Lizina: nutritie, efecte, beneficii, suplimente si siguranta

De asemenea, este recunoscută pentru capacitatea sa de a combate virusul herpetic, de a îmbunătăți absorbția calciului și de a reduce anxietatea. Deficiența de lizină poate provoca diverse simptome precum oboseală, greață și probleme de creștere, în timp ce sursele bogate includ carnea, peștele, lactatele și leguminoasele.

Ce este lizina?

Lizina reprezintă unul dintre cei opt aminoacizi esențiali pentru organismul uman, fiind indispensabilă pentru numeroase procese biologice. Corpul nu poate sintetiza acest aminoacid, astfel încât trebuie obținut exclusiv din alimentație sau suplimente nutritive.

Definiție și clasificare: Lizina (denumită și L-lizină) este un aminoacid esențial caracterizat printr-o structură moleculară ce conține o grupare amino suplimentară în lanțul lateral. Aceasta îi conferă proprietăți bazice, fiind clasificată în categoria aminoacizilor bazici alături de arginină și histidină. Din punct de vedere nutrițional, lizina este considerată esențială deoarece organismul uman nu poate sintetiza acest compus, fiind absolut necesar aportul său prin alimentație pentru menținerea funcțiilor vitale și a sănătății generale.

Structură chimică și proprietăți: Din punct de vedere structural, lizina are formula moleculară C₆H₁₄N₂O₂ și conține două grupări amino: una în poziția alfa, comună tuturor aminoacizilor, și una suplimentară în poziția epsilon a lanțului lateral. Această a doua grupare amino conferă lizinei caracterul său bazic și o reactivitate chimică deosebită. La pH fiziologic, ambele grupări amino sunt protonate, rezultând o sarcină netă pozitivă. Lizina este foarte solubilă în apă, are un punct izoelectric de aproximativ 9,7 și prezintă o stabilitate termică bună, proprietăți care îi influențează comportamentul în sistemele biologice.

Căi de biosinteză: În natură, biosinteza lizinei se realizează prin două căi metabolice principale: calea diaminopimelatului (DAP), predominantă în bacterii și plante, și calea α-aminoadipatului (AAA), întâlnită la fungi și unele bacterii. Calea DAP începe cu aspartat și piruvat, trecând prin intermediari precum diaminopimelatul, în timp ce calea AAA utilizează α-cetoglutarat și acetil-CoA. Deși aceste căi de biosinteză sunt bine studiate în microorganisme și plante, organismul uman nu posedă enzimele necesare pentru sinteza lizinei, motiv pentru care acest aminoacid trebuie obținut din surse externe.

Lizina în nutriția umană

Lizina ocupă un loc central în nutriția umană, fiind implicată în numeroase procese metabolice esențiale. Acest aminoacid influențează direct creșterea, dezvoltarea și funcționarea optimă a organismului.

Statutul de aminoacid esențial

Lizina este clasificată ca aminoacid esențial deoarece organismul uman nu poate sintetiza acest compus prin intermediul căilor metabolice proprii. Absența enzimelor necesare pentru biosinteza lizinei face ca acest nutrient să fie obținut exclusiv din surse alimentare. Caracterul său esențial subliniază importanța critică a lizinei pentru funcționarea normală a organismului, fiind indispensabilă pentru sinteza proteinelor și menținerea echilibrului azotat. Deficiența de lizină poate perturba numeroase procese biologice, afectând semnificativ starea generală de sănătate.

Necesarul nutrițional zilnic

Aportul recomandat de lizină variază în funcție de vârstă, sex și stare fiziologică. Pentru adulți, necesarul zilnic este estimat la aproximativ 30-35 mg per kilogram de greutate corporală, ceea ce înseamnă aproximativ 2,1-2,5 grame pentru un adult de 70 kg. Copiii și adolescenții au nevoie de cantități proporțional mai mari raportat la greutatea corporală, aproximativ 44-60 mg/kg, datorită proceselor intensive de creștere. Femeile însărcinate sau care alăptează necesită un aport suplimentar de lizină pentru a susține dezvoltarea fetală sau producția de lapte matern. Sportivii de performanță pot beneficia de asemenea de un aport crescut.

Simptomele deficienței de lizină

Carența de lizină se manifestă prin diverse simptome care reflectă rolurile multiple ale acestui aminoacid în organism. Semnele clinice includ oboseală cronică, amețeli, greață, iritabilitate, dificultăți de concentrare, anemie și pierderea apetitului. Pot apărea de asemenea probleme de creștere la copii, întârzierea vindecării rănilor, modificări ale structurii părului și probleme reproductive. Deficiența severă și prelungită poate afecta sistemul imunitar, crescând susceptibilitatea la infecții. La nivel biochimic, carența de lizină perturbă sinteza proteinelor, formarea colagenului și metabolismul calciului.

