Prim-ajutor: principii de baza in diferite cazuri de urgenta

Tehnicile de bază includ evaluarea siguranței zonei, apelarea serviciului de urgență 112, verificarea funcțiilor vitale și aplicarea manevrelor specifice de resuscitare când este necesar. Primul ajutor corect aplicat poate preveni agravarea stării victimei și poate reduce semnificativ riscul complicațiilor ulterioare.

Principii de bază în acordarea primului ajutor

Acordarea eficientă a primului ajutor se bazează pe evaluarea rapidă a situației și aplicarea corectă a tehnicilor specifice. Prioritatea este păstrarea funcțiilor vitale ale victimei până la sosirea echipajelor medicale specializate.

Evaluarea siguranței zonei: Înainte de acordarea primului ajutor, zona trebuie verificată pentru potențiale pericole precum incendii, scurgeri de substanțe toxice sau cabluri electrice. Salvatorii trebuie să identifice și să elimine orice risc care ar putea pune în pericol atât viața victimei cât și propria siguranță. Zona trebuie securizată pentru a preveni accidente secundare și pentru a facilita accesul echipajelor de intervenție.

Apelarea serviciilor de urgență: Contactarea imediată a serviciului de urgență 112 este crucială pentru salvarea vieții victimei. Apelantul trebuie să comunice clar locația exactă, natura urgenței și starea victimei. Informațiile precise despre numărul victimelor, tipul leziunilor și circumstanțele accidentului ajută echipajele medicale să se pregătească adecvat pentru intervenție.

Evaluarea primară (ABC): Verificarea funcțiilor vitale urmează protocolul ABC: căile aeriene, respirația și circulația. Eliberarea căilor aeriene și verificarea respirației sunt primii pași esențiali. Prezența pulsului și a circulației sanguine trebuie evaluate rapid. Această evaluare permite identificarea urgențelor care necesită intervenție imediată pentru menținerea funcțiilor vitale.

Evaluarea secundară: După stabilizarea funcțiilor vitale, victima trebuie examinată pentru alte leziuni sau afecțiuni. Această evaluare include verificarea răspunsului la stimuli, prezența traumatismelor, sângerărilor sau fracturilor. Informațiile obținute ajută la prioritizarea intervențiilor și la comunicarea eficientă cu personalul medical specializat.

Monitorizarea semnelor vitale: Supravegherea constantă a stării victimei până la sosirea ajutorului medical calificat este esențială. Respirația, pulsul și nivelul de conștiență trebuie verificate regulat. Orice modificare în starea pacientului trebuie notată și comunicată echipajului medical la sosire.

Urgențe medicale care pun viața în pericol

Recunoașterea și intervenția promptă în cazul urgențelor majore sunt esențiale pentru salvarea vieții. Aceste situații necesită acțiune imediată și aplicarea corectă a tehnicilor de prim ajutor.

Starea de inconștiență

Persoana inconștientă trebuie așezată în poziție laterală de siguranță pentru a preveni asfixierea. Căile respiratorii trebuie menținute libere prin ridicarea ușoară a bărbiei. Verificarea constantă a respirației și a pulsului este necesară până la sosirea echipajului medical.

Hemoragia severă

Controlul rapid al sângerării masive necesită aplicarea de presiune directă pe rană folosind materiale sterile sau curate. Membrul afectat trebuie ridicat deasupra nivelului inimii când este posibil. Pansamentele îmbibate cu sânge nu trebuie îndepărtate, ci acoperite cu altele noi.

Șocul

Victima în stare de șoc trebuie menținută la căldură și culcată cu picioarele ridicate pentru a îmbunătăți circulația sanguină către organele vitale. Monitorizarea constantă a semnelor vitale este esențială. Administrarea de lichide oral este contraindicată în această situație.

Sufocarea

În cazul obstrucției căilor respiratorii, manevra Heimlich trebuie aplicată imediat. Pentru victimele conștiente, se aplică lovituri între omoplați alternând cu compresii abdominale. La persoanele inconștiente, se începe resuscitarea cardio-pulmonară după îndepărtarea obiectului străin vizibil din cavitatea bucală.

Stopul cardiac

Pașii resuscitării cardio-pulmonare: Resuscitarea cardio-pulmonară începe cu 30 de compresii toracice efectuate în centrul pieptului, cu o frecvență de 100-120 pe minut. Compresiile trebuie să aibă o adâncime de 5-6 centimetri la adulți. După fiecare compresie, toracele trebuie să revină la poziția inițială. După cele 30 de compresii, se administrează două respirații artificiale, verificând că pieptul se ridică vizibil. Acest ciclu se repetă până la sosirea ajutorului medical specializat sau până când persoana își revine.

