Artera femurala: structura, afectiuni, simptome si tratament

Țesuturile au nevoie de sânge pentru a primi oxigen și nutrienți esențiali pentru funcționarea lor normală. Leziunile sau blocajele arterei femurale pot duce la complicații grave, inclusiv claudicație, durere, modificări ale pielii și, în cazuri severe, ischemie tisulară care poate necesita amputare. Diagnosticarea promptă a afecțiunilor arterei femurale și intervențiile terapeutice adecvate sunt cruciale pentru menținerea sănătății membrelor inferioare și prevenirea complicațiilor potențial devastatoare.

Anatomia și Localizarea Arterei Femurale

Artera femurală este un vas sanguin major care transportă sânge oxigenat către extremitățile inferioare. Cunoașterea anatomiei și localizării precise a acestei artere este esențială pentru înțelegerea funcției sale și pentru procedurile medicale care implică acest vas.

Definiție și Structură de Bază: Artera femurală este continuarea directă a arterei iliace externe, care intră în coapsă trecând pe sub ligamentul inghinal. Această arteră majoră reprezintă principala sursă de sânge arterial pentru coapsă și pentru întregul membru inferior. Artera femurală face parte din sistemul arterial care transportă sânge oxigenat de la inimă către țesuturile periferice, jucând un rol crucial în menținerea viabilității membrului inferior prin asigurarea aportului continuu de oxigen și nutrienți.

Traseul Anatomic și Poziția: Artera femurală intră în coapsă în regiunea triunghiului femural, o zonă anatomică delimitată de ligamentul inghinal superior, mușchiul sartorius lateral și mușchiul adductor lung medial. Traseul arterei începe în partea superioară a coapsei, la jumătatea distanței dintre spina iliacă anterioară superioară și simfiza pubiană, și coboară pe fața anteromedială a coapsei. Pe măsură ce coboară, artera femurală trece prin canalul adductor (canalul lui Hunter) și devine artera poplitee când traversează hiatusul adductor la nivelul joncțiunii dintre treimea medie și distală a coapsei.

Relația cu Vena și Nervul Femural: În triunghiul femural, artera femurală se află în strânsă relație anatomică cu vena femurală și nervul femural. Aceste structuri sunt aranjate de la medial la lateral astfel: vena femurală, artera femurală și nervul femural (mnemotehnic „VAN”). Vena femurală se află medial față de arteră și transportă sângele dezoxigenat de la membrele inferioare înapoi spre inimă. Nervul femural, situat lateral față de arteră, furnizează inervație motorie mușchilor anteriori ai coapsei și inervație senzitivă pielii de pe fața anterioară a coapsei și medială a gambei. Această relație anatomică este importantă în procedurile medicale precum cateterizarea arterială sau blocurile nervoase.

Teaca Femurală și Compartimentele Sale: Artera și vena femurală sunt învelite într-o structură fibroasă numită teaca femurală, care reprezintă o continuare a fasciei transversale și iliace din abdomen. Teaca femurală conține trei compartimente: compartimentul lateral conține artera femurală, compartimentul intermediar conține vena femurală, iar compartimentul medial formează canalul femural, care conține țesut limfatic și adipos. Teaca femurală oferă protecție și stabilitate acestor vase importante și joacă un rol în prevenirea hemoragiilor excesive în cazul leziunilor vasculare.

Dimensiuni și Mărime: Artera femurală comună are o lungime de aproximativ 4 centimetri (aproximativ un inch și jumătate) înainte de a se bifurca în ramurile sale. Diametrul arterei variază considerabil în funcție de sex, greutate, înălțime și etnie, dar este de obicei între 7 și 8 milimetri (aproximativ un sfert de inch). Diametrul larg al arterei femurale comune o face un punct de acces ideal pentru procedurile endovasculare, permițând introducerea cateterelor pentru a accesa alte vase sanguine din corp, în special cele din apropierea inimii.

Ramificațiile și Diviziunile Arterei Femurale

Artera femurală prezintă un sistem complex de ramificații care asigură vascularizația adecvată a întregului membru inferior. Aceste ramuri formează o rețea arterială extinsă care furnizează sânge oxigenat tuturor structurilor din coapsă și picior.

Artera Femurală Comună

Artera femurală comună reprezintă segmentul inițial al arterei femurale, fiind continuarea directă a arterei iliace externe după ce aceasta trece pe sub ligamentul inghinal. Acest segment are o lungime de aproximativ 4 centimetri și se întinde de la ligamentul inghinal până la originea arterei femurale profunde. Din artera femurală comună se desprind mai multe ramuri mici care vascularizează peretele abdominal, regiunea inghinală și zona pubică, inclusiv arterele circumflexă iliacă superficială, pudendală externă superficială și epigastrică inferioară superficială.

Artera Femurală Superficială

Artera femurală superficială reprezintă continuarea arterei femurale comune după originea arterei femurale profunde. Aceasta coboară pe fața anteromedială a coapsei, traversează canalul adductor și furnizează sânge mușchilor din compartimentul anterior al coapsei și parțial articulației genunchiului. Înainte de a intra în canalul adductor, artera femurală superficială emite artera geniculară descendentă, care participă la vascularizația genunchiului. La ieșirea din canalul adductor, artera femurală superficială devine artera poplitee, care continuă vascularizația membrului inferior distal.

