Hernie inghinala copii: tipuri, cum se manifesta si trateaza

Herniile inghinale sunt mai frecvente la băieți decât la fete și necesită tratament chirurgical pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi hernia strangulată, care poate duce la pierderea alimentării cu sânge a intestinului afectat.

Tipuri de hernii inghinale la copii

Hernia inghinală indirectă: Aceasta este cea mai comună formă de hernie inghinală la copii. Hernia inghinală indirectă apare atunci când un canal care se formează în timpul dezvoltării fetale, nu se închide complet. Acest canal permite organelor abdominale, cum ar fi ansele intestinale, să alunece în sacul herniar. Hernia inghinală indirectă urmează traseul canalului inghinal și poate ajunge până în scrot la băieți sau în labii la fete. Această formă de hernie este prezentă la naștere și este mai frecventă la băieți decât la fete. Hernia inghinală indirectă necesită tratament chirurgical pentru a preveni complicațiile, cum ar fi hernia strangulată.

Hernia inghinală directă: Aceasta este mai rară la copii și apare atunci când o parte a peretelui abdominal devine slabă și permite organelor abdominale să alunece direct prin această zonă slabă, formând un sac herniar. Spre deosebire de hernia inghinală indirectă, care urmează traseul canalului inghinal, hernia inghinală directă apare în zona triunghiului Hesselbach, o regiune delimitată de vasele epigastrice inferioare, marginea laterală a tecii rectului și ligamentul inghinal. Hernia inghinală directă este mai frecventă la adulți, dar poate apărea și la copii, în special la cei cu slăbiciuni congenitale ale peretelui abdominal. Tratamentul chirurgical este necesar pentru a preveni complicațiile și pentru a întări peretele abdominal.

Cauze și factori de risc

Hernia inghinală la copii poate fi cauzată de anomalii congenitale sau de factori de risc care slăbesc peretele abdominal.

Anomalii congenitale

Procesul vaginal deschis: Procesul vaginal este un canal care se formează în timpul dezvoltării fetale și care permite testiculelor să coboare din abdomen în scrot la băieți. La fete, acest canal este prezent, dar nu are aceeași funcție. În mod normal, procesul vaginal se închide după naștere, dar dacă rămâne deschis, poate permite organelor abdominale să alunece în sacul herniar, ducând la apariția herniei inghinale. Procesul vaginal deschis este una dintre principalele cauze ale herniei inghinale la copii și necesită tratament chirurgical pentru a preveni complicațiile.

Slăbiciunea peretelui abdominal: Slăbiciunea peretelui abdominal poate fi o cauză congenitală a herniei inghinale la copii. Aceasta poate apărea din cauza dezvoltării incomplete a mușchilor abdominali sau a prezenței unor puncte slabe în peretele abdominal. Slăbiciunea peretelui abdominal permite organelor interne să alunece prin aceste puncte slabe, formând un sac herniar. Factorii care pot contribui la slăbiciunea peretelui abdominal includ prematuritatea, antecedentele familiale de hernie inghinală și alte anomalii congenitale. Tratamentul chirurgical este necesar pentru a întări peretele abdominal și pentru a preveni recurența herniei.

Predispoziția de gen

Incidență mai mare la băieți: Hernia inghinală este mult mai frecventă la băieți decât la fete, raportul fiind de aproximativ 3:1. Aceasta se datorează în principal procesului de dezvoltare fetală, în care testiculele băieților coboară din abdomen în scrot prin canalul inghinal. Acest proces creează un punct slab în peretele abdominal, care poate permite organelor interne să alunece în sacul herniar. La fete, canalul inghinal este mai îngust și nu are aceeași funcție, ceea ce reduce riscul de hernie inghinală. De asemenea, băieții prematuri au un risc și mai mare de a dezvolta hernie inghinală din cauza dezvoltării incomplete a peretelui abdominal.

