Activitatea inimii

Inima este un organ vital, care face parte din sistemul cardiovascular al corpului. Aceasta preia și pompează sângele tuturor organelor și țesuturilor. Activitatea inimii este una continuă și intensă, fără de care nimeni nu poate supraviețui. Ea se află în perfectă legătură cu toate organele din corp și într-o relație strânsă cu sistemul nervos.

Activitatea inimii – unde este ea localizată și din ce este alcătuită?

Ca să se poată înțelege mai bine activitatea inimii, este necesar să știți că aceasta este localizată în piept, orientată ușor spre stânga cavității toracelui. Ea are două camere superioare – atriul drept și stâng și două camere inferioare – ventriculul drept și stâng. Inima dreaptă conține sângele primit din organism, fără oxigen, iar inima stângă conține sângele cu oxigen pregătit să se ducă în tot corpul. 

Între atriul stâng și ventriculul stâng se află valva mitrală, între atriul drept și ventriculul drept – valva tricuspidă. Între ventriculul stâng și aortă (cel mai mare vas de sânge din corp) se află valva tricuspidă, iar între ventriculul drept și arterele pulmonare – valva pulmonară. 

Inima la rândul ei este irigată de arterele coronare – artera coronară dreaptă și trunchiul comun cu artera descendentă anterioară și artera circumflexă. 

Toate aceste lucruri la un loc ajută activitatea inimii să fie ținută sub control și să poată oferi organismului ceea ce are nevoie – sânge cu nutrienți și oxigenarea sângelui.

Inima are trei straturi: endocard (stratul interior), miocard (mușchiul – stratul de mijloc) și epicard (stratul din exterior).

Activitatea inimii – care este funcția ei și de ce depinde?

Funcția principală a inimii este de a transporta sângele în tot corpul. De asemenea, inima dumneavoastră: 

• controlează ritmul și viteza bătăilor inimii
• menține tensiunea arterială (fără de care activitatea inimii nu ar putea duce sângele la organe)

Activitatea inimii este intensă deoarece aceasta bate (se extinde și se contractă) de 100.000 de ori pe zi, pompând cinci sau șase litri de sânge în fiecare minut ( aproximativ 2.000 de litri pe zi).

Inima dumneavoastră este o parte esențială a sistemului cardiovascular, care include, de asemenea, toate vasele de sânge care transportă sângele de la inimă către corp și apoi înapoi la inimă.

În cadrul activității inimii intră mai multe organe și sisteme, fără de care inima nu ar mai funcționa cum trebuie:

• Sângele
• Plămânii
• Sistemul electric al inimii.
• Valvele inimii.
• Camerele inimii.
• Creierul și sistemul nervos per total.
• Sistemul hormonal.

Activitatea inimii – cum circulă sângele prin inimă?

Când se vorbește despre activitatea inimii, este important de știut cum circulă sângele prin inimă. 

Teoretic, inima are două tipuri de circulații: circulația mică (cu sângele neoxigenat) și circulația mare (cu sângele oxigenat).

În timp ce inima bate, aceasta pompează sângele printr-un sistem de vase de sânge, numit sistem circulator. Vasele sunt tuburi elastice și musculare care transportă sângele către fiecare parte a corpului.

Pe lângă faptul că transportă oxigen proaspăt de la plămâni și substanțe nutritive către țesuturile corpului, el duce și produsele reziduale ale organismului, inclusiv dioxidul de carbon, departe de țesuturi. Acest lucru este necesar pentru a susține viața și pentru a promova sănătatea tuturor părților corpului.

Există trei tipuri de vase de sânge care susțin activitatea inimii:

• Arterele – vasele de sânge cu trei straturi care duc sângele cu nutrienți și oxigen la organe.
• Capilarele – vase mici, subțiri care fac legătura între arterele și vene.
• Venele – cele care duc sângele cu reziduuri și dioxid de carbon la plămâni, pentru a fi oxigenat.

Acest sistem vast de vase de sânge – artere, vene și capilare – are o lungime suficient de lungă pentru a face înconjurul lumii de mai mult de două ori!

Activitatea inimii – tensiunea arterială, ce este și de ce este importantă

Aceasta este măsurarea presiunii din interiorul arterelor. Aceasta joacă un rol vital în modul în care inima dumneavoastră livrează sânge proaspăt către toate vasele de sânge. Pentru ca sângele să se deplaseze în tot corpul dumneavoastră suficient de repede, trebuie să fie sub presiune. Aceasta este creată de relația dintre trei lucruri:

• acțiunea de pompare a inimii
• dimensiunea și elasticitatea vaselor de sânge
• fluiditatea sângelui 

Orice modificare în tensiunea arterială normală – o tensiune prea mică sau prea mare, poate distruge țesuturi și organe! Este importantă menținerea ei în limite normale pentru a evita inclusiv complicații amenințătoare de viață!

O bătaie a inimii este un singur ciclu în care inima dumneavoastră se contractă și se relaxează pentru a pompa sângele. 

Activitatea inimii – cele două faze importante ale bătăilor inimii

Ciclul de pompare al activității inimii are două faze:

• sistolă – în acest moment inima se contractă, împingând sângele în afara camerelor.
• diastolă – aceasta este perioada dintre contracții, când mușchiul inimii (miocardul) se relaxează și camerele se umplu de sânge.

Activitatea inimii – circulațiile

Activitatea inimii depinde de mai multe lucruri, printre care și de cele două circulații menționate anterior. 

Circulația mică – activitatea inimii în partea dreaptă 

Atriul drept preia prin vena cavă inferioară (Care aduce sânge din partea inferioară a corpului) și superioară (Care aduce sânge din partea superioară a corpului) sângele cu dioxid de carbon din corp. Moment în care camera dreaptă a inimii este extinsă și valva tricuspidă închisă.

