Meniu

Hernie hiatala: de la tipuri la complicatii si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Hernia hiatală apare atunci când o parte a stomacului se deplasează printr-o deschidere a diafragmei în cavitatea toracică. Aceasta poate provoca simptome precum refluxul acid și arsurile gastrice, dar multe hernii hiatale sunt asimptomatice și descoperite întâmplător.

Tratamentul variază de la modificări ale stilului de viață și medicamente până la intervenții chirurgicale în cazurile severe.

Ce este o hernie hiatală?

Protruzia stomacului prin deschiderea diafragmei: Hernia hiatală se produce atunci când partea superioară a stomacului împinge printr-o deschidere a diafragmei, numită hiatus esofagian, și ajunge în cavitatea toracică. Diafragma este un mușchi mare care separă abdomenul de torace și ajută la respirație. În mod normal, esofagul trece prin hiatusul esofagian înainte de a se conecta la stomac. Când o parte a stomacului împinge prin această deschidere, se formează o hernie hiatală. Aceasta poate fi cauzată de slăbirea țesutului muscular din jurul hiatusului, presiunea crescută în abdomen sau o combinație a ambelor. Deși multe hernii hiatale sunt mici și nu provoacă simptome, unele pot duce la reflux acid și alte probleme digestive.

Localizarea la nivelul hiatusului esofagian: Hiatusul esofagian este o deschidere în diafragmă prin care esofagul trece pentru a se conecta la stomac. În cazul unei hernii hiatale, această deschidere se lărgește, permițând unei părți a stomacului să se deplaseze în sus, în cavitatea toracică. Această deplasare poate afecta funcționarea normală a sfincterului esofagian inferior, un mușchi care împiedică refluxul acid să se ridice din stomac în esofag. Când sfincterul nu funcționează corect, acidul gastric poate urca în esofag, provocând arsuri gastrice și alte simptome de reflux gastroesofagian. Localizarea herniei la nivelul hiatusului esofagian este esențială pentru diagnostic și tratament, deoarece poate influența severitatea simptomelor și opțiunile de tratament disponibile.

Tipuri de hernii hiatale

Hernia hiatală glisantă (Tip I): Hernia hiatală prin alunecare este cel mai comun tip de hernie hiatală, reprezentând aproximativ 95% din toate cazurile. În acest tip de hernie, partea inferioară a esofagului și partea superioară a stomacului alunecă în sus prin hiatusul esofagian și intră în cavitatea toracică. Aceasta poate fi intermitentă, cu stomacul și esofagul revenind la poziția normală și apoi alunecând din nou în sus. Hernia hiatală prin alunecare este adesea asociată cu simptome de reflux gastroesofagian, cum ar fi arsurile gastrice și regurgitarea acidului. Tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, medicamente pentru reducerea acidității gastrice și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale pentru repararea herniei și prevenirea complicațiilor.

Hernii Hiatale Paraesofagiene (Tipurile II, III, IV): Herniile hiatale paraesofagiene sunt mai puțin frecvente decât herniile hiatale prin alunecare, dar pot fi mai grave. În aceste tipuri de hernii, o parte a stomacului împinge prin hiatusul esofagian și se află lângă esofag. Tipul II, cunoscut și sub numele de hernie hiatală prin rostogolire, implică deplasarea fundului stomacului lângă esofag. Tipul III este o combinație între hernia hiatală prin alunecare și cea prin rostogolire, în care atât joncțiunea gastroesofagiană, cât și o parte a stomacului herniază prin hiatus. Tipul IV este cel mai rar și implică hernierea stomacului împreună cu alte organe abdominale, cum ar fi intestinul subțire sau colonul. Aceste hernii pot duce la complicații severe, cum ar fi strangularea, care necesită intervenție chirurgicală de urgență.

Cauzele și factorii de risc ai herniei hiatale

Hernia hiatală poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv slăbirea mușchilor diafragmei și presiunea crescută în abdomen. Acești factori pot contribui la dezvoltarea herniei și la agravarea simptomelor.

Slăbirea mușchilor diafragmei

Schimbări legate de vârstă: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, mușchii diafragmei pot slăbi, ceea ce crește riscul de hernie hiatală. Aceasta se datorează pierderii elasticității și tonicității musculare, care sunt comune în procesul de îmbătrânire. Slăbirea mușchilor diafragmei poate permite stomacului să împingă prin hiatusul esofagian mai ușor, ducând la formarea unei hernii. De asemenea, îmbătrânirea poate afecta funcționarea sfincterului esofagian inferior, crescând riscul de reflux acid și alte simptome asociate cu hernia hiatală.