Populații cu risc de deficiență

Anumite grupuri demografice prezintă un risc crescut de a dezvolta deficiență de lizină. Vegetarienii și veganii care nu planifică adecvat alimentația pot avea un aport insuficient, deoarece sursele vegetale conțin cantități mai reduse de lizină comparativ cu cele animale. Sportivii de performanță, datorită necesarului proteic crescut și catabolismului intens, pot necesita cantități suplimentare. Persoanele cu malnutriție protein-calorică, afecțiuni gastrointestinale care afectează absorbția nutrienților sau boli cronice consumptive prezintă de asemenea risc crescut. Copiii în creștere rapidă, femeile însărcinate și vârstnicii reprezintă alte categorii vulnerabile care necesită monitorizare atentă a aportului de lizină.

Surse alimentare de lizină

Surse animale (carne, pește, lactate, ouă): Alimentele de origine animală reprezintă cele mai bogate surse de lizină biodisponibilă. Carnea roșie, în special cea de vită și miel, conține aproximativ 3,5 grame de lizină per 100 grame, fiind una dintre cele mai concentrate surse. Carnea de pasăre, precum pui și curcan, oferă aproximativ 3,1 grame per 100 grame. Peștele, în special tonul, codul și sardinele, furnizează între 2,2 și 2,6 grame de lizină la 100 grame. Brânzeturile maturate, precum parmezanul, conțin aproximativ 3,3 grame per 100 grame, iar ouăle aproximativ 0,9 grame per 100 grame, reprezentând surse excelente și ușor accesibile.

Surse vegetale (leguminoase, semințe, spirulină): Pentru vegetarieni și vegani, leguminoasele reprezintă principala sursă de lizină. Soia și produsele derivate, precum tofu și tempeh, conțin aproximativ 2,6 grame de lizină per 100 grame. Fasolea, lintea și năutul furnizează între 0,6 și 1,4 grame per 100 grame. Semințele de dovleac oferă aproximativ 1,4 grame de lizină la 100 grame, fiind o opțiune nutritivă excelentă. Spirulina, o algă cu profil nutrițional remarcabil, conține aproximativ 3,0 grame de lizină per 100 grame de produs uscat, reprezentând una dintre cele mai concentrate surse vegetale. Quinoa și amarantul, deși sunt cereale, conțin cantități semnificativ mai mari de lizină comparativ cu cerealele convenționale precum grâul sau orezul.

Rolurile biologice ale lizinei

Lizina îndeplinește multiple funcții esențiale în organismul uman, fiind implicată în procese fundamentale pentru menținerea sănătății și funcționării optime a sistemelor biologice.

Sinteza și structura proteinelor: Lizina joacă un rol crucial în sinteza proteinelor, fiind una dintre cele 20 de aminoacizi care formează blocurile de construcție ale acestor macromolecule esențiale. Codonii AAA și AAG din ARN-ul mesager codifică pentru lizină, iar poziționarea sa în structura proteică este deosebit de importantă pentru funcționalitatea finală. Datorită grupării amino suplimentare din lanțul lateral, lizina contribuie la formarea legăturilor ionice și a punților de hidrogen care stabilizează structura tridimensională a proteinelor. Acest aminoacid se găsește frecvent la suprafața proteinelor solubile, facilitând interacțiunile cu mediul apos, dar poate participa și la formarea centrelor active ale enzimelor sau la situsurile de legare a substraturilor.

Formarea colagenului: Lizina este esențială pentru biosinteza și stabilizarea colagenului, proteina structurală predominantă în țesuturile conjunctive. În procesul de maturare a colagenului, lizina suferă modificări post-translaționale, fiind hidroxilată de enzima lizil-hidroxilază pentru a forma hidroxilizina. Acești reziduuri modificați participă ulterior la formarea legăturilor încrucișate între fibrele de colagen, conferind rezistență și elasticitate țesuturilor. Deficiența de lizină poate compromite integritatea structurală a colagenului, afectând sănătatea pielii, cartilajelor, tendoanelor, ligamentelor și oaselor, manifestându-se prin vindecarea întârziată a rănilor și fragilitate tisulară crescută.