Artera Femurală Profundă (Profunda Femoris)

Artera femurală profundă este cea mai mare și mai importantă ramură a arterei femurale comune, desprinzându-se din partea laterală a acesteia la aproximativ 4 cm sub ligamentul inghinal. Aceasta se orientează profund și medial, trecând posterior față de vasele femurale, și pătrunde în compartimentul fascial medial al coapsei. Artera femurală profundă furnizează sânge femurului, șoldului, mușchilor fesieri și țesuturilor profunde ale coapsei. La origine, aceasta emite arterele circumflexe femurale medială și laterală, iar pe traseul său dă naștere la trei artere perforante.

Ramuri Minore

Pe lângă ramificațiile principale, artera femurală emite și o serie de ramuri minore care contribuie la vascularizația structurilor adiacente. Acestea includ artera iliacă circumflexă superficială, care se îndreaptă spre regiunea spinei iliace anterioare superioare; artera epigastrică superficială, care traversează ligamentul inghinal și se îndreaptă spre regiunea ombilicului; și arterele pudendele externe, care vascularizează organele genitale externe. Aceste ramuri minore, deși mai mici în dimensiune, joacă un rol important în asigurarea unei vascularizații adecvate a țesuturilor superficiale din regiunea inghinală și perineală.

Arterele Circumflexe Femurale

Artera Circumflexă Femurală Medială: Această arteră importantă se desprinde de obicei din artera femurală profundă, deși în unele variante anatomice poate avea origine direct din artera femurală comună. Artera circumflexă femurală medială se orientează posterior și medial, trecând între mușchii pectineu și psoas, și înconjoară colul femural. Aceasta furnizează sânge arterial capului femural, articulației șoldului și mușchilor adductori ai coapsei. Ramurile sale terminale se anastomozează cu ramurile arterei circumflexe femurale laterale și ale arterei gluteale inferioare, formând o rețea vasculară importantă în jurul articulației șoldului.

Artera Circumflexă Femurală Laterală: Artera circumflexă femurală laterală este o ramură majoră a arterei femurale profunde, deși poate apărea ocazional direct din artera femurală comună. Aceasta se orientează lateral, trecând între diviziunile nervului femural, posterior față de mușchii sartorius și drept femural. Artera se împarte în trei ramuri principale: ascendentă, transversală și descendentă. Ramura ascendentă vascularizează mușchiul tensor al fasciei late și regiunea laterală a șoldului. Ramura descendentă coboară posterior față de mușchiul drept femural, furnizând sânge mușchiului vast lateral și participă la vascularizația genunchiului. Ramura transversală înconjoară femurul sub trohanterul mare și se anastomozează cu artera circumflexă femurală medială.

Structura și Funcția Arterei Femurale

Artera femurală joacă un rol esențial în fiziologia circulatorie a membrelor inferioare, având o structură specializată care îi permite să îndeplinească funcții vitale pentru menținerea viabilității țesuturilor.

Compoziția Peretelui Arterial: Peretele arterei femurale, ca și al celorlalte artere din organism, este format din trei straturi distincte. Tunica intimă, stratul intern, este alcătuită din celule endoteliale care mențin fluxul sanguin lin, reglează presiunea sanguină, previn formarea cheagurilor și împiedică pătrunderea toxinelor în sânge. Tunica medie, stratul mijlociu, conține fibre musculare netede și elastice care permit vasului să se dilate și să se contracte, menținând fluxul sanguin unidirecțional și adaptând diametrul arterial la necesitățile fiziologice. Tunica adventice, stratul extern, conferă structură și suport vasului sanguin și conține vase mici care furnizează oxigen și nutrienți peretelui arterial.

Aprovizionarea cu Sânge a Extremităților Inferioare: Artera femurală reprezintă principala cale de transport a sângelui oxigenat către membrele inferioare. Aceasta furnizează aproximativ 80% din fluxul sanguin necesar extremităților inferioare, fiind esențială pentru funcționarea normală a mușchilor, oaselor, articulațiilor și pielii. Prin ramificațiile sale extensive, artera femurală asigură o distribuție eficientă a sângelui către toate compartimentele coapsei și, prin continuarea sa ca arteră poplitee, către structurile distale ale membrului inferior. Această funcție de aprovizionare este crucială pentru menținerea integrității tisulare și pentru prevenirea ischemiei.

Transportul de Oxigen și Nutrienți: Artera femurală transportă sânge bogat în oxigen și nutrienți esențiali către țesuturile membrului inferior. Oxigenul este necesar pentru metabolismul celular aerob, care generează energia necesară funcționării celulare normale. Nutrienții transportați includ glucoză, aminoacizi, acizi grași, vitamine și minerale, esențiali pentru sinteza proteinelor, repararea țesuturilor și alte procese metabolice. În plus, artera femurală participă la eliminarea deșeurilor metabolice din țesuturi, menținând astfel homeostazia locală și prevenind acumularea de substanțe toxice care ar putea afecta funcția celulară.