Leziuni sau traume: Leziunile sau traumele în zona diafragmei pot slăbi structura musculară și pot contribui la dezvoltarea herniei hiatale. Aceste leziuni pot fi rezultatul unor accidente, intervenții chirurgicale sau eforturi fizice intense. De exemplu, un accident de mașină în care centura de siguranță aplică o presiune puternică asupra abdomenului poate provoca o slăbire a mușchilor diafragmei. În plus, intervențiile chirurgicale în zona abdominală sau toracică pot afecta integritatea diafragmei, crescând riscul de hernie hiatală. Este important ca persoanele care au suferit astfel de traume să fie monitorizate pentru simptomele herniei hiatale și să primească tratament adecvat dacă este necesar.

Presiunea crescută în abdomen

Obezitatea: Obezitatea este un factor de risc major pentru dezvoltarea herniei hiatale, deoarece excesul de greutate pune o presiune suplimentară asupra abdomenului. Această presiune crescută poate forța stomacul să împingă prin hiatusul esofagian, ducând la formarea unei hernii. Persoanele obeze au un risc mai mare de a dezvolta hernie hiatală și de a experimenta simptome severe, cum ar fi refluxul acid și arsurile gastrice. Pierderea în greutate poate ajuta la reducerea presiunii abdominale și la ameliorarea simptomelor herniei hiatale. Este recomandat ca persoanele cu obezitate să adopte un stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate, pentru a reduce riscul de hernie hiatală și alte probleme de sănătate asociate.

Sarcina: Sarcina este un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea herniei hiatale, deoarece creșterea uterului pune presiune pe abdomen și împinge organele interne în sus. Această presiune suplimentară poate forța stomacul să împingă prin hiatusul esofagian, ducând la formarea unei hernii. În plus, modificările hormonale din timpul sarcinii pot relaxa mușchii diafragmei, facilitând apariția herniei hiatale. Simptomele herniei hiatale în timpul sarcinii pot include arsuri gastrice, reflux acid și dificultăți la înghițire. Este important ca femeile însărcinate să discute cu medicul lor despre simptomele pe care le experimentează și să urmeze recomandările pentru gestionarea acestora, care pot include modificări ale dietei și stilului de viață.

Tusea cronică sau vărsăturile: Tusea cronică și vărsăturile frecvente pot crește presiunea în abdomen, contribuind la dezvoltarea herniei hiatale. Tusea persistentă, cauzată de afecțiuni respiratorii cronice sau de fumat, poate exercita o presiune constantă asupra diafragmei, slăbind mușchii și facilitând formarea herniei. De asemenea, vărsăturile repetate, care pot apărea în cazul unor afecțiuni gastrointestinale sau în timpul sarcinii, pot provoca o creștere bruscă a presiunii abdominale, forțând stomacul să împingă prin hiatusul esofagian. Gestionarea tusei cronice și a vărsăturilor prin tratamente adecvate și modificări ale stilului de viață poate ajuta la reducerea riscului de hernie hiatală și la ameliorarea simptomelor existente.

Efortul în timpul mișcărilor intestinale sau ridicarea greutăților: Efortul intens în timpul mișcărilor intestinale, cauzat de constipație, sau ridicarea greutăților mari poate crește presiunea intraabdominală, contribuind la apariția herniei hiatale. Constipația cronică determină persoanele să se încordeze excesiv în timpul defecației, ceea ce poate slăbi mușchii diafragmei și poate permite stomacului să hernieze prin hiatusul esofagian. Ridicarea greutăților mari, fie la locul de muncă, fie în timpul exercițiilor fizice, poate exercita o presiune similară asupra abdomenului, crescând riscul de hernie hiatală. Adoptarea unor tehnici corecte de ridicare și gestionarea constipației prin dietă și hidratare adecvată pot ajuta la prevenirea acestei afecțiuni.

Alți factori de risc

Fumatul: Fumatul este un factor de risc major pentru dezvoltarea herniei hiatale, deoarece afectează funcționarea normală a mușchilor diafragmei și a sfincterului esofagian inferior. Nicotina din fumul de țigară poate relaxa sfincterul esofagian inferior, permițând acidului gastric să urce în esofag și crescând riscul de reflux gastroesofagian. În plus, fumatul poate provoca tuse cronică, care, așa cum s-a menționat anterior, poate crește presiunea abdominală și poate contribui la formarea herniei hiatale. Renunțarea la fumat este esențială pentru reducerea riscului de hernie hiatală și pentru ameliorarea simptomelor asociate cu această afecțiune.

