Meniu

Surdocecitate: tipuri, cauze, metode de comunicare si management

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta Manea pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Surdocecitatea reprezintă o deficiență multisenzorială complexă care afectează simultan atât auzul, cât și vederea unei persoane. Această condiție generează dificultăți semnificative în comunicare, acces la informație și orientare în spațiu. Persoanele cu surdocecitate nu sunt neapărat complet lipsite de auz și vedere, ci pot prezenta diverse grade de afectare a acestor simțuri.

Impactul surdocecității asupra vieții cotidiene este semnificativ, deoarece cele două simțuri principale prin care oamenii percep și interacționează cu mediul înconjurător sunt compromise. Această condiție necesită o abordare specializată pentru dezvoltarea unor metode alternative de comunicare și învățare.

Tipurile de surdocecitate

Surdocecitatea se manifestă în moduri diferite, în funcție de momentul apariției și gradul de afectare a simțurilor. Înțelegerea acestor tipuri este esențială pentru dezvoltarea strategiilor adecvate de intervenție și suport.

Surdocecitatea congenitală: Această formă apare încă de la naștere sau în primii ani de viață, înainte de dezvoltarea limbajului. Copiii afectați se confruntă cu provocări majore în dezvoltarea comunicării și înțelegerea lumii înconjurătoare. Abordarea terapeutică trebuie să înceapă cât mai devreme pentru a facilita dezvoltarea unor metode alternative de comunicare și pentru a stimula potențialul restant al simțurilor afectate.

Surdocecitatea dobândită: Această formă se dezvoltă pe parcursul vieții, după ce persoana a dobândit deja limbajul și are experiențe senzoriale anterioare. Adaptarea la noua condiție necesită suport psihologic și reabilitare specifică pentru învățarea unor noi modalități de comunicare și orientare. Persoanele afectate pot păstra memoria vizuală și auditivă, care devine un avantaj în procesul de adaptare.

Surdocecitatea progresivă: Această formă implică o deteriorare graduală a vederii și auzului în timp. Persoanele afectate trec printr-un proces continuu de adaptare pe măsură ce simțurile se deteriorează. Intervenția timpurie și planificarea strategiilor de adaptare sunt cruciale pentru menținerea independenței și calității vieții.

Cauze frecvente

Surdocecitatea poate avea origini diverse, de la factori genetici până la complicații medicale. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru planificarea intervenției și prevenirea agravării simptomelor.

Modificări legate de vârstă

Procesul natural de îmbătrânire poate duce la deteriorarea progresivă atât a vederii, cât și a auzului. Această formă de surdocecitate afectează predominant persoanele vârstnice și necesită adaptări specifice ale mediului și metodelor de comunicare pentru menținerea autonomiei.

Condiții genetice

Mutațiile genetice pot cauza diverse sindroame care afectează simultan vederea și auzul. Aceste condiții pot fi moștenite sau pot apărea spontan, necesitând o abordare medicală și terapeutică complexă pentru gestionarea simptomelor.

Infecții în timpul sarcinii

Diverse infecții materne în perioada prenatală pot afecta dezvoltarea organelor senzoriale ale fătului. Prevenirea și tratamentul adecvat al infecțiilor în timpul sarcinii sunt esențiale pentru reducerea riscului de surdocecitate congenitală.

Afecțiuni medicale

Diverse boli sistemice, neurologice sau metabolice pot avea ca efect secundar afectarea vederii și auzului. Managementul acestor afecțiuni necesită o abordare medicală integrată pentru prevenirea agravării deficiențelor senzoriale.

Sindroame asociate cu surdocecitatea

Sindromul Usher: Această condiție genetică se caracterizează prin surditate congenitală sau hipoacuzie severă, urmată de pierderea progresivă a vederii cauzată de retinită pigmentară. Persoanele afectate dezvoltă inițial probleme de vedere pe timp de noapte, urmate de reducerea treptată a câmpului vizual. Sindromul Usher necesită monitorizare constantă și adaptarea continuă a strategiilor de comunicare și mobilitate pe măsură ce vederea se deteriorează.

Sindromul CHARGE: Această afecțiune complexă implică multiple anomalii congenitale, inclusiv probleme oculare și auditive severe. Persoanele afectate prezintă adesea malformații ale urechii interne și externe, precum și diverse anomalii oculare. Abordarea terapeutică trebuie să fie multidisciplinară, incluzând intervenții medicale, chirurgicale și educaționale adaptate nevoilor individuale ale fiecărui pacient.