Susținerea Activității Fizice: În timpul activității fizice, necesarul de oxigen și nutrienți al mușchilor membrelor inferioare crește semnificativ. Artera femurală joacă un rol crucial în adaptarea fluxului sanguin la aceste cerințe crescute. Prin mecanisme de vasodilatație mediată de metaboliți locali și control neuronal, fluxul sanguin prin artera femurală poate crește de până la 20 de ori în timpul exercițiului fizic intens. Această adaptare permite mușchilor să primească cantitatea necesară de oxigen și glucoză pentru contracția musculară susținută, prevenind apariția ischemiei și a durerii musculare asociate cu acumularea de acid lactic. Capacitatea arterei femurale de a susține activitatea fizică este esențială pentru mobilitate și pentru performanța atletică.

Afecțiuni Comune ale Arterei Femurale

Artera femurală poate fi afectată de diverse patologii care compromit fluxul sanguin către extremitățile inferioare, ducând la simptome semnificative și potențiale complicații grave.

Boala Arterială Periferică (BAP): Boala arterială periferică reprezintă cea mai frecventă afecțiune care afectează artera femurală. Aceasta este caracterizată prin îngustarea progresivă a lumenului arterial, cel mai adesea cauzată de ateroscleroză. Plăcile de aterom se dezvoltă în peretele arterial, reducând fluxul sanguin către țesuturile distale. Factorii de risc pentru BAP includ fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemia, vârsta înaintată și sedentarismul. Simptomele tipice includ claudicația intermitentă (durere la mers care se ameliorează în repaus), durere în repaus, modificări trofice ale pielii și întârzierea vindecării rănilor. În stadiile avansate, BAP poate duce la ischemie critică a membrelor, cu risc de amputație.

Cheaguri de Sânge: Tromboza arterială reprezintă formarea unui cheag de sânge în interiorul arterei femurale, care poate obstrucționa parțial sau complet fluxul sanguin. Aceasta poate apărea ca o complicație a aterosclerozei, în urma unor proceduri endovasculare, în contextul unor tulburări de coagulare sau ca urmare a unui traumatism. Tromboza acută a arterei femurale reprezintă o urgență medicală, manifestată prin durere severă, paloare, răcire și pierderea pulsului distal. Embolismul arterial apare când un fragment de cheag format în altă parte a sistemului circulator (de exemplu, în inimă în contextul fibrilației atriale) se deplasează și blochează artera femurală, provocând simptome similare cu cele ale trombozei acute.

Anevrisme: Anevrismul arterei femurale reprezintă o dilatare localizată a peretelui arterial, care apare cel mai frecvent la nivelul arterei femurale comune. Anevrismele pot fi asimptomatice și descoperite întâmplător sau pot cauza durere, masă pulsatilă palpabilă în regiunea inghinală sau simptome de compresie a structurilor adiacente. Complicațiile potențiale includ ruptura (cu hemoragie masivă), tromboza (cu ischemie distală) sau embolizarea distală (cu ischemie a extremităților). Factorii de risc pentru dezvoltarea anevrismelor femurale includ ateroscleroza, hipertensiunea arterială, traumatismele, infecțiile și afecțiunile țesutului conjunctiv. Aproximativ 70% dintre pacienții cu anevrisme femurale prezintă și anevrisme în alte localizări, în special aortice.

Simptomele Afecțiunilor Arterei Femurale

Afecțiunile arterei femurale se manifestă prin diverse simptome care reflectă gradul de compromitere a fluxului sanguin către extremitățile inferioare. Recunoașterea acestor simptome este esențială pentru diagnosticul precoce și tratamentul adecvat.

Claudicație și Durere

Claudicația intermitentă reprezintă simptomul cardinal al bolii arteriale periferice care afectează artera femurală. Aceasta se manifestă prin durere, crampe sau disconfort în mușchii coapsei sau gambei, care apare în timpul mersului sau exercițiului fizic și se ameliorează rapid în repaus. Distanța parcursă până la apariția durerii (distanța de claudicație) este un indicator al severității stenozei arteriale. În stadiile avansate ale bolii, pacienții pot dezvolta durere în repaus, care este mai severă noaptea și poate fi ameliorată prin poziționarea membrului în declivitate. Durerea în repaus indică ischemie critică și reprezintă un semn de alarmă pentru riscul de pierdere a membrului.

Modificări și Decolorare ale Pielii

Insuficiența arterială cronică determinată de afecțiunile arterei femurale duce la modificări trofice ale pielii membrelor inferioare. Pielea devine subțire, lucioasă, uscată și lipsită de pilozitate. Pot apărea modificări de pigmentare, cu zone de paloare alternând cu zone de eritem sau cianoză. În poziție orizontală, membrul afectat poate deveni palid (paloare de elevație), iar în poziție verticală poate apărea o colorație roșiatică-violacee (eritem de declivitate). Aceste modificări reflectă adaptarea vasculară la hipoxia cronică și sunt mai pronunțate distal, la nivelul piciorului și degetelor.

Vindecarea Întârziată a Rănilor

Fluxul sanguin redus cauzat de stenoza arterei femurale compromite procesele normale de vindecare a țesuturilor. Rănile, chiar și cele minore, se vindecă lent sau deloc, putând evolua către ulcerații cronice. Ulcerele ischemice sunt de obicei localizate la nivelul degetelor, călcâiului sau zonelor de presiune, au margini bine delimitate, sunt dureroase și prezintă un fund palid sau necrozat. Infecțiile secundare sunt frecvente și pot agrava prognosticul. Vindecarea întârziată a rănilor reprezintă un semn de ischemie severă și necesită evaluare vasculară urgentă pentru a preveni complicațiile grave.

