Perfuzie cu glucoza: beneficii si aplicatii medicale

De asemenea, soluțiile de glucoză servesc ca vehicul pentru administrarea diverselor medicamente și pot fi utilizate pentru scăderea nivelurilor crescute de potasiu din sânge, o afecțiune potențial letală. Beneficiile perfuziei cu glucoză se extind la diverse categorii de pacienți, de la adulți și vârstnici până la femei însărcinate, nou-născuți și copii, fiecare grup având indicații specifice pentru această terapie.

Beneficiile Medicale Primare ale Perfuziilor cu Glucoză

Perfuziile cu glucoză reprezintă o componentă fundamentală a terapiei intravenoase moderne, oferind suport metabolic vital în numeroase situații clinice. Aceste soluții furnizează energie imediată pentru funcțiile celulare esențiale și susțin procesele metabolice în condiții de stres fiziologic.

Furnizarea de Carbohidrați Esențiali pentru Suport Nutrițional: Perfuziile cu glucoză constituie o sursă rapidă și eficientă de energie pentru organism, fiind deosebit de valoroase în situațiile în care aportul oral este imposibil sau insuficient. Glucoza administrată intravenos este absorbită direct în fluxul sanguin, ocolind procesul digestiv și furnizând imediat energie celulelor. Acest aspect este crucial pentru pacienții aflați în stare critică, cei care urmează intervenții chirurgicale sau cei cu afecțiuni gastrointestinale care împiedică alimentația normală. Soluțiile de glucoză 10% furnizează aproximativ 340 kcal per litru, contribuind semnificativ la prevenirea catabolismului proteic și a degradării țesutului muscular în perioadele de stres metabolic.

Prevenirea și Tratamentul Hipoglicemiei: Perfuzia cu glucoză reprezintă tratamentul de primă linie pentru hipoglicemia severă, o afecțiune potențial letală caracterizată prin niveluri anormal de scăzute ale zahărului din sânge. Administrarea intravenoasă a glucozei determină o creștere rapidă a glicemiei, restabilind funcția cerebrală și prevenind leziunile neurologice permanente. În cazurile de hipoglicemie severă, soluțiile concentrate de glucoză 10-50% sunt administrate în bolus, urmate de perfuzii cu concentrații mai mici pentru menținerea nivelurilor glicemice. Acest tratament este esențial pentru pacienții diabetici cu hipoglicemie indusă de insulină, pacienții cu tumori secretoare de insulină sau cei cu insuficiență hepatică severă care compromite rezervele de glicogen.

Rehidratarea în Stările de Deshidratare: Perfuziile cu glucoză joacă un rol important în rehidratarea pacienților, în special în cazurile cu pierderi lichidiene semnificative și necesități crescute de carbohidrați. Soluțiile de glucoză contribuie la restabilirea volumului intravascular și facilitează distribuția apei în spațiul intracelular. Acest efect este deosebit de benefic în deshidratarea hipertonă, când deficitul de apă depășește deficitul de electroliți. Administrarea de glucoză stimulează secreția de insulină, care la rândul său facilitează transportul glucozei și al apei în celule, contribuind la rehidratarea efectivă a țesuturilor. Pentru pacienții cu deshidratare și cetoacidoză, perfuzia cu glucoză ajută la corectarea dezechilibrelor metabolice și la prevenirea catabolismului proteic.

Vehicul pentru Administrarea Medicamentelor: Soluțiile de glucoză sunt frecvent utilizate ca vehicul pentru administrarea diverselor medicamente intravenoase, oferind avantaje semnificative în terapia medicamentoasă. Compatibilitatea chimică a glucozei cu numeroase substanțe farmaceutice permite diluarea și administrarea sigură a medicamentelor care necesită un pH specific sau care sunt incompatibile cu soluțiile saline. Perfuziile cu glucoză sunt utilizate pentru administrarea antibioticelor, analgezicelor, sedativelor și altor medicamente esențiale. Această metodă asigură o biodisponibilitate optimă a substanțelor active și permite un control precis al dozării. În plus, pentru medicamentele cu potențial iritativ vascular, diluarea în soluții de glucoză poate reduce riscul de flebită și tromboflebită, îmbunătățind tolerabilitatea tratamentului.