Sindromul rubeolei: Această afecțiune apare când virusul rubeolei infectează fătul în timpul sarcinii, provocând deficiențe severe de auz și vedere. Infecția în primul trimestru de sarcină prezintă cel mai mare risc pentru dezvoltarea surdocecității congenitale. Copiii afectați se nasc frecvent cu cataractă, glaucom și defecte cardiace congenitale, necesitând intervenție medicală și terapeutică complexă încă din primele luni de viață.

Metode de comunicare

Comunicarea reprezintă elementul esențial în viața persoanelor cu surdocecitate. Există multiple modalități de comunicare adaptate nevoilor individuale, nivelului de afectare senzorială și preferințelor personale ale fiecărui individ.

Vorbirea clară

Această metodă este eficientă pentru persoanele care păstrează resturi auditive și vizuale funcționale. Comunicarea se realizează prin articulare distinctă, ritm moderat și volum adaptat capacității auditive reziduale. Vorbirea trebuie însoțită de poziționare optimă față de persoana cu surdocecitate, astfel încât aceasta să poată utiliza la maximum resturile senzoriale disponibile.

Limbajul semnelor tactile

Această metodă implică adaptarea limbajului semnelor pentru persoanele cu surdocecitate prin intermediul contactului fizic direct. Comunicarea se realizează prin plasarea mâinilor persoanei cu surdocecitate peste mâinile interlocutorului pentru a simți forma și mișcarea semnelor. Metoda permite transmiterea eficientă a informațiilor chiar și în absența totală a vederii și auzului.

Sistemele Braille și Moon

Aceste sisteme tactile de scriere permit persoanelor cu surdocecitate să citească și să scrie prin intermediul punctelor sau liniilor în relief. Sistemul Braille utilizează combinații de puncte în relief aranjate în celule de șase puncte, în timp ce sistemul Moon folosește simboluri simplificate bazate pe formele literelor alfabetului latin, fiind mai ușor de învățat pentru persoanele care au pierdut vederea la vârste mai înaintate.

Simboluri obiectuale

Această metodă utilizează obiecte concrete pentru a reprezenta activități, persoane sau concepte specifice. Obiectele sunt selectate pentru a avea o legătură logică cu ceea ce reprezintă și sunt folosite consecvent pentru a construi un sistem de comunicare predictibil și ușor de înțeles. Metoda este deosebit de utilă pentru persoanele cu surdocecitate congenitală sau care au dificultăți în învățarea sistemelor mai abstracte de comunicare.

Sisteme specializate de comunicare

Alfabetul manual pentru surdocecitate: Acest sistem constă în reprezentarea tactilă a literelor prin poziții specifice ale degetelor și mâinilor. Fiecare literă are o poziție unică, iar comunicarea se realizează prin atingerea succesivă a palmei persoanei cu surdocecitate. Metoda permite transmiterea precisă a mesajelor și este deosebit de utilă pentru persoanele care au învățat anterior limbajul scris.

Alfabetul în bloc: Acest sistem implică scrierea literelor majuscule direct pe palma persoanei cu surdocecitate. Literele sunt trasate secvențial, formând cuvinte și propoziții. Metoda este apreciată pentru simplitatea sa și pentru faptul că poate fi învățată rapid de către persoanele care cunosc alfabetul latin.

Semnele ghidate manual: Această tehnică presupune ghidarea fizică a mâinilor persoanei cu surdocecitate pentru a forma semne și gesturi specifice. Interlocutorul și persoana cu surdocecitate execută împreună mișcările, facilitând învățarea și înțelegerea semnelor. Metoda este eficientă în special pentru persoanele care învață un nou sistem de comunicare.

Semnele în câmp vizual restrâns: Această metodă adaptează limbajul semnelor la câmpul vizual limitat al persoanei cu surdocecitate. Semnele sunt realizate într-un spațiu mai restrâns și mai aproape de fața persoanei, permițând utilizarea optimă a resturilor vizuale disponibile. Tehnica este utilă pentru persoanele care păstrează o vedere reziduală limitată.

