Meniu

Nistagmus: tipuri, simptome asociate si optiuni de tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta Manea pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Nistagmusul reprezintă o afecțiune oculară caracterizată prin mișcări involuntare, repetitive și ritmice ale ochilor. Aceste mișcări pot fi orizontale, verticale sau rotative și afectează capacitatea ochilor de a menține focalizarea stabilă asupra obiectelor. Sistemul nervos central coordonează în mod normal mișcările oculare împreună cu sistemul vestibular din urechea internă, dar în cazul nistagmusului această coordonare este perturbată.

Afecțiunea poate fi prezentă de la naștere sau poate apărea mai târziu în viață, fiind cauzată de diverse probleme neurologice, oftalmologice sau ale urechii interne. Deși nu există un tratament definitiv pentru nistagmus, există multiple opțiuni terapeutice care pot ameliora simptomele și îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Tipurile de nistagmus

Nistagmusul se manifestă în forme distincte, fiecare cu caracteristici și cauze specifice. Înțelegerea acestor tipuri este esențială pentru stabilirea unui diagnostic precis și alegerea celui mai potrivit plan de tratament.

Nistagmus congenital (infantil): Această formă apare în primele luni de viață, de obicei între 6 săptămâni și 3 luni. Mișcările oculare sunt predominant orizontale și afectează ambii ochi. Copiii cu această formă de nistagmus prezintă frecvent o acuitate vizuală redusă, dar nu percep obiectele din jur ca fiind în mișcare. Cauza poate fi genetică sau poate fi asociată cu alte afecțiuni oculare congenitale.

Nistagmus dobândit: Această formă se dezvoltă după vârsta de 6 luni și este mai frecventă la adulți. Apariția sa poate fi legată de diverse afecțiuni neurologice, traumatisme craniene, accidente vasculare cerebrale sau consumul de substanțe toxice. Pacienții descriu adesea senzația că obiectele din câmpul vizual par să se miște sau să tremure, ceea ce poate provoca amețeli și probleme de echilibru.

Spasmus nutans: Această formă particulară de nistagmus apare la copiii cu vârste între 6 luni și 3 ani. Se caracterizează prin mișcări oculare asimetrice, asociate frecvent cu mișcări de înclinare sau rotație a capului. În majoritatea cazurilor, această formă se ameliorează spontan până la vârsta de 8 ani, fără necesitatea unui tratament specific.

Tipare ale mișcărilor oculare

Mișcările oculare în nistagmus urmează anumite tipare caracteristice care ajută la clasificarea și diagnosticarea afecțiunii.

Mișcări orizontale: Reprezintă cel mai frecvent tip de mișcare în nistagmus, ochii deplasându-se ritmic de la stânga la dreapta. Aceste mișcări pot varia în amplitudine și viteză, afectând semnificativ capacitatea de focalizare și citire.

Mișcări verticale: În acest tip de nistagmus, ochii se mișcă în sus și în jos într-un ritm constant. Această formă este mai puțin frecventă decât cea orizontală și poate indica prezența unor probleme neurologice specifice.

Mișcări rotative (torsionale): În această formă, ochii efectuează mișcări circulare sau de rotație. Este un tip mai rar întâlnit și poate fi asociat cu afecțiuni ale sistemului vestibular sau ale trunchiului cerebral.

Nistagmus pendular: Mișcările oculare sunt ritmice și egale în ambele direcții, asemenea unui pendul. Ochii se deplasează cu aceeași viteză în ambele sensuri, creând un model oscilatoriu regulat. Această formă poate fi asociată cu diverse afecțiuni neurologice și poate afecta semnificativ acuitatea vizuală.

Nistagmus în sacade: În această formă, ochii se deplasează lent într-o direcție, urmată de o mișcare rapidă de corectare în direcția opusă. Acest tipar este frecvent întâlnit în afecțiunile vestibulare și poate fi exacerbat de anumite poziții ale capului sau de mișcările acestuia.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale nistagmusului variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, putând afecta semnificativ calitatea vieții pacienților.

Vedere încețoșată și instabilă: Pacienții experimentează dificultăți în menținerea unei imagini clare și stabile. Obiectele par să se miște sau să tremure, ceea ce face dificilă focalizarea și urmărirea detaliilor fine. Această instabilitate vizuală poate afecta semnificativ activitățile cotidiene, precum cititul sau condusul autovehiculelor.

Probleme de echilibru: Nistagmusul afectează sistemul vestibular și coordonarea vizual-motorie, ceea ce duce la dificultăți semnificative în menținerea echilibrului. Pacienții pot prezenta instabilitate în mers, probleme de coordonare și dificultăți în executarea mișcărilor care necesită precizie. Sistemul nervos central se bazează pe informațiile vizuale pentru a menține poziția corpului, iar mișcările oculare necontrolate perturbă acest proces esențial.

