Dacriocistita: tipuri, cauze, simptome, diagnostic si tratament

Simptomele tipice includ durere, roșeață și umflare în zona afectată, însoțite uneori de secreții purulente și lăcrimare excesivă. Tratamentul variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, implicând antibiotice și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru restabilirea drenajului lacrimal normal.

Tipuri de dacriocistită

Această afecțiune poate avea manifestări și evoluții diferite, fiind clasificată în trei forme principale care necesită abordări terapeutice specifice și au prognostic diferit.

Dacriocistita acută: Această formă se caracterizează prin apariția bruscă a simptomelor inflamatorii severe în zona sacului lacrimal. Pacienții prezintă durere intensă, roșeață și umflătură pronunțată în regiunea medială a ochiului. Zona afectată este caldă la atingere, iar presiunea exercitată asupra sacului lacrimal poate determina eliminarea de secreții purulente prin punctele lacrimale. În cazurile severe, poate apărea febră și formarea unui abces.

Dacriocistita cronică: Forma cronică se dezvoltă treptat și prezintă simptome mai puțin intense comparativ cu forma acută. Pacienții experimentează episoade repetate de lăcrimare excesivă și secreții mucopurulente. Sacul lacrimal poate fi ușor mărit și sensibil la palpare, dar fără semnele intense de inflamație caracteristice formei acute. Această formă poate persista luni sau ani și necesită adesea intervenție chirurgicală pentru rezolvare.

Dacriocistita congenitală: Această formă apare la nou-născuți și sugari, fiind cauzată de persistența unei membrane la nivelul valvei Hasner din ductul nazolacrimal. Bebelușii afectați prezintă lăcrimare constantă și secreții în primele săptămâni de viață. În majoritatea cazurilor, afecțiunea se rezolvă spontan în primul an de viață prin ruperea naturală a membranei obstructive.

Cauze și factori de risc

Obstrucția canalului nazolacrimal reprezintă principalul mecanism patogenic în dezvoltarea dacriocistitei, ducând la stagnarea lacrimilor și crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

Obstrucția canalului nazolacrimal

Blocajul poate fi congenital sau dobândit și apare la nivelul canalului care transportă lacrimile de la sacul lacrimal către cavitatea nazală. Obstrucția poate fi cauzată de îngustarea anatomică a canalului, prezența unor membrane, inflamație cronică sau formarea de țesut cicatricial. Această stază a lacrimilor creează condițiile ideale pentru multiplicarea bacteriană.

Traumatisme și intervenții chirurgicale

Leziunile traumatice ale feței, în special fracturile nazale sau ale oaselor faciale medii, pot afecta integritatea sistemului de drenaj lacrimal. Intervențiile chirurgicale în zona nazală sau sinusală pot duce la lezarea sau cicatrizarea căilor lacrimale, rezultând în obstrucție cronică.

Boli sistemice

Diverse afecțiuni autoimune și inflamatorii sistemice pot afecta sistemul de drenaj lacrimal. Granulomatoza cu poliangeită, sarcoidoza și lupusul eritematos sistemic sunt exemple de boli care pot determina inflamație și fibroză la nivelul căilor lacrimale.

Vârsta și factorii de gen

Femeile sunt mai predispuse la dezvoltarea dacriocistitei din cauza anatomiei mai înguste a canalului nazolacrimal. Vârsta înaintată reprezintă un alt factor de risc important, deoarece procesul natural de îmbătrânire poate duce la îngustarea progresivă a canalelor lacrimale.

Infecții bacteriene

Specii de Staphylococcus: Aceste bacterii, în special Staphylococcus aureus și Staphylococcus epidermidis, reprezintă cei mai frecvenți agenți patogeni identificați în dacriocistită. Acestea produc infecții severe care pot duce la formarea de abcese și necesită tratament antibiotic specific.

Specii de Streptococcus: Streptococii sunt a doua cauză frecventă de dacriocistită bacteriană. Aceste bacterii pot produce infecții acute severe, caracterizate prin inflamație marcată și secreții purulente abundente. Tratamentul necesită antibiotice specifice și uneori drenaj chirurgical în cazul formării de abcese.

Haemophilus Influenzae: Această bacterie este frecvent întâlnită în cazurile de dacriocistită la copii, putând cauza infecții severe care necesită tratament prompt. Bacteria produce enzime care deteriorează țesuturile locale și poate duce la complicații serioase dacă nu este tratată corespunzător. Infecțiile cauzate de Haemophilus Influenzae răspund bine la antibioticele specifice, dar necesită o monitorizare atentă din cauza potențialului de rezistență la medicamente.