Servicii de suport

Persoanele cu surdocecitate beneficiază de diverse forme de asistență specializată pentru a-și menține independența și pentru a participa activ în societate. Serviciile sunt adaptate nevoilor individuale și gradului de afectare senzorială.

Ghizi comunicatori: Acești specialiști oferă suport esențial în viața cotidiană a persoanelor cu surdocecitate, facilitând comunicarea cu mediul înconjurător și accesul la informații. Ghizii comunicatori sunt instruiți în multiple metode de comunicare și oferă asistență pentru orientare și mobilitate, participare la activități sociale și realizarea sarcinilor zilnice. Rolul lor este fundamental în menținerea autonomiei și creșterea calității vieții persoanelor cu surdocecitate.

Interpreți: Interpreții specializați în comunicarea cu persoanele cu surdocecitate sunt profesioniști care facilitează interacțiunea dintre acestea și mediul înconjurător. Ei sunt instruiți în multiple metode de comunicare, inclusiv limbajul semnelor tactile, alfabetul manual și alte sisteme alternative. Rolul lor este crucial în situații formale precum consultații medicale, întâlniri oficiale sau evenimente educaționale, unde acuratețea comunicării este esențială pentru înțelegerea și participarea deplină a persoanei cu surdocecitate.

Dispozitive pentru vedere: Tehnologia modernă oferă o gamă variată de dispozitive optice și electronice pentru maximizarea vederii reziduale. Acestea includ lupe electronice portabile, sisteme de magnificare video, ochelari specializați cu filtre selective și dispozitive de citire cu contrast mărit. Aceste instrumente sunt personalizate în funcție de nevoile specifice ale fiecărui utilizator și pot fi combinate pentru a obține cele mai bune rezultate în diferite situații și medii de iluminare.

Aparate auditive: Aparatele auditive moderne sunt dispozitive sofisticate care pot fi programate pentru a amplifica specific frecvențele sonore utile pentru fiecare utilizator. Acestea sunt dotate cu sisteme de reducere a zgomotului de fond și pot fi conectate la diverse dispozitive electronice prin tehnologie wireless. Pentru cazurile severe, implanturile cohleare reprezintă o opțiune viabilă, oferind posibilitatea perceperii sunetelor prin stimulare electrică directă a nervului auditiv.

Suport pentru mobilitate: Mobilitatea în siguranță necesită o abordare complexă care combină tehnici specifice de orientare cu dispozitive adaptate. Bastonul alb cu marcaje tactile, câinii ghizi special antrenați și sistemele electronice de navigare sunt instrumente esențiale. Antrenamentul pentru mobilitate include învățarea tehnicilor de protecție personală, recunoașterea reperelor tactile și dezvoltarea unei hărți mentale a mediului înconjurător.

Managementul vieții cotidiene

Viața de zi cu zi a persoanelor cu surdocecitate necesită adaptări specifice și strategii personalizate pentru menținerea independenței și participarea activă în societate. Abordarea trebuie să fie holistică, luând în considerare toate aspectele vieții cotidiene.

Strategii pentru independență: Dezvoltarea autonomiei personale se bazează pe învățarea și adaptarea constantă a tehnicilor specifice pentru activitățile zilnice. Organizarea sistematică a spațiului personal, etichetarea tactilă a obiectelor esențiale și stabilirea unor rutine clare sunt fundamentale pentru menținerea independenței. Utilizarea tehnologiilor asistive moderne și dezvoltarea unor strategii personalizate de rezolvare a problemelor contribuie la creșterea autonomiei în viața de zi cu zi.

Adaptări ale mediului: Mediul fizic trebuie modificat pentru a deveni accesibil și sigur pentru persoanele cu surdocecitate. Iluminatul adecvat, contrastele vizuale puternice, marcajele tactile pe suprafețe și mobilier, precum și eliminarea obstacolelor potențial periculoase sunt esențiale. Sistemele de alertare multisenzorială pentru situații de urgență și dispozitivele de siguranță adaptate contribuie la crearea unui mediu securizat și funcțional.

Integrare socială: Participarea activă în comunitate este facilitată prin programe specializate și rețele de suport. Activitățile sociale adaptate, grupurile de suport și evenimentele culturale accesibile oferă oportunități valoroase de interacțiune și dezvoltare personală. Tehnologiile de comunicare moderne și platformele sociale accesibilizate extind posibilitățile de conectare cu alte persoane și de menținere a relațiilor sociale semnificative.