Utilizarea defibrilatorului automat extern: Defibrilatorul automat extern trebuie aplicat imediat ce devine disponibil. Electrozii se aplică pe pieptul gol al pacientului conform indicațiilor vizuale de pe aceștia. Aparatul analizează automat ritmul cardiac și indică dacă șocul electric este necesar. În timpul analizei și administrării șocului, nimeni nu trebuie să atingă victima. După șoc, resuscitarea cardio-pulmonară trebuie reluată imediat.

Poziția de siguranță: Pentru o persoană inconștientă care respiră normal, poziția de siguranță previne aspirația și menține căile respiratorii deschise. Brațul victimei se poziționează în unghi drept față de corp, cu palma în sus. Celălalt braț se așează peste piept. Genunchiul piciorului îndepărtat se îndoaie, iar victima se rostogolește pe lateral. Capul trebuie înclinat ușor spre spate pentru a menține căile respiratorii deschise.

Tratamentul leziunilor frecvente

Leziunile frecvente necesită o abordare sistematică și aplicarea corectă a tehnicilor de prim ajutor pentru prevenirea complicațiilor și accelerarea vindecării. Cunoașterea procedurilor corecte de tratament poate reduce semnificativ timpul de recuperare și ameliorarea durerii.

Tăieturi și zgârieturi minore

Tratamentul începe cu spălarea temeinică a mâinilor și curățarea rănii cu apă și săpun sau ser fiziologic pentru îndepărtarea impurităților. Dezinfectarea se face cu un antiseptic adecvat, iar rana trebuie acoperită cu un pansament steril pentru a preveni contaminarea și a facilita procesul natural de vindecare. Pansamentul trebuie schimbat zilnic sau ori de câte ori se umezește.

Entorse și întinderi musculare

Tratamentul urmează principiul RICE: repaus, gheață, compresie și elevație. Zona afectată trebuie imobilizată pentru a preveni agravarea leziunii. Aplicarea locală a gheții timp de 15-20 de minute reduce inflamația și durerea. Bandajul elastic oferă compresie și susținere, iar ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii ajută la reducerea umflăturii.

Arsuri

Tratamentul imediat al arsurilor implică răcirea zonei afectate cu apă rece timp de cel puțin 20 de minute pentru a opri procesul de ardere și a reduce durerea. Zona arsă trebuie protejată cu un pansament steril, neaspirant. Hainele lipite de arsură nu trebuie îndepărtate forțat. Arsurile severe sau cele care afectează zone mari necesită asistență medicală imediată.

Fracturi

Zona fracturată trebuie imobilizată în poziția găsită, folosind atele improvizate sau bandaje pentru a preveni mișcarea. Aplicarea gheții reduce durerea și umflătura. În cazul fracturilor deschise, rana trebuie acoperită cu un pansament steril, iar sângerarea controlată prin presiune indirectă. Transportul la spital trebuie făcut cu maximă precauție pentru a evita agravarea leziunii.

Traumatisme craniene

Evaluarea stării de conștiență și monitorizarea semnelor vitale sunt esențiale în cazul traumatismelor craniene. Victima trebuie menținută nemișcată pentru a preveni leziuni suplimentare ale coloanei cervicale. Orice sângerare externă trebuie controlată prin presiune directă, evitând aplicarea presiunii în cazul fracturilor craniene evidente. Simptomele precum somnolența, confuzia sau vărsăturile necesită evaluare medicală imediată.

Plăgi sângerânde

Curățarea plăgii: Procesul începe cu spălarea temeinică a mâinilor și utilizarea mănușilor de protecție. Rana trebuie curățată de la centru spre exterior cu ser fiziologic sau apă curată pentru îndepărtarea impurităților. Antisepticul trebuie aplicat cu blândețe pentru a nu deteriora țesuturile. Obiectele străine mari, înfipte în rană, nu trebuie îndepărtate deoarece pot preveni sângerarea și necesită extragere în condiții medicale specializate.

Tehnici de bandajare: Bandajarea corectă începe cu aplicarea unui strat de tifon steril direct pe rană. Fașa trebuie rulată cu o presiune uniformă, suficient de strâns pentru a opri sângerarea, dar nu atât de strâns încât să oprească circulația. Bandajul trebuie să acopere complet rana și să se extindă cu câțiva centimetri dincolo de marginile acesteia. Capătul bandajului trebuie fixat ferm, dar să permită verificarea periodică a circulației în extremități.

Aplicarea presiunii: Pentru controlul sângerărilor severe, presiunea directă trebuie aplicată ferm și constant pe zona afectată folosind materiale sterile sau curate. Presiunea trebuie menținută neîntrerupt timp de cel puțin 10-15 minute, fără ridicarea pansamentului pentru verificare. În cazul sângerărilor arteriale, presiunea trebuie aplicată între inimă și rană pe punctele de presiune specifice. Pentru extremități, ridicarea membrului deasupra nivelului inimii în timpul aplicării presiunii poate ajuta la reducerea fluxului sanguin.