Pseudomonas Aeruginosa: Această bacterie este deosebit de agresivă și poate cauza infecții severe ale sacului lacrimal, fiind adesea asociată cu cazurile cronice sau recurente. Pseudomonas Aeruginosa produce toxine care pot deteriora țesuturile înconjurătoare și este cunoscută pentru capacitatea sa de a dezvolta rezistență la multiple antibiotice. Tratamentul necesită antibiotice specifice și uneori intervenție chirurgicală pentru drenajul eficient al infecției.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale dacriocistitei variază în funcție de stadiul și severitatea infecției, de la disconfort local ușor până la inflamație severă și complicații sistemice. Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor permite inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Durere și sensibilitate: Pacienții experimentează durere localizată și sensibilitate crescută în zona sacului lacrimal, situată în unghiul intern al ochiului. Intensitatea durerii variază de la un disconfort ușor până la durere severă, pulsatilă, care se accentuează la atingere sau la mișcările ochiului. În cazurile acute, durerea poate iradia către nas, obraz sau regiunea temporală.

Umflare și roșeață: Zona afectată prezintă edem și eritem pronunțat, cu umflarea vizibilă a țesuturilor din jurul sacului lacrimal. Tumefacția poate fi localizată strict în regiunea medială a ochiului sau se poate extinde către pleoape și obrazul adiacent. Pielea din zona afectată este caldă la atingere și prezintă un aspect lucios din cauza întinderii țesuturilor.

Lăcrimare excesivă: Pacienții prezintă epifora, manifestată prin producerea excesivă de lacrimi care se scurg pe obraz din cauza blocajului sistemului de drenaj lacrimal. Această lăcrimare constantă poate fi deranjantă și poate afecta vederea prin formarea unei pelicule de lacrimi pe suprafața ochiului. Simptomul se poate agrava în condiții de vânt sau frig.

Caracteristicile secrețiilor: Secrețiile pot varia ca aspect și consistență, de la apoase până la purulente dense. În stadiile inițiale, secrețiile sunt clare sau ușor tulburi, dar pe măsură ce infecția progresează, acestea devin mai groase și capătă o culoare galben-verzuie. La presiunea asupra sacului lacrimal, secrețiile pot fi eliminate prin punctele lacrimale.

Afecțiuni oculare asociate: Dacriocistita poate fi însoțită de diverse complicații oculare precum conjunctivita, blefarita sau keratita. Inflamația se poate extinde la țesuturile perioculare, ducând la celulită preseptală sau orbitală. În cazurile severe, pot apărea complicații precum formarea de abcese, fistule sau chiar afectarea vederii prin implicarea corneei.

Metode de diagnostic

Diagnosticul corect al dacriocistitei necesită o evaluare complexă care combină examinarea clinică atentă cu teste specifice pentru confirmarea obstrucției și identificarea agentului patogen responsabil.

Examinare fizică: Medicul evaluează zona afectată prin inspecție și palpare, urmărind prezența semnelor caracteristice precum umflarea, roșeața și sensibilitatea la nivelul sacului lacrimal. Prin aplicarea unei presiuni ușoare asupra sacului lacrimal, se poate observa refluxul de secreții prin punctele lacrimale. Examinarea include și evaluarea structurilor anatomice adiacente pentru a identifica eventuale anomalii sau complicații.

Irigarea canalului lacrimal: Această procedură implică introducerea unei cantități mici de ser fiziologic steril prin punctele lacrimale pentru a evalua permeabilitatea sistemului de drenaj lacrimal. Testul permite identificarea locului exact al obstrucției și oferă informații importante despre severitatea blocajului. Procedura trebuie efectuată cu precauție în cazurile de infecție acută pentru a evita diseminarea acesteia.

Testul cu fluoresceină: Acest test diagnostic implică aplicarea unei picături de colorant fluorescent în sacul conjunctival. Medicul urmărește apoi traseul colorantului pentru a evalua funcționarea sistemului de drenaj lacrimal. Persistența colorantului în ochi după câteva minute indică prezența unui blocaj în sistemul de drenaj, în timp ce apariția acestuia în cavitatea nazală confirmă permeabilitatea canalului nazolacrimal.

Testarea culturii și sensibilității: Recoltarea și analiza secrețiilor permite identificarea precisă a agentului patogen responsabil și determinarea sensibilității acestuia la diverse antibiotice. Rezultatele ghidează alegerea tratamentului antibiotic specific și ajută la prevenirea dezvoltării rezistenței la medicamente. Testarea este deosebit de importantă în cazurile recurente sau care nu răspund la tratamentul empiric inițial.

Abordări terapeutice

Tratamentul dacriocistitei necesită o abordare personalizată, adaptată tipului și severității infecției. Strategiile terapeutice variază de la măsuri conservative până la intervenții chirurgicale complexe, toate având ca scop eliminarea infecției și restabilirea drenajului lacrimal normal.

Tratament conservator

Comprese calde: Aplicarea compreselor calde pe zona afectată reprezintă o metodă eficientă de tratament conservator al dacriocistitei. Acestea trebuie aplicate de 4-6 ori pe zi, timp de 10-15 minute, folosind prosoape curate înmuiate în apă caldă. Căldura locală stimulează circulația sangvină, reduce inflamația și ajută la drenajul natural al secrețiilor acumulate în sacul lacrimal, oferind și o ameliorare semnificativă a durerii și disconfortului.