Modificări de Temperatură

Reducerea fluxului sanguin prin artera femurală determină scăderea temperaturii cutanate a membrului afectat. Pacienții pot percepe membrul ca fiind rece la atingere, mai ales în porțiunile distale (picior, degete). Diferența de temperatură între membrul afectat și cel contralateral poate fi detectată prin palpare și reprezintă un semn clinic important. Modificările de temperatură sunt de obicei mai pronunțate în condiții de temperatură ambientală scăzută și pot fi asociate cu intoleranță la frig. Răcirea extremă a membrului, în special când este asociată cu alte simptome de ischemie acută, reprezintă o urgență medicală.

Simptome de Urgență

Paralizia Membrului Inferior: Paralizia sau slăbiciunea musculară severă a membrului inferior reprezintă un semn alarmant de ischemie acută cauzată de ocluzia completă a arterei femurale. Aceasta apare din cauza hipoxiei severe a țesutului muscular și nervos, care compromite funcția neuromusculară. Paralizia poate afecta inițial mușchii distali (ai piciorului) și progresa proximal. Incapacitatea de a mișca degetele piciorului sau de a efectua flexia dorsală a piciorului reprezintă semne precoce. Paralizia instalată brusc, asociată cu alte semne de ischemie acută, necesită intervenție medicală imediată pentru a salva membrul.

Amorțeală: Amorțeala sau paresteziile (senzații anormale precum furnicături, înțepături) reprezintă manifestări ale ischemiei nervoase cauzate de ocluzia arterei femurale. Nervii periferici sunt foarte sensibili la hipoxie, iar disfuncția lor poate apărea precoce în ischemie. Amorțeala afectează tipic porțiunile distale ale membrului și poate progresa proximal. Pierderea sensibilității protective crește riscul de traumatisme neobservate și ulcerații. Amorțeala severă, în special când este asociată cu durere intensă și alte semne de ischemie acută, reprezintă o urgență medicală.

Durere Severă: Durerea intensă, necontrolată, care nu răspunde la analgezice obișnuite și nu este ameliorată de poziționarea membrului în declivitate, este caracteristică ischemiei acute severe. Aceasta este descrisă adesea ca o durere profundă, sfâșietoare sau arzătoare, localizată inițial distal și progresând proximal. Durerea severă reprezintă un semn de suferință tisulară profundă și indică necesitatea revascularizării urgente. Paradoxal, în stadiile foarte avansate ale ischemiei, durerea poate diminua sau dispărea, indicând leziuni nervoase ireversibile, ceea ce reprezintă un semn prognostic nefavorabil.

Răceală: Răceala extremă a membrului, cu o diferență marcată de temperatură față de membrul contralateral, reprezintă un semn de ischemie acută severă. Membrul afectat poate fi rece la atingere de la nivelul zonei de ocluzie în jos. Răceala este adesea asociată cu paloare extremă și absența pulsurilor distale. Acest semn reflectă absența completă sau aproape completă a fluxului sanguin arterial și indică necesitatea revascularizării de urgență pentru a preveni necroza tisulară.

Modificări de Culoare ale Pielii: În ischemie acută severă, pielea membrului afectat poate prezenta modificări dramatice de culoare. Paloarea extremă (aspect alb) este tipică pentru faza inițială a ischemiei acute. Aceasta poate fi urmată de apariția unei colorații albăstrui-violacee (cianoză) în zonele distale, reflectând stagnarea sângelui dezoxigenat în venulă. În stadiile avansate, pot apărea pete de culoare închisă, fixe (livedo reticularis) sau zone de necroză cu aspect negru (gangrenă). Aceste modificări de culoare, în special când sunt asociate cu alte semne de ischemie acută, reprezintă o urgență medicală care necesită intervenție imediată.

Abordări Diagnostice

Diagnosticarea afecțiunilor arterei femurale necesită o evaluare clinică atentă și utilizarea unor investigații specifice care permit identificarea și caracterizarea leziunilor vasculare.

Examinarea Fizică: Evaluarea clinică a pacientului cu suspiciune de afecțiune a arterei femurale începe cu o anamneză detaliată a simptomelor și factorilor de risc, urmată de examinarea fizică. Aceasta include inspecția membrelor inferioare pentru identificarea modificărilor de culoare, troficitate, ulcerații sau gangrene. Palparea pulsurilor periferice (femural, popliteu, tibial posterior, pedios) este esențială, absența sau diminuarea acestora sugerând obstrucție arterială. Se evaluează temperatura cutanată, timpul de reumplere capilară și prezența edemelor. Auscultația poate evidenția sufluri vasculare la nivelul arterei femurale, indicând stenoze semnificative. Manevrele funcționale, precum testul Buerger (paloare de elevație și eritem de declivitate), pot oferi informații suplimentare despre severitatea insuficienței arteriale.