Absorbția și retenția calciului: Lizina facilitează absorbția intestinală a calciului și îmbunătățește retenția acestui mineral la nivel renal. Mecanismul implică interacțiuni specifice între lizină și transportorii de calciu din membranele celulare intestinale, crescând eficiența transferului transepitelial. La nivel renal, lizina reduce excreția urinară a calciului prin modularea reabsorbției tubulare. Aceste efecte combinate contribuie la menținerea homeostaziei calciului, esențială pentru mineralizarea osoasă, contracția musculară, transmiterea impulsurilor nervoase și coagularea sanguină. Aportul adecvat de lizină este astfel important pentru prevenirea osteoporozei și menținerea densității minerale osoase, în special la persoanele în vârstă.

Producția de carnitină: Lizina servește ca precursor pentru biosinteza carnitinei, o moleculă esențială în metabolismul lipidic. Procesul începe cu metilarea lizinei pentru a forma trimetil-lizina, care este ulterior transformată în carnitină prin reacții enzimatice succesive. Carnitina facilitează transportul acizilor grași cu lanț lung în mitocondrii, unde aceștia sunt oxidați pentru producerea de energie. Acest rol metabolic face ca lizina să fie indispensabilă pentru funcționarea normală a mușchilor, inimii și altor țesuturi cu necesar energetic ridicat. Deficiența de lizină poate limita sinteza carnitinei, perturbând metabolismul lipidic și reducând capacitatea organismului de a utiliza grăsimile ca sursă de energie.

Reglarea epigenetică: Lizina din proteinele histonice joacă un rol fundamental în reglarea epigenetică a expresiei genice. Modificările post-translaționale ale reziduurilor de lizină din histone, precum acetilarea, metilarea, ubiquitinarea sau sumoilarea, influențează compactarea cromatinei și accesibilitatea factorilor de transcripție la ADN. Acetilarea lizinei neutralizează sarcina pozitivă, reducând interacțiunile electrostatice cu ADN-ul încărcat negativ și promovând o structură mai relaxată a cromatinei, asociată cu activarea transcripției. În contrast, metilarea lizinei poate avea efecte variabile, în funcție de poziția reziduului și gradul de metilare. Aceste modificări epigenetice sunt esențiale pentru dezvoltarea embrionară, diferențierea celulară și adaptarea la factorii de mediu.

Beneficiile lizinei pentru sănătate

Lizina oferă numeroase beneficii pentru sănătate, fiind studiată pentru efectele sale terapeutice în diverse afecțiuni și pentru potențialul său de a îmbunătăți starea generală de bine.

Gestionarea virusului herpes simplex: Lizina prezintă efecte antivirale semnificative împotriva virusului herpes simplex (HSV), responsabil pentru herpesul labial și genital. Mecanismul de acțiune implică competiția cu arginina, un alt aminoacid esențial necesar pentru replicarea virală. Lizina blochează utilizarea argininei de către virus, inhibând astfel multiplicarea și răspândirea HSV. Studiile clinice au demonstrat că suplimentarea cu 1-3 grame de lizină zilnic poate reduce frecvența, durata și severitatea episoadelor herpetice. Eficacitatea este mai pronunțată în prevenirea recurențelor decât în tratamentul episoadelor acute. Pentru rezultate optime, se recomandă menținerea unui raport ridicat lizină/arginină în alimentație, limitând consumul de alimente bogate în arginină precum nucile și ciocolata.

Sănătatea oaselor și prevenirea osteoporozei: Lizina contribuie semnificativ la sănătatea sistemului osos prin multiple mecanisme. Rolul său în absorbția și retenția calciului este esențial pentru menținerea densității minerale osoase. Participarea la formarea colagenului, componenta organică principală a matricei osoase, asigură flexibilitatea și rezistența la fractură a oaselor. Studiile sugerează că suplimentarea cu lizină, în special în combinație cu arginină, stimulează activitatea osteoblastelor (celulele formatoare de os) și îmbunătățește producția de colagen. Aceste efecte sunt deosebit de relevante pentru prevenirea osteoporozei la femeile în postmenopauză și la vârstnici, grupuri cu risc crescut pentru pierderea masei osoase și fracturi.