Coborârea testiculară și canalul inghinal: În timpul dezvoltării fetale, testiculele băieților se formează inițial în abdomen și coboară treptat în scrot prin canalul inghinal. Acest proces, cunoscut sub numele de coborâre testiculară, implică formarea unui canal temporar, proces vaginal, care ar trebui să se închidă după naștere. Dacă acest canal rămâne deschis, organele abdominale pot să alunece în sacul herniar, ducând la apariția herniei inghinale. La fete, canalul inghinal conține ligamentul rotund al uterului și nu este implicat în coborârea testiculară, ceea ce explică incidența mai scăzută a herniei inghinale la acest gen.

Alți factori de risc

Prematuritatea: Copiii născuți prematur au un risc crescut de a dezvolta hernie inghinală. Aceasta se datorează faptului că dezvoltarea peretelui abdominal nu este completă la naștere, ceea ce creează puncte slabe prin care organele interne pot să alunece în sacul herniar. Incidența herniei inghinale la copiii prematuri poate ajunge până la 30%, comparativ cu 3-5% la copiii născuți la termen. Prematuritatea este un factor de risc semnificativ și necesită monitorizare atentă și intervenție chirurgicală promptă pentru a preveni complicațiile.

Antecedente familiale: Istoricul familial de hernie inghinală este un alt factor de risc important. Dacă un părinte sau un frate a avut hernie inghinală, probabilitatea ca un copil să dezvolte această afecțiune este mai mare. Acest lucru sugerează o componentă genetică în predispoziția la hernie inghinală. Anomaliile congenitale care afectează structura și rezistența peretelui abdominal pot fi transmise genetic, crescând riscul de hernie inghinală în cadrul aceleași familii. Monitorizarea atentă și intervenția chirurgicală precoce sunt esențiale pentru copiii cu antecedente familiale de hernie inghinală.

Testicule necoborâte: Testiculele necoborâte, cunoscute și sub denumirea de criptorhidie, reprezintă o afecțiune în care unul sau ambele testicule nu coboară în scrot înainte de naștere. Această condiție este un factor de risc semnificativ pentru hernia inghinală, deoarece testiculele necoborâte pot slăbi peretele abdominal și pot crea un punct slab prin care organele interne să alunece în sacul herniar. Copiii cu testicule necoborâte necesită monitorizare atentă și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru a corecta poziția testiculelor și pentru a preveni apariția herniei inghinale și a altor complicații asociate.

Fibroza chistică: Aceasta este o boală genetică care afectează glandele exocrine, ducând la producerea de mucus gros și vâscos în diverse organe, inclusiv în plămâni și pancreas. Copiii cu fibroză chistică au un risc crescut de a dezvolta hernie inghinală din cauza tusei cronice și a presiunii intraabdominale crescute, care pot slăbi peretele abdominal. De asemenea, fibroza chistică poate afecta dezvoltarea generală a țesuturilor, inclusiv a peretelui abdominal, crescând riscul de hernie. Tratamentul herniei inghinale la copiii cu fibroză chistică necesită o abordare multidisciplinară, implicând atât chirurgi pediatri, cât și specialiști în fibroză chistică.

Semne și simptome

Hernia inghinală la copii se manifestă printr-o serie de semne și simptome care pot varia în funcție de severitatea și tipul herniei. Următoarele subsecțiuni vor detalia aceste semne și simptome.

Umflătură vizibilă sau tumefacție

Zona inghinală: Umflătura sau tumefacția în zona inghinală este unul dintre cele mai comune semne ale herniei inghinale la copii. Aceasta poate fi observată ca o umflătură moale și netedă în pliul dintre abdomen și coapsă. Tumefacția poate deveni mai evidentă atunci când copilul plânge, tușește sau face efort fizic, deoarece presiunea intraabdominală crește și împinge organele interne în sacul herniar. În stadiile incipiente, umflătura poate dispărea sau se poate reduce în dimensiuni atunci când copilul este relaxat sau culcat pe spate. Este important ca părinții să monitorizeze orice schimbare în dimensiunea sau aspectul umflăturii și să consulte un medic pentru un diagnostic corect.