Indicele Gleznă-Braț: Indicele gleznă-braț (IGB) reprezintă un test non-invaziv, simplu și fiabil pentru evaluarea perfuziei arteriale a membrelor inferioare. Acesta se calculează prin împărțirea presiunii sistolice măsurate la nivelul arterei tibiale posterioare sau pedioase la presiunea sistolică brahială. În condiții normale, IGB are valori între 0,9 și 1,3. Valori sub 0,9 indică boală arterială periferică, iar severitatea acesteia este clasificată astfel: ușoară (IGB 0,7-0,9), moderată (IGB 0,4-0,7) și severă (IGB <0,4). Un IGB sub 0,4 sugerează ischemie critică a membrului. Limitările acestui test apar la pacienții cu artere calcificate (diabetici, vârstnici), la care arterele pot fi incompresibile, rezultând valori fals crescute ale IGB.

Înregistrarea Volumului Pulsului: Înregistrarea volumului pulsului (PVR) este o metodă non-invazivă care evaluează fluxul sanguin arterial prin măsurarea modificărilor de volum ale membrului în timpul ciclului cardiac. Aceasta utilizează manșete pneumatice plasate la diferite niveluri ale membrului inferior, conectate la un transductor de presiune. Forma undei înregistrate oferă informații despre calitatea fluxului arterial la nivelul respectiv. Undele normale au o ascensiune rapidă și o descendență mai lentă, cu o incizură dicrotă vizibilă. În prezența stenozelor arteriale, undele devin aplatizate, cu ascensiune lentă și amplitudine redusă. PVR este utilă în special la pacienții cu artere calcificate, la care IGB poate fi neinterpretabil.

Ultrasonografia Doppler: Ecografia Doppler reprezintă o metodă non-invazivă esențială în evaluarea arterei femurale, oferind informații anatomice și funcționale. Aceasta permite vizualizarea directă a peretelui arterial, identificarea plăcilor de aterom, măsurarea gradului de stenoză și evaluarea fluxului sanguin. Examinarea Doppler color și spectral oferă informații despre direcția și caracteristicile fluxului sanguin, permițând identificarea zonelor de turbulență asociate stenozelor. Ecografia duplex (combinație de ecografie în mod B și Doppler) permite evaluarea completă a arterei femurale și a ramificațiilor sale. Avantajele acestei metode includ caracterul non-invaziv, absența radiațiilor, costul redus și disponibilitatea largă.

Teste Imagistice Avansate: În cazurile complexe sau când se planifică intervenții terapeutice, sunt necesare investigații imagistice avansate. Angiografia prin tomografie computerizată (Angio-CT) oferă imagini detaliate ale întregului arbore arterial, permițând identificarea precisă a leziunilor și planificarea intervențiilor. Angiografia prin rezonanță magnetică (Angio-IRM) reprezintă o alternativă non-invazivă care nu utilizează radiații ionizante sau substanțe de contrast iodate, fiind preferată la pacienții cu insuficiență renală. Angiografia convențională (digitală cu substracție) rămâne standardul de aur pentru evaluarea arterelor periferice, oferind imagini de înaltă rezoluție și permițând intervenții terapeutice în aceeași sesiune. Aceasta este rezervată cazurilor care necesită intervenție endovasculară sau evaluare preoperatorie detaliată.

Opțiuni de Tratament

Tratamentul afecțiunilor arterei femurale vizează restabilirea fluxului sanguin adecvat către extremitățile inferioare, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Abordarea terapeutică depinde de severitatea bolii, simptomatologie și comorbidități.

Managementul Medical: Tratamentul medicamentos reprezintă prima linie terapeutică în boala arterială periferică și include medicamente care îmbunătățesc fluxul sanguin și controlează factorii de risc cardiovascular. Agenții antiplachetari (aspirină, clopidogrel) reduc riscul de evenimente trombotice și sunt recomandați la toți pacienții cu afecțiuni ale arterei femurale. Statinele sunt indicate pentru controlul dislipidemiei și pentru efectele lor pleiotrope (antiinflamatorii, stabilizatoare de placă). Medicamentele vasoactive, precum cilostazolul, îmbunătățesc distanța de mers prin efecte vasodilatatoare și antiplachetare. Tratamentul hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat și renunțarea la fumat sunt esențiale pentru încetinirea progresiei bolii și reducerea riscului cardiovascular global.

Activitate Fizică: Exercițiul fizic reprezintă o componentă esențială în tratamentul bolii arteriale periferice care afectează artera femurală. Programele de exerciții supervizate, în special mersul, au demonstrat îmbunătățirea semnificativă a distanței de mers și a calității vieții. Exercițiul fizic stimulează dezvoltarea circulației colaterale, îmbunătățește metabolismul muscular și crește eficiența utilizării oxigenului la nivel tisular. Se recomandă sesiuni de mers de 30-60 de minute, de 3-5 ori pe săptămână, cu intensitate progresivă, pacientul fiind încurajat să continue mersul până la apariția durerii moderate. Beneficiile exercițiului fizic includ și ameliorarea factorilor de risc cardiovascular (hipertensiune, dislipidemie, rezistență la insulină) și îmbunătățirea stării psihice.