Reducerea anxietății: Cercetările recente au evidențiat potențialul lizinei de a reduce simptomele anxietății prin modularea neurotransmițătorilor. Lizina acționează ca antagonist parțial al receptorilor de serotonină, diminuând răspunsurile anxioase induse de stres. De asemenea, facilitează absorbția calciului, care are efecte calmante asupra sistemului nervos. Studii experimentale au demonstrat că suplimentarea cu lizină poate reduce nivelurile de cortizol, hormonul stresului, și ameliorează manifestările fiziologice ale anxietății precum tahicardia și hiperhidroza. Efectele anxiolitice sunt potențate când lizina este administrată în combinație cu arginina, sugerând o sinergie între acești aminoacizi în reglarea stării emoționale.

Vindecarea rănilor: Lizina accelerează procesul de vindecare a rănilor prin multiple mecanisme. Rolul său în biosinteza colagenului este crucial pentru formarea țesutului de granulație și remodelarea matricei extracelulare în zonele afectate. Lizina stimulează proliferarea fibroblastelor și sinteza proteinelor structurale, contribuind la închiderea mai rapidă a plăgilor și la reducerea riscului de complicații. Proprietățile sale antimicrobiene pot preveni infecțiile secundare, iar efectele antiinflamatorii moderează răspunsul imun local. Studii clinice au demonstrat eficacitatea cremelor cu lizină în tratamentul ulcerațiilor cronice, în special la pacienții cu diabet zaharat, unde vindecarea este frecvent compromisă de disfuncțiile microvasculare și metabolice.

Gestionarea diabetului: Lizina prezintă efecte benefice în managementul diabetului zaharat prin multiple mecanisme. Acest aminoacid poate reduce glicația proteinelor, un proces patologic accelerat în hiperglicemie, care conduce la formarea produșilor finali de glicație avansată (AGEs) implicați în complicațiile diabetice. Lizina interferează cu reacțiile de glicație, protejând proteinele structurale și funcționale de modificările induse de glucoză. Studiile au evidențiat potențialul lizinei de a ameliora sensibilitatea la insulină și de a modula metabolismul glucozei. Suplimentarea cu lizină poate contribui la prevenirea neuropatiei diabetice și a altor complicații microvasculare prin efectele sale antioxidante și de stabilizare a colagenului din membranele bazale vasculare.

Potențiale proprietăți anticancerigene: Cercetările preliminare sugerează că lizina ar putea avea efecte anticancerigene prin diverse mecanisme. Studiile in vitro au demonstrat că derivații de lizină, cunoscuți sub numele de „conjugați de lizină”, pot identifica și ținti selectiv celulele canceroase, inducând apoptoza (moartea celulară programată). Lizina poate inhiba metaloproteinazele matriceale implicate în invazia tumorală și metastazare. De asemenea, acest aminoacid prezintă capacitatea de a preveni genotoxicitatea, protejând ADN-ul de leziunile induse de agenții cancerigeni. Deși rezultatele sunt promițătoare, majoritatea studiilor sunt preclinice, fiind necesare cercetări suplimentare pentru a confirma eficacitatea lizinei în prevenția și terapia cancerului la oameni.

Suplimentele cu lizină

Suplimentele cu lizină reprezintă o opțiune pentru persoanele care nu pot obține cantități suficiente din alimentație sau care necesită doze terapeutice pentru afecțiuni specifice.

Forme disponibile: Suplimentele cu lizină sunt comercializate în diverse forme farmaceutice pentru a răspunde preferințelor și necesităților individuale. Forma cea mai comună este L-lizina clorhidrat (L-lizină HCl), un compus foarte solubil în apă, cu biodisponibilitate ridicată, care conține aproximativ 80% lizină pură. Aceasta este disponibilă ca tablete, capsule, pulbere sau soluție lichidă. Tabletele și capsulele variază în concentrație, de obicei între 500-1000 mg, fiind opțiunea preferată pentru administrarea zilnică. Formele pulbere sunt avantajoase pentru ajustarea precisă a dozei sau pentru persoanele cu dificultăți de înghițire. Preparatele topice, precum cremele și unguentele cu lizină, sunt utilizate pentru aplicații locale, în special pentru leziunile herpetice sau pentru accelerarea vindecării rănilor.

Ghid de dozare: Dozajul suplimentelor cu lizină variază în funcție de scopul utilizării și de caracteristicile individuale. Pentru menținerea sănătății generale la adulți, doza recomandată este de 500-1000 mg zilnic, preferabil divizată în două prize. În prevenția episoadelor herpetice, se recomandă 1000-1500 mg pe zi, doză care poate fi crescută la 3000-9000 mg zilnic, divizată în mai multe prize, în timpul manifestărilor acute. Pentru beneficii asupra sistemului musculo-scheletic, dozele variază între 1500-3000 mg zilnic. Sportivii pot necesita până la 4000 mg pentru susținerea recuperării musculare. Este important de menționat că dozele peste 3000 mg zilnic trebuie administrate doar sub supraveghere medicală, pentru perioade limitate, pentru a evita potențialele efecte adverse gastrointestinale sau renale.

