Episclerita: tipuri, simptome, cauze si optiuni de tratament

Deși frecvent apare fără o cauză identificabilă, aproximativ o treime din cazuri sunt asociate cu diverse boli sistemice autoimune. Episclerita poate afecta unul sau ambii ochi și tinde să apară mai frecvent la persoanele de vârstă medie, în special la femei.

Tipurile de episclerită

Episclerita se poate manifesta sub două forme distincte, fiecare cu caracteristici și evoluție specifică. Înțelegerea acestor tipuri este esențială pentru stabilirea unui diagnostic corect și alegerea tratamentului adecvat.

Episclerita simplă (difuză): Această formă reprezintă aproximativ 70% din cazuri și se caracterizează prin înroșirea difuză sau sectorială a episclerei. Inflamația poate fi localizată într-o anumită zonă sau poate afecta întreaga suprafață a episclerei. Vasele sangvine devin dilatate și vizibile, conferind ochiului o culoare roșiatică caracteristică. Această formă are tendința de a se rezolva mai rapid și prezintă simptome mai ușoare comparativ cu forma nodulară.

Episclerita nodulară: Această variantă se manifestă prin apariția unui nodul inflamator localizat în țesutul episcleral. Nodul inflamator este de consistență moale și prezintă o colorație roșiatică intensă. Episoadele de episclerită nodulară sunt de obicei mai dureroase și au o durată mai lungă comparativ cu forma simplă. Pacienții cu această formă prezintă frecvent o asociere cu boli sistemice și necesită o evaluare medicală mai amănunțită.

Simptomele episcleritei

Manifestările clinice ale episcleritei variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. Simptomele pot fi ușoare sau moderate și se dezvoltă de obicei rapid.

Simptome frecvente

Înroșirea și inflamația ochiului: Zona afectată devine roșie și inflamată datorită dilatării vaselor sangvine episclerale. Înroșirea poate fi localizată într-o anumită zonă sau poate afecta întreaga suprafață a ochiului. Culoarea roșiatică este mai superficială comparativ cu alte afecțiuni oculare și poate fi observată cu ușurință la examinarea ochiului.

Disconfort ocular ușor: Pacienții pot experimenta o senzație de disconfort sau iritație în ochiul afectat. Acest disconfort este de obicei moderat și nu interferează semnificativ cu activitățile zilnice. Durerea, atunci când este prezentă, este superficială și localizată în zona afectată.

Lăcrimare: Ochiul afectat poate produce o cantitate crescută de lacrimi ca răspuns la inflamație. Această lăcrimare excesivă reprezintă un mecanism natural de protecție și curățare a suprafeței oculare.

Sensibilitate în zona afectată: Zona inflamată poate fi sensibilă la atingere sau presiune. Această sensibilitate este de obicei localizată și moderată ca intensitate.

Înroșire sectorială sau difuză: În funcție de tipul episcleritei, înroșirea poate fi limitată la o anumită zonă (sectorială) sau poate afecta întreaga suprafață a ochiului (difuză). Vasele sangvine dilatate sunt vizibile prin conjunctivă și conferă ochiului aspectul caracteristic.

Simptome rare

Secreții oculare: În cazuri rare, pot apărea secreții oculare minime. Acestea sunt de obicei clare și nu au aspectul purulent caracteristic infecțiilor bacteriene.

Fotofobia: Sensibilitatea la lumină este un simptom mai puțin frecvent în episclerită. Când apare, este de obicei ușoară și nu limitează semnificativ activitățile zilnice ale pacientului.

Modificări ale vederii: Deși episclerita nu afectează în mod direct vederea, în cazuri rare pot apărea modificări temporare ale acuității vizuale. Acestea sunt de obicei minore și se rezolvă odată cu ameliorarea inflamației. Vederea încețoșată temporară poate fi cauzată de lăcrimarea excesivă sau de prezența inflamației în apropierea corneei.

Cauzele și afecțiunile asociate

Episclerita poate fi idiopatică sau poate fi asociată cu diverse afecțiuni sistemice și infecțioase. Identificarea cauzei subiacente este esențială pentru managementul adecvat al bolii și prevenirea recurențelor.

Cazuri idiopatice

Majoritatea cazurilor de episclerită sunt idiopatice, ceea ce înseamnă că nu există o cauză identificabilă a inflamației. Aceste cazuri tind să se rezolve spontan și au un prognostic excelent. Episoadele pot fi declanșate de factori precum stresul, oboseala sau expunerea la medii irritante, dar legătura directă cu acești factori nu este întotdeauna clară.