Angioplastia: Angioplastia percutană reprezintă o procedură minim invazivă utilizată pentru tratamentul stenozelor sau ocluziilor arterei femurale. Aceasta implică introducerea unui cateter cu balon prin puncție arterială (de obicei la nivelul arterei femurale contralaterale sau brahiale) și avansarea acestuia până la nivelul leziunii sub ghidaj fluoroscopic. Balonul este apoi umflat pentru a dilata segmentul stenozat. În majoritatea cazurilor, angioplastia este completată cu implantarea unui stent pentru a menține permeabilitatea vasului. Stenturile pot fi simple (metalice) sau acoperite cu medicamente antiproliferative care reduc riscul de restenoză. Angioplastia este indicată în special pentru leziuni scurte, non-calcificate, la pacienți simptomatici cu claudicație invalidantă sau ischemie critică.

Bypass Arterial Periferic: Bypass-ul arterial reprezintă o procedură chirurgicală care creează o cale alternativă pentru fluxul sanguin, ocolind segmentul obstruat al arterei femurale. Aceasta implică anastomoza unui grefon (autolog – vena safenă, sau sintetic – PTFE, Dacron) între segmentele arteriale normale, proximal și distal de leziune. Tipurile comune de bypass includ femuro-popliteu, femuro-tibial sau femuro-femural (crossover). Bypass-ul este indicat în special pentru leziuni lungi, multiple sau calcificate, care nu sunt adecvate pentru tratament endovascular, la pacienți cu ischemie critică sau claudicație severă. Avantajele includ durabilitatea pe termen lung și eficacitatea în restabilirea fluxului sanguin, dar procedura implică riscuri chirurgicale și o perioadă mai lungă de recuperare comparativ cu intervențiile endovasculare.

Îndepărtarea Chirurgicală a Cheagurilor de Sânge: Trombectomia sau embolectomia chirurgicală reprezintă proceduri de urgență pentru îndepărtarea cheagurilor care obstruează artera femurală, provocând ischemie acută. Trombectomia clasică (cateter Fogarty) implică introducerea unui cateter cu balon prin arteriotomie, avansarea acestuia dincolo de cheag, umflarea balonului și retragerea cateterului pentru extragerea cheagului. Tehnicile moderne includ trombectomia mecanică percutană, tromboaspirația sau trombectomia farmacomecanică, care combină acțiunea mecanică cu administrarea locală de agenți trombolitici. Aceste proceduri sunt indicate în ischemie acută a membrului inferior, când există risc de pierdere a membrului. Succesul depinde de promptitudinea intervenției, durata ischemiei și starea arterelor native.

Repararea Anevrismelor: Tratamentul anevrismelor arterei femurale vizează prevenirea complicațiilor precum ruptura sau tromboza. Pentru anevrismele mici, asimptomatice, poate fi indicată monitorizarea periodică prin ecografie. Intervenția este recomandată pentru anevrismele simptomatice, cele cu diametru peste 2,5 cm sau cele cu tromboză parțială cu risc de embolizare distală. Tratamentul chirurgical clasic implică rezecția anevrismului și reconstrucția arterială prin interpoziție de grefon sau bypass. Alternativ, tehnicile endovasculare permit excluderea anevrismului prin implantarea unui stent-grefă, cu avantajul unei recuperări mai rapide și a unui risc operator mai redus. Alegerea metodei depinde de anatomia anevrismului, comorbidități și expertiza locală.

Menținerea Sănătății Arterei Femurale

Menținerea sănătății arterei femurale și a întregului sistem vascular este esențială pentru prevenirea afecțiunilor arteriale și pentru asigurarea unei bune circulații către extremitățile inferioare.

Alegeri Alimentare Sănătoase: Alimentația joacă un rol crucial în menținerea sănătății vasculare. O dietă echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale, pește și uleiuri vegetale, și săracă în grăsimi saturate, grăsimi trans și sodiu, contribuie la prevenirea aterosclerozei și a complicațiilor sale. Dieta mediteraneană, caracterizată prin consum ridicat de ulei de măsline, nuci, pește, fructe și legume, a demonstrat beneficii semnificative în reducerea riscului cardiovascular. Consumul adecvat de antioxidanți (vitamina C, E, flavonoide) protejează endoteliul vascular de stresul oxidativ. Limitarea aportului de sodiu la mai puțin de 2,3 g/zi ajută la controlul tensiunii arteriale, un factor de risc major pentru boala arterială periferică.

Activitate Fizică Regulată: Exercițiul fizic regulat are efecte benefice multiple asupra sistemului cardiovascular și contribuie la menținerea sănătății arterei femurale. Activitatea fizică aerobică moderată (mers rapid, înot, ciclism) timp de cel puțin 150 de minute pe săptămână îmbunătățește funcția endotelială, reduce inflamația vasculară, crește nivelul colesterolului HDL și scade rezistența la insulină. Exercițiul fizic stimulează dezvoltarea circulației colaterale, oferind căi alternative pentru fluxul sanguin în cazul unor stenoze incipiente. În plus, activitatea fizică regulată contribuie la controlul greutății corporale și la reducerea stresului, factori care influențează sănătatea vasculară.