Momentul și modul de administrare: Momentul administrării suplimentelor cu lizină influențează semnificativ absorbția și eficacitatea acestora. Pentru o absorbție optimă, lizina trebuie administrată pe stomacul gol, cu aproximativ 30 de minute înainte de masă sau la două ore după, însoțită de un pahar cu apă. Acest regim minimizează competiția cu alți aminoacizi pentru transportorii intestinali. În cazul sensibilității gastrice, se poate opta pentru administrarea în timpul meselor. Pentru prevenirea episoadelor herpetice, se recomandă menținerea unui nivel constant de lizină în organism prin divizarea dozei zilnice. În perioadele de stres intens sau expunere la factori declanșatori cunoscuți pentru herpes, doza poate fi temporar crescută. Sportivii beneficiază cel mai mult dacă administrează lizina înainte de culcare sau imediat după antrenament, pentru a susține recuperarea musculară.

Persoane care ar trebui să considere suplimentarea: Anumite categorii de persoane pot beneficia în mod deosebit de suplimentarea cu lizină. Indivizii cu episoade recurente de herpes labial sau genital reprezintă principalii candidați, studiile demonstrând eficacitatea lizinei în reducerea frecvenței și severității manifestărilor. Vegetarienii și veganii pot necesita suplimente datorită conținutului redus de lizină din proteinele vegetale, în special dacă dieta este bazată predominant pe cereale. Sportivii de performanță și persoanele cu activitate fizică intensă pot beneficia de aportul suplimentar pentru recuperarea musculară și sinteza proteinelor. Persoanele cu osteoporoză sau risc crescut pentru această afecțiune pot considera lizina ca adjuvant pentru îmbunătățirea absorbției calciului. Pacienții cu vindecarea întârziată a rănilor, în special cei cu diabet zaharat, pot de asemenea beneficia de efectele lizinei asupra regenerării tisulare.

Siguranță și efecte secundare

Deși lizina este considerată în general sigură pentru majoritatea persoanelor, este important să fie cunoscute potențialele efecte secundare și interacțiuni pentru o utilizare responsabilă.

Efecte secundare comune: Suplimentele cu lizină sunt în general bine tolerate când sunt administrate în dozele recomandate. Totuși, unele persoane pot experimenta efecte secundare ușoare, predominant gastrointestinale. Acestea includ greață, crampe abdominale, diaree și indigestie, apărând mai frecvent la doze mari sau când suplimentele sunt luate pe stomacul gol. Reacțiile alergice sunt rare, dar pot include erupții cutanate, mâncărime, umflarea feței sau a extremităților și dificultăți de respirație. Unii utilizatori raportează oboseală, amețeli sau dureri de cap, în special în primele zile de administrare. Aceste simptome sunt de obicei tranzitorii și se remit după ajustarea dozei sau după întreruperea temporară a suplimentării.

Riscuri potențiale la doze mari: Administrarea prelungită a dozelor mari de lizină (peste 10-15 grame zilnic) poate fi asociată cu riscuri semnificative pentru sănătate. Studiile sugerează posibilitatea apariției toxicității renale, manifestată prin creșterea nivelurilor de creatinină și uree sanguină. Au fost raportate cazuri de sindrom Fanconi și insuficiență renală acută la persoanele care au utilizat doze excesive pe termen lung. Dozele mari pot perturba echilibrul aminoacizilor, interferând cu absorbția și metabolismul argininei și altor aminoacizi bazici. Există de asemenea preocupări privind potențialul lizinei de a crește riscul de formare a calculilor biliari și de a influența negativ metabolismul lipidic, crescând nivelurile de colesterol seric. Aceste riscuri subliniază importanța respectării dozelor recomandate și a consultării medicale înainte de inițierea suplimentării.

Contraindicații: Suplimentele cu lizină sunt contraindicate în anumite condiții medicale. Persoanele cu insuficiență renală sau hepatică trebuie să evite administrarea acestora, deoarece metabolizarea și eliminarea lizinei sunt compromise, crescând riscul de acumulare și toxicitate. Pacienții cu intoleranță la lizină, o afecțiune genetică rară caracterizată prin deficiențe enzimatice în metabolismul acestui aminoacid, trebuie să evite strict suplimentarea. Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să consulte medicul înainte de utilizare, deoarece siguranța în aceste situații nu a fost pe deplin stabilită. Studiile sugerează că lizina poate crește încărcătura virală la pacienții cu HIV, astfel încât persoanele seropozitive ar trebui să evite suplimentele cu lizină sau să le utilizeze doar sub strictă supraveghere medicală.

