Ecografie musculoscheletala

Ecografia musculo-scheletală este un instrument puternic și nedureros utilizat de radiologi pentru a furniza imagini în timp real ale mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, nervilor și cartilajelor din întregul corp. Este deosebit de util în diagnosticarea leziunilor ortopedice și sportive, cum ar fi rupturile de manșetă, și a afecțiunilor cronice, cum ar fi artrita reumatoidă. Uneori, durerea sau leziunea este declanșată de mișcare, care nu poate fi captată într-o imagine statică. Ecografia se realizează în timp real și poate oferi informații care nu pot fi detectate prin nicio altă metodă de imagistică. În plus, are avantajul suplimentar de a fi lipsită de radiații. 

Ce este ecografia musculo-scheletală?

Ecografia musculo-scheletală utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a detecta leziuni musculo-scheletice sau alte condiții patologice. Deoarece scanarea cu ultrasunete captează imagini în timp real, această metodă poate fi utilizată pentru a evalua atât condițiile statice, cât și cele dinamice ale structurilor musculo-scheletice.

Din punct de vedere mecanic, un mic transductor (sondă), care este conectat la un aparat cu ultrasunete, este utilizat pentru a genera aceste unde sonore de înaltă frecvență cu ajutorul mai multor elemente piezoelectrice. În plus, gelul cu ultrasunete este plasat direct pe piele pentru a facilita transmiterea undelor sonore de la sondă în corp. Undele sonore care sunt reflectate de țesut sunt procesate prin intermediul aparatului cu ultrasunete pentru a genera imagini ale zonei vizate.

Care sunt utilizările ultrasunetelor musculo-scheletale?

Ecografia musculo-scheletală este utilizată în principal pentru a evalua afecțiunile traumatice, inflamatorii și degenerative ale structurilor musculo-scheletice, inclusiv articulațiile, tendoanele, ligamentele și mușchii. Această tehnică este utilizată pe scară largă pentru a diagnostica rupturile sau inflamațiile tendoanelor, în special a manșetei rotatorilor din umăr și a tendonului lui Ahile din gleznă.

Această ecografie este, de asemenea, utilizată în mod obișnuit pentru a detecta rupturile sau entorsele musculare și ligamentare. Prezența maselor de țesut moale cu un diametru mai mic de 5 cm poate fi ușor detectată prin această tehnică. În plus, este utilă pentru a detecta acumularea de lichid în interiorul țesutului moale, efuziunile articulare, inflamația membranei sinoviale și leziunile nervilor periferici.

În schimb, nu este utilizată pentru cauzele unei dureri slab localizate sau a altor simptome vagi și nici nu poate detecta masele prea mari sau prea adânci în țesuturi. Imagistica de înaltă calitate a permis ecografiei musculo-scheletice să devină un instrument preferat pentru diagnosticarea tumorilor benigne și maligne ale țesuturilor moi, a herniilor și a chisturilor ganglionare. Tehnica este, de asemenea, potrivită pentru detectarea modificărilor patologice asociate cu anumite boli, cum ar fi artrita reumatoidă și sindromul tunelului carpian.

În asistența medicală pediatrică, ecografia musculo-scheletală este frecvent utilizată pentru a detecta dislocarea șoldului, deformările musculare ale gâtului, masele de țesut moale și acumularea de lichid în articulația șoldului. Cu ajutorul imagisticii fluxului de culoare sau al imagisticii Doppler color, ecografia ajută la diagnosticarea inflamațiilor active prin detectarea fluxului sanguin ridicat în țesutul moale. Din punct de vedere terapeutic, ultrasunetele musculo-scheletice sunt utilizate pe scară largă pentru a direcționa acul în timpul injecțiilor (ca și în cazul steroizilor) în articulații specifice și în țesutul moale adiacent pentru a trata durerile articulare, precum și pentru a aspira fluidele din zone țintă specifice. În plus, procesul de vindecare post-tratament poate fi ușor vizualizat prin această tehnică.

Pe lângă aceasta, imaginile cu ultrasunete sunt folosite și pentru a ajuta la diagnosticarea corpurilor străine în țesuturile moi (cum ar fi așchii sau sticlă), dislocări și displazie de șold la sugari, lichid într-o articulație dureroasă a șoldului la copii, anomalii ale mușchilor gâtului la sugari cu torticolis (răsucirea gâtului) și mase de țesut moale (umflături/bobirișoare) la copii.

Avantajele imagisticii cu ultrasunete

Ecografia musculo-scheletală oferă mai multe avantaje distincte în raport cu radiografia de bază (raze X), tomografia computerizată (TC) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), în special în cazul examinărilor musculo-scheletice și neurologice focalizate.

