Cardiomiopatie

Cardiomiopatia se referă la afecțiunile care afectează mușchiul inimii. Dacă suferiți de cardiomiopatie, inima dumneavoastră nu poate pompa eficient sângele către restul corpului, din diverse motive. Netratată, cardiomiopatia se agravează în timp. Tratamentul poate încetini progresia și vă poate îmbunătăți calitatea vieții. De asemenea, există uneori și tratament chirurgical care poate elimina problema cardiacă.

Cardiomiopatie- ce este?

Cardiomiopatia se referă la afecțiunile care afectează miocardul (mușchiul inimii). Mușchiul inimii poate fi afectat din multe cauze și este destul de sensibil în fața schimbărilor și a altor boli care îl pot afecta și pe el. 

Cardio = inimă, mio = mușchi, patie = patologie (boală).

Cardiomiopatia poate face ca inima să devină rigidă, mărită sau îngroșată și poate provoca țesut cicatricial. Ca urmare, inima dvs. nu poate pompa sângele în mod eficient către restul corpului.

În timp, inima dumneavoastră poate slăbi, iar cardiomiopatia poate duce la insuficiență cardiacă.

Există multe tipuri diferite de cardiomiopatie, cauzate de o serie de factori, de la boli coronariene la anumite medicamente. Cardiomiopatia poate duce la bătăi neregulate ale inimii, insuficiență cardiacă sau alte complicații.

Tipuri de cardiomiopatie

Cardiomiopatia are în general 3 forme principale, însă în lumea medicală se întâlnește un număr foarte mare de tipuri de cardiomiopatie.

Cel mai frecvent întâlnite tipuri de cardiomiopatie sunt:

• Cardiomiopatie hipertrofică: Cardiomiopatia hipertrofică, apare atunci când pereții inimii dumneavoastră se îngroașă și împiedică sângele să circule prin inimă. Acest lucru vă rigidizează inima și vă crește riscul de insuficiență cardiacă și probleme cu ritmul inimii. Hipertensiunea arterială pe termen lung, îmbătrânirea, diabetul sau bolile tiroidiene pot provoca, de asemenea, tipuri dobândite de cardiomiopatie hipertrofică. În unele cazuri, cauza este necunoscută.

• Cardiomiopatie dilatativă: Numită uneori și „inimă mărită”, cardiomiopatia dilatativă apare atunci când mușchiul inimii se dilată și poate fi prea slab pentru a pompa sângele în mod eficient. O puteți moșteni sau poate fi rezultatul unei boli coronariene. Este cel mai frecvent tip de cardiomiopatie.

• Cardiomiopatie restrictivă:  Cardiomiopatia restrictivă apare atunci când ventriculele se rigidizează și nu se pot relaxa suficient pentru a se umple de sânge. Cicatrizarea inimii și depunerea de amilod, sunt considerate a fi posibile cauze.

La acestea, în categoria de cardiomiopatii frecvente intră și cardiomiopatia aritmogenă.

Displazia aritmogenă a ventriculului drept (ARVD): În acest tip de cardiomiopatie genetică, grăsimea și țesutul fibros suplimentar înlocuiesc mușchiul ventriculului drept. Acest lucru cauzează ritmuri cardiace anormale și anomalii în funcționarea ventriculului drept.

Alte tipuri de cardiomiopatie:

