Muschiul subscapular: anatomie, functii, afectiuni si tratament

Leziunile mușchiului subscapular pot apărea în urma traumatismelor sau uzurii cronice, manifestându-se prin durere anterioară a umărului și limitarea mișcărilor. Diagnosticul precis și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru recuperarea funcției normale a umărului și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Anatomia mușchiului subscapular

Mușchiul subscapular prezintă o structură anatomică complexă care îi permite să își îndeplinească rolurile multiple în biomecanica umărului. Acest mușchi puternic ocupă întreaga fosă subscapulară a omoplatului și se continuă cu un tendon robust care se inseră pe tuberculul mic al humerusului.

Originea și inserția: Mușchiul subscapular își are originea în fosa subscapulară a omoplatului, ocupând aproximativ două treimi din suprafața acesteia. Fibrele musculare converg spre lateral formând un tendon puternic care se inseră pe tuberculul mic al humerusului și pe capsula articulară anterioară. Această dispunere anatomică îi conferă o poziție optimă pentru acțiunea sa principală de rotație internă a brațului.

Relațiile cu structurile învecinate: Mușchiul subscapular se află în relație strânsă cu numeroase structuri anatomice importante. Fața sa anterioară formează peretele posterior al axilei și vine în contact cu pachetul vasculonervos axilar. Tendonul său trece pe sub procesul coracoid și se află în relație cu bursa subscapulară, care facilitează alunecarea acestuia în timpul mișcărilor umărului.

Inervația: Inervația mușchiului subscapular este asigurată de nervii subscapulari superior și inferior, ramuri ale plexului brahial. Acești nervi provin din rădăcinile cervicale C5 și C6, asigurând atât funcția motorie cât și sensibilitatea proprioceptivă a mușchiului.

Vascularizația: Vascularizația mușchiului subscapular este asigurată în principal de artera subscapulară, ramură a arterei axilare. Aceasta formează o rețea vasculară bogată care furnizează oxigen și nutrienți necesari funcționării optime a mușchiului.

Drenajul limfatic: Limfa din mușchiul subscapular este drenată către ganglionii limfatici axilari. Acest sistem de drenaj este important pentru eliminarea produșilor metabolici și menținerea homeostaziei tisulare locale.

Funcțiile mușchiului subscapular

Mușchiul subscapular îndeplinește multiple roluri în biomecanica complexă a articulației umărului, fiind esențial pentru stabilitatea și mobilitatea acesteia. Funcțiile sale specifice includ rotația internă, adducția și stabilizarea articulației glenohumeral.

Rotația internă a brațului: Mușchiul subscapular este principalul rotator intern al articulației umărului. Contracția sa determină rotația medială a humerusului, o mișcare esențială în activitățile zilnice precum îmbrăcarea sau ridicarea obiectelor. Această acțiune este contrabalansată de mușchii rotatori externi pentru menținerea echilibrului funcțional al umărului.

Adducția și extensia: Pe lângă rotația internă, mușchiul subscapular participă la adducția brațului, ajutând la apropierea acestuia de corp. În anumite poziții ale umărului, contribuie și la mișcarea de extensie, lucrând în sinergie cu alți mușchi ai centurii scapulare.

Stabilizarea articulației umărului: Mușchiul subscapular joacă un rol crucial în stabilizarea articulației glenohumeral. Prin tensiunea sa constantă, previne deplasarea anterioară a capului humeral și menține congruența articulară optimă în timpul mișcărilor complexe ale umărului.

Coordonarea cu mușchii coafei rotatorilor: Mușchiul subscapular lucrează în strânsă coordonare cu ceilalți mușchi ai coafei rotatorilor pentru a asigura mișcări fine și precise ale umărului. Această coordonare este esențială pentru menținerea centrării capului humeral în cavitatea glenoidă în timpul tuturor mișcărilor umărului.

Importanța clinică și afecțiunile frecvente

Patologia mușchiului subscapular poate avea un impact semnificativ asupra funcționalității umărului și calității vieții pacienților. Înțelegerea manifestărilor clinice și a opțiunilor terapeutice este esențială pentru managementul eficient al acestor afecțiuni.

Tendinita și tendinopatia: Suprasolicitarea cronică a mușchiului subscapular poate duce la apariția tendinitei, caracterizată prin durere anterioară a umărului și limitarea mișcărilor de rotație internă. Modificările degenerative ale tendonului pot evolua spre tendinopatie, necesitând o abordare terapeutică complexă care include repaus, fizioterapie și medicație antiinflamatorie.

Rupturile parțiale și complete: Traumatismele acute sau uzura cronică pot determina rupturi ale tendonului subscapular. Rupturile parțiale afectează doar o parte din grosimea tendonului, în timp ce rupturile complete întrerup continuitatea acestuia. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și recuperarea funcțională optimă.