Scrotul (la băieți): La băieți, hernia inghinală se poate extinde în scrot, provocând o umflătură vizibilă în această zonă. Scrotul poate părea mărit și asimetric, iar umflătura poate fi mai pronunțată atunci când copilul plânge sau face efort fizic. În unele cazuri, umflătura poate fi însoțită de durere sau disconfort, mai ales dacă hernia devine incarcerată sau strangulată. Este esențial ca părinții să fie atenți la orice semn de durere sau disconfort și să consulte un medic pentru evaluare și tratament adecvat. Tratamentul chirurgical este necesar pentru a preveni complicațiile și pentru a restabili funcționarea normală a organelor afectate.

Schimbări în dimensiunea umflăturii

Mărire la plâns sau efort: Umflătura asociată cu hernia inghinală la copii poate deveni mai evidentă atunci când copilul plânge, tușește sau face efort fizic. Aceste activități cresc presiunea intraabdominală, împingând organelor interne în sacul herniar și determinând mărirea vizibilă a umflăturii. Părinții pot observa că umflătura devine mai pronunțată în aceste momente și poate părea mai mare și mai fermă. Este important ca părinții să fie atenți la aceste schimbări și să consulte un medic pentru evaluare și diagnostic corect. Mărirea umflăturii în timpul plânsului sau efortului nu este neobișnuită și poate fi un indiciu clar al prezenței herniei inghinale.

Reducerea când este relaxat sau culcat: Umflătura asociată cu hernia inghinală poate deveni mai mică sau poate dispărea complet atunci când copilul este relaxat sau culcat pe spate. În aceste momente, presiunea intraabdominală scade, permițând organelor interne să se retragă în abdomen și reducând dimensiunea sacului herniar. Părinții pot observa că umflătura dispare sau devine mai puțin vizibilă în timpul somnului sau când copilul este liniștit. Această reducere temporară a umflăturii este un semn că hernia este reductibilă și poate fi împinsă înapoi în abdomen. Cu toate acestea, hernia inghinală necesită tratament chirurgical pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o vindecare completă.

Durere sau disconfort: Hernia inghinală la copii poate provoca durere sau disconfort, în special atunci când hernia devine incarcerată sau strangulată. Durerea poate varia de la ușoară la severă și poate fi resimțită în zona inghinală, scrotală sau abdominală. Copiii mai mici pot deveni iritați, plângând frecvent și refuzând să mănânce. Durerea poate fi agravată de activități care cresc presiunea intraabdominală, cum ar fi plânsul, tusea sau efortul fizic. În cazurile de hernie strangulată, durerea poate fi însoțită de simptome precum vărsături, febră și umflătură roșie sau decolorată. Este esențial ca părinții să recunoască semnele de durere și disconfort și să consulte un medic pentru evaluare și tratament adecvat. Tratamentul chirurgical este necesar pentru a ameliora durerea și pentru a preveni complicațiile grave.

Complicații

Hernia incarcerată: Hernia incarcerată apare atunci când organele interne, cum ar fi ansele intestinale, devin prinse în sacul herniar și nu mai pot fi împinse înapoi în abdomen. Aceasta este o complicație gravă care necesită intervenție medicală imediată. Hernia incarcerată poate provoca durere severă, umflătură fermă și sensibilitate în zona afectată. Copilul poate prezenta, de asemenea, simptome precum vărsături, febră și iritabilitate. Dacă hernia incarcerată nu este tratată prompt, poate duce la strangularea herniei, în care alimentarea cu sânge a organelor prinse este întreruptă, provocând necroză tisulară și infecții severe. Tratamentul herniei incarcerate implică reducerea manuală a herniei sau intervenție chirurgicală de urgență pentru a elibera organele prinse și pentru a repara sacul herniar.

Hernia strangulată: Aceasta este o complicație gravă a herniei inghinale, care apare atunci când alimentarea cu sânge a organelor prinse în sacul herniar este întreruptă. Hernia strangulată poate duce la necroză tisulară și infecții severe. Simptomele herniei strangulate includ durere intensă, umflătură fermă și sensibilitate în zona afectată, precum și simptome sistemice, febră, vărsături și stare generală de rău. Hernia strangulată necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a elibera organele prinse și pentru a restabili alimentarea cu sânge. Tratamentul prompt este esențial pentru a preveni complicațiile grave și pentru a asigura o recuperare completă.

