Aspartam: utilizare, doza zilnica si consideratii pentru sanatate

Deși recent clasificat de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului drept „posibil cancerigen” (Grupa 2B), autoritățile de reglementare din întreaga lume continuă să îl considere sigur pentru consum în limitele zilnice acceptate. Persoanele cu fenilcetonurie trebuie să evite complet aspartamul din cauza conținutului de fenilalanină. Cercetările actuale sugerează că, pentru populația generală, consumul moderat de aspartam în limitele recomandate nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătate.

Ce este aspartamul?

Aspartamul reprezintă unul dintre cei mai utilizați îndulcitori artificiali din lume, fiind prezent în numeroase produse alimentare și băuturi cu conținut redus de calorii sau fără zahăr.

Definiție și compoziție chimică: Aspartamul este un dipeptid format din doi aminoacizi: acidul aspartic și fenilalanina, legați printr-un ester metilic. Această structură moleculară specifică îi conferă proprietățile dulci caracteristice, însă face ca aspartamul să fie instabil în anumite condiții, precum temperaturile ridicate sau mediile puternic acide sau alcaline. În organism, aspartamul este metabolizat în componentele sale de bază: acidul aspartic, fenilalanina și metanol, fiecare dintre acestea fiind procesate prin căi metabolice normale.

Proprietăți de dulceață (de 200 de ori mai dulce decât zahărul): Aspartamul are o putere de îndulcire remarcabilă, fiind aproximativ de 200 de ori mai dulce decât zahărul obișnuit (sucroză). Această intensitate ridicată a dulceții permite utilizarea unor cantități foarte mici pentru a obține același nivel de dulceață ca zahărul, rezultând un aport caloric semnificativ redus. Un gram de aspartam oferă aproximativ 4 calorii, similar zahărului, dar datorită cantității mult mai mici necesare, contribuția calorică în produsele finale este neglijabilă. Profilul gustativ al aspartamului este considerat mai apropiat de cel al zahărului comparativ cu alți îndulcitori artificiali, având un gust dulce care persistă mai mult timp și fără gustul metalic sau amar rezidual asociat altor substituenți.

Aspartamul în alimente și băuturi

Aspartamul este unul dintre cei mai versatili îndulcitori artificiali, fiind utilizat într-o gamă largă de produse alimentare și băuturi pentru a reduce conținutul de zahăr și calorii.

Băuturi dietetice și carbogazoase: Băuturile răcoritoare dietetice reprezintă una dintre cele mai comune aplicații ale aspartamului. Mărci precum Coca-Cola Zero, Pepsi Max, Fanta Zero și numeroase alte băuturi carbogazoase fără zahăr conțin aspartam ca principal îndulcitor sau în combinație cu alți îndulcitori artificiali. Un recipient standard de băutură dietetică de 330 ml conține aproximativ 180-200 mg de aspartam. Datorită profilului său gustativ care se apropie de cel al zahărului, aspartamul oferă acestor băuturi un gust dulce plăcut fără caloriile asociate zahărului. Producătorii adesea combină aspartamul cu alți îndulcitori precum acesulfam-K pentru a crea un profil de dulceață mai echilibrat și mai persistent.

Produse alimentare (deserturi, lactate, gumă de mestecat): Aspartamul este utilizat pe scară largă în diverse categorii de produse alimentare. În segmentul deserturilor, îl regăsim în budinci, gelatine, înghețate și iaurturi cu conținut redus de calorii. Produsele lactate precum iaurturile dietetice și băuturile pe bază de lapte folosesc aspartam pentru a oferi dulceață fără adaos de zahăr. Guma de mestecat fără zahăr reprezintă o altă categorie importantă, aspartamul fiind preferat pentru persistența gustului dulce pe parcursul mestecării. De asemenea, aspartamul este prezent în cereale pentru micul dejun, batoane proteice, sosuri pentru salate cu conținut redus de calorii și diverse produse de cofetărie comercializate ca alternative cu conținut redus de zahăr sau fără zahăr.