Scăderea Nivelurilor Crescute de Potasiu: Perfuziile cu glucoză, în special când sunt administrate împreună cu insulina, reprezintă o strategie terapeutică eficientă pentru tratamentul hiperkaliemiei, o afecțiune potențial letală caracterizată prin niveluri crescute de potasiu în sânge. Mecanismul de acțiune se bazează pe stimularea secreției de insulină endogenă sau pe efectul insulinei administrate exogen, care activează pompa de sodiu-potasiu la nivelul membranei celulare. Acest proces facilitează transportul potasiului din spațiul extracelular în cel intracelular, reducând astfel concentrația serică a potasiului. Protocolul terapeutic tipic implică administrarea a 25-50 g de glucoză împreună cu 5-10 unități de insulină regulată, rezultând o scădere semnificativă a kaliemiei în 15-30 de minute, efect care poate persista până la 6 ore, timp suficient pentru implementarea altor măsuri terapeutice definitive.

Terapia cu Glucoză Intravenos pentru Diferite Grupuri de Pacienți

Perfuzia cu glucoză oferă beneficii terapeutice adaptate nevoilor specifice ale diferitelor categorii de pacienți. Dozele, concentrațiile și protocoalele de administrare variază în funcție de vârstă, stare fiziologică și condiții patologice asociate.

Beneficii pentru Pacienții Adulți

Perfuzia cu glucoză la adulți este indicată în multiple situații clinice, de la suport nutrițional în perioada perioperatorie până la tratamentul urgențelor metabolice. La pacienții adulți cu stres metabolic crescut, precum cei cu traumatisme, sepsis sau arsuri extensive, perfuziile cu glucoză furnizează energie esențială pentru procesele de vindecare și regenerare tisulară. Doza recomandată pentru adulți variază între 500-3000 ml/zi (7-40 ml/kg/zi), cu o rată maximă de administrare care nu trebuie să depășească capacitatea de oxidare a glucozei (aproximativ 5 mg/kg/minut). Perfuzia cu glucoză la adulți contribuie semnificativ la prevenirea catabolismului proteic, menținerea funcției imunitare și accelerarea recuperării postoperatorii.

Aplicații pentru Pacienții Vârstnici

Terapia cu glucoză intravenos la pacienții vârstnici necesită o atenție deosebită datorită modificărilor fiziologice asociate vârstei. Vârstnicii prezintă frecvent rezerve glicogenice hepatice reduse și o capacitate diminuată de gluconeogeneză, ceea ce îi predispune la episoade de hipoglicemie în condiții de stres metabolic sau malnutriție. Perfuzia cu glucoză este benefică în prevenirea și tratamentul hipoglicemiei la această categorie de pacienți, contribuind la menținerea funcției cognitive și prevenirea complicațiilor neurologice. La pacienții vârstnici cu afecțiuni cardiovasculare sau renale, administrarea trebuie efectuată cu prudență, cu monitorizarea atentă a echilibrului hidroelectrolitic și a funcției cardiace pentru prevenirea supraîncărcării volemice și a edemului pulmonar.

Beneficii în Timpul Sarcinii și Lactației

Perfuzia cu glucoză joacă un rol important în managementul diverselor afecțiuni obstetricale, oferind beneficii atât pentru mamă, cât și pentru făt. În hiperemeza gravidică, o formă severă de greață și vărsături în sarcină, perfuziile cu glucoză asigură hidratarea și aportul energetic necesar, prevenind cetoza și deteriorarea stării nutriționale materne. În diabetul gestațional, perfuzia cu glucoză poate fi utilizată în timpul travaliului pentru menținerea normoglicemiei și prevenirea hipoglicemiei neonatale. Administrarea trebuie efectuată cu prudență, cu monitorizarea atentă a glicemiei pentru a evita hiperglicemia maternă și fetală. Doza recomandată în timpul travaliului nu trebuie să depășească 5-10 g/oră pentru a preveni hiperglicemia fetală, hiperinsulinemia și acidoza metabolică, urmate de hipoglicemie neonatală.

Aplicații Pediatrice

Beneficii pentru Nou-născuți și Sugari: Perfuzia cu glucoză reprezintă o intervenție terapeutică esențială în neonatologie, având un rol crucial în menținerea homeostaziei glicemice la nou-născuți. Nou-născuții, în special cei prematuri, au rezerve limitate de glicogen și o capacitate redusă de gluconeogeneză, fiind predispuși la hipoglicemie. Administrarea intravenoasă de glucoză previne hipoglicemia neonatală și complicațiile neurologice asociate acesteia. Pentru nou-născuții prematuri și la termen, rata inițială de administrare recomandată este de 6-11 ml/kg/oră (10-18 mg/kg/minut), adaptată în funcție de valorile glicemiei și de starea clinică. Perfuzia cu glucoză este esențială și în managementul nou-născuților cu erori înnăscute de metabolism, asigurând aportul energetic necesar și prevenind catabolismul proteic.

