Angina instabila: simptome, factori de risc si optiuni de tratament

Simptomele includ presiune sau strângere în piept, care poate iradia către gât, mandibulă, umeri sau brațe. Factorii de risc principali sunt hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul și nivelul crescut al colesterolului.

Simptomele anginei instabile

Manifestările clinice ale anginei instabile sunt mai severe și mai imprevizibile comparativ cu angina stabilă. Durerea toracică apare spontan, fără un factor declanșator evident, și poate persista chiar și în repaus.

Simptome specifice

Caracteristicile durerii toracice: Durerea din angina instabilă se manifestă ca o senzație intensă de presiune sau strângere în zona pieptului, localizată de obicei retrosternal. Intensitatea durerii crește progresiv și poate deveni insuportabilă, fiind descrisă adesea ca o greutate care apasă pe piept sau ca o strângere puternică. Durerea are caracter persistent și nu cedează la repaus sau la administrarea de nitroglicerină.

Tipare de iradiere a durerii: Senzația dureroasă din angina instabilă nu rămâne localizată doar în zona toracică, ci poate iradia către alte părți ale corpului. Cele mai frecvente zone de iradiere sunt brațul stâng, umerii, gâtul, maxilarul inferior și regiunea interscapulară. Uneori, durerea poate fi resimțită și în brațul drept sau în epigastru.

Simptome asociate: Pe lângă durerea toracică, pacienții cu angină instabilă prezintă frecvent dispnee marcată, care se poate agrava progresiv. Alte manifestări includ transpirații abundente, greață, stare de slăbiciune generalizată, amețeli și palpitații. Anxietatea intensă este adesea prezentă, fiind amplificată de severitatea simptomelor.

Diferențe față de angina stabilă

Durata și intensitatea: Episoadele de angină instabilă au o durată mai mare, depășind frecvent 15-20 de minute, spre deosebire de angina stabilă care durează doar câteva minute. Intensitatea durerii este mai mare și tinde să se accentueze progresiv, chiar și în absența factorilor declanșatori.

Factorii declanșatori și debutul: Angina instabilă apare frecvent spontan, în repaus sau la eforturi minime, fără factori declanșatori evidenți. Acest aspect o diferențiază de angina stabilă, care este predictibilă și apare doar la efort fizic sau stres emoțional intens.

Răspunsul la medicație: În cazul anginei instabile, administrarea de nitroglicerină sublingual nu ameliorează complet simptomatologia, spre deosebire de angina stabilă unde răspunsul la medicație este prompt și eficient. Persistența durerii în ciuda tratamentului reprezintă un semn de alarmă care necesită evaluare medicală urgentă.

Factori de risc

Dezvoltarea anginei instabile este influențată de diverși factori care afectează sănătatea cardiovasculară și circulația coronariană. Identificarea și controlul acestor factori sunt esențiale pentru prevenția complicațiilor severe.

Afecțiuni medicale: Diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și dislipidemiile reprezintă principalele afecțiuni care cresc riscul de angină instabilă. Aceste patologii determină modificări la nivelul vaselor coronare, favorizând formarea plăcilor de aterom și apariția trombozelor.

Factori legați de stilul de viață: Fumatul, sedentarismul, obezitatea și alimentația dezechilibrată contribuie semnificativ la dezvoltarea anginei instabile. Stresul cronic și consumul excesiv de alcool pot accelera progresia bolii coronariene și pot precipita episoadele acute.

Vârsta și sexul: Riscul de angină instabilă crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai frecventă la bărbații peste 45 de ani și la femeile peste 55 de ani. Bărbații sunt mai predispuși la dezvoltarea acestei afecțiuni în comparație cu femeile de aceeași vârstă, însă după menopauză, riscul devine similar pentru ambele sexe.

Istoricul familial: Prezența bolilor cardiovasculare în familie reprezintă un factor de risc semnificativ pentru angina instabilă. Persoanele care au rude de gradul întâi diagnosticate cu boli coronariene la vârste tinere, sub 55 de ani pentru bărbați și sub 65 de ani pentru femei, prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Componenta genetică influențează atât susceptibilitatea la boală, cât și răspunsul la tratament.