Anomalii congenitale: Anomaliile congenitale, cum ar fi un hiatus esofagian mai larg decât normal, pot predispune o persoană la dezvoltarea herniei hiatale. Aceste anomalii sunt prezente de la naștere și pot slăbi structura diafragmei, facilitând hernierea stomacului în cavitatea toracică. Persoanele cu astfel de anomalii pot prezenta simptome de hernie hiatală încă din copilărie sau pot dezvolta această afecțiune mai târziu în viață, în funcție de alți factori de risc. Diagnosticul precoce și monitorizarea atentă a persoanelor cu anomalii congenitale pot ajuta la gestionarea eficientă a herniei hiatale și la prevenirea complicațiilor.

Simptomele herniei hiatale

Simptomele herniei hiatale pot varia de la ușoare la severe și includ adesea refluxul acid și arsurile gastrice, dificultăți la înghițire și regurgitarea alimentelor sau a acidului gastric.

Reflux acid și arsuri gastrice

Durere toracică sau senzație de arsură: Durerea toracică sau senzația de arsură este un simptom comun al herniei hiatale și este adesea cauzată de refluxul acid. Acidul gastric care urcă în esofag poate irita mucoasa esofagiană, provocând o senzație de arsură intensă în piept. Această durere poate fi confundată cu durerea de inimă, dar este de obicei asociată cu mesele și poate fi ameliorată prin administrarea de antiacide. În unele cazuri, durerea poate radia către gât sau spate, făcând diagnosticarea mai dificilă. Este important ca persoanele care experimentează dureri toracice frecvente să consulte un medic pentru a exclude alte afecțiuni grave și pentru a primi tratamentul adecvat.

Înrăutățirea simptomelor la aplecare sau culcare: Simptomele de reflux acid și arsuri gastrice se pot agrava atunci când persoana se apleacă sau se întinde. Aceasta se datorează faptului că poziția orizontală permite acidului gastric să urce mai ușor în esofag, provocând iritație și disconfort. Persoanele cu hernie hiatală pot observa că simptomele se intensifică după mese, mai ales dacă se întind imediat după ce au mâncat. Ridicarea capului patului cu câțiva centimetri și evitarea meselor târzii pot ajuta la reducerea simptomelor. De asemenea, este recomandat să se evite alimentele și băuturile care pot declanșa refluxul acid, cum ar fi alimentele grase, prăjite, ciocolata și băuturile carbogazoase.

Dificultate la înghițire (disfagie)

Dificultate la înghițire (disfagie): Disfagia este un simptom frecvent al herniei hiatale și se manifestă prin dificultatea de a înghiți alimentele sau lichidele. Aceasta poate fi cauzată de inflamația esofagului din cauza refluxului acid sau de compresia esofagului de către hernia hiatală. Persoanele cu disfagie pot simți că mâncarea se blochează în gât sau piept, ceea ce poate provoca disconfort și anxietate. În cazurile severe, disfagia poate duce la pierderea în greutate și malnutriție, deoarece persoanele afectate evită să mănânce din cauza disconfortului. Tratamentul disfagiei implică adesea gestionarea refluxului acid prin medicamente și modificări ale dietei, precum și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru corectarea herniei hiatale.

Regurgitarea alimentelor sau a acidului gastric

Regurgitarea alimentelor sau a acidului gastric: Regurgitarea este un simptom comun al herniei hiatale și implică întoarcerea alimentelor sau a acidului gastric în gură. Aceasta poate fi cauzată de slăbirea sfincterului esofagian inferior, care permite conținutului stomacului să urce în esofag și apoi în gură. Regurgitarea poate provoca un gust amar sau acru în gură și poate duce la arsuri gastrice și iritații ale gâtului. Persoanele care experimentează regurgitare frecventă pot avea dificultăți în a menține o dietă normală și pot dezvolta probleme dentare din cauza expunerii constante la acidul gastric. Tratamentul regurgitării implică adesea utilizarea de medicamente pentru reducerea acidității gastrice și modificări ale stilului de viață, cum ar fi evitarea meselor copioase și ridicarea capului patului în timpul somnului.