Suport educațional: Educația persoanelor cu surdocecitate necesită programe individualizate și metode de predare adaptate. Materialele didactice multisenzoriale, tehnologiile educaționale specializate și strategiile de învățare personalizate sunt esențiale pentru succesul academic. Profesorii și specialiștii în educație specială colaborează pentru a dezvolta planuri educaționale care să răspundă nevoilor specifice ale fiecărui elev, facilitând astfel accesul la educație și dezvoltarea potențialului individual.

Întrebări frecvente

Care este diferența între surdocecitatea congenitală și cea dobândită?

Surdocecitatea congenitală este prezentă de la naștere, fiind cauzată de factori genetici sau complicații în timpul sarcinii. Surdocecitatea dobândită apare ulterior în viață, ca urmare a unor boli, accidente sau îmbătrânire.

Pot persoanele cu surdocecitate să trăiască independent?

Da, persoanele cu surdocecitate pot trăi independent cu ajutorul tehnologiilor asistive, al strategiilor de adaptare și al suportului comunitar. Este esențial ca ele să aibă acces la resursele necesare pentru a-și dezvolta abilitățile de autonomie.

Cum comunică persoanele cu surdocecitate cu ceilalți?

Persoanele cu surdocecitate folosesc diverse metode de comunicare, inclusiv limbajul semnelor tactile, alfabetul Braille și tehnologii asistive. Alegerea metodei depinde de preferințele personale și de gradul de afectare senzorială.

Sunt toate persoanele cu surdocecitate complet surde și oarbe?

Nu, majoritatea persoanelor cu surdocecitate nu sunt complet surde și oarbe. Ele au diferite grade de pierdere a vederii și auzului, ceea ce le permite să utilizeze resturile senzoriale disponibile pentru a interacționa cu mediul.

Care sunt semnele timpurii ale surdocecității?

Semnele timpurii ale surdocecității includ dificultăți în urmărirea obiectelor vizuale, lipsa reacției la sunete și întârzieri în dezvoltarea limbajului. Este importantă evaluarea timpurie pentru a identifica și interveni adecvat.

Cum se diagnostichează surdocecitatea?

Diagnosticul surdocecității implică evaluări audiologice și oftalmologice detaliate pentru a determina gradul de pierdere senzorială. Specialiștii colaborează pentru a dezvolta un plan de intervenție personalizat bazat pe nevoile individuale.

Ce servicii de suport sunt disponibile pentru persoanele cu surdocecitate?

Persoanele cu surdocecitate beneficiază de servicii de suport precum ghizi comunicatori, interpreți specializați, terapii de reabilitare și acces la tehnologii asistive. Aceste servicii sunt esențiale pentru integrarea socială și independența personală.

Poate fi prevenită surdocecitatea?

Prevenirea surdocecității este posibilă în unele cazuri prin vaccinarea împotriva infecțiilor care pot afecta fătul, monitorizarea atentă a sarcinii și gestionarea afecțiunilor medicale care pot duce la pierderea senzorială.

Cum afectează surdocecitatea dezvoltarea copilului?

Surdocecitatea poate întârzia dezvoltarea limbajului, socializarea și abilitățile cognitive ale copilului. Intervenția timpurie și suportul educațional adecvat sunt cruciale pentru maximizarea potențialului de dezvoltare al copilului.

Ce rol au membrii familiei în sprijinirea persoanelor cu surdocecitate?

Membrii familiei joacă un rol vital în sprijinirea persoanelor cu surdocecitate prin oferirea de suport emoțional, participarea la programe de reabilitare și asigurarea accesului la resursele necesare pentru o viață independentă.

Concluzie

Surdocecitatea este o condiție complexă care necesită o abordare integrată pentru a asigura independența și calitatea vieții persoanelor afectate. Prin utilizarea tehnologiilor moderne, a serviciilor specializate și a strategiilor personalizate, persoanele cu surdocecitate pot depăși provocările cotidiene. Sprijinul familiei și al comunității este esențial pentru integrarea socială și dezvoltarea personală. Informarea și educația continuă sunt cruciale pentru a răspunde nevoilor variate ale acestei populații diverse.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Dammeyer, J. (2014). Deafblindness: A review of the literature. Scandinavian journal of public health, 42(7), 554-562.

https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1403494814544399

Dr. Nicoleta Manea

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.