Copii și Adolescenți cu Necesități Crescute de Carbohidrați: Perfuzia cu glucoză la copii și adolescenți este indicată în multiple situații clinice care necesită un aport crescut de carbohidrați. La pacienții pediatrici cu boli acute severe, traumatisme sau intervenții chirurgicale majore, perfuzia cu glucoză asigură energia necesară pentru procesele metabolice și de vindecare. Pentru copiii cu vârsta între 2-11 ani, rata recomandată de administrare este de 4-8 ml/kg/oră (7-14 mg/kg/minut), iar pentru adolescenți (12-18 ani), aproximativ 4 ml/kg/oră (7-8,5 mg/kg/minut). Perfuzia cu glucoză este deosebit de benefică la copiii cu afecțiuni care implică un consum energetic crescut, precum arsurile extensive, sepsisul sau bolile oncologice. La pacienții pediatrici cu malnutriție severă, administrarea trebuie inițiată gradual pentru a preveni sindromul de realimentare.

Protocoale de Administrare pentru Beneficiu Maxim

Eficacitatea terapiei cu glucoză intravenos depinde în mare măsură de respectarea protocoalelor specifice de administrare, adaptate nevoilor individuale ale pacientului și contextului clinic. Optimizarea acestor protocoale maximizează beneficiile terapeutice și minimizează riscurile potențiale.

Ghiduri de Dozare Optimă: Dozarea corectă a perfuziilor cu glucoză reprezintă un factor determinant pentru eficacitatea și siguranța tratamentului. Pentru adulți, doza uzuală variază între 500-3000 ml/zi de soluție 10% (echivalentul a 50-300 g glucoză/zi), în funcție de necesitățile energetice și starea clinică. La pacienții pediatrici, dozarea se calculează în funcție de greutatea corporală, vârstă și necesitățile metabolice specifice. Pentru nou-născuți și sugari (0-10 kg), doza recomandată este de aproximativ 100 ml/kg/zi, pentru copiii între 10-20 kg, 1000 ml plus 50 ml pentru fiecare kg peste 10 kg/zi, iar pentru cei peste 20 kg, 1500 ml plus 20 ml pentru fiecare kg peste 20 kg/zi. În situații speciale, precum hipoglicemia severă, se pot administra inițial bolusuri de 50-100 ml soluție 10-20%, urmate de perfuzie continuă pentru menținerea normoglicemiei.

Administrare Periferică vs. Administrare Venoasă Centrală: Alegerea căii de administrare pentru perfuziile cu glucoză depinde de concentrația soluției, durata tratamentului și starea vasculară a pacientului. Administrarea periferică este adecvată pentru soluțiile cu osmolaritate sub 900 mOsm/L (concentrații de glucoză până la 10-12.5%), fiind preferată pentru tratamentele de scurtă durată și în situațiile care nu necesită volume mari de lichide. Administrarea centrală, prin cateter venos central, este necesară pentru soluțiile hipertone (concentrații de glucoză peste 12.5%), pentru nutriția parenterală totală și pentru tratamentele de lungă durată. Această cale oferă avantajul unui debit sanguin mai mare, care diluează rapid soluțiile hipertone, reducând riscul de iritație venoasă, tromboflebită și extravazare. Pentru pacienții critici sau cei cu acces vascular periferic dificil, calea centrală reprezintă opțiunea preferată, asigurând un acces vascular stabil și sigur.

Considerații privind Rata de Administrare a Perfuziilor: Rata de administrare a perfuziilor cu glucoză trebuie ajustată cu atenție pentru a maximiza beneficiile terapeutice și a minimiza complicațiile. Rata maximă de administrare nu trebuie să depășească capacitatea de oxidare a glucozei a pacientului, care este de aproximativ 5-7 mg/kg/minut la adulți și până la 18 mg/kg/minut la nou-născuți. Depășirea acestei rate poate duce la hiperglicemie, diureză osmotică și deshidratare. Inițierea perfuziei trebuie făcută gradual, cu creșterea treptată a ratei pentru a permite adaptarea metabolică. În cazul pacienților cu risc de sindrom de realimentare (malnutriție severă, alcoolism cronic), rata inițială trebuie să fie mai redusă, cu aproximativ 50% din rata standard, cu creștere progresivă în funcție de toleranță. Monitorizarea frecventă a glicemiei, mai ales în primele ore de perfuzie, este esențială pentru ajustarea optimă a ratei de administrare.