Balonare și eructații: Balonarea și eructațiile sunt simptome frecvente ale herniei hiatale și pot fi cauzate de acumularea de aer în stomac și intestin. Balonarea se manifestă prin senzația de plenitudine și disconfort abdominal, adesea însoțită de eructații frecvente. Aceste simptome pot fi agravate de consumul de alimente care produc gaze, cum ar fi legumele crucifere, băuturile carbogazoase și alimentele bogate în fibre. Persoanele cu hernie hiatală pot observa că balonarea și eructațiile se intensifică după mese copioase sau consumul rapid de alimente. Gestionarea acestor simptome poate include modificări ale dietei, cum ar fi evitarea alimentelor care produc gaze, și adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, cum ar fi mestecarea lentă a alimentelor și evitarea băuturilor carbogazoase.

Dificultăți de respirație: Dificultățile de respirație pot apărea în cazul herniei hiatale, mai ales atunci când hernia este mare și comprimă plămânii. Aceasta poate duce la senzația de lipsă de aer și dificultăți în respirație, mai ales în poziția culcată sau după mese copioase. Persoanele cu hernie hiatală pot observa că simptomele de dificultate respiratorie se agravează în timpul activităților fizice sau în poziții care cresc presiunea abdominală. Este important ca aceste simptome să fie evaluate de un medic, deoarece pot indica complicații ale herniei hiatale sau alte afecțiuni respiratorii. Tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, cum ar fi evitarea meselor copioase și ridicarea capului patului, precum și tratamente medicale pentru gestionarea simptomelor.

Greață și vărsături: Greața și vărsăturile sunt simptome care pot apărea în cazul herniei hiatale, mai ales atunci când hernia provoacă reflux acid sever. Acidul gastric care urcă în esofag poate irita mucoasa esofagiană și poate provoca senzația de greață. În cazurile severe, aceasta poate duce la vărsături frecvente, care pot agrava simptomele și pot duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice. Persoanele cu hernie hiatală pot observa că greața și vărsăturile se intensifică după mese copioase sau consumul de alimente care declanșează refluxul acid. Tratamentul acestor simptome poate include utilizarea de medicamente pentru reducerea acidității gastrice, modificări ale dietei și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru corectarea herniei hiatale.

Diagnosticul herniei hiatale

Diagnosticul herniei hiatale implică o combinație de examinare fizică, istoric medical și teste imagistice pentru a confirma prezența herniei și a evalua severitatea acesteia.

Examinarea fizică și istoricul medical

Diagnosticul herniei hiatale începe de obicei cu o examinare fizică și o discuție detaliată a istoricului medical al pacientului. Medicul va întreba despre simptomele experimentate, cum ar fi arsurile gastrice, refluxul acid, dificultățile de respirație și greața, și va evalua factorii de risc, cum ar fi obezitatea, fumatul și istoricul familial de hernie hiatală. În timpul examinării fizice, medicul poate palpa abdomenul pentru a detecta semne de hernie și poate solicita pacientului să efectueze anumite mișcări pentru a evalua simptomele. Pe baza acestor informații, medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul și a determina cel mai bun plan de tratament.

Teste imagistice

Radiografia cu înghițire de bariu: Radiografia cu înghițire de bariu este un test imagistic utilizat pentru a diagnostica hernia hiatală. În timpul acestui test, pacientul înghite un lichid care conține bariu, o substanță radioopacă care acoperă interiorul esofagului și stomacului. Radiografiile sunt apoi realizate pentru a vizualiza conturul și funcționarea esofagului și stomacului. Bariul permite medicului să observe eventualele anomalii, cum ar fi hernia hiatală, și să evalueze dimensiunea și localizarea acesteia. Radiografia cu înghițire de bariu este un test neinvaziv și relativ rapid, care oferă informații valoroase pentru diagnosticarea și planificarea tratamentului herniei hiatale.

Endoscopia digestivă superioară (esofagogastroduodenoscopia): Endoscopia digestivă superioară este o procedură utilizată pentru a examina interiorul esofagului, stomacului și duodenului. În timpul acestei proceduri, un tub subțire și flexibil, prevăzut cu o cameră video și o sursă de lumină, este introdus prin gură și ghidat în jos pe esofag până în stomac și duoden. Endoscopia permite medicului să vizualizeze direct mucoasa tractului digestiv superior și să identifice eventualele anomalii, cum ar fi inflamația, ulcerele sau hernia hiatală. De asemenea, medicul poate preleva biopsii pentru analize suplimentare. Endoscopia digestivă superioară este o procedură valoroasă pentru diagnosticarea precisă a herniei hiatale și pentru evaluarea severității acesteia.

