Artera subclavie: anatomie, functii, rol, afectiuni si tratament

În traseul său, artera subclavie dă naștere mai multor ramuri importante precum artera vertebrală, artera toracică internă și trunchiul tirocervical. Disfuncțiile arterei subclavii pot cauza simptome precum amețeli, slăbiciune în brațe sau diferențe de tensiune arterială între cele două brațe.

Anatomia și localizarea arterei subclavii

Arterele subclavii sunt vase sanguine majore situate în regiunea superioară a toracelui, având un traseu complex și multiple conexiuni cu structurile anatomice învecinate. Acestea au origini diferite și urmează trasee specifice pentru a asigura vascularizația optimă a zonelor țintă.

Artera subclavie dreaptă: Această arteră își are originea în trunchiul brahiocefalic și urmează un traseu ascendent și lateral până la marginea medială a mușchiului scalen anterior. Pe parcursul său, intră în relație cu nervul vag, care trece anterior de arteră, în timp ce nervul laringeu recurent drept o înconjoară posterior. Vena jugulară internă și vena vertebrală traversează anterior artera, formând conexiuni vasculare importante.

Artera subclavie stângă: Această arteră își are originea direct din arcul aortic și prezintă un traseu mai lung comparativ cu artera subclavie dreaptă. În porțiunea sa inițială, intră în relație cu nervul vag stâng, nervii cardiaci și nervul frenic, care sunt dispuși paralel cu aceasta. Ductul toracic și nervul laringeu recurent stâng se află posterior de arteră, creând relații anatomice complexe.

Diviziunea în trei părți: Fiecare arteră subclavie este împărțită în trei segmente distincte în raport cu mușchiul scalen anterior. Prima parte se întinde de la origine până la marginea medială a mușchiului, a doua parte se află posterior de mușchi, iar a treia parte se extinde de la marginea laterală a mușchiului până la marginea primei coaste.

Dimensiune și structură: Arterele subclavii au un diametru cuprins între 7 și 10 milimetri și o lungime variabilă, artera subclavie stângă fiind mai lungă decât cea dreaptă. Peretele arterial este format din trei straturi distincte: tunica internă, tunica medie și tunica externă, care conferă rezistență și elasticitate vasului sanguin.

Ramurile principale și zonele vascularizate

Arterele subclavii dau naștere unor ramuri importante care asigură vascularizația structurilor anatomice din regiunea superioară a corpului. Fiecare ramură are un rol specific în distribuția sângelui oxigenat către diferite țesuturi și organe.

Artera vertebrală: Această ramură majoră a arterei subclavii urcă prin orificiile transversale ale vertebrelor cervicale pentru a vasculariza partea posterioară a creierului și trunchiul cerebral. Artera vertebrală contribuie la formarea cercului arterial Willis, o rețea vasculară vitală pentru circulația cerebrală.

Artera toracică internă: Această ramură coboară pe fața posterioară a peretelui toracic anterior, furnizând sânge către mușchii intercostali, glanda mamară, diafragm și peretele abdominal superior. Artera toracică internă este frecvent utilizată în intervențiile de bypass coronarian.

Trunchiul tirocervical: Această ramură scurtă se divide rapid în mai multe artere care vascularizează glanda tiroidă, mușchii gâtului și regiunea scapulară. Ramurile sale principale includ artera tiroidiană inferioară și artera suprascapulară.

Trunchiul costocervical: Această ramură furnizează sânge mușchilor profunzi ai gâtului și primelor spații intercostale. Se divide în artera cervicală profundă și artera intercostală supremă.

Artera scapulară dorsală: Această ramură vascularizează mușchii regiunii posterioare a umărului și ai scapulei, inclusiv mușchii trapez, ridicător al scapulei și romboizi.

Funcții și rol fiziologic

Arterele subclavii îndeplinesc funcții vitale în menținerea circulației sanguine către regiunile superioare ale corpului. Rolul lor este esențial pentru funcționarea normală a membrelor superioare și a structurilor anatomice din regiunea cervicală.

Vascularizația membrelor superioare: Arterele subclavii reprezintă sursa principală de sânge oxigenat pentru brațe. Ele asigură fluxul sanguin necesar pentru funcționarea mușchilor, articulațiilor și țesuturilor membrelor superioare, fiind esențiale pentru mobilitate și forță musculară.