Afecțiuni cardiace anterioare: Pacienții cu antecedente de infarct miocardic, angină stabilă sau intervenții coronariene prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta angină instabilă. Prezența leziunilor aterosclerotice reziduale, remodelarea vasculară post-infarct și disfuncția endotelială contribuie la apariția episoadelor de angină instabilă și la prognosticul nefavorabil al acestor pacienți.

Tratamentul de urgență

Angina instabilă necesită intervenție medicală imediată pentru prevenirea infarctului miocardic. Abordarea terapeutică include administrarea rapidă de medicamente pentru ameliorarea durerii și îmbunătățirea fluxului sanguin coronarian, precum și monitorizarea constantă a funcțiilor vitale.

Medicamente

Medicamentele antiplachetare: Aspirina reprezintă primul medicament administrat în urgență, în doză de încărcare de 150-300 miligrame, urmată de doze zilnice de întreținere. Clopidogrelul sau ticagrelorul sunt adăugate frecvent la terapie pentru efectul antiagregant plachetar mai puternic. Această combinație reduce semnificativ riscul formării trombilor și previne complicațiile ischemice acute.

Anticoagulantele: Heparina nefracționată sau heparinele cu greutate moleculară mică sunt administrate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge în arterele coronare. Dozele sunt ajustate în funcție de greutatea corporală și de parametrii de coagulare, cu monitorizare atentă pentru evitarea complicațiilor hemoragice.

Nitroglicerina: Administrată sublingual sau intravenos, nitroglicerina dilată arterele coronare și reduce necesarul de oxigen al miocardului. Efectul vasodilatator apare rapid, în câteva minute, ducând la ameliorarea durerii toracice. Administrarea acestui medicament necesită monitorizarea tensiunii arteriale pentru prevenirea hipotensiunii.

Intervenții medicale în spital

Angioplastia: Procedura implică dilatarea arterelor coronare blocate cu ajutorul unui balon special, introdus prin intermediul unui cateter. Tehnica restabilește fluxul sanguin către zonele ischemice ale miocardului, reducând simptomele și riscul de infarct. Procedura se realizează sub anestezie locală, iar pacientul rămâne conștient pe tot parcursul intervenției.

Montarea stentului: După dilatarea arterei prin angioplastie, se introduce un stent metalic pentru menținerea permanentă a lumenului vascular. Stenturile moderne sunt acoperite cu medicamente care previn restenoza și formarea de țesut cicatricial. Această procedură reduce semnificativ riscul de reapariție a stenozei și necesitatea repetării intervenției.

Bypass-ul coronarian: Intervenția chirurgicală constă în crearea unor noi căi de circulație pentru sângele care hrănește inima, ocolind zonele blocate ale arterelor coronare. Se utilizează grefe vasculare prelevate din alte zone ale corpului, cel mai frecvent vena safenă sau artera mamară internă. Această procedură este recomandată în cazurile severe, cu multiple stenoze coronariene.

Managementul pe termen lung

Controlul eficient al anginei instabile necesită o strategie terapeutică complexă, care include atât medicație specifică, cât și modificări ale stilului de viață. Obiectivul principal este prevenirea recurențelor și a complicațiilor cardiovasculare severe.

Beta-blocantele: Aceste medicamente reduc frecvența cardiacă și tensiunea arterială, scăzând astfel consumul de oxigen al miocardului. Metoprolololul, atenololul sau bisoprololul sunt prescrise frecvent pentru controlul simptomelor anginoase și prevenirea episoadelor acute. Administrarea se face în doze individualizate, cu ajustare treptată pentru obținerea efectului optim.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: Aceste medicamente protejează sistemul cardiovascular prin reducerea tensiunii arteriale și prevenirea remodelării cardiace negative. Ramiprilul, enalaprilul sau perindoprilul sunt utilizate frecvent în tratamentul pe termen lung al pacienților cu angină instabilă, având beneficii demonstrate în reducerea mortalității cardiovasculare.