Manometria esofagiană

Manometria esofagiană este un test utilizat pentru a măsura presiunea și funcționarea mușchilor esofagului. În timpul acestui test, un cateter subțire este introdus prin nas sau gură și ghidat în jos pe esofag. Cateterul este echipat cu senzori care măsoară presiunea în diferite părți ale esofagului în timpul înghițirii. Manometria esofagiană ajută la evaluarea coordonării și forței contracțiilor musculare esofagiene și poate identifica eventualele disfuncții ale sfincterului esofagian inferior. Acest test este util pentru diagnosticarea herniei hiatale și pentru determinarea cauzelor simptomelor de reflux acid și disfagie. Rezultatele manometriei esofagiene pot ghida medicul în alegerea tratamentului adecvat pentru pacient.

Monitorizarea pH-ului

Monitorizarea pH-ului esofagian este un test utilizat pentru a măsura nivelul acidității în esofag pe o perioadă de 24 de ore. În timpul acestui test, un cateter subțire este introdus prin nas și plasat în esofag, unde rămâne pe durata monitorizării. Cateterul este conectat la un dispozitiv de înregistrare care măsoară și înregistrează nivelul pH-ului în esofag în timpul activităților zilnice și al somnului. Monitorizarea pH-ului ajută la identificarea episoadelor de reflux acid și la corelarea acestora cu simptomele pacientului. Acest test este esențial pentru diagnosticarea refluxului gastroesofagian și pentru evaluarea eficacității tratamentului. Rezultatele monitorizării pH-ului pot ghida medicul în ajustarea tratamentului pentru a ameliora simptomele pacientului.

Opțiuni de tratament pentru hernia hiatală

Tratamentul herniei hiatale poate varia de la modificări ale stilului de viață și gestionarea conservatoare până la intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea simptomelor și de răspunsul pacientului la tratamentele inițiale.

Modificări ale stilului de viață și gestionarea conservatoare

Evitarea alimentelor declanșatoare: Evitarea alimentelor care pot declanșa simptomele de reflux acid și arsuri gastrice este esențială pentru gestionarea herniei hiatale. Alimentele grase, prăjite, condimentate, ciocolata, cafeaua, alcoolul și băuturile carbogazoase sunt cunoscute pentru a agrava simptomele. De asemenea, citricele și roșiile pot crește aciditatea gastrică și pot provoca disconfort. Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în fructe și legume non-acide, proteine slabe și cereale integrale, poate ajuta la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Este recomandat să se țină un jurnal alimentar pentru a identifica și evita alimentele care declanșează simptomele individuale.

Consumul de mese mai mici și mai frecvente: Consumul de mese mai mici și mai frecvente poate ajuta la reducerea presiunii abdominale și la prevenirea refluxului acid. Mesele copioase pot întinde stomacul și pot agrava simptomele herniei hiatale. Prin împărțirea alimentelor în porții mai mici și consumul acestora la intervale regulate pe parcursul zilei, se poate reduce riscul de reflux acid și se poate îmbunătăți digestia. De asemenea, este important să se evite mâncatul rapid și să se mestece bine alimentele pentru a facilita procesul digestiv și a reduce disconfortul abdominal.

Gestionarea greutății: Gestionarea greutății este esențială pentru reducerea presiunii abdominale și ameliorarea simptomelor herniei hiatale. Excesul de greutate poate agrava simptomele prin creșterea presiunii asupra stomacului și diafragmei. Pierderea în greutate printr-o combinație a dietei echilibrate cu exercițiile fizice regulate poate ajuta la reducerea simptomelor și la prevenirea complicațiilor. Este recomandat să se consulte un specialist în nutriție sau un medic pentru a dezvolta un plan de pierdere în greutate adecvat și sănătos. Adoptarea unui stil de viață activ și menținerea unei greutăți sănătoase pot avea beneficii pe termen lung pentru gestionarea herniei hiatale.

Ridicarea capului în timpul somnului: Ridicarea capului patului cu câțiva centimetri poate ajuta la prevenirea refluxului acid în timpul somnului. Aceasta se poate realiza prin utilizarea unei perne suplimentare sau a unui suport special pentru pat. Ridicarea capului ajută la menținerea acidului gastric în stomac și la prevenirea urcării acestuia în esofag. De asemenea, este recomandat să se evite culcarea imediat după mese și să se aștepte cel puțin două-trei ore înainte de a merge la culcare. Aceste măsuri simple pot contribui semnificativ la reducerea simptomelor nocturne și la îmbunătățirea calității somnului.