• Cardiomiopatie ischemică: Cardiomiopatia ischemică apare atunci când inima dvs. nu mai poate pompa sânge către restul corpului din cauza unei boli coronariene. Vasele de sânge către mușchiul cardiac se îngustează și se blochează. Acest lucru împiedică oxigenul să ajungă la mușchiul inimii. Cardiomiopatia ischemică este o cauză frecventă a insuficienței cardiace. 
• Cardiomiopatia valvulară: afectarea valvelor inimii, duce la modificările mușchiului acesteia.
• Cardiomiopatie cauzată de amiloidoză: Acumularea anormală de proteine (amiloid)  în ventriculul stâng al inimii (camera principală de pompare a sângelui).
• Sindromul inimii frânte (cardiomiopatie indusă de stres sau Takotsubo): Mărirea temporară a inimii, cauzată de o emoție extrem de intensă sau de boala Takotsubo care este o boală care determină inflamarea vaselor de sânge.
• Cardiomiopatie indusă de chimioterapie: Afectarea inimii dată de tratamentul cancerului cu chimioterapice sau radioterapie toracică. Aceste tratamente rigidizează mușchiul inimii sau îi pot schimba mărimea/forma. 
• Cardiomiopatia peripartum: Insuficiență cardiacă congestivă care apare în timpul sarcinii sau după sarcină. Acest tip rar apare atunci când inima slăbește în termen de 5 luni de la naștere sau în ultima lună de sarcină. Atunci când apare după naștere, se numește uneori cardiomiopatie postpartum. Aceasta este o formă de cardiomiopatie dilatată și este o afecțiune care pune în pericol viața. Faptul că ați avut-o o dată vă crește riscul la alte sarcini.
• Cardiomiopatie alcoolică: Cardiomiopatia alcoolică se datorează consumului prea mare de alcool pe o perioadă lungă de timp, ceea ce poate slăbi inima, astfel încât să nu mai poată pompa sângele în mod eficient și intră în categoria cardiomiopatiei dilatative.
• Cardiomiopatie idiopatică: Dacă aveți cardiomiopatie idiopatică, înseamnă că nu se cunoaște cauza. 

Altfel, tipurile de cardiomiopatie se mai pot clasifica astfel:

• Ischemice

• Non-ischemice

Sau:

• Primare – prima dată este afectat mușchiul, apoi apar alte modificări/probleme.

• Secundare – sunt afectate valvele/vasele de sânge sau alte structuri ale inimii, iar ele la rândul lor afectează mușchiul acesteia. 

Cât de frecventă este cardiomiopatia?

Cardiomiopatia poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau rasă. Aproximativ 1 din 500 de adulți suferă de cardiomiopatie.

Unele tipuri de cardiomiopatie sunt mai probabile la unele persoane decât la altele. De exemplu, cardiomiopatia dilatativă este mai frecventă la persoanele de culoare și la alcoolici. Totodată, cardiomiopatia dilatativă și cardiomiopatia aritmogenă sunt mai probabile la bărbați.

Cauze de cardiomiopatie

În timp ce s-au discutat tipurile de cardiomiopatie, vi s-au prezentat indirect și câteva cauze. Acestea sunt:

• Sarcina: din cauza faptului că inima trebuie să depună un efort mai mare pe parcursul sarcinii, în unele cazuri, inima mamei se poate îngroșa/mări. Aceasta este cardiomiopatie peripartum. 
• Alcoolul: alcoolul afectează mușchiul inimii și slăbește celulele acestuia. Astfel, acestea se dilată (ca un elastic care nu mai revine la forma inițială după ce a fost supus stresului prea mult timp) și nu mai funcționează corespunzător. Aceasta este cardiomiopatia alcoolică dilatativă.
• Activitatea fizică intensă pe termen lung: în cazul sportivilor de performanță, există riscul ca în fața efortului constant al inimii din timpul activităților fizice intense, mușchiul acesteia să se îngroașe, în încercarea de a face față. Face parte din categoria de cardiomiopatie hipertrofică.
• Hipertensiunea arterială netratată la timp sau neglijată: din cauza faptului că tensiunea mare presupune o presiune mare în vasele de sânge, atunci când este netratată, supune inima unui stres constant și celulele mușchiului inimii se măresc în dimensiuni. Cardiomiopatia hipertensivă face parte din categoria de cardiomiopatie hipertrofică.
• Boală coronariană ischemică: în cazul în care vasele de sânge de pe inimă sunt blocate, nu mai ajunge destul oxigen la mușchiul inimii, iar acesta se distruge. Acestea se pot distruge lent, în timp sau în timp, dar și brusc în caz de infarct. Inima se poate îngroșa, dilata sau poate să aibă mișcări restricționate.
• Boli ale valvelor cardiace: stenoza (blocarea) sau regurgitarea (lărgirea) valvelor cardiace, supune mușchiul inimii la diferite tipuri de stres și poate duce la cardiomiopatie.
• Boli de ritm cardiac: atunci când inima nu bate în ritmul normal și regulat timp îndelungat, poate duce la slăbirea mușchiului inimii și de aici la alte boli cardiace, precum cele valvulare.
• Tumorile cardiace: pot bloca valvele sau pot afecta însăși valvele și astfel să afecteze mușchiul inimii. 
• Tumorile mediastinului: pot comprima mușchiul inimii și să provoace deformarea acestuia.
• Boli endocrine: precum diabetul sau boli ale tiroidei. În caz de diabet zaharat, mai ales cel netratat, țesutul inimii va fi afectat și se va mări sau dilata. La fel, în caz de boli tiroidiene netratate, mai ales hipertiroidia. Hipertiroidia netratată supune inima la un stres continuu, prin faptul că îi transmite să bată repede și dă și tensiune mare.
• Boli autoimune sau de țesut conjunctiv: cum ar fi depunerea de amiloid în mușchiul inimii, care îl rigidizează.  Cardiomiopatia cauzată de amiloid face parte din categoria de cardiomiopatie restrictivă.  Sarcoidoza are același efect asupra inimii.
• Tratament chimioterapici sau radioterapic la nivelul toracelui: acestea pot duce la rigidizarea celulelor și la cardiomiopatie restrictivă.
• Genetice: nu de puține ori, copiii se nasc cu probleme de acest tip sau le procură în timpul vieții, în lipsa unor factori de risc evidenți, deoarece în familie au existat persoane careu au avut cardiomiopatie.
• Necunoscute: de multe ori, când cauzele de mai sus nu au fost identificate, cauza rămâne nedetectată.

Există și alte cauze de cardiomiopatie, extrem de rar întâlnite. Printre acestea sunt: cardiomiopatia dată de supraîncărcarea cu fier sau eozinofile.

Simptome

De cele mai multe ori, mai ales în cazuri incipiente, simptomele nu sunt prezente sau sunt atât de banale pentru viața de zi cu zi, încât nu fac pacientul să își pună semne de întrebare. 

Simptomele generale ale tuturor tipurilor de cardiomiopatie sunt:

• Oboseală (fatigabilitate) deoarece inima nu mai pompează sânge corespunzător, mai puțin oxigen ajunge la celulele corpului și astfel apare oboseala.
• Palpitații  (bătăi rapide ale inimii resimțite în diferite feluri de către pacient) deoarece ritmul rapid și de cele mai multe ori neregulat este consecință a modificării celulelor cardiace (sau vice-versa).
• Dificultăți de respirație (dispnee) ori din cauză că sângele nu se mai oxigenează cum trebuie.
• Umflături (edem) la nivelul picioarelor, dar poate urca și spre abdomen sau față.
• Sincopă sau leșin. Sincopa este pierderea totală a conștienței, iar leșinul este senzația de slăbiciune și cădere din picioare. Ambele apar din cauza lipsei sângelui la nivel cerebral. Poate apărea din cauza insuficienței cardiace, dar și din cauza unei boli valvulare preexistente care a dus la cardiopatie.
• Amețeală sau vertij, din aceeași lipsă de oxigenare a sângelui în caz de cardiomiopatie.
• Dureri în piept, mai ales în caz de cardiomiopatie ischemică și uneori și valvulară (Dar și sindromul inimii frânte), deoarece nu mai primește inima sângele necesar. 
• Tuse când stați întins în pat sau poate observați că dormiți bine doar pe mai multe perne.

Semnele și simptomele tind să se agraveze dacă nu sunt tratate. La unele persoane, cardiomiopatia  se înrăutățește rapid; la altele, s-ar putea să nu se agraveze pentru o perioadă lungă de timp.