Diagnosticul herniei inghinale la copii

Diagnosticul herniei inghinale la copii implică o serie de evaluări clinice și, în unele cazuri, investigații imagistice pentru a confirma prezența herniei și pentru a determina severitatea acesteia.

Examinare fizică

Inspecția vizuală: Aceasta este primul pas în diagnosticarea herniei inghinale. Medicul va examina zona inghinală și scrotală pentru a identifica prezența unei umflături sau tumefacții. Inspecția vizuală poate dezvălui o umflătură moale și netedă, care devine mai evidentă atunci când copilul plânge sau face efort fizic. Medicul va observa, de asemenea, dacă umflătura dispare sau se reduce în dimensiuni atunci când copilul este relaxat sau culcat pe spate. Inspecția vizuală este esențială pentru a diferenția hernia inghinală de alte afecțiuni, cum ar fi hidrocelul sau adenopatia inghinală.

Palparea și reductibilitatea: Palparea este o tehnică utilizată de medic pentru a evalua consistența și sensibilitatea umflăturii. Medicul va palpa zona inghinală și scrotală pentru a determina dacă umflătura este moale sau fermă și dacă este dureroasă la atingere. Reductibilitatea herniei este un aspect important al examinării fizice. Medicul va încerca să împingă ușor umflătura înapoi în abdomen pentru a vedea dacă aceasta se reduce sau dispare complet. O hernie reductibilă este mai puțin probabil să fie complicată, în timp ce o hernie nereductibilă poate indica prezența unei hernii incarcerate sau strangulate, care necesită intervenție medicală imediată.

Investigații imagistice (dacă este necesar)

Ecografia: Aceasta este o metodă imagistică non-invazivă utilizată pentru a evalua hernia inghinală la copii. Ecografia utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului. Aceasta poate ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie inghinală prin vizualizarea organelor abdominale care au alunecat în sacul herniar. De asemenea, ecografia poate fi utilizată pentru a diferenția hernia inghinală de alte afecțiuni, cum ar fi hidrocelul sau masele tumorale. În unele cazuri, ecografia poate fi necesară pentru a evalua severitatea herniei și pentru a planifica tratamentul chirurgical adecvat.

Radiografii abdominale: Acestea sunt utilizate ocazional în diagnosticarea herniei inghinale la copii, deși nu sunt întotdeauna necesare. Radiografiile abdominale pot ajuta la vizualizarea structurilor interne și la identificarea prezenței organelor abdominale în sacul herniar. Ele sunt deosebit de utile în cazurile în care există suspiciunea de hernie incarcerată sau strangulată, deoarece pot dezvălui semne de obstrucție intestinală sau alte complicații. De asemenea, radiografiile pot fi utilizate pentru a exclude alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare, cum ar fi masele tumorale sau alte anomalii abdominale. Cu toate acestea, ecografia este de obicei preferată datorită naturii sale non-invazive și absenței expunerii la radiații.

Diagnostic diferențial

Hidrocel: Acesta este o afecțiune în care lichidul se acumulează în scrot, provocând o umflătură similară cu cea a herniei inghinale. Hidrocelul poate fi confundat cu hernia inghinală, dar există diferențe importante. În cazul hidrocelului, umflătura este de obicei moale și nedureroasă și poate transilumina (permite trecerea luminii). Hidrocelul nu conține organe abdominale și, de obicei, nu necesită tratament chirurgical imediat. Majoritatea hidrocelelor se rezolvă spontan în primul an de viață. Diagnosticul diferențial între hidrocel și hernia inghinală poate fi realizat prin inspecție vizuală și ecografie.

