Seleniu: functii, surse alimentare, deficiente si toxicitate

Deficitul de seleniu poate cauza probleme grave de sănătate, precum disfuncții tiroidiene sau slăbirea sistemului imunitar, în timp ce aportul optim susține funcționarea normală a organismului și oferă protecție împotriva bolilor. Dozele zilnice recomandate variază în funcție de vârstă, sex și stare fiziologică, fiind esențială menținerea unui echilibru între necesarul minim și limita superioară de siguranță.

Funcții esențiale ale seleniului

Seleniul joacă un rol vital în numeroase procese biochimice din organism, fiind incorporat în proteine specifice numite selenoproteine. Aceste proteine sunt esențiale pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar, glandei tiroide și proceselor metabolice.

Proprietăți antioxidante: Seleniul este un component cheie al enzimelor antioxidante care protejează celulele împotriva deteriorării cauzate de radicalii liberi. Aceste enzime neutralizează compușii nocivi și previn stresul oxidativ la nivel celular, reducând astfel riscul apariției bolilor cronice și încetinind procesul de îmbătrânire. Seleniul acționează în sinergie cu vitamina E pentru a maximiza efectul antioxidant și protecția celulară.

Suportul funcției tiroidiene: Seleniul este concentrat în cantități mari la nivelul glandei tiroide, unde participă activ la metabolismul hormonilor tiroidieni. Acest mineral este esențial pentru conversia hormonului tiroxină în forma sa activă, triiodotironină, și protejează țesutul tiroidian împotriva deteriorării oxidative. Deficitul de seleniu poate perturba funcționarea normală a glandei tiroide și poate contribui la dezvoltarea unor afecțiuni autoimune.

Îmbunătățirea sistemului imunitar: Seleniul contribuie la funcționarea optimă a sistemului imunitar prin stimularea producției și activității celulelor imunitare. Acest mineral crește capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor virale și bacteriene, și poate reduce durata și severitatea unor boli infecțioase. Totodată, seleniul ajută la reglarea răspunsului imun și reduce riscul apariției unor afecțiuni autoimune.

Sinteza și repararea ADN-ului: Seleniul participă la procesele de sinteză și reparare a materialului genetic, protejând integritatea ADN-ului împotriva mutațiilor și deteriorărilor. Acest rol este crucial pentru prevenirea transformărilor celulare anormale și menținerea stabilității genomice. Cercetările sugerează că nivelurile adecvate de seleniu pot reduce riscul dezvoltării anumitor tipuri de cancer.

Reglarea metabolismului: Seleniul influențează metabolismul prin participarea la numeroase procese biochimice esențiale. Acest mineral contribuie la metabolismul lipidelor și carbohidraților, ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și susține funcționarea normală a sistemului endocrin. Seleniul este important pentru producerea energiei la nivel celular și pentru menținerea unui metabolism eficient.

Aportul zilnic recomandat

Necesarul zilnic de seleniu variază în funcție de vârstă, sex și stare fiziologică. Menținerea unui aport adecvat este esențială pentru prevenirea deficiențelor și asigurarea funcțiilor biologice optime.

Adulți: Pentru adulții sănătoși, doza zilnică recomandată de seleniu este de 55 micrograme. Această cantitate asigură necesarul pentru funcționarea normală a organismului și menținerea unui nivel optim de selenoproteine. Aportul poate fi obținut printr-o dietă echilibrată care include alimente bogate în seleniu.

Copii și adolescenți: Necesarul de seleniu pentru copii crește odată cu vârsta. Sugarii cu vârsta între 0-6 luni necesită 15 micrograme zilnic, cei între 7-12 luni au nevoie de 20 micrograme, copiii între 1-3 ani necesită 20 micrograme, iar cei între 4-8 ani au nevoie de 30 micrograme. Adolescenții între 9-13 ani necesită 40 micrograme, iar cei peste 14 ani au aceleași necesități ca adulții.

