Fibrilația ventriculară (FiV) este un tip de aritmie foarte periculos. În timpul unui episod de fibrilație ventriculară camerele inferioare ale inimii bat foarte repede, necontrolat și neregulat. Această aritmie de cele mai multe ori duce la deces prin stop cardiac, dacă nu se instituie imediat tratament. Fibrilația ventriculară se diagnostichează prin EKG.
Fibrilație ventriculară – ce este?
Fibrilația ventriculară este un tip foarte periculos de aritmie, moment în care camerele inferioare ale inimii (ventriculele) trec printr-o furtună electrică și bat continuu și neregulat.
Circuitul electric al inimii nu mai funcționează cum trebuie și trimite semnale electrice necontrolate către ventricule, apărând astfel fibrilația ventriculară. În acest moment nu se mai pompează cât sânge trebuie în organism.
Fibrilație ventriculară – ce se întâmplă?
Când țesutul electric al inimii suferă modificări, începe să transmită semnale electrice altfel decât în mod normal și astfel apare un episod de fibrilație ventriculară.
În mod normal, curentul electric pleacă din nodul sinusal din atriul drept, se duce pe căile electrice la nivelul nodului atrioventricular, apoi pe calea fasciculului His-Purkinje și a ramurilor drepte și stângi transmite semnalul electric de la atrii la ventricule.
Când apare fibrilația ventriculară, fasciculul His-Purkinje nu mai funcționează cum trebuie fie că este stimulat de o contracție prematură ventriculară (adică ventriculele bat înainte de a trebui să bată) sau își creează propria stimulare electrică, fie există un circuit de reintrare inexistent în mod normal (care activează continuu calea electrică a ventriculelor).
În momentul în care ventriculele încep să bată rapid și neregulat, sângele nu mai poate porni pe calea sa normală – spre organism și spre plămâni, rămânând blocat în ventricule și astfel fluxul sanguin către organe, inclusiv creier și inimă este oprit. Din cauza pierderii capacității de pompare a sângelui, poate apărea deseori stopul cardiac din cauza unui episod de fibrilație ventriculare (mai ales susținut).
Fibrilația ventriculară este o cauză des întâlnită pentru moarte cardiacă subită (Dintr-o dată).
Fibrilație ventriculară – tipuri
Fibrilația ventriculară poate fi de două tipuri:
- Nesusținută – moment în care fibrilația ventriculară nu durează foarte mult, provoacă simptome severe, dar în cele mai multe cazuri nu provoacă și stopul cardiac.
- Susținută – moment în care fibrilația ventriculară durează mai mult timp și de cele mai multe ori duce la stop cardiac și deces în lipsa unei resuscitări imediate și eficiente.
Fibrilație ventriculară – cauze
Cauza fibrilației ventriculare nu este întotdeauna cunoscută, dar poate apărea în timpul anumitor afecțiuni medicale cardiace sau non-cardiace. Cel mai frecvent, fibrilația ventriculară apare în timpul unui atac de cord acut sau la scurt timp după aceea. Atunci când mușchiul cardiac nu primește suficient flux sanguin, acesta poate deveni instabil din punct de vedere electric și poate provoca ritmuri cardiace periculoase. O inimă care a fost afectată de un atac de cord sau de alte leziuni ale mușchiului cardiac este vulnerabilă la fibrilația ventriculară.
Idiopatică – În acest caz, cauza fibrilației ventriculare nu este cunoscută.
Fibrilație ventriculară – Cauze cardiace
Boală cardiacă ischemică sau infarct miocardic – În momentul în care vasele de sânge de pe inimă sunt blocate de grăsime, apare boala cardiacă ischemică, adică țesutul inimii nu mai primește înde-ajuns de mult sânge din cauza blocării arterelor de pe inimă. Când acestea sunt blocate prea mult sau apare un cheag de sânge apare infarctul miocardic. În ambele cazuri țesutul inimii este distrus mai mult sau mai puțin și se creează cicatrici. Astfel, se poate distruge și țesutul circuitului electric sau cel din jur și poate primi semnale de a face ventriculele să se contracte rapid și să ducă la fibrilație ventriculară.
Complicațiile infarctului miocardic acut sever precum ruptură de sept interventricular sau anevrism de ventricul stâng pot duce imediat la apariția fibrilației ventriculare.
De multe ori în aceste cazuri pacientul face un stop cardiac care trebuie resuscitat imediat, însă pacientul rămâne cu risc crescut de a face din nou fibrilație ventriculară și stop cardiac.