Testicul necoborât: Testicul necoborât, sau criptorhidia, este o afecțiune în care unul sau ambele testicule nu coboară în scrot înainte de naștere. Aceasta poate provoca o umflătură în zona inghinală, care poate fi confundată cu hernia inghinală. Testiculul necoborât poate fi palpat ca o masă fermă în canalul inghinal și nu poate fi împins înapoi în abdomen. Diagnosticul diferențial între testiculul necoborât și hernia inghinală poate fi realizat prin examinare fizică și ecografie. Testiculul necoborât necesită adesea intervenție chirurgicală pentru a corecta poziția testiculului și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Mărirea ganglionilor limfatici: Mărirea ganglionilor limfatici în zona inghinală poate provoca o umflătură care poate fi confundată cu hernia inghinală. Ganglionii limfatici măriți pot fi rezultatul unei infecții locale, inflamații sau alte afecțiuni sistemice. Aceștia sunt de obicei dureroși la palpare și pot fi însoțiți de alte simptome, cum ar fi febra sau sensibilitatea locală. Diagnosticul diferențial între mărirea ganglionilor limfatici și hernia inghinală poate fi realizat prin examinare fizică și, dacă este necesar, investigații suplimentare, cum ar fi ecografia sau analizele de sânge. Tratamentul depinde de cauza subiacentă a măriri ganglionilor limfatici.

Opțiuni de tratament pentru hernia inghinală

Tratamentul herniei inghinale la copii implică de obicei intervenție chirurgicală pentru a repara sacul herniar și pentru a preveni complicațiile.

Repararea chirurgicală (herniotomie)

Indicații pentru intervenția chirurgicală: Intervenția chirurgicală este indicată pentru toți copiii cu hernie inghinală, deoarece această afecțiune nu se rezolvă de la sine și poate duce la complicații grave, cum ar fi hernia incarcerată sau strangulată. Indicațiile pentru intervenția chirurgicală includ prezența unei umflături vizibile în zona inghinală sau scrotală, simptome de durere sau disconfort și semne de complicații, cum ar fi vărsăturile, febra sau sensibilitatea locală. Intervenția chirurgicală este necesară pentru a repara sacul herniar și pentru a preveni recurența herniei.

Momentul intervenției chirurgicale în funcție de vârstă și severitate: Momentul intervenției chirurgicale pentru hernia inghinală la copii depinde de vârsta copilului și de severitatea afecțiunii. În general, intervenția chirurgicală este recomandată cât mai curând posibil după diagnostic pentru a preveni complicațiile. La copiii prematuri sau la cei cu hernie incarcerată sau strangulată, intervenția chirurgicală de urgență este necesară. La copiii mai mari și la cei cu hernie reductibilă, intervenția chirurgicală poate fi programată în funcție de disponibilitatea resurselor medicale și de starea generală de sănătate a copilului.

Tehnica chirurgicală deschisă: Tehnica chirurgicală deschisă implică realizarea unei mici incizii în zona inghinală pentru a accesa sacul herniar. Chirurgul va împinge organele interne înapoi în abdomen și va închide orificiul herniar cu suturi. Această tehnică este eficientă și are un risc scăzut de complicații. Recuperarea postoperatorie este de obicei rapidă, iar copiii pot reveni la activitățile normale în câteva săptămâni. Tehnica chirurgicală deschisă este preferată în cazurile de hernie inghinală complicată sau la copiii foarte mici.

Tehnica chirurgicală laparoscopică: Aceasta este o metodă minim invazivă care implică realizarea unor mici incizii în abdomen pentru a introduce un laparoscop și instrumente chirurgicale speciale. Laparoscopul permite chirurgului să vizualizeze sacul herniar pe un ecran și să efectueze reparația herniei cu precizie. Această tehnică are avantajul unei recuperări mai rapide și a unei dureri postoperatorii reduse. De asemenea, laparoscopia permite evaluarea ambelor părți ale canalului inghinal și repararea herniilor bilaterale într-o singură intervenție. Tehnica laparoscopică este preferată la copiii mai mari și la cei cu hernii bilaterale sau recidivante.