Tendinita calcifică: Depunerea de cristale de calciu în tendonul subscapular poate duce la tendinită calcifică, o afecțiune caracterizată prin durere severă și limitarea mobilității umărului. Tratamentul include măsuri conservative precum fizioterapia și medicația antiinflamatorie, iar în cazurile severe poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Sindromul de impingement coracoid: Procesul coracoid poate comprima mușchiul subscapular în timpul mișcărilor repetitive ale umărului, ducând la inflamație și deteriorarea progresivă a tendonului. Această afecțiune se manifestă prin durere anterioară a umărului care se accentuează în timpul mișcărilor de rotație internă și flexie anterioară. Diagnosticul necesită examinare clinică atentă și studii imagistice pentru confirmarea compresiei și evaluarea gradului de afectare tisulară.

Patologia asociată a tendonului bicepsului: Leziunile mușchiului subscapular sunt frecvent asociate cu patologia tendonului capului lung al bicepsului, datorită relației anatomice strânse dintre aceste structuri. Instabilitatea tendonului bicepsului poate apărea secundar rupturii subscapularului, manifestându-se prin subluxație sau luxație medială. Această asociere patologică necesită o abordare terapeutică complexă care să vizeze ambele structuri afectate.

Diagnosticul afecțiunilor mușchiului subscapular

Diagnosticul precis al patologiei mușchiului subscapular necesită o abordare sistematică care combină evaluarea clinică detaliată cu investigații imagistice specifice. Acuratețea diagnosticului influențează direct strategia terapeutică și prognosticul pacientului.

Anamneză și examen fizic

Evaluarea clinică începe cu o anamneză detaliată care evidențiază circumstanțele apariției simptomelor, caracterul durerii și limitările funcționale. Examenul fizic include inspecția și palparea regiunii anterioare a umărului, evaluarea amplitudinii mișcărilor și testarea forței musculare. Prezența durerii la palparea tendonului subscapular și limitarea rotației interne sunt semne sugestive pentru afectarea acestui mușchi.

Teste clinice speciale

Testul Gerber (Lift-off): Acest test evaluează funcția mușchiului subscapular prin poziționarea brațului în spatele corpului, cu palma orientată posterior. Pacientul trebuie să îndepărteze mâna de spate împotriva rezistenței. Incapacitatea de a menține această poziție sau prezența durerii semnificative indică o disfuncție a mușchiului subscapular.

Testul de presiune abdominală: Pacientul este rugat să își plaseze palma pe abdomen și să exercite presiune, menținând cotul în poziție anterioară. Un test pozitiv se manifestă prin incapacitatea de a menține presiunea fără a permite cotului să se deplaseze posterior sau prin apariția durerii semnificative în timpul manevrei.

Testul îmbrațisării ursului: Acest test implică plasarea palmei pe umărul contralateral, cu cotul orientat anterior. Examinatorul încearcă să îndepărteze mâna de umăr în timp ce pacientul rezistă. Slăbiciunea în menținerea poziției sau durerea semnificativă indică o posibilă patologie a mușchiului subscapular.

Metode imagistice: Investigațiile imagistice includ radiografia, ecografia și rezonanța magnetică. Radiografia simplă poate evidenția modificări osoase asociate sau calcificări. Ecografia permite vizualizarea dinamică a tendonului și evaluarea integrității sale. Rezonanța magnetică oferă informații detaliate despre structura mușchiului, gradul de degenerare grasă și extensia leziunilor tendinoase.

Opțiuni de tratament pentru afecțiunile mușchiului subscapular

Tratamentul patologiei mușchiului subscapular urmărește ameliorarea durerii, restabilirea funcției normale a umărului și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Strategia terapeutică este adaptată în funcție de severitatea afecțiunii și răspunsul individual al pacientului.

Tratament conservator: Abordarea inițială include repaus relativ, modificarea activităților care provoacă durere și aplicații locale cu gheață pentru reducerea inflamației. Medicația antiinflamatoare nesteroidă poate fi administrată pentru controlul durerii și inflamației. Această abordare este eficientă în special în fazele incipiente ale afecțiunii și în cazul leziunilor minore.

Fizioterapie: Programul de recuperare include exerciții specifice pentru îmbunătățirea mobilității articulare și întărirea musculaturii coafei rotatorilor. Tehnicile de stretching și mobilizare sunt introduse progresiv, urmate de exerciții de stabilizare și consolidare. Terapia manuală și ultrasunetele pot fi utilizate pentru reducerea tensiunii musculare și ameliorarea durerii.

Infiltrații cu corticosteroizi: Infiltrațiile locale cu corticosteroizi pot fi indicate în cazurile de durere severă sau când tratamentul conservator nu aduce ameliorare suficientă. Aceste infiltrații trebuie efectuate cu precizie, sub ghidaj ecografic, pentru a asigura administrarea medicației în zona afectată și pentru a evita complicațiile.

Tratament chirurgical: Intervenția chirurgicală este recomandată în cazul rupturilor complete, al eșecului tratamentului conservator sau când există deficit funcțional semnificativ. Tehnicile artroscopice permit repararea tendonului cu minimă invazivitate, iar în cazurile complexe poate fi necesară o abordare deschisă. Recuperarea postoperatorie este esențială pentru obținerea unui rezultat funcțional optim.