Dezlipire de retina: tipuri, simptome, factori de risc si tratament

Fără tratament prompt, dezlipirea de retină poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul chirurgical are o rată ridicată de succes dacă este efectuat în timp util, aproximativ 90% dintre cazuri putând fi rezolvate printr-o singură intervenție. Recuperarea vederii depinde de severitatea și durata dezlipirii, precum și de implicarea maculei.

Tipurile de dezlipire de retină

Dezlipirea de retină poate avea loc în mai multe moduri, fiecare tip necesitând o abordare terapeutică specifică. Cauzele variază de la modificări legate de vârstă până la traumatisme oculare sau boli sistemice.

Dezlipirea regmatogenă: Acest tip de dezlipire reprezintă forma cea mai frecventă și apare când se formează o ruptură sau o gaură în retină. Prin această deschidere, lichidul vitros pătrunde sub retină și o desprinde de țesutul subiacent, similar cu modul în care se poate desprinde tapetul de pe perete. Procesul de îmbătrânire natural al ochiului este principalul factor care contribuie la acest tip de dezlipire, deoarece corpul vitros se modifică și se contractă odată cu înaintarea în vârstă.

Dezlipirea prin tracțiune: Această formă apare când țesutul cicatricial se dezvoltă pe suprafața retinei și o trage, determinând desprinderea acesteia. Este frecvent întâlnită la persoanele cu diabet zaharat slab controlat, unde vasele de sânge anormale și țesutul cicatricial format pot exercita tracțiune asupra retinei. Inflamația cronică și traumatismele oculare pot contribui de asemenea la formarea acestui tip de dezlipire.

Dezlipirea exudativă: În acest caz, lichidul se acumulează sub retină fără să existe rupturi sau găuri în aceasta. Cauza principală este reprezentată de prezența unor vase de sânge anormale sau inflamate care permit scurgerea lichidului sub retină. Poate fi asociată cu diverse afecțiuni sistemice, tumori oculare sau boli inflamatorii ale ochiului.

Semne de avertizare și simptome

Recunoașterea promptă a semnelor și simptomelor dezlipirii de retină este crucială pentru prevenirea pierderii permanente a vederii. Manifestările pot apărea brusc și necesită evaluare oftalmologică de urgență.

Flash-uri luminoase: Apariția bruscă a unor flash-uri luminoase în câmpul vizual, mai ales în vedere periferică, poate semnala începutul unei dezlipiri de retină. Aceste flash-uri, numite fotopsii, apar frecvent în condiții de iluminare scăzută și pot fi descrise ca fulgere sau scântei luminoase. Fenomenul este cauzat de tracțiunea exercitată asupra retinei de către corpul vitros în curs de desprindere.

Creșterea bruscă a corpurilor flotante: Apariția sau multiplicarea bruscă a unor puncte negre sau linii întunecate care plutesc în câmpul vizual reprezintă un semn important de avertizare. Aceste corpuri flotante, cunoscute și sub numele de miodezopsii, pot avea forme și dimensiuni variate și se mișcă odată cu mișcările ochiului. Ele sunt cauzate de umbrele proiectate pe retină de către particulele din corpul vitros sau de către fragmente de țesut retinian desprins.

Umbră întunecată sau efect de cortină: Pacienții pot observa apariția unei umbre întunecate care acoperă o parte din câmpul vizual, asemănătoare cu un văl sau o cortină care se lasă peste vedere. Această umbră poate începe în zona periferică a vederii și progresa treptat spre centru. Simptomul indică o dezlipire de retină în evoluție și necesită intervenție medicală imediată.

Vedere încețoșată: Pacienții pot experimenta o deteriorare bruscă a clarității vederii, care poate varia de la o ușoară încețoșare până la o reducere semnificativă a acuității vizuale. Vederea încețoșată poate fi uniformă sau poate afecta doar anumite zone ale câmpului vizual. Acest simptom poate indica implicarea maculei în procesul de dezlipire.