Situații de urgență legate de mediu

Condițiile extreme de mediu pot cauza urgențe medicale severe care necesită intervenție imediată. Recunoașterea timpurie a semnelor și simptomelor permite acordarea unui prim ajutor eficient și prevenirea complicațiilor grave.

Epuizarea termică: Această afecțiune apare când organismul pierde cantități mari de apă și săruri prin transpirație excesivă. Simptomele includ transpirație abundentă, piele rece și umedă, amețeli, slăbiciune musculară și dureri de cap. Victima trebuie mutată într-un loc răcoros, hidratată cu lichide cu electroliți și răcită gradual prin metode fizice precum comprese reci aplicate în zonele principale ale corpului.

Hipotermia: În cazul hipotermiei, temperatura corporală scade sub 35 grade Celsius, punând în pericol funcțiile vitale. Persoana afectată trebuie îndepărtată imediat din mediul rece, iar hainele ude trebuie înlocuite cu unele uscate. Încălzirea trebuie făcută gradual, folosind pături și surse de căldură indirectă. Băuturile calde, nealcoolice pot ajuta la încălzirea internă a organismului.

Degerăturile: Degerăturile apar când țesuturile sunt expuse la temperaturi scăzute pentru perioade prelungite. Zona afectată trebuie încălzită lent prin imersie în apă caldă la 37-40 grade Celsius. Frecarea zonei degerate este strict contraindicată deoarece poate agrava leziunile tisulare. Încălzirea trebuie continuată până când zona își recapătă sensibilitatea și culoarea normală.

Înecul: În cazul unei persoane scoase din apă, prioritatea este restabilirea respirației și a circulației. După scoaterea din apă, victima trebuie așezată pe o suprafață tare, în poziție orizontală. Resuscitarea cardio-pulmonară trebuie începută imediat dacă persoana nu respiră. Toate victimele înecului necesită evaluare medicală, chiar dacă par să își revină complet.

Electrocutarea: Primul pas în cazul electrocutării este întreruperea sursei de curent electric. Victima nu trebuie atinsă până când nu există siguranța că aceasta nu mai este în contact cu sursa electrică. După securizarea zonei, se verifică funcțiile vitale și se începe resuscitarea dacă este necesară. Arsurile electrice trebuie tratate ca arsuri termice până la sosirea ajutorului medical specializat.

Componentele esențiale ale trusei de prim-ajutor

Trusa de prim ajutor reprezintă un element crucial în gestionarea urgențelor medicale minore și în acordarea primului ajutor până la sosirea echipajelor specializate. Conținutul său trebuie verificat și reînnoit periodic pentru a păstra eficacitatea materialelor.

Bandaje și pansamente: O trusă completă trebuie să conțină diverse tipuri de bandaje și pansamente sterile pentru acoperirea rănilor și controlul sângerărilor. Fașele elastice sunt necesare pentru susținerea entorselor și a luxațiilor, iar pansamentele adezive și leucoplastul sunt utile pentru rănile superficiale. Compresele sterile de diferite dimensiuni permit tratarea eficientă a diverselor tipuri de răni.

Soluții antiseptice: Dezinfectantele sunt esențiale pentru prevenirea infecțiilor în cazul rănilor și zgârieturilor. Soluțiile pe bază de iod sau clorhexidină sunt eficiente pentru curățarea și dezinfectarea rănilor. Serul fiziologic steril este necesar pentru irigarea și curățarea rănilor înainte de aplicarea antisepticelor. Gelurile antiseptice pot fi utile pentru dezinfectarea mâinilor înainte de acordarea primului ajutor.

Instrumente de urgență: Instrumentele esențiale includ foarfece pentru tăierea bandajelor și hainelor, pensete sterile pentru îndepărtarea corpurilor străine superficiale, mănuși de unică folosință pentru protecție, măști de respirație pentru resuscitare și termometru medical. Lanterna și fluierul pot fi utile în situații de urgență pentru semnalizare sau examinare.

Medicamente de bază: Trusa trebuie să conțină analgezice pentru ameliorarea durerii, antiinflamatoare pentru reducerea umflăturilor și antihistaminice pentru reacții alergice ușoare. Medicamentele trebuie păstrate în ambalajul original, cu prospectul și data expirării vizibile. Este important ca toate medicamentele să fie verificate periodic pentru a evita utilizarea celor expirate.

Lista contactelor de urgență: Aceasta trebuie să includă numerele de telefon esențiale precum serviciul de urgență 112, centrul local de toxicologie, spitalul cel mai apropiat și medicul de familie. Lista trebuie actualizată periodic și trebuie să conțină și informații despre alergii sau afecțiuni medicale importante ale membrilor familiei pentru a fi comunicate echipajelor medicale în caz de urgență.