Gestionarea Tensiunii Arteriale: Hipertensiunea arterială reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea și progresia bolii arteriale periferice. Menținerea tensiunii arteriale în limite normale (sub 130/80 mmHg) reduce stresul mecanic asupra peretelui arterial și încetinește procesul aterosclerotic. Controlul tensiunii arteriale se realizează prin măsuri non-farmacologice (reducerea aportului de sodiu, activitate fizică regulată, limitarea consumului de alcool, tehnici de gestionare a stresului) și, când este necesar, prin tratament medicamentos. Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și aderența la tratamentul prescris sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor vasculare.

Renunțarea la Tutun: Fumatul reprezintă cel mai important factor de risc modificabil pentru boala arterială periferică. Substanțele toxice din fumul de țigară provoacă disfuncție endotelială, inflamație vasculară, stres oxidativ și hipercoagulabilitate, accelerând procesul aterosclerotic. Fumatul reduce fluxul sanguin periferic prin efecte vasoconstrictoare și crește vâscozitatea sângelui, agravând simptomele ischemice. Renunțarea la fumat, indiferent de durata sau intensitatea fumatului anterior, reduce semnificativ riscul de progresie a bolii arteriale și îmbunătățește perfuzia tisulară. Programele de renunțare la fumat, care pot include consiliere comportamentală și farmacoterapie (terapie de substituție nicotinică, bupropionă, vareniclină), cresc șansele de succes pe termen lung.

Limitarea Consumului de Alcool: Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra sistemului cardiovascular, inclusiv asupra arterei femurale. Alcoolul în cantități mari crește tensiunea arterială, contribuie la dislipidemie și poate afecta direct funcția endotelială. Se recomandă limitarea consumului de alcool la cantități moderate: maximum un pahar standard pe zi pentru femei și maximum două pahare standard pe zi pentru bărbați. Un consum moderat de vin roșu (100-150 ml/zi) poate avea efecte protectoare vasculare datorită conținutului de resveratrol și alți polifenoli, dar beneficiile nu justifică începerea consumului de alcool la persoanele abstinente.

Controlul Glicemiei: Diabetul zaharat accelerează ateroscleroza și afectează microcirculația, fiind un factor de risc major pentru boala arterială periferică. Hiperglicemia cronică provoacă disfuncție endotelială, inflamație vasculară, stres oxidativ și modificări ale coagulării, contribuind la dezvoltarea și progresia leziunilor arteriale. Controlul riguros al glicemiei, cu menținerea hemoglobinei glicate (HbA1c) sub 7%, reduce riscul de complicații vasculare. Managementul diabetului include modificări ale stilului de viață (dietă echilibrată, activitate fizică regulată, menținerea greutății optime) și, când este necesar, tratament medicamentos (antidiabetice orale, insulină). Monitorizarea regulată a glicemiei și screeningul pentru complicații vasculare sunt esențiale la pacienții diabetici.

Semnificația Clinică

Artera femurală are o importanță clinică deosebită, fiind implicată în numeroase proceduri diagnostice și terapeutice și reprezentând un reper anatomic esențial în practica medicală.

Punct de Acces Vascular: Artera femurală comună reprezintă unul dintre cele mai frecvente și accesibile puncte de acces vascular pentru proceduri endovasculare diagnostice și terapeutice. Diametrul său larg și poziția superficială permit introducerea cateterelor de calibru mare, necesare pentru diverse intervenții. Artera femurală este utilizată ca punct de acces pentru angiografii coronariene, angioplastiile, implantări de stent, embolizări, proceduri de electrofiziologie cardiacă și implantări de valve aortice transcateter. Puncția arterei femurale se realizează de obicei la nivelul capului femural, care oferă un plan rigid pentru compresie post-procedurală. Complicațiile accesului femural includ hematoame, pseudoanevrisme, fistule arterio-venoase, disecții arteriale și hemoragii retroperitoneale, a căror incidență a scăzut semnificativ prin utilizarea ghidajului ecografic și a dispozitivelor de închidere vasculară.

Evaluarea Pulsului: Palparea pulsului femural reprezintă o componentă esențială a examinării vasculare și cardiovasculare. Pulsul femural se palpează în triunghiul femural, la jumătatea distanței dintre spina iliacă anterioară superioară și simfiza pubiană, imediat sub ligamentul inghinal. Caracteristicile pulsului femural (amplitudine, ritm, simetrie) oferă informații valoroase despre statusul hemodinamic și vascular al pacientului. Absența sau diminuarea pulsului femural poate indica obstrucție proximală (aortică sau iliacă), în timp ce prezența pulsului femural cu absența pulsurilor distale sugerează obstrucție la nivelul arterei femurale sau distal de aceasta. În situații de urgență, prezența pulsului femural indică o tensiune arterială sistolică de cel puțin 50-60 mmHg, fiind un parametru util în evaluarea rapidă a pacienților în șoc.

Variații Anatomice: Artera femurală prezintă variații anatomice importante care trebuie recunoscute pentru a evita complicațiile în timpul procedurilor medicale. Originea arterelor circumflexe femurale poate varia, acestea putând izvorî direct din artera femurală comună în loc de artera femurală profundă. Nivelul bifurcației arterei femurale comune poate fi mai înalt sau mai jos decât poziția obișnuită. În rare cazuri, artera femurală poate avea un traseu aberant sau poate fi dublată. O variantă anatomică rară, dar semnificativă clinic, este persistența arterei sciatice, care rămâne vasul dominant pentru membrul inferior, artera femurală fiind hipoplazică. Cunoașterea acestor variații este esențială pentru planificarea intervențiilor chirurgicale și endovasculare și pentru interpretarea corectă a investigațiilor imagistice.

