Entropion: tipuri, semne, metode de tratament si posibile complicatii

Netratată, această afecțiune poate duce la leziuni corneene, infecții oculare și, în cazuri severe, la deteriorarea vederii. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și păstrarea sănătății oculare.

Tipurile de entropion

Entropionul poate avea diverse cauze și manifestări, fiecare tip necesitând o abordare terapeutică specifică. Înțelegerea diferitelor forme ale acestei afecțiuni este crucială pentru stabilirea celui mai eficient plan de tratament.

Entropion involutiv: Această formă apare ca rezultat al procesului natural de îmbătrânire, când țesuturile și mușchii pleoapei își pierd elasticitatea și tonusul. Slăbirea progresivă a structurilor de susținere ale pleoapei determină marginea acesteia să se rotească spre interior. Modificările degenerative ale colagenului și fibrelor elastice din tars contribuie la apariția acestei forme de entropion, care afectează predominant pleoapele inferioare.

Entropion cicatricial: Această formă se dezvoltă ca urmare a cicatrizării țesutului conjunctival al pleoapei. Procesul de cicatrizare poate fi cauzat de infecții severe, arsuri chimice, traume oculare sau intervenții chirurgicale anterioare. Țesutul cicatricial format determină contractura verticală a pleoapei și rotirea marginii acesteia spre interior, afectând în special pleoapa superioară.

Entropion spastic acut: Această formă apare brusc și este cauzată de contracția excesivă a mușchiului orbicular al pleoapei, adesea ca răspuns la o iritație sau inflamație oculară. Spasmul muscular persistent poate fi declanșat de diverse afecțiuni inflamatorii ale ochiului sau poate apărea după intervenții chirurgicale oculare. Această formă este de obicei temporară și se poate rezolva odată cu tratarea cauzei subiacente.

Entropion congenital: Această formă rară este prezentă de la naștere și rezultă din anomalii în dezvoltarea structurilor palpebrale. Poate fi asociată cu alte malformații oculare sau poate apărea izolat. Necesită evaluare și tratament precoce pentru a preveni complicațiile asupra dezvoltării vederii la copil.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale entropionului pot varia în intensitate și pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului. Recunoașterea precoce a acestor semne permite inițierea promptă a tratamentului.

Iritație și durere oculară: Frecarea constantă a genelor pe suprafața ochiului provoacă iritație și disconfort persistent. Pacienții pot descrie o senzație continuă de corp străin în ochi, care se accentuează la clipit. Durerea poate varia de la un disconfort ușor până la senzații intense de arsură sau înțepături.

Lăcrimare excesivă: Stimularea mecanică a suprafeței oculare de către gene determină o producție crescută de lacrimi ca mecanism reflex de protecție. Această lăcrimare poate fi deranjantă și poate interfera cu activitățile zilnice ale pacientului. Lacrimile excesive pot să se scurgă pe obraji, cauzând iritația pielii din jurul ochilor.

Sensibilitate la lumină: Iritația corneei cauzată de entropion poate duce la fotofobie, manifestată prin disconfort crescut la expunerea la lumină puternică. Pacienții pot prezenta tendința de a-și proteja ochii de lumină și pot avea dificultăți în desfășurarea activităților în medii luminoase.

Modificări ale vederii: Contactul prelungit al genelor cu corneea poate duce la modificări ale calității vederii. Pacienții pot experimenta vedere încețoșată, distorsionată sau fluctuantă. Aceste modificări pot fi temporare sau pot deveni permanente dacă afecțiunea nu este tratată corespunzător.

Înroșirea ochiului: Iritația cronică a suprafeței oculare determină dilatarea vaselor de sânge conjunctivale, rezultând în înroșirea vizibilă a ochiului. Această hiperemie poate fi localizată în zona unde genele ating suprafața oculară sau poate afecta întreaga conjunctivă.