Medicamente și produse dentare: Aspartamul este frecvent utilizat în industria farmaceutică pentru a masca gustul amar al medicamentelor. Siropurile de tuse, vitaminele masticabile, pastilele pentru gât și multe medicamente în formă lichidă sau masticabilă conțin aspartam pentru a îmbunătăți palatabilitatea. În domeniul produselor dentare, aspartamul este prezent în paste de dinți, ape de gură și gumele de mestecat terapeutice. Aceste produse beneficiază de dulceața aspartamului fără efectele cariogene asociate zahărului. Utilizarea aspartamului în produsele dentare ajută la îmbunătățirea complianței pacienților, în special în cazul copiilor, fără a contribui la dezvoltarea cariilor dentare.

Cerințe de etichetare (E 951): În Uniunea Europeană, aspartamul este identificat pe etichete prin codul său E, E 951. Reglementările impun ca toate produsele care conțin aspartam să menționeze clar prezența acestuia fie prin denumirea completă, fie prin codul E. În plus, produsele cu aspartam trebuie să poarte avertismentul „Conține o sursă de fenilalanină” pentru a informa persoanele cu fenilcetonurie (PKU), o afecțiune genetică rară care afectează metabolizarea fenilalaninei. Această etichetare este esențială pentru siguranța consumatorilor cu PKU, pentru care consumul de aspartam poate avea consecințe grave. În alte țări, cum ar fi Statele Unite, FDA impune menționarea aspartamului în lista de ingrediente și includerea unui avertisment similar pentru persoanele cu PKU.

Limitări în gătit (probleme de stabilitate la căldură): Una dintre principalele limitări ale aspartamului este instabilitatea sa la temperaturi ridicate. Când este expus la căldură intensă sau prelungită, aspartamul se descompune, pierzându-și proprietățile de îndulcire și uneori dezvoltând un gust amar. Acest lucru face ca aspartamul să fie nepotrivit pentru utilizare în produse care necesită coacere sau gătire îndelungată. Degradarea începe la temperaturi de aproximativ 80°C și se accelerează odată cu creșterea temperaturii și a timpului de expunere. Din acest motiv, aspartamul nu este recomandat pentru rețete de copt, sosuri care necesită fierbere prelungită sau alte preparate culinare care implică tratament termic. Pentru astfel de aplicații, producătorii recurg adesea la alți îndulcitori artificiali cu stabilitate termică mai bună, precum sucraloza sau acesulfam-K.

Doza zilnică acceptabilă (DZA)

Doza zilnică acceptabilă reprezintă cantitatea estimată de aspartam care poate fi consumată zilnic pe parcursul întregii vieți fără riscuri semnificative pentru sănătate.

DZA stabilită de FDA (50 mg/kg greutate corporală/zi): Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a stabilit o doză zilnică acceptabilă pentru aspartam de 50 miligrame per kilogram de greutate corporală pe zi. Această valoare a fost determinată pe baza studiilor toxicologice extinse și include un factor de siguranță semnificativ. Pentru a pune această cifră în perspectivă, o persoană de 70 kg ar putea consuma în siguranță până la 3.500 mg de aspartam zilnic. Această cantitate este echivalentă cu aproximativ 75 de plicuri de îndulcitor de masă sau 17-19 doze de băutură dietetică de 330 ml. FDA monitorizează continuu noile cercetări științifice și reevaluează periodic această limită pentru a asigura protecția consumatorilor, însă valoarea a rămas neschimbată de la stabilirea sa inițială, reflectând încrederea continuă în siguranța aspartamului la acest nivel de consum.

DZA stabilită de EFSA/JECFA (40 mg/kg greutate corporală/zi): Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Comitetul Mixt FAO/OMS de Experți pentru Aditivi Alimentari au adoptat o abordare ușor mai conservatoare, stabilind doza zilnică acceptabilă pentru aspartam la 40 mg/kg greutate corporală/zi. Această valoare a fost reconfirmată în evaluările recente din 2013 (EFSA) și 2023 (JECFA). Pentru o persoană de 70 kg, această limită permite consumul a aproximativ 2.800 mg de aspartam zilnic, echivalentul a 14-15 doze de băutură dietetică. Diferența față de limita FDA reflectă abordările ușor diferite în evaluarea factorilor de siguranță, dar ambele valori sunt considerate protective pentru sănătatea consumatorilor și includ marje de siguranță substanțiale față de nivelurile la care ar putea apărea efecte adverse.