Cardiomiopatie dilatativă sau hipertrofică – Aceste cardiomiopatii pot predispune atât la tahicardie ventriculară, cât și la fibrilație ventriculară. Indiferent de situație, tahicardia ventriculară poate să degenereze în fibrilație ventriculară. Aceste aritmii apar din cauză că țesutul inimii suferă modificări și astfel fie prin dilatarea celulelor, fie prin mărirea lor în dimensiuni și îngroșarea lor, circuitul electric suferă modificări. Aceste modificări duc în unele cazuri la fibrilație ventriculară deoarece țesutul se irită mult mai ușor.
Boală a valvelor cardiace sau valvulopatiile – Cel mai des sunt afectate valva aortică și mitrală. În acest caz, fibrilația apare din cauză că în urma afectării valvulare severe, ventriculul se poate mări în dimensiuni sau suferi diverse modificări, ceea ce duce la apariția de defecte în circuitul electric sau la predispunerea activării lui precoce.
Aritmii cardiace – Prezența în antecedente a altor aritmii cardiace, mai ales a tahicardiei ventriculare sau a flutterului ventricular, pot predispune la apariția fibrilației ventriculare.
Intervenție chirurgicală cardiacă – O intervenție chirurgicală la nivelul inimii poate irita acest circuit electric fie din cauza necesității unei operații fix în zona unde aceste se află, fie din cauza faptului că deși inima este protejată în timpul operației, în unele cazuri, țesutul tot suferă în urma scoaterii inimii din circulație pe parcursul operației. Astfel, fibrilația ventriculară apare chiar destul de des după o operație pe inimă, dar nu crește semnificativ riscul reapariției ei, dat fiind contextul.
Șocul electric extern – În acest caz, șocul electric dat pacientului pentru o altă aritmie, în încercarea de a îl vindeca de acea problemă, poate duce la fibrilație ventriculară în loc să îi rezolve problema inițială.
Fibrilație ventriculară – Cauze non cardiace
Commotio cordis – este atunci când pieptul este lovit de un obiect care se mișcă rapid pe torace. De exemplu, poate apărea în cazul lovirii în piept cu o minge de baseball, hochei, baschet sau volei. Fibrilația ventriculară apare din cauza resimțirii loviturilor la nivelul cordului, care poate duce la iritarea țesutului electric.
Dezechilibre hidroelectrolitice – Momentul în care apare deshidratarea, mai ales deshidratarea severă sau electroliții precum magneziu, dar mai ales potasiul nu se află în echilibru necesar, se poate ajunge la apariția fibrilației ventriculare. Mișcările cordului, inclusiv cele care apar în urma stimulului electric sunt coordonate de electroliți, astfel că o problemă la nivelul acestor electroliți poate duce la orice tip de aritmie, inclusiv fibrilație ventriculară. Mai ales nivelurile scăzute de potasiu pot duce la o astfel de problemă.
Medicamente – dacă vă știți cu episoade nesusținute de fibrilație ventriculară este bine să citiți prospectele pentru contraindicații sau reacții adverse și să discutați eventualele posibile probleme cu medicul care v-a recomandat medicamentul.
Boli sau stări care pot suprasolicita organismul – Sepsis, febră foarte mare și altele.
Simptome Fibrilație ventriculară
Simptomele fibrilației ventriculare sunt aceleași ca la orice aritmie, doar că pot fi resimțite mai intens. În plus, în acest caz avem stopul cardiac.
Dureri în piept – Acestea pot fi resimțite din cauza pierderii fluxului de sânge la nivelul inimii în caz de fibrilație ventriculară.
Senzație de lipsă de aer (dispnee) – Din cauza faptului că inima bate foarte repede, sângele nu se oxigenează corespunzător, deoarece nici mersul acestuia nu mai este unul normal. Prin urmare, în fibrilația ventriculară poate apărea lipsa de aer. Acesta este un simptom des în fibrilația ventriculară.
Amețeli, leșin, sincopă (pierderea totală a conștienței) – aceste simptome apar din cauza scăderii sau întreruperii fluxului de sânge la nivelul creierului.
Palpitații – senzația că inima bate foarte repede și incontrolabil.
Stare de anxietate, teamă accentuată – din cauza simptomelor resimțite.
Greață (senzație de vărsătură) – din cauza aritmiei și stimulării sistemului nervos.
Stop cardiac – Din cauza lipsei fluxului de sânge la nivelul inimii, aceasta se poate opri, mai ales în cazul fibrilațiilor ventriculare susținute – care durează mult timp. Îl putem numi simptom și complicație severă, în același timp.