Secreții mucoase: Iritația cronică a suprafeței oculare poate stimula producția de secreții mucoase. Acestea pot varia în consistență și cantitate, de la secreții apoase până la secreții mai dense, care se pot acumula în colțul ochiului sau pe marginea pleoapelor. Prezența acestor secreții poate contribui la disconfortul pacientului și poate crește riscul de infecții secundare.

Senzația de corp străin: Pacienții cu entropion descriu frecvent o senzație persistentă de corp străin în ochi, ca și cum ar avea un fir de nisip sau o particulă mică sub pleoapă. Această senzație apare din cauza frecării continue a genelor și a marginii pleoapei întoarse spre interior împotriva suprafeței oculare. Disconfortul este de obicei constant și se poate intensifica la clipit sau în timpul mișcărilor oculare.

Opțiuni de tratament

Tratamentul entropionului variază de la măsuri conservative temporare până la intervenții chirurgicale definitive, în funcție de severitatea afecțiunii și de cauza acesteia. Scopul principal este corectarea poziției pleoapei și prevenirea complicațiilor oculare.

Tratament minim invaziv

Lacrimi artificiale și lubrifianți: Lubrifianții oculari și lacrimile artificiale oferă o protecție temporară a suprafeței oculare prin formarea unui strat protector între gene și cornee. Aceste produse reduc frecarea și iritația, oferind un confort temporar pacientului. Unguentele oftalmice sunt deosebit de utile pe timpul nopții, când efectul lor protector este mai îndelungat.

Injecții cu toxină botulinică: Toxina botulinică, administrată prin injecții locale în mușchiul orbicular, poate ameliora temporar entropionul prin relaxarea mușchiului care determină întoarcerea pleoapei spre interior. Efectul durează aproximativ trei până la șase luni și poate fi o soluție utilă pentru pacienții care nu pot beneficia de intervenție chirurgicală imediată.

Suturi temporare: Această tehnică implică plasarea strategică a unor fire de sutură care fixează pleoapa într-o poziție corectă. Suturile sunt introduse sub anestezie locală și pot menține pleoapa în poziție pentru câteva săptămâni până la câteva luni, oferind o soluție temporară până la tratamentul definitiv.

Metode cu bandă adezivă: Aplicarea benzii adezive speciale reprezintă o soluție temporară pentru menținerea pleoapei în poziție corectă. Banda se aplică de la marginea pleoapei până pe obraz, trăgând ușor pleoapa în jos și spre exterior. Această metodă este utilă în special pentru pacienții vârstnici sau cei care nu pot beneficia imediat de tratament chirurgical.

Proceduri chirurgicale

Suturi Quickert: Această tehnică chirurgicală implică plasarea unor suturi permanente care trec prin întreaga grosime a pleoapei, creând o cicatrice care stabilizează poziția acesteia. Procedura se efectuează sub anestezie locală și este deosebit de eficientă pentru entropionul involutiv. Suturile sunt plasate vertical pentru a roti marginea pleoapei spre exterior și a preveni întoarcerea acesteia spre glob ocular.

Operația de bandă tarsală laterală: Această procedură corectează laxitatea orizontală a pleoapei prin scurtarea și întărirea tendonului cantal lateral. Tehnica implică crearea unei benzi din tarsul lateral care este fixată la periost, restabilind tensiunea normală a pleoapei. Procedura este deosebit de eficientă în cazurile de entropion involutiv cu laxitate marcată a pleoapei.

Operația de fractură tarsală: Această tehnică chirurgicală implică crearea unei incizii orizontale complete în tars, la aproximativ 2-3 milimetri de marginea pleoapei. Incizia permite rotația marginii pleoapei spre exterior, iar poziția este menținută prin suturi. Este o procedură eficientă pentru corectarea entropionului cicatricial al pleoapei superioare.

Grefarea de membrană mucoasă: Această procedură complexă este utilizată în cazurile severe de entropion cicatricial, când există o pierdere semnificativă de țesut sau cicatrici extensive. Implică prelevarea unui fragment de mucoasă, de obicei din cavitatea bucală sau nazală, și grefarea acestuia pentru a înlocui țesutul cicatricial și a restabili anatomia normală a pleoapei.