Durata Terapiei pentru Diverse Afecțiuni: Durata optimă a terapiei cu glucoză intravenos variază semnificativ în funcție de indicația clinică și răspunsul individual al pacientului. În hipoglicemia acută, perfuzia cu glucoză este administrată până la normalizarea glicemiei și stabilizarea stării clinice, de obicei câteva ore. Pentru suportul nutrițional perioperator, durata tipică este de 24-72 ore, în funcție de reluarea alimentației orale. În cazul nutriției parenterale, perfuzia cu glucoză poate fi necesară pentru perioade prelungite, de săptămâni sau chiar luni, la pacienții cu afecțiuni gastrointestinale severe. La pacienții cu cetoacidoză diabetică, perfuzia cu glucoză este inițiată când glicemia scade sub 250-300 mg/dl și continuată până la stabilizarea metabolică și reluarea alimentației orale. Pentru toate aceste situații, tranziția de la terapia intravenoasă la aportul oral trebuie făcută gradual, cu monitorizarea atentă a parametrilor clinici și biochimici.

Aplicații pentru Îmbunătățirea Stării de Bine

Dincolo de utilizările medicale convenționale, perfuziile cu glucoză oferă beneficii semnificative pentru optimizarea funcțiilor metabolice și îmbunătățirea stării generale de sănătate, fiind integrate în protocoale terapeutice complexe.

Suport Energetic Celular

Perfuzia cu glucoză furnizează substratul energetic esențial pentru funcționarea optimă a celulelor, având un impact direct asupra metabolismului energetic celular. Glucoza administrată intravenos este rapid disponibilă pentru procesele de glicoliză și ciclul Krebs, generând adenozin trifosfat (ATP), principala moleculă energetică a organismului. Acest suport energetic este crucial pentru țesuturile cu necesar metabolic ridicat, precum creierul, care consumă aproximativ 120 g de glucoză zilnic și depinde aproape exclusiv de acest substrat pentru funcționarea normală. La pacienții cu stări hipercatabolice, precum cei cu sepsis, traumatisme sau arsuri, perfuzia cu glucoză asigură energia necesară pentru procesele de reparație tisulară și funcționarea sistemului imunitar. Optimizarea aportului de glucoză contribuie la prevenirea degradării proteice musculare și a cetogenezei excesive, menținând integritatea structurală și funcțională a țesuturilor.

Reglarea și Stabilizarea Glicemiei

Perfuziile cu glucoză joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei glicemice, prevenind fluctuațiile extreme ale nivelului de zahăr din sânge. Administrarea controlată de glucoză intravenos permite ajustarea precisă a aportului în funcție de necesitățile metabolice și valorile glicemice, asigurând o stabilitate glicemică optimă. Acest aspect este deosebit de important la pacienții cu disfuncții ale mecanismelor endogene de reglare a glicemiei, precum cei cu insuficiență hepatică, malnutriție severă sau tulburări endocrine. Stabilizarea glicemiei prin perfuzie cu glucoză previne efectele adverse ale hipoglicemiei asupra sistemului nervos central și reduce stresul metabolic asociat fluctuațiilor glicemice. La pacienții diabetici, perfuzia cu glucoză, asociată cu monitorizarea atentă și ajustarea terapiei insulinice, contribuie la optimizarea controlului glicemic și prevenirea complicațiilor acute.

Nutrienți Complementari în Terapia cu Glucoză Intravenos

Beneficiile Acidului Alfa-Lipoic: Acidul alfa-lipoic, un antioxidant puternic cu solubilitate atât în apă cât și în lipide, reprezintă un complement valoros în terapia cu glucoză intravenos. Acest nutrient joacă un rol esențial în metabolismul glucozei, funcționând ca un cofactor pentru enzimele implicate în ciclul Krebs și în producția de energie celulară. Administrarea acidului alfa-lipoic împreună cu glucoza îmbunătățește sensibilitatea la insulină și facilitează transportul glucozei în celule, optimizând utilizarea acesteia. Proprietățile antioxidante ale acidului alfa-lipoic protejează celulele împotriva stresului oxidativ indus de fluctuațiile glicemice, reducând inflamația și prevenind complicațiile vasculare. La pacienții cu neuropatie diabetică, asocierea acidului alfa-lipoic cu perfuzia de glucoză poate ameliora simptomele dureroase și contribui la regenerarea fibrelor nervoase afectate.