Statine: Medicamentele din clasa statinelor sunt esențiale în tratamentul anginei instabile, având rol în reducerea nivelului colesterolului și stabilizarea plăcilor de aterom. Atorvastatina, rosuvastatina sau simvastatina sunt prescrise în doze individualizate, în funcție de profilul lipidic și factorii de risc ai pacientului. Aceste medicamente reduc inflamația vasculară și previn progresia bolii coronariene prin efectele lor pleiotrope.

Monitorizarea medicală regulată: Pacienții cu angină instabilă necesită evaluări periodice pentru ajustarea tratamentului și detectarea precoce a complicațiilor. Monitorizarea include efectuarea electrocardiogramei, măsurarea tensiunii arteriale, evaluarea profilului lipidic și a funcției renale. Frecvența controalelor medicale este stabilită individual, în funcție de severitatea bolii și răspunsul la tratament.

Complicații

Angina instabilă poate evolua către complicații severe care pun în pericol viața pacientului. Recunoașterea precoce a semnelor de agravare și intervenția promptă sunt cruciale pentru prevenirea consecințelor fatale.

Infarctul miocardic: Reprezintă cea mai severă complicație a anginei instabile, caracterizată prin moartea celulelor miocardice din cauza întreruperii complete a fluxului sanguin coronarian. Durerea devine mai intensă și persistentă, fiind însoțită de modificări electrocardiografice specifice și creșterea marcată a enzimelor cardiace. Intervenția medicală imediată este esențială pentru limitarea zonei de necroză miocardică.

Aritmiile cardiace: Tulburările de ritm cardiac pot apărea ca o complicație frecventă a anginei instabile, variind de la extrasistole până la tahicardie ventriculară sau fibrilație atrială. Aceste aritmii sunt cauzate de ischemie și pot compromite suplimentar funcția cardiacă, necesitând tratament antiaritmic specific și monitorizare atentă.

Insuficiența cardiacă: Ischemica prelungită poate duce la deteriorarea funcției de pompă a inimii, manifestată prin dispnee progresivă, edeme ale membrelor inferioare și congestie pulmonară. Această complicație necesită tratament complex cu diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie și beta-blocante, precum și modificări importante ale stilului de viață.

Episoade recurente: Recurența episoadelor de angină instabilă indică progresia bolii coronariene și necesită reevaluarea strategiei terapeutice. Frecvența crescută a episoadelor anginoase poate sugera necesitatea revascularizării coronariene prin angioplastie sau bypass. Monitorizarea atentă și ajustarea tratamentului sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe.

Strategii de prevenție

Prevenirea episoadelor de angină instabilă și a complicațiilor acesteia implică o abordare complexă, care combină modificările stilului de viață cu aderența strictă la tratamentul medicamentos prescris.

Modificări alimentare: Alimentația trebuie să fie bogată în fructe, legume, cereale integrale și pește, cu limitarea grăsimilor saturate și a sării. Consumul de alimente procesate și bogate în zahăr trebuie redus semnificativ. Dieta mediteraneeană, recunoscută pentru beneficiile sale cardiovasculare, este recomandată pacienților cu angină instabilă.

Recomandări pentru activitatea fizică: Exercițiile fizice trebuie reluate gradual, sub îndrumarea specialistului în recuperare cardiovasculară. Activitatea fizică moderată, precum mersul pe jos sau înotul, trebuie efectuată regulat, cu respectarea limitelor de efort stabilite individual. Intensitatea și durata exercițiilor sunt crescute progresiv, în funcție de toleranța pacientului.

Gestionarea stresului: Tehnicile de relaxare, meditația și terapia psihologică pot ajuta la reducerea nivelului de stres, factor important în declanșarea episoadelor de angină. Somnul suficient și activitățile recreative moderate contribuie la menținerea echilibrului psihic și reducerea riscului de recurență a simptomelor.

Aderența la tratament: Respectarea strictă a schemei de tratament prescrise este esențială pentru prevenirea complicațiilor. Medicamentele trebuie administrate regulat, la orele stabilite, iar dozele nu trebuie modificate fără recomandarea medicului. Pacientul trebuie să păstreze evidența medicamentelor și să raporteze orice efecte adverse apărute.