Masajul Crigler: Această tehnică specifică de masaj al sacului lacrimal trebuie efectuată cu blândețe și precizie pentru a stimula drenajul natural al lacrimilor. Masajul se realizează prin aplicarea unei presiuni ușoare în direcție descendentă pe sacul lacrimal, pornind de la unghiul intern al ochiului. Procedura poate fi repetată de mai multe ori pe zi, în special după aplicarea compreselor calde, pentru a maximiza eficiența drenajului.

Antibiotice orale: Tratamentul cu antibiotice administrate pe cale orală reprezintă prima linie de tratament în cazurile de dacriocistită acută. Medicamentele frecvent prescrise includ amoxicilina cu acid clavulanic, cefalexina sau ciprofloxacina, administrate timp de 7-14 zile. Alegerea antibioticului se face în funcție de severitatea infecției și de sensibilitatea bacteriană locală.

Antibiotice intravenoase: În cazurile severe de dacriocistită, când infecția este extinsă sau pacientul prezintă semne sistemice de infecție, tratamentul cu antibiotice intravenoase devine necesar. Acestea sunt administrate în mediu spitalicesc, sub monitorizare atentă, pentru a combate rapid infecția și a preveni complicațiile potențial grave. Durata tratamentului variază în funcție de răspunsul clinic al pacientului.

Opțiuni chirurgicale

Dacriocistorinostomia: Această procedură chirurgicală creează o nouă cale de drenaj între sacul lacrimal și cavitatea nazală, ocolind blocajul existent. Intervenția poate fi realizată prin abord extern sau endoscopic, cu rezultate excelente în restabilirea drenajului lacrimal. Recuperarea post-operatorie durează aproximativ 2-3 săptămâni, iar rata de succes depășește 90% în cazurile bine selectate.

Dacrioplastia cu balon: Această tehnică minim invazivă utilizează un cateter special cu balon pentru dilatarea canalului nazolacrimal obstruat. Procedura se realizează sub anestezie locală, iar balonul este umflat la presiuni controlate pentru a dilata zona stenozată. Această metodă este preferată în cazurile de obstrucție parțială sau la pacienții care nu sunt candidați pentru chirurgia clasică.

Stentarea nazolacrimală: Această procedură implică inserarea unui tub special din silicon în sistemul de drenaj lacrimal pentru a menține permeabilitatea acestuia. Stentul rămâne în poziție timp de 3-6 luni, permițând vindecarea țesuturilor și prevenind restenoza. Este o opțiune eficientă pentru pacienții cu obstrucții recurente sau în cazurile în care alte tratamente au eșuat.

Complicații

Dacriocistita netratată sau tratată inadecvat poate evolua către complicații severe care pot afecta atât structurile oculare, cât și țesuturile înconjurătoare, necesitând intervenție medicală urgentă.

Celulita orbitală: Această complicație gravă apare când infecția se extinde în țesuturile moi ale orbitei, cauzând inflamație severă și edem al țesuturilor din jurul ochiului. Pacienții prezintă durere intensă, limitarea mișcărilor oculare și, în cazuri severe, afectarea vederii. Necesită tratament urgent cu antibiotice intravenoase și uneori intervenție chirurgicală pentru drenajul colecțiilor purulente.

Abcesul lacrimal: Reprezintă o acumulare localizată de puroi în regiunea sacului lacrimal, manifestată prin tumefacție fluctuentă, dureroasă și eritem intens al tegumentelor supraiacente. Această complicație necesită drenaj chirurgical de urgență, combinat cu antibioterapie sistemică pentru prevenirea extinderii infecției la structurile adiacente.

Probleme de vedere: Complicațiile severe ale dacriocistitei pot afecta vederea prin diverse mecanisme, incluzând presiunea exercitată asupra nervului optic, keratita secundară expunerii cronice la secreții infectate sau prin extinderea infecției la structurile intraoculare. Aceste situații reprezintă urgențe oftalmologice și necesită evaluare și tratament imediat pentru prevenirea pierderii permanente a vederii.

Infecția cronică: Dacriocistita cronică apare atunci când infecția persistă sau revine frecvent, în ciuda tratamentului inițial. Această formă se caracterizează prin episoade repetate de inflamație și secreții, care pot dura luni sau chiar ani. Pacienții prezintă lăcrimare constantă, disconfort ocular persistent și secreții mucopurulente intermitente. Infecția cronică poate duce la modificări structurale ale sacului lacrimal și ale țesuturilor înconjurătoare, făcând tratamentul mai dificil și crescând riscul de complicații pe termen lung. În multe cazuri, rezolvarea definitivă necesită intervenție chirurgicală pentru restabilirea drenajului lacrimal normal.