Evitarea culcării imediat după mese: Evitarea culcării imediat după mese este esențială pentru prevenirea refluxului acid și ameliorarea simptomelor herniei hiatale. Când o persoană se întinde imediat după ce a mâncat, gravitația nu mai ajută la menținerea acidului gastric în stomac, permițându-i să urce în esofag. Este recomandat să se aștepte cel puțin două-trei ore după mese înainte de a se culca. Aceasta permite stomacului să digere alimentele și să reducă riscul de reflux acid. De asemenea, evitarea meselor copioase și a alimentelor care declanșează simptomele poate contribui la reducerea disconfortului și la îmbunătățirea calității somnului.

Renunțarea la fumat: Renunțarea la fumat este crucială pentru gestionarea herniei hiatale și ameliorarea simptomelor asociate. Fumatul afectează funcționarea normală a sfincterului esofagian inferior, permițând acidului gastric să urce în esofag și provocând arsuri gastrice și reflux acid. De asemenea, fumatul poate provoca tuse cronică, care crește presiunea abdominală și contribuie la formarea herniei hiatale. Renunțarea la fumat poate îmbunătăți semnificativ funcționarea sistemului digestiv și poate reduce riscul de complicații. Este recomandat ca persoanele care doresc să renunțe la fumat să caute sprijin medical și să utilizeze metode dovedite, cum ar fi terapia de substituție cu nicotină sau consilierea, pentru a-și crește șansele de succes.

Medicamente pentru ameliorarea simptomelor

Antiacide: Antiacidele sunt medicamente utilizate pentru a neutraliza acidul gastric și a ameliora rapid simptomele de arsuri gastrice și reflux acid. Acestea acționează prin creșterea pH-ului stomacului, reducând astfel iritația esofagiană cauzată de acidul gastric. Antiacidele sunt disponibile fără prescripție medicală și pot fi utilizate la nevoie pentru ameliorarea simptomelor ocazionale. Cu toate acestea, utilizarea pe termen lung a antiacidelor poate avea efecte secundare, cum ar fi diareea sau constipația, și nu tratează cauza principală a refluxului acid. Este important ca persoanele care utilizează frecvent antiacide să consulte un medic pentru a evalua necesitatea unui tratament mai eficient și pe termen lung.

Blocante ale receptorilor H2: Blocantele receptorilor H2 sunt medicamente care reduc producția de acid gastric prin blocarea receptorilor histaminici din celulele parietale ale stomacului. Aceste medicamente sunt eficiente în ameliorarea simptomelor de reflux acid și arsuri gastrice și sunt disponibile atât fără prescripție medicală, cât și pe bază de rețetă. Blocantele receptorilor H2, cum ar fi ranitidina și famotidina, oferă o ameliorare mai durabilă a simptomelor comparativ cu antiacidele și pot fi utilizate pentru tratamentul pe termen lung al refluxului gastroesofagian. Cu toate acestea, utilizarea pe termen lung poate fi asociată cu efecte secundare și este important să se consulte un medic pentru monitorizarea și ajustarea tratamentului.

Inhibitori ai pompei de protoni: Inhibitorii pompei de protoni sunt medicamente puternice care reduc producția de acid gastric prin inhibarea enzimei responsabile de secreția acidului. Aceste medicamente, cum ar fi omeprazolul și lansoprazolul, sunt eficiente în tratarea refluxului gastroesofagian sever și a esofagitei erozive. Inhibitorii pompei de protoni sunt disponibili atât fără prescripție medicală, cât și pe bază de rețetă și oferă o ameliorare pe termen lung a simptomelor. Cu toate acestea, utilizarea pe termen lung poate fi asociată cu riscuri, cum ar fi deficiențele de vitamine și minerale, și este important să se consulte un medic pentru monitorizarea și ajustarea tratamentului.

Intervenția chirurgicală

Indicații pentru intervenția chirurgicală: Intervenția chirurgicală pentru hernia hiatală este indicată în cazurile în care simptomele nu pot fi controlate prin tratamente conservatoare sau medicamente. De asemenea, este recomandată atunci când hernia hiatală provoacă complicații severe, cum ar fi esofagita erozivă, stricturi esofagiene sau hernii paraesofagiene, care prezintă risc de strangulare. Pacienții care nu răspund la tratamentele medicamentoase sau care prezintă simptome persistente și severe, cum ar fi durerea toracică, dificultățile de respirație și regurgitarea frecventă, pot beneficia de intervenția chirurgicală. Decizia de a efectua o intervenție chirurgicală este luată de medicul specialist pe baza evaluării complete a stării de sănătate a pacientului și a riscurilor și beneficiilor potențiale ale procedurii.