Ecografia este o examinare practică, dinamică și interactivă, care permite practicianului să utilizeze imagistica de înaltă rezoluție a țesuturilor moi în timp real. Aceasta facilitează examinarea dinamică a structurilor anatomice în timp ce interacționează cu pacientul în timpul efectuării studiului imagistic. De exemplu, este posibil ca umărul să nu provoace dureri dacă nu este mișcat în față. Cu toate acestea, cu ajutorul unei ecografii musculo-scheletice, medicul poate vedea ce se întâmplă cu articulația chiar în acel moment al mișcării care provoacă durerea. Examinările dinamice pot arăta schimbări în afecțiuni precum impingementul umărului, care nu ar apărea la un RMN static.

Ecografia musculo-scheletală este afectată în mod minim de artefactele metalice (de exemplu, implanturi cohleare, hardware sau stimulatoare cardiace) și poate fi utilizată și la anumiți pacienți cărora nu le este recomandată imagistica prin RMN (de exemplu, pacienții claustrofobi sau obezi). Acest lucru înseamnă că și pacienții cu implanturi metalice sau implanturi cardiace pot fi supuși examinării. De asemenea, pacienții se află într-o poziție mai confortabilă și tolerează mult mai ușor această metodă.

Ecografia musculo-scheletală facilitează capacitatea de a ghida procedurile intervenționale minim-invazive, cum ar fi injecțiile și aspirațiile intraarticulare. De asemenea, permite examinarea rapidă a membrului contralateral pentru studii de comparație.  Medicii care efectuează examinări cu ultrasunete pot evalua rapid membrele contralaterale pentru a detecta asimetrii bilaterale și pentru a evalua dacă patologia există sau dacă aceasta se reduce pur și simplu la variabilitatea anatomică.

Avantajele evidente, cum ar fi portabilitatea, costul relativ scăzut în comparație cu alte tipuri de imagistică, lipsa riscului de radiații și lipsa contraindicațiilor cunoscute, sunt motive întemeiate pentru a lua în considerare utilizarea acestei ecografii. În timp ce testele imagistice, cum ar fi RMN-ul, pot pierde detalii minuscule, tehnologia cu ultrasunete permite medicului să vizualizeze structuri mai complexe din organism pentru a detecta anomalii. 

Dezavantajele ultrasunetelor

Cu toate acestea, practicienii trebuie să recunoască, de asemenea, câteva dezavantaje notabile în ecografia musculo-scheletală. Cele mai importante limitări ale acesteia constau în câmpul de vizualizare limitat și în penetrarea limitată, ceea ce poate duce la o evaluare incompletă a anatomiei osoase și articulare. Cu toate acestea, ultrasunetele oferă o imagine de foarte bună calitate a unei zone relativ mici, astfel încât medicii ar trebui să utilizeze ultrasunete pentru a confirma sau caracteriza modificările patologice într-o regiune definită a corpului. Din punct de vedere al echipamentului, studiul ecografic musculo-scheletal limitat de calitatea variabilă și de cheltuielile variabile. Din punctul de vedere al examinatorului, studiul ecografic musculo-scheletal poate fi limitat de nivelul de calificare al acestuia, de lipsa infrastructurii educaționale și, deocamdată, de lipsa unui proces de certificare sau acreditare în această fază incipientă a imagisticii musculo-scheletice.

Cum are loc ecografia musculo-scheletală?

Ecografia musculo-scheletală utilizează aceleași principii ca și sonarul pe care îl folosesc liliecii, navele și pescarii. Atunci când o undă sonoră lovește un obiect, aceasta ricoșează înapoi sau are ecou. Măsurând aceste unde de ecou, este posibil să se determine cât de departe se află obiectul, precum și dimensiunea, forma și consistența acestuia. Aceasta include dacă obiectul este solid sau plin de lichid. Medicii folosesc ultrasunetele pentru a detecta modificări ale aspectului organelor, țesuturilor și vaselor și pentru a detecta mase anormale, cum ar fi tumorile.

Atunci când transductorul este apăsat pe piele, acesta trimite mici impulsuri de unde sonore imperceptibile, de înaltă frecvență, în corp. Pe măsură ce undele sonore ricoșează în organele interne, fluidele și țesuturile, receptorul sensibil din transductor înregistrează mici modificări în tonul și direcția sunetului. Un computer măsoară instantaneu aceste unde de semnătură și le afișează ca imagini în timp real pe un monitor. De obicei, tehnologul captează unul sau mai multe cadre ale imaginilor în mișcare ca imagini statice. De asemenea, aceștia pot salva scurte videouri ale imaginilor.

Pentru anumite examinări cu ultrasunete ale sistemului musculo-scheletic, pacientul poate fi așezat pe o masă de examinare sau pe un scaun rotativ. În alte cazuri, pacientul este poziționat culcat, cu fața în sus sau cu fața în jos pe o masă de examinare. Radiologul sau ecograful vă poate cere să mișcați extremitatea examinată sau o poate mișca pentru dumneavoastră pentru a evalua anatomia și funcția articulației, mușchiului, ligamentului sau tendonului. Majoritatea studiilor cu ultrasunete ale sugarilor și copiilor se efectuează cu copilul întins pe spate pe masa de examinare, dar pot fi necesare și alte poziții.