Femei însărcinate: În timpul sarcinii, necesarul de seleniu crește la 60 micrograme zilnic pentru a susține dezvoltarea fetală și pentru a menține sănătatea mamei. Seleniul este crucial pentru dezvoltarea creierului și sistemului nervos al fătului, precum și pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar maternal.

Femei care alăptează: Pentru femeile care alăptează, doza zilnică recomandată de seleniu este de 70 micrograme. Această cantitate crescută este necesară pentru a asigura un aport adecvat atât pentru mamă, cât și pentru sugar prin intermediul laptelui matern.

Limite superioare de siguranță: Limita superioară de siguranță pentru seleniu este de 400 micrograme zilnic pentru adulți. Depășirea acestei limite poate duce la efecte adverse precum selenoză, caracterizată prin căderea părului, probleme ale unghiilor, tulburări gastrointestinale și probleme neurologice. Este important să nu se depășească această limită prin combinarea suplimentelor cu aportul alimentar.

Surse alimentare de seleniu

Conținutul de seleniu din alimente variază în funcție de compoziția solului în care acestea au fost cultivate. Alimentele bogate în proteine reprezintă principalele surse naturale de seleniu, oferind cantități semnificative din acest mineral esențial pentru organism.

Fructe de mare și pește

Fructele de mare și peștele reprezintă surse excelente de seleniu biodisponibil. Tonul, somonul, sardinele și macroul conțin cantități semnificative de seleniu, variind între 30 și 90 micrograme per porție. Stridiile și creveții sunt de asemenea bogate în acest mineral, oferind aproximativ 45 micrograme per porție de 100 grame.

Carne și pasăre

Carnea de vită, miel și porc, precum și carnea de pasăre, constituie surse importante de seleniu în alimentația zilnică. O porție de 100 grame de carne de pui poate conține până la 30 micrograme de seleniu, în timp ce carnea de vită oferă aproximativ 35 micrograme per porție. Organele animale, în special ficatul, sunt deosebit de bogate în acest mineral.

Ouă și lactate

Ouăle reprezintă o sursă excelentă de seleniu, un ou mediu conținând aproximativ 15 micrograme. Produsele lactate, inclusiv laptele, iaurtul și brânzeturile, contribuie de asemenea la aportul zilnic de seleniu. Un pahar de lapte oferă aproximativ 8 micrograme de seleniu, iar brânzeturile fermentate pot conține până la 12 micrograme per porție.

Cereale integrale

Cerealele integrale, precum grâul, orezul brun și ovăzul, contribuie semnificativ la aportul zilnic de seleniu. Conținutul variază în funcție de regiunea de cultivare, dar în general, o porție de cereale integrale poate furniza între 10 și 30 micrograme de seleniu. Pâinea integrală și pastele din grâu integral sunt surse valoroase de seleniu în alimentația zilnică.

Leguminoase și nuci

Nuci braziliene: Nucile braziliene sunt considerate cea mai bogată sursă alimentară de seleniu, o singură nucă putând conține între 68 și 91 micrograme de seleniu, depășind necesarul zilnic recomandat. Consumul regulat trebuie monitorizat cu atenție pentru a evita supradozarea, deoarece chiar și două sau trei nuci braziliene pot furniza cantitatea optimă zilnică de seleniu.

Semințe de floarea soarelui: Semințele de floarea soarelui reprezintă o sursă vegetală valoroasă de seleniu, oferind aproximativ 23 micrograme per porție de 30 grame. Acestea pot fi consumate crude, prăjite sau sub formă de unt de semințe, fiind o opțiune excelentă pentru persoanele care urmează o dietă vegetariană sau vegană.

Alte nuci și semințe: Migdalele, nucile, semințele de dovleac și semințele de chia conțin cantități moderate de seleniu, variind între 3 și 15 micrograme per porție. Acestea oferă nu doar seleniu, ci și alți nutrienți esențiali precum acizi grași omega-3, proteine vegetale și fibre, contribuind la o alimentație echilibrată și sănătoasă.