Diagnostic în caz de cardiomiopatie

Diagnosticul în caz de cardiomiopatie se realizează în primul rând prin metode imagistice, iar ulterior dacă este cazul se vor realiza teste genetice. Analizele de sânge nu lipsesc în niciun caz de diagnostic. 

Medicul va încorpora rezultatele celor patru componente în diagnosticul de cardiomiopatie:

• Istoricul dumneavoastră medical personal.
• Istoricul medical al familiei dvs.
• Examinarea fizică.
• Teste și proceduri de diagnosticare.

Examen fizic și anamneză

Medicul va efectua în primul rând  o examinare fizică și vă va pune întrebări despre istoricul medical personal și familial. De asemenea, veți fi întrebat când apar simptomele dumneavoastră – de exemplu, dacă exercițiile fizice vă declanșează simptomele, ce le ameliorează, de câte ori se întâmplă și dacă cineva din familia dumneavoastră le-a avut. Totodată, vă va întreba ce medicamente luați, de cât timp și pentru ce. Examenul fizic va fi următoarea etapă – palpare, auscultație, percuție și examinarea vizuală.

Dacă medicul crede că aveți cardiomiopatie, pot fi efectuate mai multe teste pentru a confirma diagnosticul.

Teste de sânge

Se pot face mai multe analize de sânge, inclusiv cele pentru a verifica funcția renală, tiroidiană și hepatică și pentru a depista o posibilă anemie.

Un test de sânge poate măsura peptida natriuretică de tip B (BNP), o proteină produsă în inimă. Un nivel de BNP în sânge ar putea crește în timpul insuficienței cardiace, o complicație frecventă a cardiomiopatiei.

Monitorizarea funcțiilor vitale

Vi se vor lua tensiunea, pulsul, saturația și temperatura. În funcție de valorile obținute, se poate conduce diagnosticul către o posibilă cauză de cardiomiopatie: hipertensiune sau aritmie cardiacă, spre exemplu.

Radiografie toracică

O radiografie toracică poate ajuta medicul dumneavoastră să vadă dimensiunea și structura inimii și a plămânilor și să verifice dacă există acumulări de lichid la nivelul celor două organe. 

Ecocardiografie 

Este cea mai importantă investigație în caz de cardiomiopatie. Acest test utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale inimii, care arată dimensiunea și mișcările acesteia în timp ce bate. Acest test verifică valvele inimii și ajută la determinarea cauzei simptomelor. De asemenea, arată dacă inima bate cum trebuie, dacă este prea groasă, dacă este dilatată sau dacă are o restricție. Practic, ecografia este ce care pune diagnosticul de cardiomiopatie și tipul acesteia. 

EKGul sau Electrocardiograma

În cadrul acestui test neinvaziv, plasturii cu electrozi sunt fixați pe piele pentru a măsura semnalele electrice de la inimă. Un ECG poate arăta tulburări în activitatea electrică a inimii, ceea ce poate detecta ritmuri cardiace neregulate și zone cu leziuni. Acesta poate conduce către realizarea unei ecografii și este cea care diagnostichează o aritmie cardiacă. Aritmia fiind o cauză de cardiomiopatie și viceversa.

Test de efort

Ritmul cardiac, tensiunea arterială și respirația sunt monitorizate în timp ce se merge pe o bandă de alergare. Acest test poate evalua simptomele, poate determina capacitatea de efort și dacă exercițiile fizice declanșează ritmuri cardiace neregulate, care pot fi cauză pentru cardiomiopatie.

CT toracic/cardiac

Un tub cu raze X din interiorul aparatului se rotește în jurul corpului și colectează imagini ale inimii și ale pieptului pentru a evalua dimensiunea și funcția inimii și a valvelor inimii. De asemenea, se văd și plămânii și structurile adiacente.

Există și CT cardiac care este mult mai detaliat în legătură cu structurile cardiace și a vaselor de sânge.