Exemple practice de consum: Pentru a înțelege mai bine aceste limite în contextul consumului zilnic obișnuit, este util să analizăm conținutul tipic de aspartam din diverse produse. O doză de băutură răcoritoare dietetică de 330 ml conține în medie 180-200 mg de aspartam. Un pliculeț de îndulcitor de masă conține aproximativ 35-40 mg. O porție de gumă de mestecat fără zahăr conține între 6 și 10 mg. O porție de iaurt dietetic poate conține 80-100 mg, iar o porție de desert cu conținut redus de calorii aproximativ 50-100 mg. Având în vedere aceste valori, o persoană de 70 kg ar trebui să consume cantități foarte mari din aceste produse pentru a atinge doza zilnică acceptabilă. De exemplu, ar fi necesare peste 14 doze de băutură dietetică sau peste 70 de plicuri de îndulcitor pentru a atinge limita EFSA de 40 mg/kg/zi.

Nivelurile tipice de consum versus limitele de siguranță: Studiile de monitorizare a consumului de aspartam în diverse populații arată că nivelurile reale de consum sunt mult sub limitele de siguranță stabilite. Cercetările efectuate în Europa și America de Nord indică faptul că pentru consumatorul mediu, aportul de aspartam reprezintă doar 4-7% din doza zilnică acceptabilă. Chiar și pentru consumatorii cu aport ridicat, consumul tipic reprezintă doar 10-15% din DZA. Studiile specifice pentru grupuri considerate cu risc potențial mai mare, precum diabeticii sau copiii, arată că și în aceste cazuri consumul rămâne semnificativ sub limitele de siguranță. Aceste date oferă asigurări suplimentare că, pentru marea majoritate a populației, consumul de aspartam în cadrul unei diete obișnuite nu prezintă motive de îngrijorare din perspectiva siguranței.

Considerații pentru sănătate

Aspartamul a fost subiectul unor cercetări extinse privind potențialele sale efecte asupra sănătății, cu rezultate care susțin în general siguranța sa pentru majoritatea populației.

Siguranța pentru populația generală: Consensul științific actual, bazat pe sute de studii și evaluări ale autorităților de reglementare, susține că aspartamul este sigur pentru consumul uman la nivelurile actuale de utilizare. Cercetările nu au identificat efecte adverse semnificative asociate cu consumul moderat de aspartam pentru populația generală. Studiile epidemiologice pe termen lung nu au demonstrat o legătură clară între consumul de aspartam și creșterea riscului de boli cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare sau afecțiunile neurologice. Este important de menționat că, deși clasificat recent ca „posibil cancerigen” de către IARC, această clasificare se bazează pe dovezi limitate și nu reflectă magnitudinea riscului. Atât JECFA, cât și alte autorități de reglementare continuă să susțină că aspartamul este sigur la nivelurile actuale de consum.

Considerații speciale pentru pacienții cu fenilcetonurie (PKU): Fenilcetonuria este o tulburare genetică rară care afectează aproximativ 1 din 10.000-15.000 de nou-născuți. Persoanele cu PKU nu pot metaboliza eficient fenilalanina, un aminoacid prezent în multe alimente proteice și în aspartam. Pentru acești pacienți, consumul de aspartam poate duce la acumularea periculoasă de fenilalanină în organism, provocând daune neurologice semnificative, în special la copiii mici. Din acest motiv, toate produsele care conțin aspartam trebuie să poarte avertismentul „Conține o sursă de fenilalanină” sau similar. Pacienții cu PKU trebuie să evite complet aspartamul și să urmeze o dietă strict controlată cu conținut redus de fenilalanină pe tot parcursul vieții. Această restricție este deosebit de importantă pentru femeile însărcinate cu PKU, deoarece nivelurile ridicate de fenilalanină pot afecta dezvoltarea fetală.

Produse de descompunere în organism: Când este consumat, aspartamul este metabolizat rapid în intestinul subțire în componentele sale: acidul aspartic (40%), fenilalanina (50%) și metanol (10%). Acidul aspartic este un aminoacid neesențial prezent în mod natural în multe alimente și este metabolizat normal în organism. Fenilalanina este un aminoacid esențial, de asemenea prezent în numeroase alimente proteice, și este utilizată pentru sinteza proteinelor și a neurotransmițătorilor. Pentru majoritatea oamenilor, metabolizarea acestor componente nu prezintă probleme, deoarece sunt substanțe întâlnite în mod obișnuit în alimentația zilnică. Cantitatea de acid aspartic și fenilalanină obținută din aspartam este mult mai mică decât cea consumată într-o dietă normală care include proteine.

