală: Medicamentele prescrise pentru pterigion includ picături cu corticosteroizi pentru reducerea inflamației acute și vasoconstrictoare pentru diminuarea congestiei vasculare. Utilizarea acestor medicamente trebuie monitorizată atent de către medicul oftalmolog pentru a preveni efectele secundare precum creșterea presiunii intraoculare sau subțierea corneei.

Autogrefă conjunctivală: Această tehnică chirurgicală implică îndepărtarea pterigionului și acoperirea zonei afectate cu țesut conjunctival sănătos prelevat din același ochi. Procedura reduce semnificativ riscul de recidivă și oferă rezultate estetice superioare. Recuperarea este rapidă, iar pacientul poate reveni la activitățile normale în aproximativ două săptămâni.

Grefă de membrană amniotică: Utilizarea membranei amniotice în chirurgia pterigionului reprezintă o alternativă modernă și eficientă. Această tehnică implică aplicarea unui fragment de membrană amniotică procesată peste zona de unde a fost excizat pterigionul. Membrana amniotică are proprietăți antiinflamatorii și regenerative, promovând vindecarea țesutului și reducând riscul de formare a cicatricilor.

Îngrijirea post-tratament

Perioada de recuperare după tratamentul pterigionului necesită atenție și îngrijire specială pentru a asigura vindecarea optimă și a preveni complicațiile. Succesul terapeutic depinde în mare măsură de respectarea recomandărilor post-tratament.

Perioada de recuperare: Procesul de vindecare după intervenția chirurgicală pentru pterigion durează aproximativ patru până la șase săptămâni. În primele zile după operație, pacienții pot experimenta disconfort moderat, senzație de corp străin și lăcrimare excesivă. Vindecarea completă a țesutului conjunctival și epitelizarea corneei necesită monitorizare atentă și respectarea strictă a indicațiilor medicale.

Protocol medicamentos: Schema de tratament post-operator include administrarea de antibiotice topice pentru prevenirea infecțiilor și corticosteroizi pentru controlul inflamației. Picăturile oftalmice trebuie aplicate conform prescripției medicale, iar pacientul trebuie să mențină o igienă riguroasă a ochilor. Medicația poate fi ajustată în funcție de evoluția vindecării și prezența eventualelor complicații.

Restricții de activitate: În perioada post-operatorie, pacienții trebuie să evite expunerea la praf, vânt și radiații ultraviolete. Activitățile fizice intense și înotul sunt contraindicate în primele săptămâni după intervenție. Purtarea ochelarilor de soare este obligatorie pentru protecția ochiului operat, iar frecarea sau atingerea zonei operate trebuie evitată pentru a preveni dehiscența plăgii și infecțiile.

Monitorizare post-tratament: Consultațiile de control regulate sunt esențiale pentru evaluarea rezultatelor tratamentului și detectarea precoce a eventualelor complicații. Medicul oftalmolog va examina zona operată pentru a verifica procesul de vindecare, va evalua acuitatea vizuală și va ajusta tratamentul medicamentos în funcție de evoluție. Frecvența vizitelor de control este mai mare în primele săptămâni post-operator, apoi se reduce treptat pe măsură ce vindecarea progresează.

Gestionarea riscului de recidivă: Prevenirea recidivei pterigionului necesită o abordare complexă, care include protecție solară constantă, evitarea expunerii la factori iritanți și menținerea unei bune hidratări oculare. Monitorizarea regulată permite identificarea timpurie a semnelor de reapariție și intervenția promptă pentru prevenirea progresiei. Pacienții cu antecedente de pterigion trebuie să fie deosebit de vigilenți în ceea ce privește protecția oculară.

Strategii de prevenție

Prevenția pterigionului se bazează pe protecția ochilor împotriva factorilor nocivi din mediu și menținerea unei bune igiene oculare. Adoptarea unor măsuri preventive adecvate poate reduce semnificativ riscul de apariție sau recidivă a afecțiunii.

Metode de protecție împotriva radiațiilor ultraviolete: Purtarea ochelarilor de soare cu protecție completă împotriva radiațiilor ultraviolete reprezintă cea mai importantă măsură preventivă. Lentilele trebuie să fie certificate pentru blocarea radiațiilor ultraviolete și să acopere complet zona oculară, inclusiv părțile laterale. Purtarea unei pălării cu boruri largi oferă protecție suplimentară, mai ales în zilele cu intensitate solară ridicată.

Protecție împotriva factorilor de mediu: Reducerea expunerii ochilor la praf, vânt și alte particule iritante poate fi realizată prin utilizarea ochelarilor de protecție în medii cu risc crescut. În condiții de mediu nefavorabile, este recomandată utilizarea ochelarilor speciali care să protejeze ochii de factorii nocivi precum praful, nisipul sau substanțele chimice volatile.

Controale oftalmologice regulate: Examinările oftalmologice periodice permit detectarea precoce a modificărilor conjunctivale și evaluarea riscului de dezvoltare a pterigionului. Medicul oftalmolog poate identifica factorii predispozanți și poate recomanda măsuri preventive personalizate. Frecvența controalelor trebuie stabilită individual, în funcție de factorii de risc prezenți.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unor obiceiuri sănătoase pentru ochi include limitarea timpului petrecut în medii cu risc crescut, utilizarea regulată a lacrimilor artificiale pentru menținerea hidratării oculare și evitarea frecării ochilor. Menținerea unei bune hidratări sistemice și consumul de alimente bogate în vitamine și antioxidanți pot contribui la sănătatea oculară generală.