IRM cardiac

IRMul cardiac este o investigație care vă poate vedea inima inclusiv în mișcare și cum curge sângele prin aceasta.

Acest test utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini ale inimii. Medicul  ar putea recomanda un RMN cardiac dacă imaginile de la o ecocardiografie nu sunt utile pentru a pune un diagnostic de cardiomiopatie.

Coronarografie/angiografie sau cateterism cardiac

Un tub subțire (cateter) este introdus în zona inghinală sau la nivelul antebrațului la încheietură și introdus prin vasele de sânge până la inimă. Presiunea din interiorul camerelor inimii poate fi măsurată pentru a vedea cu câtă forță pompează sângele prin inimă (cateterismul cardiac). Prin cateter se poate injecta colorant în vasele de sânge pentru a le face mai vizibile pe raze X (angiografie coronariană). Cateterizarea cardiacă poate dezvălui blocaje în vasele de sânge.

Testare genetică

Cardiomiopatia poate fi transmisă în familie (moștenită). Screeningul familial sau testarea genetică ar putea include rudele de gradul întâi – părinți, frați și copii. Testarea genetică se aplică în general în cazurile diagnosticate în tinerețe, atunci când nu există nicio altă cauză evidentă sau când mai există în familie cineva cu aceeași problemă.

Biopsie miocardică

Biopsia miocardică studiază o mică mostră din țesutul muscular al inimii dumneavoastră pentru a căuta modificări celulare la microscop. Acest test este realizat atunci când nicio altă investigație nu a putut pune diagnosticul cert de cardiomiopatie. Aceasta este cea mai corectă metodă de a pune diagnosticul cert de cardiomiopatie amiloidă, spre exemplu.

Cardiomiopatia este o boală complexă, care uneori este ușor de diagnosticat deoarece cauzele și simptomele sunt evidentă. În alte cazuri însă, sunt necesare mult mai multe investigații. Indiferent de situație, trebuie să luptați pentru viața dumneavoastră și pentru cel mai bun tratament. În cazul unei intervenții chirurgicale pe inimă, marea majoritate a investigațiilor mai sus menționate, vă vor fi recomandate.

Tratament cardiomiopatie

În caz de cardiomiopatie, tratamentul inițial va fi de schimbare a stilului de viață și medicamentos pentru a îi încetini evoluția. În funcție de cauză, se poate ca tratamentul final să fie o intervenție minim invazivă sau una pe cord deschis. 

Schimbarea stilului de viață

În caz de cardiomiopatie, schimbarea stilului de viață presupune a te menține activ (în limitele impuse de boală și vârstă – pentru asta trebuie să întrebați medicul), să slăbiți sau să vă mențineți greutatea normală, să consumați fructe și legume, să nu consumați prăjeli, grăsimi sau alimente procesate/semipreparate. De asemenea, dulciurile trebuie și ele evitate. Consumul de alcool zilnic sau în exces este interzis, la fel ca și fumatul fie el activ sau pasiv.

Tratamentul medical 

Medicamentele pentru inimă pot îmbunătăți fluxul sanguin, pot gestiona simptomele sau pot trata afecțiunile care stau la baza bolii. Este posibil să luați anticoagulante, beta-blocante sau medicamente pentru scăderea colesterolului.

De asemenea, dacă aveți hipertensiune veți lua medicamente pentru scăderea acesteia.

Dacă aveți lichid în exces în organism, veți lua diuretice.

Dacă cauza este endocrină, veți lua tratamente hormonale.

Per total, medicamentele pentru cardiomiopatie pot ajuta prin:

• Îmbunătățirea capacității inimii de a pompa sângele
• Îmbunătățirea fluxului sanguin
• A reduce tensiunea arterială
• Încetinirea ritmului cardiac
• Eliminarea lichidului suplimentar din organism
• Prevenirea formării de cheaguri de sânge

Tratamentul procedural

Ablația septală: O mică porțiune din mușchiul cardiac îngroșat este distrusă prin injectarea de alcool printr-un tub lung și subțire (cateter) în artera care alimentează cu sânge acea zonă. Astfel, dacă septul bloca trecerea sângelui în caz de cardiomiopatie hipertrofică, acum țesutul va dispărea și sângele va circula din nou corespunzător.

