Chirurgie dentara: Tipuri, riscuri si sfaturi pentru recuperare

Chirurgia dentară se referă la orice procedură chirurgicală efectuată asupra dinților sau maxilarelor. Chirurgia dentară este efectuată de obicei de un chirurg oral și maxilo-facial sau de un parodontolog. Aceștia sunt specialiști dentari care au o pregătire avansată în procedurile de chirurgie orală.

Ce este chirurgia dentară?

Chirurgia dentară este doar un aspect al chirurgiei orale. Cele două pot părea interschimbabile, dar nu sunt. Spre deosebire de chirurgia dentară, cea orală nu este specifică dinților, ci mai degrabă implică întregul maxilar, cavitatea bucală și chiar fața. Astfel, orice operație dentară este chirurgie orală, dar chirurgia orală nu este întotdeauna dentară. De exemplu, chirurgia de realiniere a maxilarului și cea pentru îndepărtarea tumorilor și chisturilor orale sunt operații orale, dar nu sunt dentare.

Chirurgia dentară este un termen colectiv pentru o serie de proceduri pe care le poate efectua un dentist. Acestea pot fi folosite pentru a corecta leziunile suferite de dinți, pentru a înlocui dinții care nu mai pot fi reparați sau pentru a îmbunătăți aspectul general și funcția acestora. Înainte de a decide dacă sunteți sau nu un candidat pentru chirurgie dentară, medicii dentiști își îndrumă pacienții către un chirurg bucal. Acesta este cel care va evalua situația și sănătatea orală pentru a determina cel mai bun curs de acțiune. În unele cazuri, și în funcție de gravitatea stării pacientului, chirurgii bucali sunt capabili să recomande tratamente nechirurgicale. Atât adulții, cât și copiii sunt expuși riscului de a avea probleme de sănătate orală, deși nu toate intervențiile chirurgicale rezultă din afecțiuni ale sănătății orale.

Care sunt diferitele tipuri de chirurgie dentară?

Endodonție

• Canalele radiculare sunt considerate pe scară largă ca fiind cel mai frecvent tip de chirurgie dentară, deoarece salvează dinții de la extracție și îi eliberează de durere și sensibilitate. Canalele radiculare sunt de obicei nedureroase și incredibil de eficiente în tratarea durerii. Sub smalțul unui dinte se află un miez moale numit pulpă dentară, care conține vase de sânge, terminații nervoase și țesut. Atunci când un dinte este cariabil, bacteriile pătrund în dinte și deteriorează pulpa. Pulpa infectată cauzează durere dentară, umflături ocazionale și provoacă potențiale dureri în gât sau în maxilar. Un chirurg poate trata acest lucru prin îndepărtarea porțiunii cariate a dintelui și extragerea pulpei infectate.
• Pulpotomia este precursorul unei proceduri de canal radicular. Aceasta implică deschiderea camerei pulpare a dintelui în scopul drenării infecției pulpare. Mai exact, se îndepărtează porțiunea bolnavă a pulpei și se lasă în pace restul acesteia, astfel încât nu este nevoie de o procedură de tratament de canal în toată regula. Acest tratament endodontic este utilizat în cazul în care pacientul dorește să mențină vitalitatea țesutului pulpar rămas sănătos. Printre avantajele sale se numără păstrarea unor dinți vii, care sunt capabili să deosebească temperaturile calde de cele reci, precum și să primească nutrienți din sânge. Un dinte cu rădăcina îndepărtată are mai multe șanse să se fărâmițeze și să se rupă, de unde și plasarea unei coroane deasupra acestuia.
• Pulpectomia. Această procedură presupune îndepărtarea temporară a întregii pulpe din camera pulpară, de dragul ameliorării durerii. De obicei, se apelează la pulpectomie atunci când pulpotomia nu este o opțiune și toată pulpa dintelui a devenit infectată, inflamată și bolnavă. După îndepărtare, canalele sunt medicamentate și curățate. Uneori, dentiștii fac pulpectomie pe dinții primari sau de lapte. În astfel de cazuri, pulpa este înlocuită cu un material resorbabil. Aceasta este calea de acțiune recomandată pentru pulpitele ireversibile pe pulpa rediculară și coronară, precum și pentru molarii primari care sunt abcesificați sau care au dovada radiografică a patologiei furcației.
• Apicoectomie. Aceasta este utilizată atunci când operația completă de canal (inclusiv plasarea materialului inert și a coroanei protetice) nu este suficientă pentru a ameliora durerea. Această rezecție a capătului rădăcinii implică îndepărtarea apexului sau a capătului rădăcinii prin intrarea prin gingie și extragerea chirurgicală a acestui material bolnav. Aceasta este cunoscută și sub numele de tratament de canal retrograd, rezecție radiculară și obturație a capătului rădăcinii. Denumirea sa tehnică este o combinație între „Apico” și „ectomie” sau îndepărtarea chiar a vârfului rădăcinii dintelui, astfel încât cavitatea rezultată să fie pregătită și apoi umplută cu un material biocompatibil. Acest lucru se poate face folosind endodonția microchirurgicală sau chirurgia dentară cu ajutorul unui microscop.