Considerații preoperatorii

Anestezia pediatrică: Aceasta este esențială pentru a asigura confortul și siguranța copilului în timpul intervenției chirurgicale pentru hernia inghinală. Anestezistul, un medic specializat în administrarea anesteziei, va evalua starea generală de sănătate a copilului și va decide tipul de anestezie adecvat. De obicei, se utilizează anestezia generală, care induce somnul profund și relaxarea musculară, permițând chirurgului să efectueze operația fără ca copilul să simtă durere. În unele cazuri, se poate folosi anestezia regională, care amorțește doar partea inferioară a corpului. Anestezistul va monitoriza constant funcțiile vitale ale copilului pe parcursul intervenției pentru a asigura o procedură sigură și eficientă.

Considerații alimentare: Respectarea postului alimentar înainte de operație este crucială pentru a preveni complicațiile în timpul anesteziei. Copilul trebuie să evite consumul de alimente solide cu cel puțin șase ore înainte de intervenție și să nu consume lichide clare cu cel puțin două ore înainte de operație. Aceste măsuri sunt necesare pentru a reduce riscul de aspirație pulmonară, o complicație gravă în care conținutul stomacului poate fi inhalat în plămâni. Echipa medicală va furniza instrucțiuni detaliate părinților cu privire la momentul în care copilul trebuie să înceteze să mănânce și să bea înainte de intervenție. Respectarea acestor instrucțiuni este esențială pentru siguranța copilului în timpul procedurii chirurgicale.

Îngrijirea postoperatorie

Gestionarea durerii: Gestionarea eficientă a durerii contribuie la recuperarea rapidă și confortul copilului după intervenția chirurgicală pentru hernia inghinală. Medicul va prescrie analgezice adecvate, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, pentru a ameliora durerea postoperatorie. În unele cazuri, pot fi necesare analgezice mai puternice, cum ar fi opioidele, pentru a controla durerea severă. Administrarea regulată a medicamentelor pentru durere, conform instrucțiunilor medicului, este importantă pentru a preveni disconfortul și pentru a permite copilului să se miște și să se recupereze mai rapid. Părinții trebuie să fie atenți la semnele de durere și să urmeze recomandările medicale pentru a asigura o recuperare fără complicații.

Restricții de activitate: După intervenția chirurgicală pentru hernia inghinală, copilul trebuie să respecte anumite restricții de activitate pentru a permite vindecarea completă a zonei operate. Activitățile fizice intense, cum ar fi alergatul, săriturile și jocurile energice, trebuie evitate timp de cel puțin două săptămâni după operație. De asemenea, copilul trebuie să evite ridicarea greutăților și exercițiile care implică efort abdominal. Medicul va furniza instrucțiuni specifice cu privire la momentul în care copilul poate reveni la activitățile normale, inclusiv participarea la orele de educație fizică și sport. Respectarea acestor restricții este esențială pentru a preveni recurența herniei și pentru a asigura o vindecare completă.

Îngrijirea plăgii: Îngrijirea adecvată a plăgii postoperatorii este esențială pentru a preveni infecțiile și pentru a asigura o vindecare rapidă. Părinții trebuie să mențină zona operată curată și uscată. În primele zile după operație, copilul nu trebuie să facă baie completă, ci doar să fie spălat ușor cu un burete umed. Pansamentele aplicate de chirurg trebuie păstrate intacte până la prima vizită de control, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel. Orice semn de roșeață, umflătură, secreție sau durere intensă în zona plăgii trebuie raportat imediat medicului. Respectarea instrucțiunilor medicale privind îngrijirea plăgii este crucială pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o recuperare completă.

Vizite de control: Vizitele de control postoperatorii sunt esențiale pentru a monitoriza vindecarea și pentru a detecta eventualele complicații. Prima vizită de control are loc de obicei la una-două săptămâni după operație, când medicul va evalua starea plăgii și va îndepărta eventualele suturi sau pansamente. În funcție de evoluția vindecării, medicul poate programa vizite suplimentare pentru a monitoriza progresul copilului. În cadrul acestor vizite, medicul va verifica, de asemenea, dacă există semne de recurență a herniei sau alte complicații. Este important ca părinții să respecte programările pentru vizitele de control și să informeze medicul despre orice simptom neobișnuit sau îngrijorător.