Ablația prin radiofrecvență: Pentru a trata ritmurile cardiace neregulate, medicii ghidează tuburi lungi și flexibile (catetere) prin vasele de sânge până la inimă. Electrozii de la vârfurile cateterului transmit căldură sau frig (Crioablație) pentru a distruge o zonă din țesutul cardiac care provoacă ritmul cardiac neregulat și care a dus la cardiomiopatie.

Dispozitive pentru a corecta aritmiile: Stimulatoarele cardiace sau defibrilatoarele implantabile (ICD) tratează ritmurile neregulate ale inimii. Aceste dispozitive vă monitorizează bătăile inimii. Ele trimit impulsuri electrice către inima dumneavoastră atunci când începe o aritmie.

Dispozitive pentru îmbunătățirea fluxului sanguin: Unele dispozitive vă ajută inima să pompeze sângele mai eficient. Dispozitivele de terapie de resincronizare cardiacă (CRT) controlează contracțiile dintre partea stângă și partea dreaptă a inimii. Un dispozitiv de asistență ventriculară stângă (LVAD) ajută inima dumneavoastră să pompeze sângele.

Tratament chirurgical

Dacă aveți simptome severe sau afecțiuni cardiace subiacente, medicul vă poate recomanda o intervenție chirurgicală pe cord. De obicei, se recomandă o intervenție chirurgicală pe cord deschis sau un transplant de inimă pentru cardiomiopatie, doar atunci când toate celelalte tratamente nu au reușit să aducă o ameliorare eficientă sau când boala a progresat sau este diagnosticată atunci când nu se mai poate face nimic altceva. 

Dacă problema este cauzată de o valvă a inimii, aceasta se va repara sau înlocui. 

Dacă vasele de sânge de pe inimă sunt blocate, acestea se vor repara prin realizarea unor bypassuri.

Miectomie septală este un exemplu de tratament strict în caz de cardiomiopatie hipertrofică: în cadrul acestei operații pe cord deschis, un chirurg îndepărtează o parte din peretele îngroșat al mușchiului cardiac (septul) care separă cele două camere inferioare ale inimii (ventriculele). Îndepărtarea unei părți din mușchiul cardiac îmbunătățește fluxul sanguin prin inimă și reduce regurgitarea valvei mitrale. 

Transplantul cardiac poate fi realizat atunci când nu mai există nicio altă soluție, în general atunci când problema este genetică. 

Cum vă puteți reduce riscul de cardiomiopatie?

Nu există nicio modalitate de a preveni tipurile congenitale (moștenite) de cardiomiopatie. Puteți lua măsuri pentru a vă reduce riscul de afecțiuni care ar putea duce la cardiomiopatie. Unele dintre aceste măsuri includ:

• Gestionarea tensiunii arteriale.
• Menținerea colesterolului în limite sănătoase.
• Gestionarea afecțiunilor care stau la bază, cum ar fi apneea de somn sau diabetul.
• Programarea unor controale regulate la un medic cardiolog, endocrinolog în funcție de caz.
• Luarea tuturor medicamentelor conform prescripțiilor.

De reținut

Cardiomiopatia este o boală complexă a mușchiului inimii care poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, sex sau rasă. Dacă există factori de risc, se poate evita cardiomiopatia prin controlul bolilor asociate. Dacă boala este genetică, din păcate aceasta nu se poate evita. Este de preferat să faceți vizite constante la medicul cardiolog dacă știți că aveți pe cineva în familie cu probleme. Tratamentul principal este cel al schimbării stilului de viață și cel medical pentru controlul simptomelor și încetinirea progresiei bolii. În caz că acestea nu sunt înde-ajuns, se pot realiza diverse proceduri medicale sau chirurgicale, în funcție de cauze.