Formarea metanolului și contextul: Unul dintre aspectele care a generat îngrijorare este formarea metanolului în urma metabolizării aspartamului. Metanolul este într-adevăr toxic în cantități mari, însă cantitatea produsă din metabolizarea aspartamului este extrem de mică. Pentru a pune acest aspect în perspectivă, un pahar de suc de fructe sau un pahar de vin conțin de câteva ori mai mult metanol decât o băutură dietetică îndulcită cu aspartam. Corpul uman produce în mod natural enzime care metabolizează cantitățile mici de metanol în formaldehidă și apoi în acid formic, care este în final eliminat ca dioxid de carbon și apă. Această cale metabolică funcționează eficient pentru cantitățile mici de metanol generate din aspartam. Toxicitatea metanolului apare doar la doze mult mai mari decât cele rezultate din consumul normal de produse care conțin aspartam.

Dovezi științifice privind aspartamul

Cercetarea științifică privind aspartamul este extinsă și continuă să evolueze, oferind informații importante despre efectele sale asupra sănătății.

Studii privind metabolismul și greutatea corporală: Cercetările privind efectele aspartamului asupra metabolismului și greutății corporale au produs rezultate mixte. Unele studii sugerează că îndulcitorii artificiali, inclusiv aspartamul, pot ajuta la reducerea aportului caloric și la gestionarea greutății atunci când sunt utilizați pentru a înlocui zahărul. Aceste studii arată că înlocuirea băuturilor îndulcite cu zahăr cu alternative care conțin aspartam poate duce la o reducere a aportului caloric total. Cu toate acestea, alte cercetări au pus sub semnul întrebării eficacitatea pe termen lung a îndulcitorilor artificiali în gestionarea greutății. Unele studii observaționale au sugerat chiar o posibilă asociere între consumul de băuturi dietetice și creșterea în greutate sau riscul de obezitate, deși aceste asocieri nu demonstrează cauzalitatea și pot fi influențate de factori de confuzie. Studiile recente privind efectele aspartamului asupra microbiomului intestinal și metabolismului glucozei au adăugat noi dimensiuni acestei dezbateri, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a trage concluzii definitive.

Cercetări privind potențialele efecte asupra sănătății: De-a lungul anilor, aspartamul a fost studiat extensiv pentru potențialele sale efecte asupra diverselor aspecte ale sănătății. Cercetările au analizat posibilele legături cu durerile de cap, epilepsia, tulburările de comportament, funcția cognitivă și alte probleme neurologice. Majoritatea studiilor bine concepute nu au găsit dovezi convingătoare că aspartamul, consumat în cantități normale, ar cauza sau exacerba aceste afecțiuni la populația generală. Studiile privind efectele aspartamului asupra funcției cognitive și comportamentului la copii au produs rezultate inconsistente, unele sugerând posibile efecte, în timp ce altele nu au găsit asocieri semnificative. Cercetările privind potențialele efecte ale aspartamului asupra sănătății reproductive și dezvoltării fetale nu au identificat riscuri semnificative la nivelurile normale de consum, susținând concluzia că aspartamul este sigur pentru femeile însărcinate (cu excepția celor cu PKU).

Dovezi limitate pentru asocierea cu cancerul: Dovezile care au stat la baza clasificării IARC ca „posibil cancerigen” sunt considerate limitate. Studiile epidemiologice care sugerează o posibilă legătură între consumul de aspartam și cancerul hepatic sunt puține și prezintă limitări metodologice. IARC a recunoscut că nu poate exclude posibilitatea ca asocierile observate să fie rezultatul întâmplării, al prejudecăților sau al factorilor de confuzie. Studiile pe animale privind potențialul cancerigen al aspartamului au produs rezultate inconsistente, unele sugerând posibile efecte, în timp ce altele nu au găsit asocieri semnificative. Cercetările privind mecanismele biologice prin care aspartamul ar putea contribui la dezvoltarea cancerului sunt, de asemenea, limitate și inconclusive. Aceste limitări ale dovezilor disponibile subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare, mai riguroase, pentru a clarifica potențialele riscuri asociate cu consumul de aspartam pe termen lung.