Afecțiuni autoimune

Artrita reumatoidă: Această boală autoimună poate determina inflamație la nivelul episclerei prin același mecanism care afectează articulațiile. Pacienții cu artrită reumatoidă pot dezvolta episclerită în special în perioadele de activitate crescută a bolii. Inflamația oculară poate preceda sau urma simptomelor articulare.

Lupus eritematos sistemic: În cazul pacienților cu lupus, episclerita poate apărea ca parte a manifestărilor sistemice ale bolii. Inflamația oculară este cauzată de depunerea complexelor imune și activarea sistemului imunitar la nivel local. Prezența episcleritei poate indica o activitate crescută a lupusului.

Boala inflamatorie intestinală: Pacienții cu boală Crohn sau colită ulcerativă pot dezvolta episclerită ca manifestare extraintestinală a bolii. Inflamația oculară apare datorită mecanismelor imune comune între intestin și țesuturile oculare. Episoadele de episclerită pot coincide cu exacerbările bolii intestinale.

Artrita psoriazică: Această formă de artrită asociată psoriazisului poate determina inflamație la nivelul episclerei. Episclerita poate apărea independent de severitatea leziunilor cutanate sau articulare. Mecanismul implică răspunsul imun aberant care caracterizează boala.

Granulomatoza cu poliangeită: Această vasculită sistemică poate afecta ochii prin multiple mecanisme. Episclerita poate fi una dintre primele manifestări ale bolii. Inflamația vasculară și formarea de granuloame pot afecta țesuturile oculare, necesitând tratament sistemic prompt.

Cauze infecțioase

Boala Lyme: Această infecție bacteriană transmisă prin căpușe poate cauza episclerită în stadiile timpurii sau tardive ale bolii. Inflamația oculară apare ca rezultat al răspunsului imun la infecția cu Borrelia burgdorferi. Diagnosticul precoce și tratamentul antibiotic sunt esențiale.

Sifilisul: Această infecție poate determina episclerită în orice stadiu al bolii, dar mai frecvent în stadiile secundare și terțiare. Inflamația oculară este cauzată de răspunsul imun la Treponema pallidum. Tratamentul specific cu antibiotice este necesar pentru rezolvarea manifestărilor oculare.

Virusul herpes: Infecțiile herpetice pot declanșa episoade de episclerită prin reactivarea virusului în țesuturile oculare. Inflamația poate fi asociată cu alte manifestări oculare ale infecției herpetice. Tratamentul antiviral poate fi necesar în cazurile severe sau recurente.

Boala zgârieturii de pisică: Această infecție bacteriană, cauzată de Bartonella henselae, poate determina episclerită ca parte a manifestărilor oculare. Bacteria este transmisă prin zgârieturile sau mușcăturile pisicilor infectate. Inflamația oculară apare ca rezultat al răspunsului imun la infecție și poate fi însoțită de alte simptome sistemice precum febră și limfadenopatie.

Opțiuni de tratament

Tratamentul episcleritei variază în funcție de severitatea simptomelor și prezența afecțiunilor sistemice asociate. Abordarea terapeutică trebuie adaptată individual, luând în considerare atât manifestările locale, cât și eventualele boli de bază.

Tratament conservator: Majoritatea cazurilor de episclerită se rezolvă spontan în decurs de câteva săptămâni. Compresele reci aplicate local pot oferi ameliorare simptomatică, reducând inflamația și disconfortul ocular. Lacrimile artificiale pot fi utile pentru hidratarea suprafeței oculare și reducerea iritației. Evitarea factorilor declanșatori și odihna adecvată pot accelera procesul de vindecare.

Medicație topică: Picăturile oftalmice cu corticosteroizi de potență scăzută, precum fluorometolona sau loteprednol, pot fi prescrise pentru cazurile moderate până la severe. Acestea reduc inflamația și ameliorează simptomele rapid. Administrarea se face de obicei de patru ori pe zi, cu reducerea treptată a frecvenței pe măsură ce simptomele se ameliorează. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene topice pot fi o alternativă în cazurile ușoare.

Medicație orală: Antiinflamatoarele nesteroidiene sistemice, precum ibuprofenul sau naproxenul, pot fi necesare în cazurile severe sau rezistente la tratamentul topic. Acestea sunt administrate în doze terapeutice standard timp de 7-14 zile. În cazurile asociate cu boli autoimune sau infecțioase, tratamentul bolii de bază este esențial pentru controlul episcleritei.

Durata tratamentului: Perioada tipică de tratament variază între 2 și 3 săptămâni, în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul la terapie. Monitorizarea regulată este necesară pentru ajustarea tratamentului și prevenirea complicațiilor. În cazurile recurente sau asociate cu boli sistemice, durata tratamentului poate fi mai lungă și poate necesita o abordare terapeutică mai complexă.