Deficiența de seleniu

Deficiența de seleniu poate avea consecințe grave asupra sănătății, afectând funcționarea normală a sistemului imunitar, metabolismul și funcția tiroidă. Identificarea și corectarea timpurie a deficienței este esențială pentru prevenirea complicațiilor.

Factori de risc

Dieta săracă în alimente bogate în seleniu reprezintă principalul factor de risc pentru deficiența acestui mineral. Persoanele care urmează diete restrictive, vegetarienii și veganii pot prezenta un risc crescut. Solul sărac în seleniu din anumite regiuni geografice influențează direct conținutul de seleniu al alimentelor cultivate local. Afecțiunile digestive care afectează absorbția nutrienților pot compromite asimilarea seleniului din alimente.

Simptome frecvente

Deficiența de seleniu se manifestă prin oboseală cronică, slăbiciune musculară și probleme de concentrare. Sistemul imunitar slăbit crește susceptibilitatea la infecții. Pot apărea modificări ale unghiilor, căderea părului și probleme ale pielii. Disfuncția tiroidă poate cauza modificări ale metabolismului și tulburări ale dispoziției. În cazuri severe, deficiența poate duce la cardiomiopatie și probleme de fertilitate.

Grupuri cu risc crescut

Persoanele cu boli gastrointestinale cronice, precum boala celiacă sau boala Crohn, prezintă un risc crescut de deficiență de seleniu din cauza absorbției reduse. Pacienții care urmează tratamente de dializă renală pot pierde cantități semnificative de seleniu în timpul procedurii. Femeile însărcinate și cele care alăptează au nevoi crescute de seleniu pentru dezvoltarea optimă a fătului și producția de lapte matern.

Complicații de sănătate

Boala Keshan: Această afecțiune cardiacă gravă apare în regiunile cu deficit sever de seleniu în sol și alimentație. Boala se manifestă prin cardiomiopatie, insuficiență cardiacă și aritmii severe. Persoanele afectate prezintă simptome precum dureri în piept, dificultăți de respirație și oboseală extremă. Suplimentarea cu seleniu a redus semnificativ incidența acestei boli în zonele endemice, demonstrând rolul crucial al acestui mineral în prevenirea complicațiilor cardiace.

Boala Kashin-Beck: Această afecțiune osteoarticulară severă afectează în special copiii și adolescenții din regiunile cu deficit de seleniu. Boala se caracterizează prin degenerarea cartilajelor articulare, deformări osoase și limitarea mobilității articulare. Manifestările clinice includ dureri articulare, rigiditate și deformări progresive ale articulațiilor, în special la nivelul degetelor, coatelor și genunchilor. Prevenția prin suplimentare cu seleniu este esențială în zonele cu risc crescut.

Disfuncția tiroidiană: Deficitul de seleniu poate perturba semnificativ funcția tiroidiană, ducând la dezechilibre hormonale severe. Glanda tiroidă necesită seleniu pentru producerea și metabolizarea hormonilor tiroidieni. Deficiența poate agrava afecțiunile tiroidiene autoimune, precum tiroidita Hashimoto, și poate contribui la hipotiroidism. Suplimentarea cu seleniu poate îmbunătăți funcția tiroidiană și reduce inflamația glandei tiroide la persoanele afectate.

Toxicitatea seleniului

Supradozarea cu seleniu poate avea efecte toxice severe asupra organismului. Toxicitatea apare atunci când aportul depășește semnificativ necesarul zilnic, fie prin suplimente, fie prin consumul excesiv de alimente bogate în seleniu.

Semne de avertizare timpurie: Primele manifestări ale toxicității cu seleniu includ modificări ale respirației cu miros caracteristic de usturoi, gust metalic persistent în gură și oboseală inexplicabilă. Pot apărea greață, vărsături și disconfort abdominal. Modificările unghiilor, precum fragilitatea și decolorarea, reprezintă semne precoce ale expunerii excesive la seleniu. Iritabilitatea și schimbările de dispoziție sunt frecvent întâlnite în stadiile inițiale ale toxicității.