Reducerea vederii periferice: Pierderea progresivă a vederii periferice este un simptom caracteristic dezlipirii de retină. Pacienții pot observa dificultăți în perceperea obiectelor situate lateral sau în partea superioară ori inferioară a câmpului vizual. Această limitare a câmpului vizual poate progresa rapid dacă nu este tratată prompt.

Factori de risc

Înțelegerea factorilor de risc este esențială pentru identificarea persoanelor cu risc crescut de dezlipire de retină și pentru implementarea măsurilor preventive adecvate.

Factori comuni

Vârsta (40-70 ani): Perioada dintre 40 și 70 de ani reprezintă intervalul cu risc maxim pentru apariția dezlipirii de retină. Acest lucru se datorează modificărilor naturale ale corpului vitros care apar odată cu înaintarea în vârstă. Procesul de îmbătrânire determină lichefierea și contractarea corpului vitros, crescând riscul de formare a rupturilor retiniene. Persoanele din această grupă de vârstă trebuie să fie deosebit de atente la apariția simptomelor și să efectueze controale oftalmologice regulate.

Intervenții chirurgicale oculare anterioare: Persoanele care au suferit operații la nivelul ochiului, în special intervenții pentru cataractă, prezintă un risc crescut de dezlipire de retină. Acest risc este cauzat de modificările structurale ale ochiului în urma intervenției și de posibila slăbire a țesuturilor de susținere. Riscul este mai mare în primele luni după operație, dar rămâne ridicat și pe termen lung.

Istoric familial: Predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în apariția dezlipirii de retină. Persoanele care au rude de gradul întâi cu antecedente de dezlipire de retină prezintă un risc de până la 10 ori mai mare de a dezvolta această afecțiune. Această predispoziție genetică poate fi legată de anomalii structurale ale retinei sau de slăbiciunea țesuturilor oculare moștenite genetic.

Miopie severă: Persoanele cu miopie severă au un risc semnificativ crescut de dezlipire de retină din cauza alungirii excesive a globului ocular. Această elongare determină subțierea retinei și creșterea tensiunii asupra țesuturilor oculare, făcând retina mai susceptibilă la rupturi și dezlipiri. Riscul crește proporțional cu severitatea miopiei.

Traumatisme oculare: Loviturile directe la nivelul ochiului sau traumatismele craniene severe pot cauza dezlipire de retină imediată sau întârziată. Impactul poate provoca rupturi retiniene sau poate destabiliza aderența normală dintre retină și țesuturile suport. Sporturile de contact și accidentele reprezintă cauze frecvente ale traumatismelor care pot duce la această complicație.

Afecțiuni medicale subiacente

Retinopatie diabetică: Această complicație a diabetului zaharat afectează vasele de sânge ale retinei, ducând la formarea de vase anormale și țesut cicatricial. Aceste modificări pot exercita tracțiune asupra retinei, crescând riscul de dezlipire. Controlul riguros al glicemiei și monitorizarea oftalmologică regulată sunt esențiale pentru prevenirea acestei complicații severe.

Dezlipirea posterioară de corpul vitros: Această afecțiune apare când corpul vitros se separă de retină, un proces natural legat de îmbătrânire. În timpul acestui proces, vitrosul poate exercita tracțiune asupra retinei, provocând rupturi care pot evolua spre dezlipire completă. Simptomele includ apariția bruscă a corpurilor flotante și a flash-urilor luminoase.

Degenerescența retiniană lattice: Această condiție este caracterizată prin subțierea și slăbirea zonelor periferice ale retinei, creând zone predispuse la rupturi și dezlipiri. Zonele afectate apar ca zone reticulare sau în formă de grilaj la examinarea fundului de ochi. Monitorizarea regulată este esențială pentru detectarea precoce a complicațiilor.

Opțiuni de tratament

Tratamentul dezlipirii de retină necesită intervenție chirurgicală promptă pentru a preveni pierderea permanentă a vederii. Alegerea metodei de tratament depinde de tipul, localizarea și severitatea dezlipirii, precum și de starea generală a pacientului.