Protetică dentară

• Coroană (Capace).. Aceste acoperiri artificiale pentru dinți sunt realizate din diverse materiale biocompatibile, cum ar fi un amestec de staniu sau de aur și aluminiu, CMC/PMC (compozit ceramic/porțelan metalic) și așa mai departe. Pentru a găzdui coroana, dintele subiacent trebuie remodelat astfel, utilizându-se chirurgia dentară pentru dinți care asigură un înveliș dentar mai rezistent decât folosirea unei plombe (care se rupe ușor, mai ales atunci când sunt supuse unor forțe enorme de mușcătură ale unui molar). O coroană poate fi folosită pe un dinte care este deja mort și sfărâmicios sau pe un dinte care necesită o procedură de canal pentru a-l distruge.
• Fațete. Acesta este, de asemenea, un înveliș artificial ca și coroana, dar de data aceasta acoperă doar suprafața anterioară a dintelui, cu alte cuvinte, porțiunile bucale sau labiale. Ele nu înlocuiesc sau întăresc capacitățile de mușcătură ale dintelui, fiind mai mult utilizate cu scop estetic. Cunoscute și sub numele de laminate de porțelan dentar sau fațete de porțelan, acestea diferă de coroane prin faptul că sunt destul de subțiri și dintele nu trebuie găurit atât de mult dintele subiacent pentru a-l remodela și a-i permite să primească mai bine aceste proteze dentare. Învelișurile sunt lipite pe partea din față a dinților pentru a le schimba lungimea, dimensiunea, forma și culoarea.
• Punte. Dacă mai mulți dinți au fost extrași de către un dentist care lasă un fel de spațiu larg între un dinte rămas și următorul, atunci acest lucru poate fi remediat prin montarea unei punți. O punte este un rând sau un set de coroane protetice fixe. Aceasta are două sau mai multe coroane conectate între ele, care înlocuiesc un dinte sau dinții lipsă prin montarea lor în „stâlpi”. Stâlpii sunt dinții adiacenți pe care un dentist îi remodelează pentru a permite plasarea coroanelor la ambele capete ale punții. Această metodă de protezare dentară este folosită de obicei după extracție, de dragul salvării sau păstrării mușcăturii. Mai exact, ori de câte ori există unul sau mai mulți dinți extrași, ceilalți dinți se vor deplasa treptat și se vor deplasa spre decalaj. Acest lucru modifică mușcătura și chiar lungimea maxilarului.
• Implant. Uneori în locul remodelării dinților adiacenți pentru a plasa o punte peste aceștia și peste locul extracției dentare, se poate opta pentru implanturi. Aceștia sunt știfturi sau stâlpi de titan care sunt plasați chirurgical în alveola dentară și în os (maxilar sau mandibulă) în locul unde se aflau dintele sau dinții. După plasare, zona este apoi lăsată să se vindece timp de aproximativ 4 până la 6 luni. Ulterior, un dinte artificial este plasat deasupra implantului (de obicei un pilon și o coroană). Coroana este de obicei conectată la implant printr-un șurub sau ciment pentru a o menține fixată. Între timp, pilonul umple spațiul din interiorul coroanei care este de obicei rezervat pentru dinții remodelați.
• Proteze dentare sunt un set parțial sau complet de dinți falși sau dentiție. Acestea pot fi atașate la dinții vecini ca în cazul punților dentare. Cu toate acestea, spre deosebire de punți, nu trebuie să fie remodelat niciun dinte. Aceste aparate protetice sunt fixate pe dinți cu ajutorul unor capace metalice sau din plastic. De asemenea, dinții falși pot fi plasați de suprafața palatină sau gingivală prin intermediul unor adezivi. Se poate opta pentru dinți falși temporari sau detașabili, care se pun într-un pahar cu apă înainte de somn, sau dinți falși permanenți care trebuie să fie înfipți în gură, precum punțile dentare.
• Proteza implanto-portantă. Acest tip de chirurgie dentară combină atât implanturile, cât și protezele dentare. În loc să se folosească dinții adiacenți pentru a servi drept stâlpi sau suporturi ale punții dentare, se pun chirurgical implanturi pe părțile opuse ale unui rând de spații dentare. Implanturile necesită să fie plasate adânc în maxilar în locul în care se aflau dinții extrași. Din nou, după ce stâlpii sunt introduși în alveolele dentare și apoi lăsate să se vindece, acești bolțari metalici sunt fixați pe suprafața gingiei, permițând plasarea protezelor sau a punților dentare deasupra aparatelor dentare fixate.