Suplimentarea cu Vitamina D: Vitamina D, un nutrient esențial cu multiple funcții metabolice, reprezintă un adjuvant important în terapia cu glucoză intravenos. Cercetările recente au evidențiat rolul crucial al vitaminei D în metabolismul glucozei, influențând secreția de insulină și sensibilitatea țesuturilor la acțiunea acesteia. Suplimentarea cu vitamina D în cadrul protocoalelor de perfuzie cu glucoză poate îmbunătăți eficiența utilizării glucozei la nivel celular și contribui la stabilizarea glicemiei. La pacienții cu deficiență de vitamina D, frecventă în populațiile cu expunere solară limitată sau malnutriție, asocierea acestui nutrient cu terapia glucidică poate preveni rezistența la insulină și optimiza răspunsul metabolic. Vitamina D exercită și efecte imunomodulatoare și antiinflamatorii, contribuind la reducerea stresului oxidativ asociat fluctuațiilor glicemice și la îmbunătățirea stării generale de sănătate.

Magneziu pentru Susținerea Metabolismului Glucozei: Magneziul, un mineral esențial implicat în peste 300 de reacții enzimatice, joacă un rol fundamental în metabolismul glucozei și în homeostazia energetică. Acest electrolit este un cofactor crucial pentru enzimele implicate în glicoliză și în fosforilarea oxidativă, procese esențiale pentru producția de energie din glucoză. Deficitul de magneziu, frecvent întâlnit la pacienții spitalizați, poate compromite utilizarea eficientă a glucozei și poate exacerba rezistența la insulină. Suplimentarea cu magneziu în cadrul protocoalelor de perfuzie cu glucoză optimizează activitatea tirozin-kinazei receptorului insulinic și facilitează transportul glucozei în celule. La pacienții cu diabet zaharat, asocierea magneziului cu terapia glucidică poate îmbunătăți controlul glicemic și poate reduce riscul complicațiilor microvasculare. Magneziul exercită și efecte neuroprotectoare, contribuind la prevenirea excitotoxicității induse de fluctuațiile glicemice și la menținerea integrității funcționale a sistemului nervos.

Considerații de Siguranță și Monitorizare

Administrarea perfuziilor cu glucoză necesită o monitorizare atentă și implementarea măsurilor de siguranță adecvate pentru maximizarea beneficiilor terapeutice și minimizarea riscurilor potențiale. Supravegherea parametrilor clinici și biochimici este esențială pentru ajustarea protocoalelor terapeutice.

Prevenirea Hiperglicemiei

Hiperglicemia reprezintă o complicație frecventă a perfuziilor cu glucoză, fiind asociată cu multiple efecte adverse, de la diureză osmotică și deshidratare până la acidoză metabolică și disfuncție imunitară. Prevenirea hiperglicemiei implică ajustarea atentă a ratei de perfuzie pentru a nu depăși capacitatea de oxidare a glucozei a pacientului, care variază între 5-7 mg/kg/minut la adulți. Monitorizarea frecventă a glicemiei este esențială, în special în primele ore de perfuzie și la pacienții cu factori de risc pentru hiperglicemie, precum diabetul zaharat, stresul metabolic, sepsisul sau tratamentul cu glucocorticoizi. La pacienții cu tendință la hiperglicemie, asocierea insulinoterapiei cu perfuzia de glucoză permite menținerea normoglicemiei și prevenirea complicațiilor. Implementarea protocoalelor de control glicemic, cu ținte adaptate contextului clinic și caracteristicilor individuale ale pacientului, optimizează siguranța terapiei cu glucoză intravenos.

