Stroma: structura, caracteristici, aspecte clinice si patologice

Stroma joacă un rol crucial în susținerea organelor, transportul nutrienților și menținerea homeostaziei tisulare. Importanța stromei se evidențiază în special în cazul corneei, unde asigură transparența și rezistența mecanică, precum și în măduva osoasă, unde creează micromediul necesar hematopoiezei.

Ce este stroma? Structură și caracteristici principale

Stroma constituie cadrul structural al țesuturilor și organelor, fiind compusă din țesut conjunctiv specializat care oferă suport mecanic și funcțional pentru celulele parenchimale. Acest țesut complex conține diverse tipuri de celule stromale și o rețea elaborată de proteine ale matricei extracelulare.

Definiție și etimologie: Termenul stroma provine din greaca veche, unde στρῶμα (stroma) înseamnă „strat” sau „înveliș”. În contextul biologic, stroma definește țesutul conjunctiv de susținere care oferă suport structural și funcțional pentru celulele specializate ale unui organ. Acest țesut complex formează matricea tridimensională esențială pentru organizarea și funcționarea normală a organelor.

Stromă versus parenchim: Parenchimul reprezintă țesutul funcțional specific al unui organ, în timp ce stroma constituie cadrul său de susținere. Parenchimul conține celulele specializate responsabile pentru funcția principală a organului, iar stroma asigură suportul structural, vascularizația și inervația necesară. Această relație simbiotică între stromă și parenchim este fundamentală pentru funcționarea optimă a organelor.

Funcțiile principale ale stromei: Stroma îndeplinește multiple roluri vitale în organism, incluzând suportul mecanic pentru țesuturi, transportul nutrienților prin rețeaua vasculară, menținerea homeostaziei tisulare și participarea la procesele de regenerare și vindecare. Acest țesut complex facilitează comunicarea intercelulară și reglează micromediul local prin secreția de factori de creștere și molecule de semnalizare.

Clasificarea și tipurile de țesut stromal: Țesutul stromal prezintă variații semnificative în funcție de organul în care se găsește. Acesta poate fi dens sau lax, bogat în fibre de colagen sau predominant celular. Clasificarea include stroma corneană, care este densă și organizată pentru a asigura transparența, stroma măduvei osoase care susține hematopoieza și stroma tumorală care influențează creșterea și progresia cancerului.

Compoziția stromei

Stroma prezintă o structură complexă formată din multiple componente celulare și moleculare care interacționează pentru a menține integritatea și funcționalitatea țesuturilor. Această organizare elaborată permite stromei să își îndeplinească rolurile multiple în organism.

Celulele stromale: Fibroblastele reprezintă principalele celule ale stromei, fiind responsabile pentru producerea și menținerea matricei extracelulare. Acestea secretă colagen, elastină și proteoglicani, contribuind la structura și elasticitatea țesuturilor. Adipocitele stochează lipide și secretă adipokine, iar pericitele înconjoară vasele sangvine mici, contribuind la stabilitatea vasculară și la reglarea fluxului sangvin local.

Componentele matricei extracelulare: Matricea extracelulară conține o rețea complexă de proteine structurale și molecule de semnalizare. Colagenul, principala proteină structurală, oferă rezistență mecanică țesuturilor. Proteoglicanii contribuie la hidratarea țesuturilor și facilitează difuzia nutrienților. Fibronectina și laminina mediază adeziunea celulară și organizarea tisulară.

Vase, nervi și celule imune: Stroma conține o rețea elaborată de vase sangvine care asigură nutriția țesuturilor și eliminarea deșeurilor metabolice. Fibrele nervoase traversează stroma pentru a inerva țesuturile, iar celulele imune rezidente contribuie la apărarea locală și menținerea homeostaziei tisulare. Această organizare complexă permite comunicarea și coordonarea între diferitele componente ale țesutului.

Stroma în organe și țesuturi majore

Stroma prezintă caracteristici specifice în diferite organe și țesuturi, adaptându-se pentru a susține funcțiile specializate ale acestora. Organizarea și compoziția stromei variază semnificativ în funcție de cerințele funcționale ale fiecărui organ.

Stroma corneană: În cornee, stroma formează aproximativ 90% din grosimea țesutului și prezintă o organizare unică a fibrelor de colagen care permite transparența optică. Keratocitele stromale produc și mențin această structură specializată, iar aranjamentul precis al fibrelor de colagen este esențial pentru transmiterea luminii și vederea clară.

Stroma măduvei osoase: Măduva osoasă conține o stromă specializată care creează nișe hematopoietice esențiale pentru producerea celulelor sangvine. Această stromă include celule stem mezenchimale, celule reticulare și adipocite care secretă factori de creștere și molecule de semnalizare necesare pentru hematopoieză.

Stroma tumorală: În contextul cancerului, stroma tumorală joacă un rol crucial în progresia bolii. Aceasta conține fibroblasti asociați cancerului, celule imune și vase sangvine modificate care contribuie la creșterea tumorii și metastazare. Interacțiunile dintre celulele tumorale și stroma modificată influențează semnificativ evoluția bolii.

Stroma în alte organe: Diferite organe precum irisul, ovarul și tiroida prezintă variații specifice ale stromei adaptate funcțiilor lor. În iris, stroma conține melanocite și fibre de colagen care controlează cantitatea de lumină care intră în ochi. Stroma ovariană susține dezvoltarea foliculilor și producția de hormoni, iar stroma tiroidei organizează foliculii tiroidieni și vascularizația glandei.

Aspecte clinice și patologice ale stromei

Modificările stromale reprezintă un element central în dezvoltarea și progresia multor afecțiuni, influențând semnificativ răspunsul la tratament și procesele de vindecare. Înțelegerea acestor modificări este esențială pentru dezvoltarea strategiilor terapeutice eficiente.

Modificări stromale în boli și leziuni: Afecțiunile patologice determină modificări semnificative ale structurii și compoziției stromei. Inflamația cronică induce remodelarea matricei extracelulare și activarea fibroblastelor, ducând la fibroză. Leziunile tisulare perturbă organizarea normală a stromei, activând procese complexe de reparație care pot rezulta în formarea de cicatrici și modificarea funcției tisulare.

Rolul în creșterea tumorală și terapie: Stroma tumorală joacă un rol crucial în progresia cancerului prin crearea unui micromediu favorabil creșterii celulelor maligne. Fibroblastii asociați cancerului secretă factori de creștere și molecule de semnalizare care stimulează proliferarea tumorală și angiogeneza. Modificarea stromei tumorale reprezintă o țintă terapeutică promițătoare în tratamentul cancerului.

Celulele stromale în regenerare și reparație: Celulele stromale participă activ la procesele de regenerare și reparație tisulară prin secreția de factori de creștere și molecule bioactive. Acestea coordonează răspunsul inflamator, stimulează angiogeneza și ghidează remodelarea matricei extracelulare. Capacitatea regenerativă a celulelor stromale le face candidate promițătoare pentru terapiile celulare și medicina regenerativă.