Complicații și rezultate pe termen lung

Recurența herniei inghinale: Recurența herniei inghinale este o complicație rară, dar posibilă, după intervenția chirurgicală. Aceasta apare atunci când orificiul herniar nu se închide complet sau când peretele abdominal rămâne slab. Factorii care pot contribui la recurență includ tehnica chirurgicală utilizată, vârsta copilului și prezența unor afecțiuni asociate care slăbesc peretele abdominal. Simptomele recurenței herniei sunt similare cu cele ale herniei inițiale și includ umflătura vizibilă și durerea în zona inghinală. Tratamentul recurenței herniei implică de obicei o nouă intervenție chirurgicală pentru a repara orificiul herniar și pentru a întări peretele abdominal.

Dezvoltarea herniei inghinale contralaterale: Dezvoltarea herniei inghinale contralaterale este o complicație posibilă la copiii care au avut o hernie inghinală pe o parte. Aceasta apare atunci când canalul inghinal de pe partea opusă rămâne deschis și permite organelor interne să alunece în sacul herniar. Riscul de hernie contralaterală este mai mare la copiii prematuri și la cei cu antecedente familiale de hernie inghinală. Simptomele herniei contralaterale sunt similare cu cele ale herniei inițiale și includ umflătura vizibilă și durerea în zona inghinală. Tratamentul herniei contralaterale implică, de obicei, intervenție chirurgicală pentru a repara orificiul herniar și pentru a preveni complicațiile.

Atrofia testiculară (rară): Atrofia testiculară este o complicație rară, dar gravă, a herniei inghinale la băieți. Aceasta apare atunci când alimentarea cu sânge a testiculului este întreruptă, ducând la reducerea dimensiunii și funcției testiculului afectat. Atrofia testiculară poate fi cauzată de hernia strangulată sau de leziunile vaselor de sânge în timpul intervenției chirurgicale. Simptomele atrofiei testiculare includ durerea și umflătura în zona scrotală, precum și reducerea dimensiunii testiculului afectat. Tratamentul atrofiei testiculare depinde de severitatea afecțiunii și poate include monitorizarea atentă sau intervenție chirurgicală suplimentară. Este important ca părinții să fie conștienți de această complicație rară și să consulte medicul pentru evaluare și tratament adecvat.

Infecția plăgii: Aceasta este o complicație posibilă după intervenția chirurgicală pentru hernia inghinală la copii. Infecția plăgii poate apărea atunci când bacteriile pătrund în zona operată, provocând inflamație și infecție. Simptomele infecției plăgii includ roșeață, umflătură, durere intensă, secreție purulentă și febră. Infecția plăgii poate întârzia vindecarea și poate necesita tratament suplimentar, cum ar fi administrarea de antibiotice sau, în cazuri severe, drenaj chirurgical. Pentru a preveni infecția plăgii, este esențial ca părinții să urmeze instrucțiunile medicale privind îngrijirea plăgii, să mențină zona operată curată și uscată și să evite manipularea excesivă a plăgii. Orice semn de infecție trebuie raportat imediat medicului pentru evaluare și tratament adecvat.

Prognosticul pe termen lung și calitatea vieții: Prognosticul pe termen lung pentru copiii care au suferit o intervenție chirurgicală pentru hernia inghinală este, în general, foarte bun. Majoritatea copiilor se recuperează complet și nu prezintă complicații pe termen lung. Calitatea vieții după operație este, de obicei, excelentă, iar copiii pot reveni la activitățile normale fără restricții majore. Cu toate acestea, este important ca părinții să fie conștienți de riscul mic de recurență a herniei și de alte complicații rare, cum ar fi atrofia testiculară. Monitorizarea periodică și vizitele de control sunt esențiale pentru a asigura o recuperare completă și pentru a detecta orice problemă potențială. Cu o îngrijire adecvată și respectarea recomandărilor medicale, copiii pot avea o viață sănătoasă și activă după tratamentul herniei inghinale.