Vascularizația gâtului și capului: Prin ramurile lor, arterele subclavii contribuie la vascularizația structurilor cervicale și a unei părți din creier. Artera vertebrală, în special, joacă un rol crucial în furnizarea sângelui către trunchiul cerebral și cerebelul.

Vascularizația toracelui și peretelui toracic: Prin artera toracică internă și alte ramuri, arterele subclavii asigură vascularizația peretelui toracic, a mușchilor intercostali și a glandei mamare. Această vascularizație este esențială pentru respirație și pentru funcționarea normală a structurilor toracice.

Afecțiuni frecvente ale arterei subclavii

Artera subclavie poate fi afectată de diverse patologii care interferează cu fluxul sanguin normal. Aceste afecțiuni variază de la stenoze și anomalii congenitale până la boli inflamatorii sistemice, fiecare prezentând manifestări clinice specifice și necesitând abordări terapeutice diferite.

Stenoza arterei subclavii: Îngustarea arterei subclavii apare cel mai frecvent din cauza aterosclerozei, care determină formarea plăcilor de aterom pe pereții vasculari. Această afecțiune poate cauza simptome precum diferențe de tensiune arterială între brațe, slăbiciune musculară și oboseală în membrul superior afectat. Stenoza severă poate duce la ischemie și la apariția sindromului de furt subclavicular, necesitând intervenție medicală promptă.

Sindromul de furt subclavicular: Această afecțiune apare când stenoza arterei subclavii determină inversarea fluxului sanguin în artera vertebrală ipsilaterală. Sângele este astfel „furat” din circulația cerebrală pentru a suplini necesarul membrului superior afectat. Pacienții pot prezenta amețeli, tulburări de vedere și slăbiciune la nivelul brațului, în special în timpul activităților care necesită efort fizic susținut.

Sindromul de defileu toracic: Această afecțiune implică compresia arterei subclavii între mușchii scaleni și prima coastă. Compresia poate fi cauzată de anomalii anatomice, hipertrofie musculară sau poziții vicioase prelungite. Simptomele includ durere, parestezii și slăbiciune la nivelul membrului superior, care se accentuează la ridicarea brațului deasupra capului sau în timpul activităților repetitive.

Arterita Takayasu: Această boală inflamatorie rară afectează arterele mari, inclusiv artera subclavie. Inflamația cronică duce la îngroșarea pereților arteriali și la stenoza progresivă a vaselor afectate. Pacienții pot prezenta febră, oboseală, dureri articulare și simptome de ischemie la nivelul membrelor superioare. Diagnosticul precoce și tratamentul imunosupresor sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Artera subclavie aberantă: Această anomalie congenitală implică originea și traseul anormal al arterei subclavii. În forma cea mai frecventă, artera subclavie dreaptă își are originea direct din arcul aortic și trece posterior de esofag. Această poziție anatomică poate cauza disfagie, tulburări respiratorii și dureri toracice. În cazurile simptomatice, corecția chirurgicală poate fi necesară.

Diagnosticul afecțiunilor arterei subclavii

Identificarea și evaluarea patologiilor arterei subclavii necesită o abordare diagnostică complexă, care combină examenul clinic cu investigații imagistice specializate. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru stabilirea strategiei terapeutice optime.

Măsurarea tensiunii arteriale: Evaluarea tensiunii arteriale la ambele brațe reprezintă un test screening important pentru detectarea stenozei arterei subclavii. O diferență mai mare de 15 milimetri coloană de mercur între cele două brațe sugerează prezența unei stenoze semnificative. Măsurătorile trebuie efectuate în poziție șezândă și în repaus, pentru rezultate precise și reproductibile.

Ecografia vasculară: Această metodă neinvazivă permite vizualizarea directă a arterei subclavii și evaluarea fluxului sanguin prin tehnica Doppler. Ecografia poate identifica stenozele, măsura velocitățile fluxului sanguin și detecta prezența plăcilor de aterom. Examinarea oferă informații importante despre anatomia vasculară și hemodinamica locală, ghidând deciziile terapeutice ulterioare.