Optimizarea Echilibrului Hidric

Administrarea perfuziilor cu glucoză poate influența semnificativ echilibrul hidric, fiind necesară o monitorizare atentă pentru prevenirea atât a deshidratării, cât și a supraîncărcării volemice. Soluțiile hipertone de glucoză pot induce diureză osmotică și deshidratare, în special când sunt administrate rapid sau în volume mari. Monitorizarea balanței hidrice, cu evaluarea aportului și eliminărilor lichidiene, este esențială pentru ajustarea terapiei. Parametrii clinici precum tensiunea arterială, frecvența cardiacă, turgorul cutanat și umiditatea mucoaselor oferă informații valoroase despre statusul de hidratare. La pacienții cu risc de supraîncărcare volemică, precum cei cu insuficiență cardiacă sau renală, perfuzia cu glucoză trebuie administrată cu prudență, cu monitorizarea atentă a semnelor de congestie pulmonară și edem periferic. Utilizarea soluțiilor mai concentrate de glucoză (20-50%) permite furnizarea unui aport caloric adecvat cu un volum lichidian redus, fiind benefică la pacienții cu restricție de lichide.

Menținerea Echilibrului Electrolitic

Perfuziile cu glucoză pot induce modificări semnificative ale echilibrului electrolitic, fiind necesară monitorizarea atentă și corectarea promptă a dezechilibrelor. Administrarea de glucoză stimulează secreția de insulină, care facilitează transportul potasiului în celule, putând induce hipokaliemie, în special la pacienții cu deficit preexistent sau tratament cu diuretice. Monitorizarea regulată a electroliților serici, în special potasiu, sodiu, magneziu și fosfat, este esențială pentru identificarea și corectarea promptă a dezechilibrelor. La pacienții cu risc de hipokaliemie, suplimentarea cu potasiu în perfuzia cu glucoză poate preveni complicațiile aritmice. Hiponatremia diluțională poate apărea în urma administrării prelungite de soluții glucozate fără electroliți, fiind necesară monitorizarea natremia și ajustarea terapiei. La pacienții cu nutriție parenterală prelungită, suplimentarea cu electroliți și oligoelemente previne deficitele nutriționale și optimizează funcțiile metabolice.

Populații Speciale de Pacienți

Pacienți cu Diabet: Administrarea perfuziilor cu glucoză la pacienții diabetici necesită o abordare personalizată și o monitorizare atentă pentru prevenirea complicațiilor metabolice. Acești pacienți prezintă o capacitate redusă de utilizare a glucozei datorită deficitului de insulină sau rezistenței la acțiunea acesteia, fiind predispuși la hiperglicemie semnificativă în urma perfuziilor cu glucoză. Monitorizarea frecventă a glicemiei, la intervale de 1-2 ore în faza inițială, este esențială pentru ajustarea ratei de perfuzie și a terapiei insulinice. La pacienții cu diabet zaharat tip 1, administrarea concomitentă de insulină este obligatorie pentru prevenirea cetoacidozei diabetice. Protocolul terapeutic trebuie să includă atât insulină bazală cât și bolusuri corective în funcție de valorile glicemice. Rata de perfuzie a glucozei trebuie ajustată pentru menținerea glicemiei în intervalul țintă, de obicei 140-180 mg/dl pentru pacienții spitalizați. Tranziția de la terapia intravenoasă la alimentația orală trebuie făcută gradual, cu ajustarea corespunzătoare a terapiei insulinice pentru prevenirea fluctuațiilor glicemice.

Pacienți cu Insuficiență Renală: Perfuzia cu glucoză la pacienții cu insuficiență renală necesită precauții specifice datorită capacității reduse de excreție a apei și electroliților și a modificărilor metabolismului glucidic asociate uremiei. Acești pacienți prezintă frecvent rezistență la insulină și intoleranță la glucoză, fiind predispuși la hiperglicemie în urma perfuziilor cu glucoză. Monitorizarea atentă a glicemiei și ajustarea ratei de perfuzie sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Restricția de volum este adesea necesară, fiind preferabile soluțiile mai concentrate de glucoză (20-50%) care furnizează un aport caloric adecvat cu un volum lichidian redus. Monitorizarea echilibrului hidroelectrolitic, cu evaluarea regulată a natremia, kaliemia și statusului acid-bazic, este crucială pentru prevenirea dezechilibrelor. La pacienții cu insuficiență renală severă, în special cei hemodializați, coordonarea administrării perfuziilor cu glucoză cu programul de dializă optimizează managementul volumului și al electroliților. Supravegherea atentă a semnelor de supraîncărcare volemică, precum hipertensiunea arterială, dispneea și edemele periferice, permite intervenția promptă pentru prevenirea edemului pulmonar.