Atriul drept se contractă, valva tricuspidă se deschide, iar sângele trece prin valva tricuspidă în ventriculul drept, care este extins (dilatat) și valva pulmonară închisă.

Apoi, când sângele din atriul drept ajunge în ventriculul drept, acesta se contractă, iar prin valva pulmonară ajunge în arterele pulmonare și apoi la plămâni, care oxigenează sângele și elimină dioxidul de carbon.

Circulația mare –  activitatea inimii în partea stângă

Sângele oxigenat de la plămâni se întoarce în partea stângă a inimii, respectiv atriul stâng prin venele pulmonare. 

Atriul stâng inițial dilatat ca să primească sângele și cu valva mitrală închisă, urmează să se contracte, pentru a se deschide valva mitrală și a trimite sângele în ventriculul stâng.

Ventriculul stâng inițial dilatat ca să primească sângele și cu valva aortă închisă, acum se va contracta și se va deschide valva aortică pentru a trimite sânge prin aorta ascendentă. 

Din aorta ascendentă (Cel mai mare vas de sânge din corp), sângele cu oxigen și nutrienți ajunge în absolut tot corpul, din cap până în picioare.

Dacă o valvă a inimii nu mai funcționează cum trebuie sau dacă o cavitate a inimii suferă modificări de structură, activitatea inimii va fi perturbată. 

Activitatea inimii – circulația arterială coronariană

Arterele coronare de pe inimă influențează semnificativ și vital activitatea inimii.

Acestea irigă toate zonele inimii, inclusiv sistemul electric al acesteia. 

Astfel, acestea se umplu cu sânge în momentul în care inima se află în diastolă (respectiv ventriculul stâng este dilatat).

Dacă apare vreo problemă a lor – cheag de sânge în artere, grăsime multă pe arterele coronare, activitatea inimii este intens perturbată și poate duce chiar și la deces.

Activitatea inimii – sistemul electric

Activitatea inimii depinde foarte mult și de sistemul electric al acesteia. Inima are propiul sistem electric care generează impulsuri electrice prin inimă, pentru a îi spune să bată (să se contracte/strânge) pentru a putea trimite sânge în tot organismul.

Atriile și ventriculii lucrează împreună, contractându-se și relaxându-se alternativ pentru a pompa sângele prin inimă. Sistemul electric al inimii este sursa de energie care face posibil acest lucru.

Activitatea inimii pornește prin Impulsul electric, inițiat dintr-un mic fascicul de celule specializate numit nodul SA (nodul sinoatrial), situat în atriul drept. Acest nod este cunoscut ca fiind pacemakerul natural al inimii. Activitatea electrică se răspândește prin pereții atriilor și le determină să se contracte. În mod normal el are în jur de 110-120 bătăi pe minut.

Un grup de celule din centrul inimii, situat între atrii și ventricule, nodul AV (nodul atrioventricular) este ca o poartă care încetinește semnalul electric înainte ca acesta să intre în ventricule.  Această încetinire a activității inimii înseamnă 60-90 bătăi pe minut. Această întârziere dă timp atriilor să se contracte înainte ca ventriculele să o facă. 

Rețeaua His-Purkinje este o cale de fibre care trimite impulsul către pereții musculari ai ventriculilor, determinându-i să se contracte.

În repaus, o inimă normală bate de aproximativ 50 până la 90 de ori pe minut. Exercițiile fizice, emoțiile, febra și unele medicamente pot face ca inima să bată mai repede, uneori până la mult peste 100 de bătăi pe minut.

Sistemul electric al inimii însă se află în strânsă legătură cu sistemul nervos. Astfel, activitatea inimii este gestionată și de sistemul nervos.

Activitatea inimii și sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos este alcătuit din sistemul nervos central (cel din creier) care controlează tot și sistemul nervos vegetativ (nervii care ajung la organe).

Activitatea inimii este intens și vital influențată de cele două sisteme nervoase. Sistemul nervos vegetativ este și el de două tipuri – parasimpatic și simpatic.

Sistemul nervos parasimpatic, când trimite impulsuri la inimă, determină scăderea activității inimii prin scăderea numărului de bătăi și a tensiunii arteriale.

Sistemul nervos simpatic, determină însă creșterea activității inimii, prin creșterea numărului de bătăi și a tensiunii arteriale.

Ambele sisteme nervoase se află în contact direct cu inima, prin diverși nervi.

Activitatea inimii și sistemul hormonal

Pe scurt, hormonii au și ei rolul de a regla activitatea cardiacă, respectiv numărul de bătăi, ritmicitatea lor și tensiunea arterială. Totul este creat într-o armonie perfectă, însă, dacă apare vreo dereglare hormonală, se poate deregla și activitatea inimii.

O modificare în activitatea inimii, după caz, nu înseamnă neapărat o problemă cardiacă, ci poate fi și o problemă hormonală. Cel mai des interferă cu activitatea inimii tiroida – hipertiroidia crește activitatea inimii, iar hipotiroidia o scade (Hormonii acționează la prin stimularea sistemului nervos, care este în contact cu inima).

De reținut

Activitatea inimii este un sistem extrem de complex, care depinde de foarte mulți factori.  Inima vă menține în viață atât pe dvs. ca un tot, dar și pe toate organele și țesuturile dvs. Echilibrul în viață și menținerea unui stil de viață sănătos este esențial supraviețuirii și activității inimii în limite normale. Orice simptom și semn că activitatea inimii nu este conformă, trebuie să se soldeze cu o prezentare de urgență la un medic cardiolog sau după caz, la urgențe.