Îngrijirea post-tratament

Perioada de recuperare după tratamentul entropionului necesită atenție și îngrijire specifică pentru a asigura vindecarea optimă și prevenirea complicațiilor. Monitorizarea atentă și respectarea indicațiilor medicale sunt esențiale pentru succesul tratamentului.

Utilizarea unguentului cu antibiotic: După intervenția chirurgicală, aplicarea unguentului antibiotic oftalmologic este esențială pentru prevenirea infecțiilor și protejarea suprafeței oculare. Unguentul trebuie aplicat de-a lungul liniei de sutură și pe marginea pleoapei operate, conform indicațiilor medicului, de obicei de două până la trei ori pe zi, timp de 7-10 zile post-operator.

Aplicarea compreselor reci: Compresele reci aplicate pe zona operată ajută la reducerea edemului și a disconfortului post-operator. Acestea trebuie aplicate pentru perioade de 15-20 de minute, de 3-4 ori pe zi, în primele 48-72 de ore după intervenție. Este important ca compresele să fie sterile și să nu exercite presiune excesivă asupra zonei operate pentru a nu perturba procesul de vindecare.

Restricții de activitate: În perioada post-operatorie, pacienții trebuie să evite activitățile care implică efort fizic intens, aplecarea capului sau ridicarea obiectelor grele timp de cel puțin două săptămâni. Somnul trebuie efectuat cu capul ușor ridicat pentru a reduce edemul, iar expunerea la praf, fum sau alți iritanți trebuie evitată pentru a preveni complicațiile și a facilita vindecarea optimă.

Program de monitorizare: Pacienții necesită evaluări regulate pentru monitorizarea procesului de vindecare și ajustarea tratamentului. Prima vizită de control are loc de obicei la 24-48 de ore după intervenție, urmată de controale la o săptămână și la două săptămâni post-operator. Suturile sunt îndepărtate după 7-10 zile, iar monitorizarea continuă până la vindecarea completă.

Complicații în absența tratamentului

Entropionul netratat poate duce la deteriorarea progresivă a structurilor oculare, provocând leziuni permanente ale corneei și afectarea severă a vederii. Complicațiile se dezvoltă gradual și pot deveni ireversibile în absența intervenției terapeutice adecvate.

Abraziuni corneene: Frecarea continuă a genelor pe suprafața corneei provoacă micro-leziuni ale epiteliului cornean. Aceste abraziuni superficiale pot evolua în timp, devenind din ce în ce mai profunde și mai extinse. Pacienții experimentează durere acută, senzație de corp străin și lăcrimare excesivă, iar ochiul devine foarte sensibil la lumină și la atingere.

Cicatrici corneene: Leziunile repetate ale corneei duc la formarea de țesut cicatricial, care afectează transparența acesteia. Cicatricile corneene pot fi superficiale sau profunde, în funcție de severitatea și durata traumatismului. Procesul de cicatrizare modifică structura normală a corneei, interferând cu transmiterea luminii și afectând calitatea vederii.

Deteriorarea vederii: Traumatismul continuu al suprafeței oculare cauzat de entropion duce la modificări progresive ale calității vederii. Pacienții pot experimenta inițial vedere încețoșată intermitentă, care devine tot mai persistentă pe măsură ce leziunile corneene se acumulează. Sensibilitatea la lumină și disconfortul vizual cresc gradual, afectând semnificativ activitățile zilnice.

Leziuni oculare permanente: În cazurile severe netratate, entropionul poate cauza daune ireversibile structurilor oculare. Ulcerațiile corneene profunde, neovascularizația și modificările structurale permanente ale corneei pot duce la pierderea definitivă a vederii. Infecțiile secundare și inflamația cronică pot complica și mai mult tabloul clinic, necesitând intervenții terapeutice complexe.