Tratamentul ortodontic

• Implanturile dentare au schimbat modul în care a evoluat stomatologia în ultimii 25 de ani. Un implant este un înlocuitor pentru rădăcina sau rădăcinile unui dinte. Acestea sunt folosite pentru a fixa coroanele pe osul maxilarului folosind titan și aliaj de titan. Aceste metale sunt folosite pentru că sunt ușoare și biocompatibile – ceea ce înseamnă că nu sunt respinse de organism. Implanturile dentare sunt folosite pentru a înlocui dinții din cauza cariilor, a bolilor, a cancerului oral sau a unui număr de cauze precum fumatul sau alcoolismul. Acestea sunt un tip de operație dentară cu un proces mai lung pentru a se asigura că osul este fuzionat corespunzător înainte ca dintele să poată fi atașat.  Implanturile necesită o procedură pentru a crea canale în osul maxilarului, astfel încât să poată fi montate cu contact intim cu osul. Aceștia au nevoie, în general, de două până la șase luni pentru ca osul să fuzioneze înainte de a li se putea atașa restaurări dentare (o coroană sau o punte) pentru a finaliza procesul.
• Apicoectomia reprezintă îndepărtarea apico sau a capătului rădăcinii dintelui. Chirurgia de canal nu este de natură ortodontică, deoarece se concentrează în principal pe îndepărtarea pulpei dentare și a rădăcinii dintelui, ucigând astfel efectiv dintele în acest proces. Cu toate acestea, apexul sau capătul rădăcinii este lăsat în pace. Doar atunci când chirurgia de canal se dovedește insuficientă în ameliorarea durerii dentare, se îndepărtează tot materialul din apexul rădăcinii (de obicei, pentru că și acea parte a dintelui a devenit bolnavă).  Aceasta este considerată, de asemenea, o procedură ortodontică, deoarece o parte din structura osoasă subiacentă trebuie îndepărtată cu acest tip de intervenție chirurgicală.
• Extracția molarilor de minte reprezintă îndepărtarea a patru dinți adulți situați în colțurile din spate, în partea inferioară și superioară a gurii. Aceștia sunt ultimii molari (al treilea) care apar, de obicei între 17 și 25 de ani.  Atunci când măselele de minte nu au loc să crească, ele pot fi impactate și pot provoca durere, infecții orale sau alte probleme dentare. De multe ori, medicii dentiști vor sugera îndepărtarea măselelor de minte chiar dacă dinții impactați nu reprezintă o problemă, ca măsură preventivă. Extracția măselelor de minte este o procedură ambulatorie care durează câteva zile pentru a se recupera complet. Procedura se face prin îndepărtarea măselelor de minte prin incizii chirurgicale și prin coaserea locului extracției pentru a ajuta la vindecare. Este important să urmați ordinele medicului în ceea ce privește procesul de vindecare pentru a evita sângerarea excesivă sau formarea de cheaguri de sânge.
• Fiberotomia. Această procedură ortodontică presupune secționarea gingiei sau a fibrelor gingivale din jurul dintelui pentru a preveni o recidivă dentară. Recidiva în acest context se referă la revenirea dintelui la poziția inițială, înainte de corecția ortodontică. Această recidivă este cea mai frecventă complicație post-ortodonție. De asemenea, aceasta este cunoscută sub numele de pericisare și salvează dintele de recidiva rotațiilor dentare cauzate de aparatele dentare, aparatele de retenție sau alte tratamente ortodontice similare. 