Tomografie computerizată și rezonanță magnetică: Aceste tehnici imagistice avansate oferă imagini detaliate ale arterei subclavii și structurilor anatomice înconjurătoare. Tomografia computerizată cu substanță de contrast permite vizualizarea tridimensională a vaselor și identificarea precisă a stenozelor, anevrismelor sau malformațiilor congenitale. Rezonanța magnetică este utilă în special pentru evaluarea inflamației vasculare și a modificărilor peretelui arterial.

Angiografia: Această procedură invazivă rămâne standardul de aur pentru evaluarea detaliată a arterei subclavii. Prin injectarea substanței de contrast direct în vasele sanguine, angiografia oferă imagini precise ale anatomiei vasculare și permite identificarea exactă a leziunilor. Procedura este esențială pentru planificarea intervențiilor de revascularizare și poate fi combinată cu tratamentul intervențional în aceeași ședință.

Manevra Addison: Acest test clinic specific implică poziționarea brațului pacientului pentru a evalua compresia arterei subclavii în sindromul de defileu toracic. Prin rotația externă și abducția brațului, se poate reproduce compresia vasculară și simptomele asociate. Testul este util pentru diagnosticul diferențial și confirmarea sindromului de defileu toracic.

Opțiuni de tratament pentru afecțiunile arterei subclavii

Managementul patologiilor arterei subclavii necesită o abordare personalizată, adaptată tipului și severității afecțiunii. Strategiile terapeutice variază de la tratament medicamentos conservator până la intervenții chirurgicale complexe.

Tratamentul medicamentos: Terapia medicamentoasă reprezintă prima linie de tratament pentru multe afecțiuni ale arterei subclavii. Aceasta include medicamente antiplachetare pentru prevenirea trombozei, statine pentru controlul nivelului colesterolului și medicamente antihipertensive. În cazul arteritei Takayasu, tratamentul imunosupresor cu corticosteroizi și alte medicamente imunomodulatoare este esențial pentru controlul inflamației și prevenirea progresiei bolii.

Angioplastia și stentarea: Această procedură minim invazivă este utilizată pentru tratamentul stenozelor arterei subclavii. Prin intermediul unui cateter, se dilată zona îngustată folosind un balon, după care se poate plasa un stent pentru menținerea permeabilității vasului. Procedura se realizează sub ghidaj radiologic și necesită doar anestezie locală. Rezultatele sunt excelente în cazurile selectate corespunzător, cu o rată ridicată de succes și complicații minime.

Bypass chirurgical: Intervenția chirurgicală este necesară în cazurile severe sau când alte tratamente au eșuat. Procedura implică crearea unei căi alternative pentru fluxul sanguin, ocolind zona afectată a arterei subclavii. Se pot realiza diverse tipuri de bypass, precum cel carotido-subclavian sau aorto-subclavian, în funcție de localizarea și extensia leziunii. Deși mai invazivă, această opțiune oferă rezultate durabile și poate fi singura soluție în cazurile complexe.

Fizioterapie pentru sindromul de defileu toracic: Programul de fizioterapie pentru sindromul de defileu toracic include exerciții specifice de stretching și întărire musculară, concepute pentru a decompresa artera subclavie și a îmbunătăți postura. Exercițiile se concentrează pe întinderea mușchilor scaleni și pectorali, precum și pe întărirea mușchilor stabilizatori ai omoplatului. Tehnicile de mobilizare și manipulare tisulară profundă sunt utilizate pentru a reduce tensiunea musculară și a îmbunătăți circulația sanguină. Programul trebuie efectuat sub supravegherea unui fizioterapeut specializat, care poate ajusta exercițiile în funcție de severitatea simptomelor și progresul pacientului.

Modificări ale stilului de viață: Schimbările în stilul de viață sunt esențiale pentru managementul pe termen lung al afecțiunilor arterei subclavii. Acestea includ menținerea unei greutăți corporale optime, adoptarea unei diete echilibrate sărace în grăsimi saturate și bogată în antioxidanți, renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool. Activitatea fizică moderată regulată, precum înotul sau mersul pe jos, îmbunătățește circulația sanguină și reduce riscul complicațiilor cardiovasculare. Este important să fie evitate pozițiile care comprimă artera subclavie și să fie făcute pauze frecvente în timpul activităților care solicită brațele ridicate deasupra capului.