Importanța în Procedurile Endovasculare: Artera femurală joacă un rol central în medicina endovasculară modernă, permițând accesul la întregul sistem arterial. Prin artera femurală se pot realiza intervenții la nivelul arterelor coronare, cerebrale, renale, mezenterice și periferice. Cateterele și dispozitivele introduse prin artera femurală pot fi direcționate retrograd (împotriva fluxului sanguin) pentru a accesa arterele proximale sau anterograd pentru intervențiile pe membrul ipsilateral. Dezvoltarea tehnicilor endovasculare a revoluționat tratamentul multor afecțiuni vasculare, oferind alternative minim invazive la chirurgia deschisă. Procedurile endovasculare realizate prin acces femural includ angioplastia și stentarea arterelor periferice, embolizarea anevrismelor și malformațiilor arterio-venoase, trombectomia mecanică în accidentul vascular cerebral ischemic și implantarea endoprotezelor pentru tratamentul anevrismelor aortice.

Complicațiile Leziunilor Arterei Femurale

Leziunile arterei femurale, fie traumatice, iatrogene sau patologice, pot avea consecințe grave, necesitând recunoaștere și intervenție promptă pentru prevenirea complicațiilor potențial devastatoare.

Sângerare Severă: Leziunile arterei femurale pot provoca hemoragii masive, potențial letale, datorită diametrului larg al vasului și debitului sanguin ridicat. Sângerarea poate fi externă, cu pierdere vizibilă de sânge, sau internă, cu formarea de hematoame extinse în țesuturile adiacente sau în spațiul retroperitoneal. Semnele clinice includ hipotensiune, tahicardie, paloare, transpirații reci și alterarea stării de conștiență. Hemoragia necontrolată poate duce rapid la șoc hemoragic și deces. Managementul inițial include compresie directă, aplicarea de garouri proximale în cazuri extreme, resuscitare volemică și intervenție chirurgicală sau endovasculară de urgență pentru controlul sângerării. Complicațiile pe termen lung ale hemoragiilor severe includ insuficiență renală acută, sindrom de compartiment și coagulopatie de consum.

Ischemie Tisulară: Întreruperea fluxului sanguin prin artera femurală, cauzată de leziuni traumatice, tromboză sau embolie, duce la ischemie tisulară distală. Severitatea ischemiei depinde de localizarea obstrucției, dezvoltarea circulației colaterale și durata compromiterii fluxului sanguin. Semnele clinice ale ischemiei acute includ durere severă, paloare, parestezii, paralizie și absența pulsurilor distale (cele „5 P-uri” clasice). Ischemie tisulară prelungită duce la necroză musculară (rabdomioliză), eliberare de toxine în circulație și, eventual, sindrom de reperfuzie la restabilirea fluxului sanguin. Diagnosticul prompt și revascularizarea de urgență sunt esențiale pentru salvarea membrului. Timpul maxim de toleranță a ischemiei complete este de aproximativ 6-8 ore pentru mușchi și 24-48 de ore pentru piele și țesut subcutanat.

Riscul de Amputație: Leziunile severe ale arterei femurale, în special cele asociate cu întârzierea diagnosticului sau eșecul revascularizării, pot duce la necesitatea amputației membrului inferior. Factorii care cresc riscul de amputație includ leziuni arteriale extensive, traumatisme asociate ale țesuturilor moi și osoase, contaminare bacteriană, vârstă înaintată, comorbidități (diabet, boală arterială periferică preexistentă) și timp prelungit de ischemie. Amputația poate fi necesară ca procedură de salvare a vieții în cazul gangrenei extinse, septicemiei sau sindromului de compartiment ireversibil. Reabilitarea post-amputație implică protezare, fizioterapie și suport psihologic, având impact major asupra calității vieții pacientului. Prevenția prin recunoașterea și tratamentul prompt al leziunilor arterei femurale rămâne esențială.

Complicații Post-Procedurale: Procedurile care implică puncția arterei femurale (angiografii, angioplastiile, implantări de stent) pot fi complicate de diverse evenimente adverse. Hematoamele reprezintă cea mai frecventă complicație, variind de la echimoze minore la colecții sanguine extinse care pot comprima structurile adiacente. Pseudoanevrismele apar când sângele se acumulează într-o cavitate care comunică cu lumenul arterial, formând o masă pulsatilă. Fistulele arterio-venoase rezultă din comunicarea anormală între artera și vena femurală, cauzând șunt arterio-venos. Disecția arterială poate compromite fluxul distal și predispune la tromboză. Infecțiile locale sunt rare, dar potențial grave. Factorii de risc pentru complicații post-procedurale includ vârsta înaintată, sexul feminin, obezitatea, hipertensiunea arterială, terapia anticoagulantă, utilizarea cateterelor de calibru mare și compresia inadecvată post-procedurală. Prevenția implică tehnici corecte de puncție, utilizarea ghidajului ecografic și dispozitive de închidere vasculară.