Retinopexie pneumatică

Această procedură minim invazivă implică injectarea unei bule de gaz în interiorul ochiului pentru a împinge retina înapoi în poziția sa normală. Gazul exercită presiune asupra rupturii retiniene, permițând retinei să se reatașeze de peretele posterior al ochiului. După procedură, pacientul trebuie să mențină o anumită poziție a capului pentru câteva zile pentru a menține bula de gaz în poziția optimă.

Cerclaj scleral

Această tehnică chirurgicală implică plasarea unei benzi de silicon în jurul globului ocular pentru a împinge peretele ochiului spre interior, apropiindu-l de retina desprinsă. Banda de silicon rămâne permanent în poziție și ajută la menținerea retinei atașate. Procedura este deosebit de eficientă pentru rupturile retiniene localizate în periferia retinei.

Vitrectomie

Această intervenție chirurgicală complexă implică îndepărtarea corpului vitros și înlocuirea acestuia cu un substitut special. Chirurgul îndepărtează țesutul cicatricial care tracționează retina și utilizează laser sau crioterapie pentru a sigila rupturile retiniene. La finalul procedurii, ochiul este umplut cu gaz sau ulei siliconic pentru a menține retina în poziție în timpul vindecării.

Tratament cu laser

Fotocoagulare: Această procedură utilizează un laser special pentru a crea mici arsuri controlate în jurul rupturilor retiniene, formând cicatrici care fixează retina de țesutul subiacent. Tratamentul este precis și țintit, permițând medicului să trateze zone specifice fără a afecta țesutul înconjurător. Procedura este eficientă în special pentru rupturile mici și poate fi realizată în regim ambulatoriu, cu anestezie locală.

Crioterapie (Tratament prin înghețare): Această tehnică utilizează temperaturi foarte scăzute pentru a crea o reacție inflamatorie controlată care determină formarea unei cicatrici între retină și țesutul subiacent. Procedura este deosebit de utilă în zonele periferice ale retinei unde laserul ar putea fi mai dificil de aplicat. Crioterapia poate fi folosită singură sau în combinație cu alte tehnici chirurgicale pentru a obține rezultate optime.

Procesul de recuperare

Recuperarea după operația de dezlipire de retină este un proces complex care necesită răbdare și respectarea strictă a indicațiilor medicale. Succesul intervenției depinde în mare măsură de îngrijirea postoperatorie și de respectarea restricțiilor de activitate.

Îngrijirea postoperatorie: În perioada imediat următoare intervenției chirurgicale, ochiul operat necesită protecție și îngrijire atentă. Picăturile oftalmice prescrise trebuie administrate conform schemei recomandate pentru a preveni infecțiile și a reduce inflamația. Pansamentul steril trebuie menținut uscat și curat, iar somnul trebuie efectuat în poziția recomandată de medic pentru a optimiza efectul tratamentului.

Restricții de activitate: După intervenția chirurgicală, anumite activități trebuie limitate pentru a permite vindecarea optimă. Efortul fizic intens, ridicarea greutăților și activitățile care implică aplecarea bruscă a capului trebuie evitate timp de cel puțin 4-6 săptămâni. În cazul procedurii cu bule de gaz, călătoriile cu avionul sunt interzise până la resorbția completă a gazului, iar poziția capului trebuie menținută conform indicațiilor stricte ale medicului.

Perioada de recuperare a vederii: Ameliorarea vederii este un proces gradual care poate dura între câteva săptămâni și câteva luni, în funcție de severitatea dezlipirii inițiale și de implicarea maculei. În primele zile după operație, vederea poate fi încețoșată sau distorsionată, dar se îmbunătățește treptat pe măsură ce ochiul se vindecă. Recuperarea completă a vederii depinde de mai mulți factori, inclusiv de timpul scurs între apariția simptomelor și intervenția chirurgicală.

Controale medicale: Monitorizarea atentă postoperatorie este esențială pentru evaluarea procesului de vindecare și pentru detectarea precoce a eventualelor complicații. Primele controale sunt programate la intervale scurte, de obicei în prima săptămână după operație, apoi la două săptămâni și lunar până la stabilizarea completă. În cadrul acestor vizite, medicul evaluează presiunea intraoculară, poziția retinei și progresul vindecării.