Simptome severe: Toxicitatea avansată cu seleniu se manifestă prin probleme neurologice grave, inclusiv tremurături, slăbiciune musculară și modificări ale stării mentale. Pot apărea convulsii și probleme de coordonare. Afectarea sistemului cardiovascular se manifestă prin aritmii și modificări ale tensiunii arteriale. Căderea părului, descuamarea pielii și probleme respiratorii severe sunt semne ale intoxicației acute cu seleniu.

Factori de risc: Utilizarea necontrolată a suplimentelor cu seleniu reprezintă principalul factor de risc pentru toxicitate. Consumul excesiv de nuci braziliene, care conțin cantități mari de seleniu, poate duce la supradozare. Persoanele care locuiesc în zone cu sol bogat în seleniu și consumă predominant alimente locale prezintă un risc crescut. Interacțiunile cu anumite medicamente pot crește absorbția seleniului și riscul de toxicitate.

Strategii de prevenție: Monitorizarea atentă a aportului total de seleniu din toate sursele este esențială pentru prevenirea toxicității. Suplimentele trebuie administrate doar sub supraveghere medicală și în doze adecvate. Este important să se evite consumul excesiv de alimente foarte bogate în seleniu, în special nuci braziliene. Analiza periodică a nivelurilor serice de seleniu poate ajuta la identificarea timpurie a riscului de toxicitate.

Suplimente cu seleniu

Suplimentele cu seleniu sunt disponibile în diverse forme și concentrații, fiind recomandate în cazuri specifice de deficiență sau pentru prevenția unor afecțiuni. Alegerea tipului de supliment și dozajul corect sunt esențiale pentru eficacitate și siguranță.

Forme disponibile: Suplimentele cu seleniu există sub formă de selenometionină, selenit de sodiu și selenat de sodiu. Drojdia îmbogățită cu seleniu reprezintă o sursă naturală concentrată. Formele organice, precum selenometionina, sunt mai bine absorbite și utilizate de organism comparativ cu formele anorganice. Suplimentele pot fi găsite ca tablete, capsule sau soluții lichide, adesea combinate cu alte minerale și vitamine.

Rate de absorbție: Absorbția seleniului din suplimente variază în funcție de forma chimică și condițiile digestive individuale. Selenometionina prezintă cea mai bună rată de absorbție, aproximativ 90% fiind asimilată de organism. Formele anorganice au o biodisponibilitate mai redusă, aproximativ 50-60%. Prezența altor nutrienți și starea tractului digestiv influențează semnificativ eficiența absorbției seleniului din suplimente.

Doze recomandate: Dozele zilnice de seleniu din suplimente trebuie adaptate în funcție de vârstă, sex și stare fiziologică. Pentru adulți, doza uzuală variază între 50 și 200 micrograme pe zi. Femeile însărcinate și cele care alăptează pot necesita doze ușor crescute. Este crucial să nu se depășească limita superioară de siguranță de 400 micrograme pe zi pentru a evita efectele toxice. Durata suplimentării trebuie stabilită în funcție de necesitățile individuale și monitorizată medical.

Interacțiuni potențiale: Suplimentele cu seleniu pot interacționa cu numeroase medicamente și substanțe. Anticoagulantele și medicamentele pentru subțierea sângelui pot avea efecte amplificate când sunt administrate împreună cu seleniu. Medicamentele pentru scăderea colesterolului pot avea eficacitate redusă în prezența suplimentelor cu seleniu. Antiacidele și medicamentele pentru reducerea acidității gastrice pot afecta absorbția seleniului. Contraceptivele orale pot modifica metabolismul seleniului în organism. Este esențială consultarea medicului înainte de începerea suplimentării cu seleniu, mai ales în cazul persoanelor care urmează tratamente cronice sau multiple medicamente.