Radiologul vă va poziționa pe masa de examinare. Aceștia vor aplica un gel pe bază de apă pe zona corpului examinată. Gelul va ajuta transductorul să facă un contact sigur cu corpul. De asemenea, acesta elimină pungile de aer dintre transductor și piele, care pot bloca trecerea undelor sonore în corpul dumneavoastră. Ecograful plasează transductorul pe corp și îl mișcă înainte și înapoi peste zona de interes până când captează imaginile dorite.

De obicei, nu există niciun disconfort din cauza presiunii transductorul pe zona examinată. Cu toate acestea, dacă zona este sensibilă, este posibil să simțiți o presiune sau o durere minoră din cauza transductorului. După ce imagistica este finalizată, tehnologul va șterge gelul ecografic transparent de pe pielea dumneavoastră. Orice porțiune rămasă se va usca rapid. De obicei, gelul pentru ultrasunete nu pătează sau decolorează hainele.

Întrebări frecvente

1. Cine este un candidat pentru ecografia musculo-scheletală?
   Orice persoană care se confruntă cu artrită sau dureri musculare, cu sau fără inflamație, poate face această procedură. Alți pacienți cu mase sau infecții ale țesuturilor moi, atleți sau alte persoane care au suferit o accidentare acută sau au o afecțiune cronică, pot fi, de asemenea, candidați. Deoarece ecografia musculo-scheletală prezintă un disconfort minim, orice persoană de orice vârstă, tânără sau bătrână, însărcinată sau nu, poate fi eligibilă pentru această procedură.
2. Cum ar trebui să mă pregătesc?
   Purtați haine confortabile și largi. Este posibil să fie nevoie să scoateți toate hainele și bijuteriile din zona care trebuie examinată și să vă schimbați într-un halat pentru ecografia musculo-scheletală. Aceste ecografii sunt foarte sensibile la mișcare, iar un copil activ sau care plânge poate prelungi procesul de examinare. Pentru a asigura o experiență fără probleme, este adesea util să explicați procedura copilului. Aduceți cărți, jucării mici, muzică sau jocuri pentru a ajuta la distragerea atenției copilului și a face ca timpul să treacă repede. Este posibil ca sala de examinare să aibă un televizor. Nu ezitați să cereți canalul preferat al copilului dumneavoastră.
3. Care sunt limitările ecografiilor cu ultrasunete a sistemului musculo-scheletic?
   Ultrasunetele au dificultăți în a penetra osul și, prin urmare, pot vedea doar suprafața exterioară a structurilor osoase și nu ceea ce se află în interior (cu excepția sugarilor care au mai mult cartilaj în schelet decât copiii mai mari sau adulții). Medicii folosesc de obicei alte modalități de imagistică, cum ar fi RMN-ul, pentru a vizualiza structura internă a oaselor sau a anumitor articulații. Există, de asemenea, limitări în ceea ce privește adâncimea la care pot pătrunde undele sonore. Prin urmare, este posibil ca structurile mai profunde la pacienții mai mari să nu poată fi văzute cu ușurință prin ecografia musculo-scheletală.
4. Ce voi experimenta în timpul și după procedură?
   Majoritatea ecografiilor musculo-scheletale sunt nedureroase, rapide și ușor de tolerat. În timpul unei ecografii, medicul vă poate cere să vă așezați pe masa de examinare, pe un scaun rotativ sau să stați cu fața în sus sau cu fața în jos. Se va aplica o cantitate mică de gel cald pe zona examinată. Medicul va glisa apoi transductorul de ultrasunete peste pielea dumneavoastră pentru a capta imagini ale țesuturilor de dedesubt, care sunt apoi trimise la un computer. În timpul examinării, vi se poate cere să mișcați articulația sau membrul examinat pentru a evalua funcția articulației, a mușchiului, a ligamentului sau a tendonului.
   Ecografia cu ultrasunete musculo-scheletală se finalizează de obicei în 15-30 de minute, dar ocazional poate dura mai mult. Când examinarea este finalizată, tehnologul vă poate cere să vă îmbrăcați și să așteptați în timp ce analizează imaginile ecografice. După o examinare cu ultrasunete, ar trebui să vă puteți relua imediat activitățile normale.

Concluzie

Ecografiile sunt utilizate în mod obișnuit pentru a ajuta la diagnosticarea: rupturilor de tendon sau tendinite ale manșetei rotatorilor din umăr, tendonului lui Ahile din gleznă și multe alte tendoane din tot corpul. Principalele dezavantaje ale ultrasonografiei musculo-scheletice sunt inerente câmpului său limitat de vizualizare, ceea ce o face inadecvată pentru o examinare de studiu.