Interacțiuni cu medicamentele și suplimentele: Lizina poate interacționa cu diverse medicamente și suplimente, modificându-le eficacitatea sau crescând riscul de efecte adverse. Antibioticele aminoglicozidice (gentamicină, neomicină, streptomicină) administrate concomitent cu doze mari de lizină pot amplifica riscul de nefrotoxicitate. Lizina poate interfera cu absorbția și eficacitatea medicamentelor care conțin calciu sau a suplimentelor de calciu, fiind recomandată administrarea la intervale de cel puțin două ore. Interacțiunea cu arginina este bine documentată, lizina reducând biodisponibilitatea acestui aminoacid. Acest efect poate fi benefic în managementul infecțiilor cu herpes, dar poate perturba funcțiile fiziologice dependente de arginină, precum sinteza oxidului nitric și funcția imună. Suplimentele cu lizină pot de asemenea interacționa cu medicamentele imunosupresoare, anticoagulante și antihipertensive, necesitând monitorizare medicală atentă.

Lizina pentru populații speciale

Anumite grupuri demografice pot avea necesități particulare în ceea ce privește aportul de lizină, iar suplimentarea poate oferi beneficii specifice în funcție de caracteristicile fiziologice și stilul de viață.

Sportivii și performanța fizică: Lizina joacă un rol esențial în performanța atletică și recuperarea după efort fizic intens. Sportivii au necesități crescute de lizină datorită turnover-ului proteic accelerat și proceselor intensive de reparare tisulară. Acest aminoacid contribuie la sinteza proteinelor musculare, facilitează producția de carnitină necesară pentru metabolismul lipidic și participă la formarea colagenului din tendoane și ligamente. Studiile arată că suplimentarea cu 1,5-3 grame de lizină zilnic poate îmbunătăți recuperarea după antrenamente solicitante, reduce timpul de vindecare a microtraumelor musculare și poate preveni degradarea proteinelor în perioadele de antrenament intens. Sportivii de anduranță beneficiază în special de rolul lizinei în metabolismul energetic, în timp ce sportivii de forță valorifică contribuția sa la hipertrofia musculară și repararea țesuturilor.

Vegetarienii și veganii: Persoanele care urmează diete vegetariene sau vegane prezintă un risc crescut de deficiență de lizină, deoarece sursele vegetale conțin cantități mai reduse comparativ cu alimentele de origine animală. În timp ce proteinele animale au un profil complet de aminoacizi esențiali, multe proteine vegetale sunt limitate în lizină, aceasta fiind considerată aminoacidul limitant în cereale precum grâul, orezul și porumbul. Vegetarienii și veganii trebuie să acorde o atenție deosebită combinării adecvate a surselor proteice pentru a asigura un aport suficient. Leguminoasele (fasole, linte, năut), soia și produsele derivate, quinoa, amarantul și spirulina reprezintă surse valoroase de lizină pentru aceste grupuri. Suplimentarea cu 500-1000 mg zilnic poate fi benefică, în special pentru veganii activi fizic sau pentru cei cu necesități proteice crescute.

Lizina pentru animale de companie: Lizina este utilizată frecvent în medicina veterinară, în special pentru gestionarea infecțiilor cu herpesvirus la pisici. Herpesvirusul felin (FHV-1) este o cauză comună a infecțiilor respiratorii superioare și a leziunilor oculare la feline, manifestându-se prin strănut, secreții nazale, conjunctivită și ulcerații corneene. Similar efectului la oameni, lizina inhibă replicarea virală prin competiția cu arginina. Dozele recomandate variază între 250-500 mg zilnic pentru pisicile adulte, administrate sub formă de tablete masticabile cu arome atractive sau pulbere amestecată în hrană. Suplimentarea este indicată atât în fazele acute ale infecției, cât și ca terapie de întreținere pentru pisicile cu episoade recurente. Studiile au demonstrat eficacitatea lizinei în reducerea severității simptomelor și în accelerarea recuperării, deși rezultatele privind prevenția sunt mixte. La câini, lizina este mai puțin utilizată terapeutic, dar rămâne un nutrient esențial pentru creșterea și menținerea sănătății.