Îndulcitori înrudiți

Aspartamul face parte dintr-o familie mai largă de îndulcitori artificiali, unii fiind derivați direct din structura sa chimică.

Sarea de aspartam-acesulfam (E 962): Sarea de aspartam-acesulfam, este un îndulcitor compus format din aspartam și acesulfam-K într-un raport de 2:1. Această combinație unică oferă avantaje semnificative față de utilizarea individuală a celor doi îndulcitori. Profilul de dulceață este îmbunătățit, cu o percepție mai rapidă a dulceții (datorită acesulfam-K) și o persistență mai îndelungată (datorită aspartamului), rezultând o experiență gustativă mai apropiată de cea a zahărului. Un alt avantaj major este stabilitatea crescută în soluții lichide și la temperaturi moderate, depășind limitările aspartamului individual. Sarea de aspartam-acesulfam este utilizată în băuturi răcoritoare, produse de patiserie și diverse alimente procesate, oferind producătorilor flexibilitate în formularea produselor cu conținut redus de calorii.

Neotamul (E 961): Neotamul este un derivat al aspartamului, dezvoltat pentru a oferi o dulceață mai intensă și o stabilitate îmbunătățită. Din punct de vedere chimic, neotamul este obținut prin adăugarea unui grup 3,3-dimetilbutil la molecula de aspartam, modificare care îi conferă proprietăți remarcabile. Cu o putere de îndulcire de 7.000-13.000 de ori mai mare decât zahărul, neotamul permite utilizarea unor cantități extrem de mici pentru a obține nivelul dorit de dulceață. Această modificare chimică oferă și o stabilitate termică mult îmbunătățită, făcând neotamul adecvat pentru aplicații în care aspartamul nu poate fi utilizat, precum produsele de patiserie și alimentele care necesită procesare la temperaturi ridicate. Un avantaj semnificativ al neotamului este că, datorită structurii sale modificate, nu eliberează fenilalanină în cantități semnificative în timpul metabolizării, fiind astfel sigur pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Comparație cu alți îndulcitori artificiali: Aspartamul se distinge în peisajul îndulcitorilor artificiali prin profilul său gustativ considerat cel mai apropiat de zahărul natural. Comparativ cu zaharina, care poate avea un gust metalic sau amar rezidual, aspartamul oferă o dulceață mai curată. Sucraloza, un alt îndulcitor popular, are avantajul stabilității la temperaturi ridicate, fiind adecvată pentru copt, în timp ce aspartamul își pierde dulceața în aceste condiții. Acesulfam-K are o percepție mai rapidă a dulceții, dar mai puțin persistentă decât aspartamul, motiv pentru care cele două sunt adesea combinate. Ciclamații, utilizați în unele țări dar interziși în SUA, au o putere de îndulcire mai redusă decât aspartamul. Îndulcitorii mai noi, precum advantamul, oferă o putere de îndulcire și mai mare (aproximativ 20.000 de ori mai dulce decât zahărul), dar aspartamul rămâne popular datorită profilului său gustativ și costului relativ redus.

Intensitatea dulceții comparativ cu zahărul: Aspartamul este aproximativ de 200 de ori mai dulce decât zahărul (sucroză), ceea ce îl plasează în zona mediană a spectrului îndulcitorilor artificiali în ceea ce privește intensitatea dulceții. Această caracteristică permite utilizarea unor cantități foarte mici pentru a obține nivelul dorit de dulceață, rezultând un aport caloric neglijabil. Pentru comparație, zaharina este de 200-700 de ori mai dulce decât zahărul, sucraloza de aproximativ 600 de ori, acesulfam-K de 200 de ori, iar neotamul de 7.000-13.000 de ori. La extrema superioară se află advantanul, cu o putere de îndulcire de aproximativ 20.000 de ori mai mare decât zahărul. Intensitatea dulceții influențează direct cantitatea necesară în produsele alimentare și, implicit, costul formulării. Aspartamul oferă un echilibru bun între intensitatea dulceții, profilul gustativ și cost, explicând popularitatea sa continuă în industria alimentară, în ciuda apariției unor îndulcitori mai noi și mai puternici.