Abordarea laparoscopică: Abordarea laparoscopică este o metodă minim invazivă utilizată pentru repararea herniei hiatale. În timpul acestei proceduri, chirurgul efectuează câteva incizii mici în abdomen și introduce un laparoscop, un instrument subțire prevăzut cu o cameră video și lumină. Laparoscopul permite chirurgului să vizualizeze interiorul abdomenului și să efectueze repararea herniei cu ajutorul unor instrumente speciale. Abordarea laparoscopică are avantaje semnificative, cum ar fi durerea postoperatorie redusă, recuperarea mai rapidă și cicatrici mai mici comparativ cu chirurgia deschisă. Cu toate acestea, nu toți pacienții sunt candidați pentru această procedură, iar decizia se bazează pe evaluarea individuală a fiecărui caz.

Chirurgia deschisă: Chirurgia deschisă este o metodă tradițională de reparare a herniei hiatale, care implică o incizie mai mare în abdomen pentru a permite accesul direct la hernie. Această abordare este utilizată în cazurile în care abordarea laparoscopică nu este fezabilă sau când hernia este foarte mare și complexă. Chirurgia deschisă permite chirurgului să vizualizeze și să repare direct hernia, dar este asociată cu o durere postoperatorie mai mare, o perioadă de recuperare mai lungă și cicatrici mai vizibile. Cu toate acestea, în anumite situații, chirurgia deschisă poate oferi rezultate mai durabile și poate fi necesară pentru a asigura o reparare completă și eficientă a herniei hiatale.

Rezultatele și ratele de succes ale intervenției chirurgicale: Intervenția chirurgicală pentru hernia hiatală are o rată de succes ridicată, majoritatea pacienților experimentând o ameliorare semnificativă a simptomelor și o îmbunătățire a calității vieții. Studiile arată că aproximativ 90% dintre pacienți raportează o reducere sau dispariție completă a simptomelor de reflux acid și arsuri gastrice după intervenția chirurgicală. Cu toate acestea, există riscul de recurență a herniei hiatale, în special în cazurile în care factorii de risc, cum ar fi obezitatea și fumatul, nu sunt gestionați corespunzător. Monitorizarea postoperatorie și adoptarea unui stil de viață sănătos sunt esențiale pentru menținerea rezultatelor pe termen lung și prevenirea complicațiilor.

Complicațiile herniei hiatale

Boala de reflux gastroesofagian (BRGE): Boala de reflux gastroesofagian este una dintre cele mai comune complicații ale herniei hiatale. Aceasta apare atunci când acidul gastric urcă în esofag, provocând arsuri gastrice, dureri toracice și regurgitarea alimentelor sau a lichidelor. Refluxul acid cronic poate duce la inflamația esofagului și la deteriorarea mucoasei esofagiene. Simptomele BRGE pot fi gestionate prin modificări ale stilului de viață, medicamente pentru reducerea acidității gastrice și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Este important ca pacienții cu hernie hiatală să monitorizeze simptomele de reflux acid și să consulte un medic pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Inflamația și ulcerele esofagiene: Inflamația esofagului, cunoscută sub numele de esofagită, și ulcerele esofagiene sunt complicații frecvente ale herniei hiatale. Acestea sunt cauzate de expunerea prelungită a mucoasei esofagiene la acidul gastric, care poate provoca iritații, dureri și dificultăți la înghițire. Ulcerele esofagiene pot sângera și pot duce la anemie dacă nu sunt tratate corespunzător. Tratamentul inflamației și al ulcerelor esofagiene implică utilizarea de medicamente pentru reducerea acidității gastrice, cum ar fi inhibitorii pompei de protoni, și modificări ale dietei și stilului de viață pentru a preveni refluxul acid. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara hernia hiatală și a preveni recurența simptomelor.

Esofagul Barrett: Esofagul Barrett este o complicație gravă a refluxului gastroesofagian cronic, în care celulele mucoasei esofagiene se transformă în celule asemănătoare celor din intestin. Această modificare celulară este considerată precanceroasă și poate crește riscul de dezvoltare a cancerului esofagian. Pacienții cu esofagul Barrett pot prezenta simptome similare cu cele ale BRGE, cum ar fi arsuri gastrice și dificultăți la înghițire. Diagnosticul esofagului Barrett se face prin endoscopie digestivă superioară și biopsie. Tratamentul implică gestionarea refluxului acid prin medicamente și monitorizarea regulată a mucoasei esofagiene pentru a detecta eventualele modificări precanceroase. În cazurile avansate, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a îndepărta țesutul afectat.

