De ce lacrimeaza ochii: cauze frecvente si optiuni de tratament

În majoritatea cazurilor, lăcrimarea excesivă se rezolvă de la sine, dar uneori poate necesita intervenție medicală, mai ales când este însoțită de durere sau modificări ale vederii.

Cauze frecvente ale lăcrimării excesive

Lăcrimarea excesivă poate avea multiple cauze, de la factori de mediu până la afecțiuni medicale complexe. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor.

Cauze comune

Factori de mediu: Expunerea la fum, praf, vânt puternic sau temperaturi scăzute poate provoca iritarea ochilor și lăcrimare excesivă. Mediul înconjurător joacă un rol crucial în declanșarea acestor simptome, iar identificarea și evitarea factorilor declanșatori poate ajuta la ameliorarea problemei.

Iritanți fizici: Prezența unui corp străin în ochi, precum o geană, un fir de praf sau alte particule, determină ochiul să producă lacrimi în exces pentru a elimina iritantul. Zgârieturile superficiale ale corneei sau alte leziuni minore pot avea același efect.

Afecțiuni medicale: Alergiile oculare, conjunctivita și sindromul de ochi uscat reprezintă cauze frecvente ale lăcrimării excesive. Paradoxal, în cazul ochiului uscat, lipsa lubrifierii adecvate determină producerea în exces a lacrimilor ca mecanism compensator.

Probleme structurale ale ochiului

Canalele lacrimale blocate sau înguste: Obstrucția sau îngustarea canalelor prin care se drenează lacrimile împiedică eliminarea normală a acestora. Lacrimile se acumulează și se revarsă pe obraji, creând disconfort și iritație. Această problemă poate fi congenitală sau dobândită în urma unor infecții sau traumatisme.

Ectropion (pleoapa întoarsă spre exterior): Această afecțiune determină îndepărtarea pleoapei inferioare de suprafața ochiului, perturbând drenajul normal al lacrimilor. Marginea pleoapei nu mai este în contact direct cu ochiul, iar lacrimile nu mai pot fi direcționate către canalele de drenaj.

Entropion (pleoapa întoarsă spre interior): Când pleoapa se întoarce spre interior, genele irită constant suprafața ochiului, provocând lăcrimare excesivă ca răspuns la iritația continuă. Această condiție poate cauza disconfort semnificativ și necesită adesea corecție chirurgicală.

Trichiază (gene crescute spre interior): Genele care cresc anormal spre interiorul ochiului irită constant corneea și conjunctiva, determinând producerea excesivă de lacrimi ca mecanism de protecție. Această afecțiune poate fi foarte deranjantă și poate necesita îndepărtarea chirurgicală a genelor problematice.

Situații naturale care provoacă lăcrimarea

Există numeroase situații fiziologice normale în care ochii lăcrimează excesiv, fără a indica prezența unei probleme medicale.

Răspunsuri emoționale: Plânsul emoțional este un răspuns natural la trăiri intense, fie ele pozitive sau negative. Glandele lacrimale produc un tip special de lacrimi ca răspuns la emoții puternice, având o compoziție chimică diferită față de lacrimile obișnuite de lubrifiere.

Răspunsuri fizice: Căscatul, strănutul, tusea sau râsul intens pot declanșa lăcrimarea ca răspuns reflex. Aceste situații sunt perfect normale și nu necesită intervenție medicală, lacrimarea încetând odată cu dispariția stimulului declanșator.

Senzații gustative: Anumite gusturi intense pot declanșa lăcrimarea excesivă ca răspuns reflex natural al organismului. Acest fenomen apare frecvent la consumul de alimente picante, acide sau foarte condimentate, fiind cauzat de stimularea terminațiilor nervoase din cavitatea bucală care au conexiuni cu glandele lacrimale prin intermediul nervului facial.

Căscatul: Acest reflex natural activează glandele lacrimale prin stimularea nervilor cranieni și comprimarea mușchilor faciali. În timpul căscatului, presiunea crescută asupra glandelor lacrimale și contracția mușchilor din jurul ochilor determină eliberarea de lacrimi, un răspuns fiziologic normal care ajută la menținerea hidratării și lubrifierii ochilor.

Tusea: Presiunea intratoracică crescută în timpul tusei afectează circulația sanguină la nivelul capului și gâtului, determinând o creștere temporară a presiunii în glandele lacrimale. Acest proces mecanic, combinat cu contracția puternică a mușchilor faciali, duce la producerea și eliberarea de lacrimi în exces.

Voma: În timpul vomei, contracțiile puternice ale mușchilor abdominali și presiunea crescută la nivelul capului determină stimularea reflexă a glandelor lacrimale. Acest răspuns fiziologic este însoțit adesea de lăcrimare abundentă, care reprezintă un mecanism natural de protecție și curățare a ochilor.

Strănutul: Acest reflex complex implică contracția simultană a numeroși mușchi, inclusiv cei faciali, creând o presiune care stimulează glandele lacrimale. Lăcrimarea asociată strănutului ajută la protejarea ochilor împotriva particulelor și alergenilor care ar putea pătrunde în timpul acestui reflex puternic.

Opțiuni de tratament

Tratamentul lăcrimării excesive variază în funcție de cauza subiacentă și poate include măsuri de îngrijire personală, tratamente medicamentoase sau intervenții chirurgicale. Abordarea terapeutică trebuie adaptată individual, ținând cont de severitatea simptomelor și impactul asupra calității vieții.

Metode de îngrijire personală: Măsurile simple de îngrijire includ protejarea ochilor de factorii iritanți din mediul înconjurător prin utilizarea ochelarilor de protecție, evitarea expunerii la fum sau praf și menținerea unei igiene oculare corespunzătoare. Compresele calde aplicate pe ochi pot ajuta la ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea drenajului lacrimal.

Picături pentru ochi: Picăturile oftalmice sunt prescrise în funcție de cauza lăcrimării excesive. Pentru ochii uscați se utilizează lacrimi artificiale care ajută la restabilirea echilibrului natural al filmului lacrimal. În cazul alergiilor, picăturile antihistaminice reduc inflamația și ameliorează simptomele, iar pentru infecții se folosesc picături cu antibiotic.

Antibiotice: Tratamentul cu antibiotice este necesar când lăcrimarea excesivă este cauzată de infecții bacteriene ale ochiului sau ale sistemului lacrimal. Antibioticele pot fi administrate topic, sub formă de picături sau unguente oftalmice, sau sistemic, pe cale orală, în cazul infecțiilor mai severe sau profunde ale sistemului de drenaj lacrimal.

Antihistaminice: Medicamentele antihistaminice sunt prescrise pentru tratarea alergiilor oculare care cauzează lăcrimare excesivă. Acestea blochează efectul histaminei, substanța responsabilă pentru reacțiile alergice, reducând astfel inflamația, mâncărimea și producția excesivă de lacrimi. Tratamentul poate fi administrat sub formă de picături oftalmice sau comprimate orale, în funcție de severitatea simptomelor și recomandările medicului.

Chirurgia canalului lacrimal: Intervenția chirurgicală pentru canalul lacrimal, cunoscută sub numele de dacriocistorinostomie, este recomandată în cazurile de obstrucție severă a sistemului de drenaj lacrimal. Procedura constă în crearea unei căi alternative pentru drenarea lacrimilor direct în cavitatea nazală. Operația poate fi realizată prin abord extern sau endoscopic, cu rezultate excelente în ameliorarea lăcrimării excesive.