Care sunt riscurile intervențiilor chirurgicale dentare?

Este adevărat că orice formă de chirurgie dentară vine cu riscuri. Vestea bună este că stomatologia modernă a făcut posibilă eliminarea unor riscuri și minimizarea altora. Este foarte probabil că să nu existe complicații în timpul operației sau în timpul recuperării, iar chiar dacă acestea apar, sunt modalități de a rezolva rapid aceste probleme.

În multe privințe, chirurgia dentară este mai sigură decât alte forme de chirurgie medicală. Pericolul principal provine din uitarea de a furniza dentistului informații despre istoricul de sănătate. Aceasta include orice probleme cronice actuale care sunt gestionate de la o zi la alta. Medicul dentist trebuie să știe dacă pacientul are o afecțiune precum diabetul de tip 1 sau 2, dacă ia în prezent medicamente pentru o afecțiune cardiacă sau dacă pacienta este însărcinată. Toți acești factori vor influența alegerile pentru proceduri și măsurile de siguranță care sunt luate în timpul operației.

Recuperarea după o intervenție chirurgicală dentară

Activitate

• Lăsați zona să se vindece. Nu vă mișcați rapid și nu ridicați nimic greu până când nu vă simțiți mai bine.
• Odihniți-vă atunci când vă simțiți obosit.
• Dentistul vă poate da instrucțiuni specifice cu privire la momentul în care vă puteți desfășura din nou activitățile obișnuite, cum ar fi condusul și întoarcerea la serviciu.

Dietă

• După o intervenție chirurgicală dentară, evitați mâncarea solidă și optați în schimb pentru alimente moi care sunt ușor de ingerat. Mâncați alimente moi și adăugați treptat alimente solide în dietă pe măsură ce vă vindecați. Puteți mânca din nou alimente solide în aproximativ o săptămână. Alimentele pe care le puteți consuma includ: supe subțiri, jeleu, piure de cartofi, puding, paste bine fierte, legume bine fierte și ouă. Alimentele care trebuie evitate includ: alimente picante, popcorn, alimente crocante și orez. De asemenea, țineți minte să rămâneți hidratați.

Medicamente

• Medicul vă va spune dacă și când vă puteți relua medicamentele, în cazul în care primiți unele. De asemenea, veți primi instrucțiuni privind administrarea oricăror medicamente noi.
• Dacă luați aspirină sau un alt anticoagulant, întrebați medicul dacă și când puteți reîncepe să le luați. 
• Fiți în siguranță cu medicamentele. Citiți și urmați toate instrucțiunile de pe etichetă.
  – Dacă dentistul v-a dat un medicament prescris pentru durere, luați-l așa cum v-a fost prescris.
  – Dacă nu luați un medicament prescris pentru durere, întrebați medicul dentist dacă puteți lua unul  fără prescripție medicală.
  – Dacă dentistul v-a prescris antibiotice, luați-le conform indicațiilor. Nu încetați să le luați doar pentru că vă simțiți mai bine. Trebuie să luați întreaga cură de antibiotice.

Îngrijirea inciziei

• În timp ce gura este amorțită (înghețată), aveți grijă să nu vă mușcați limba sau interiorul obrazului sau al buzei.
• Dacă vi s-a scos un dinte, mușcați ușor un tampon de tifon din când în când și schimbați-ll pe măsură ce acesta se îmbibă cu sânge. Sunați-vă dentistul dacă încă mai aveți sângerări la 24 de ore după operație.
• Dacă ați avut copci în gingii, medicul dentist vă va spune dacă și când trebuie să reveniți pentru a vi le scoate.
• Începând cu 24 de ore după ce v-a fost extras dintele, clătiți-vă ușor gura cu apă caldă cu sare de mai multe ori pe zi pentru a reduce umflătura și a ameliora durerea.
• Continuați să vă spălați cu grijă dinții și limba. Folosiți ața dentară atunci când medicul dentist vă spune că puteți.

Concluzie

O intervenție chirurgicală dentară este o procedură specială efectuată de către medicul stomatolog sau de către un chirurg stomatolog, fie pentru a trata boli, fie pentru a corecta afecțiuni orale și pentru a îmbunătăți aspectul zâmbetului unui pacient. Atunci când necesitatea este mare, procedura este considerată de urgență, astfel încât se pot face compromisuri, dar atunci când intervenția chirurgicală poate fi amânată și nu este deloc necesară, aceasta este considerată electivă.