Strangularea sau încarcerarea herniei: Strangularea sau încarcerarea herniei hiatale este o complicație rară, dar gravă, în care o parte a stomacului devine prinsă în hiatusul esofagian și își pierde alimentarea cu sânge. Aceasta poate provoca dureri severe, greață, vărsături și dificultăți de respirație. Strangularea herniei necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a elibera stomacul și a restabili fluxul sanguin. Dacă nu este tratată prompt, strangularea poate duce la necroză tisulară și peritonită, care pot fi fatale. Este important ca pacienții cu hernie hiatală să fie conștienți de simptomele de strangulare și să solicite asistență medicală imediată dacă apar.

Anemia cauzată de pierderi de sânge cronice: Anemia cauzată de pierderi de sânge cronice este o complicație a herniei hiatale care poate apărea din cauza sângerărilor esofagiene sau gastrice. Sângerările pot fi cauzate de ulcere esofagiene sau de inflamația cronică a mucoasei esofagiene. Anemia se manifestă prin oboseală, slăbiciune, paloare și dificultăți de respirație. Diagnosticul anemiei se face prin analize de sânge care măsoară nivelul hemoglobinei și al celulelor roșii din sânge. Tratamentul implică gestionarea cauzei sângerărilor prin medicamente pentru reducerea acidității gastrice și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale pentru repararea herniei hiatale. De asemenea, poate fi necesară administrarea de suplimente de fier pentru a corecta anemia.

Întrebări frecvente

Pot fi prevenite herniile hiatale?

Adoptarea unui stil de viață sănătos, menținerea unei greutăți normale și evitarea fumatului pot ajuta la prevenirea herniilor hiatale.

Sunt herniile hiatale periculoase?

Herniile hiatale mici nu sunt de obicei periculoase, dar cele mari pot provoca complicații grave, cum ar fi refluxul acid sever și strangularea.

Se pot vindeca herniile hiatale de la sine?

Herniile hiatale nu se vindecă de la sine, dar simptomele pot fi gestionate prin modificări ale stilului de viață și tratamente medicamentoase.

Cât durează recuperarea după intervenția chirurgicală pentru hernia hiatală?

Recuperarea după intervenția chirurgicală pentru hernia hiatală poate dura între două și șase săptămâni, în funcție de tipul de intervenție și starea generală a pacientului.

Pot recidiva herniile hiatale după repararea chirurgicală?

Da, herniile hiatale pot recidiva după repararea chirurgicală, mai ales dacă factorii de risc, cum ar fi obezitatea, nu sunt gestionați corespunzător.

Care este diferența dintre o hernie hiatală și boala de reflux gastroesofagian (BRGE)?

Hernia hiatală este o afecțiune anatomică în care stomacul se împinge prin diafragmă, în timp ce boala de reflux gastroesofagian este o afecțiune în care acidul gastric urcă în esofag, provocând simptome de arsuri gastrice.

Poate sarcina cauza hernii hiatale?

Da, sarcina poate cauza hernii hiatale din cauza presiunii crescute în abdomen și a modificărilor hormonale care relaxează mușchii diafragmei.

Există exerciții care pot ajuta la gestionarea simptomelor herniei hiatale?

Exercițiile de respirație și întărirea mușchilor abdominali pot ajuta la gestionarea simptomelor herniei hiatale, dar este important să se evite exercițiile care cresc presiunea abdominală.

Poate stresul contribui la dezvoltarea herniilor hiatale?

Stresul nu este o cauză directă a herniilor hiatale, dar poate agrava simptomele prin creșterea producției de acid gastric și provocarea refluxului acid.

Este posibil să trăiești o viață normală cu o hernie hiatală?

Da, majoritatea persoanelor cu hernie hiatală pot trăi o viață normală prin gestionarea simptomelor cu modificări ale stilului de viață și tratamente adecvate.

Concluzie

Hernia hiatală este o afecțiune comună care poate provoca simptome variate, de la reflux acid și arsuri gastrice până la complicații mai grave. Diagnosticul și tratamentul adecvat, care pot include modificări ale stilului de viață, medicamente și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale, sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Cu o abordare corectă, majoritatea pacienților pot trăi o viață normală și confortabilă.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Dean, C., Etienne, D., Carpentier, B., Gielecki, J., Tubbs, R. S., & Loukas, M. (2012). Hiatal hernias. Surgical and radiologic anatomy, 34, 291-299.

https://link.springer.com/article/10.1007/s00276-011-0904-9

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.