Mușchiul ventricular se contractă la întâmplare, în loc să se contracte în mod coordonat, astfel încât ventriculele nu reușesc să pompeze sângele în corp. Lăsată netratată, fibrilația ventriculară este rapid fatală, deoarece organele vitale ale corpului, inclusiv inima, sunt lipsite de oxigen și, prin urmare, pacienții în fibrilație ventriculară nu vor fi conștienți sau nu vor răspunde la stimuli.
Fibrilație ventriculară – cine este la risc?
Cei mai comuni factori de risc sunt:
- Un mușchi cardiac slăbit (cardiomiopatie)
- Un atac de cord acut recent sau vechi
- Boli genetice, cum ar fi sindromul QT lung sau scurt, boala Brugada sau cardiomiopatia hipertrofică
- Anumite medicamente care afectează funcția cardiacă
- Anomalii ale electroliților
Fibrilație ventriculară – complicații
Complicațiile includ posibilitatea unor episoade repetate de leșin sau sincopă, ceea ce poate duce la apariția de leziuni prin cădere. Fibrilația ventriculară poate fi fatal, conducând la stop cardiac și posibil deces în lipsa resuscitării imediate.
Fibrilație ventriculară – cum recunoașteți stopul cardiac și ce aveți de făcut?
Fibrilația ventriculară poate provoca stop cardiac brusc, care necesită asistență medicală imediată. Semnele de stop cardiac includ:
- Pierderea cunoștinței
- Lipsa de respirație sau doar respirație gâfâitoare
- Colaps brusc
- Absența pulsului
Dacă bănuiți că cineva suferă un stop cardiac, este vital să răspundeți în mod corespunzător și rapid. Sunați la 911, aplicați resuscitarea cardio-respiratorie – compresii toracice și respirație gură-la-gură și folosiți un defibrilator extern automat (DEA), dacă este disponibil unul (în locurile unde există, scrie pe el ce fel se folosește).
Fibrilație ventriculară – diagnostic
Fibrilație ventriculară – Examen fizic și anamneză
De multe ori anamneza este imposibilă în primă fază, mai ales dacă pacientul face stop cardiac.
În caz de stop cardiac din cauza fibrilației ventriculare, se vor începe manevrele de resuscitare, după un examen fizic anterior care să confirme această complicație.
Se vor examina semnele vitale: dacă respirați, dacă aveți puls și apoi ulterior măsurarea unei tensiuni arteriale.
Dacă ajungeți la medic după un episod de fibrilație ventriculară nesusținută care a cauzat simptome, dar nu stop cardiac, va avea loc anamneza clasică (Ce problemă aveți, ce simptome, când apar, ce alte probleme de sănătate mai aveți, dacă cineva din familie are aceeași problemă, ce stil de viață aveți și ce medicamente luați). Ulterior, va avea loc examenul fizic cu luarea unui puls, a unei tensiuni arteriale, auscultația inimii, a plămânilor și palparea organelor.
Fibrilație ventriculară – EKG
Fibrilația ventriculară este de obicei confirmată de o electrocardiogramă (ECG sau EKG) realizată în timpul episodului de aritmie. Pentru punerea diagnosticului este necesar ca aceasta să fie realizată la timp, dar de multe ori nu este posibil. Acest lucru se observă cel mai des doar dacă pacientul este internat în spital și se află sub monitorizare continuă.
Fibrilația ventriculară – EKGul rămâne metoda principală de diagnostic, indiferent de cele întâmplate.
Fibrilație ventriculară – Holter EKG
Dacă fibrilația ventriculară este nesusținută, apare și dispare brusc, se poate monta un Holter EKG pentru monitorizare mai îndelungată – 24 ore, 48 ore, 72 ore sau săptămâni.
Fibrilație ventriculară – Ecocardiografie și Coronarografie
Dacă pacientul a supraviețuit unui stop cardiac, se vor efectua și alte investigații. În primul rând, o ecografie cardiacă pentru a vedea dacă există vreo problemă structurală a inimii, dacă funcționează cum trebuie și dacă valvele au vreo problemă.
Dacă inima nu pompează cum trebuie și sunt și alte indicii ale unei posibile probleme a vaselor de sânge de pe inimă – spre exemplu un infarct miocardic vechi, atunci se va realiza și o coronarografie. Aceasta vede dacă fibrilația ventriculară a fost provocată de arterele coronare blocate.
Fibrilație ventriculară – Analize de sânge
Se vor efectua cu siguranță în fibrilația ventriculară analize uzuale de sânge – hemoleucogramă, analize de ficat, de rinichi și de electroliți, pentru a vedea dacă există probleme la acest nivel și dacă ar fi putut cauza aritmia.
Fibrilația ventriculară – EKGul rămâne diagnosticul de referință, restul investigațiilor fiind realizate în încercarea de a găsi o cauză.
Tratament fibrilație ventriculară
Fibrilația ventriculară se tratează în primul rând cu resuscitarea cardio-respiratorie aplicată imediat acolo unde este cazul.
Există 2 etape de tratament pentru fibrilația ventriculară. Prima încearcă să oprească imediat fibrilația ventriculară pentru a restabili tensiunea arterială și pulsul. A doua etapă se concentrează pe reducerea șanselor de a dezvolta fibrilație ventriculară în viitor.
RESUSCITARE CARDIO-RESPIRATORIE – Primul răspuns la fibrilația ventriculară poate fi resuscitarea cardiopulmonară (CPR). Aceasta vă va menține sângele în mișcare în cazul în care ați făcut un stop cardiac.
Persoanele care supraviețuiesc fibrilației ventriculare au un risc mai mare de a se întâmpla din nou, astfel încât medicul va efectua teste pentru a determina ce a cauzat producerea acesteia și ce opțiuni de urmărire vor funcționa cel mai bine pentru a împiedica repetarea ei.
Defibrilarea – Veți avea nevoie de aceasta în timpul sau imediat după fibrilația ventriculară. Șocul electric poate corecta semnalele care le spun mușchilor inimii să se contracte neregulat în loc să pompeze.
Medicamente – Medicul dumneavoastră vă poate administra medicamente imediat după fibrilația ventriculară pentru a vă ajuta să controlați și să preveniți un alt episod. El sau ea vă poate prescrie medicamente suplimentare pentru a controla aritmia și a vă reduce riscul în timp.
Ablația prin cateter – Această procedură utilizează unde cu radiofrecvență – arderea sau înghețarea țesutului care generează impulsuri electrice anormale, pentru a îl distruge. Această procedură rar utilizată pentru fibrilația ventriculară caută să elimine declanșatorii electrici ai fibrilației ventriculare.
Denervarea simpatică cardiacă stângă – Aceasta este o procedură chirurgicală care v-ar putea ajuta dacă aveți evenimente frecvente de fibrilație ventriculară. Nu este încă folosită în mod obișnuit și este rezervată persoanelor cu fibrilație ventriculară necontrolată cu predispoziție genetică.
Dispozitiv implantat – Majoritatea persoanelor care supraviețuiesc fibrilației ventriculare vor avea un dispozitiv cardioverter-defibrilator implantabil (ICD) plasat. Acest dispozitiv poate detecta aritmiile și poate administra un șoc electric pentru a vă readuce inima la un ritm normal. Aceste dispozitive sunt aproape întotdeauna permanente.
Tratamentul în fibrilație ventriculară este alcătuit din resuscitarea cardio-respiratorie de urgență acolo unde este nevoie, continuat de medicație intensivă și diverse proceduri pentru a preveni reapariția unui episod de fibrilație atrială și pentru a putea menține pacientul stabil. Dacă fibrilația ventriculară nu debutează printr-un stop cardiac, se vor începe celelalte tratamente menționate.
Fibrilație ventriculară – când trebuie să vă prezentați la medic?
Dacă suferiți vreun simptom din cele menționate mai sus și aveți norocul să nu suferiți un atac de cord, trebuie să vă prezentați de urgență la medic pentru diagnostic și tratament.
De reținut
Fibrilația ventriculară este o aritmie extrem de severă, care poate duce imediat la deces prin stop cardio-respirator. Simptomele debutează brusc cu senzație de lipsă de aer, palpitații, leșin sau sincopă sau direct prin stop cardiac, ceea ce duce la moarte cardiacă subită. Cauzele de cele mai multe ori sunt modificări la nivelul inimii, dar poate fi și o cauză necunoscută. Fibrilație ventriculară – EKGul este metoda cea mai rapidă de diagnostic, iar tratamentul este alcătuit din resuscitare cardio-respiratorie unde este cazul, continuată de medicamente și diverse proceduri pentru a preveni reapariția ei. Prevenirea ei poate avea loc prin a avea un stil de viață sănătos care previne apariția problemelor cardiace și controalele periodice care vă pot feri de multe probleme de sănătate.