Sensibilitate la lumină: Persoanele cu nistagmus prezintă adesea o sensibilitate crescută la lumină, manifestată prin disconfort vizual în condiții de iluminare puternică. Această fotosensibilitate poate fi deosebit de pronunțată în spații luminoase sau în prezența luminii solare directe, necesitând utilizarea ochelarilor de soare sau ajustări ale iluminatului în mediul înconjurător.

Amețeală: Mișcările oculare involuntare caracteristice nistagmusului pot provoca episoade frecvente de amețeală. Această senzație este cauzată de discrepanța dintre informațiile vizuale și cele vestibulare primite de creier. Amețeala poate varia în intensitate și poate fi exacerbată de oboseală, stres sau de anumite poziții ale capului.

Oscilopsia: Această manifestare specifică nistagmusului se caracterizează prin percepția că mediul înconjurător este în mișcare continuă, chiar și atunci când obiectele sunt staționare. Pacienții descriu o senzație de instabilitate vizuală, ca și cum lumea din jur s-ar balansa sau ar oscila, ceea ce poate afecta semnificativ activitățile zilnice și orientarea în spațiu.

Probleme de percepție a adâncimii: Nistagmusul poate afecta semnificativ capacitatea de a evalua corect distanțele și relațiile spațiale dintre obiecte. Această dificultate în perceperea adâncimii poate face provocatoare activități precum urcatul scărilor, parcarea mașinii sau aprecierea distanței față de diverse obstacole, necesitând dezvoltarea unor strategii compensatorii specifice.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a nistagmusului necesită o evaluare individualizată și o strategie complexă care poate include diverse metode de corecție vizuală, intervenții medicamentoase și proceduri chirurgicale, toate adaptate nevoilor specifice ale fiecărui pacient.

Lentile de contact și ochelari

Dispozitivele optice pot îmbunătăți semnificativ calitatea vederii la persoanele cu nistagmus. Lentilele de contact oferă avantajul unui câmp vizual mai larg și pot reduce amplitudinea mișcărilor oculare, în timp ce ochelarii cu lentile prismatice ajută la compensarea poziției anormale a capului și la îmbunătățirea acuității vizuale în zona de privire preferențială.

Medicație

Tratamentul medicamentos al nistagmusului include substanțe care pot reduce intensitatea mișcărilor oculare involuntare. Medicamentele precum baclofenul, gabapentina sau memantina pot fi prescrise pentru controlul simptomelor, în special în cazurile de nistagmus dobândit. Alegerea medicamentului depinde de cauza subiacentă și de răspunsul individual al pacientului la tratament.

Chirurgie pentru corecția vederii

Intervențiile chirurgicale pentru corecția vederii pot fi benefice în cazurile selectate de nistagmus. Procedurile precum keratotomia radiară sau chirurgia laser pot îmbunătăți acuitatea vizuală și pot reduce dependența de dispozitivele optice externe, deși acestea nu tratează direct cauza nistagmusului.

Chirurgia mușchilor oculari

Prezentarea procedurii: Intervenția chirurgicală implică repoziționarea strategică a mușchilor oculari pentru a reduce amplitudinea mișcărilor involuntare și pentru a îmbunătăți stabilitatea privirii. Chirurgul oftalmolog identifică și modifică poziția mușchilor extraoculari responsabili de mișcările anormale, utilizând tehnici microchirurgicale precise pentru a obține rezultatul dorit.

Rezultate așteptate: Chirurgia mușchilor oculari poate duce la ameliorarea semnificativă a stabilității vizuale și la reducerea poziției compensatorii a capului. Pacienții pot experimenta o îmbunătățire a acuității vizuale și o reducere a oboselii oculare. Rezultatele variază în funcție de tipul de nistagmus și de severitatea afecțiunii, dar majoritatea pacienților raportează o ameliorare a calității vieții.

Procesul de recuperare: Perioada postoperatorie necesită monitorizare atentă și urmarea unui protocol specific de recuperare. În primele zile după intervenție, pacienții pot prezenta disconfort ocular și vedere încețoșată temporară. Recuperarea completă poate dura câteva săptămâni, timp în care ochii se adaptează la noua poziție a mușchilor și sistemul vizual își recalibrează funcționarea.

Viața cu nistagmus

Adaptarea la nistagmus necesită dezvoltarea unor strategii specifice și modificări ale mediului înconjurător pentru a maximiza potențialul vizual și a menține un nivel optim de funcționare în activitățile zilnice.

Identificarea punctului nul: Punctul nul reprezintă poziția specifică a capului în care mișcările oculare sunt minime și vederea este optimă. Această poziție variază de la persoană la persoană și poate implica o înclinare sau rotație a capului. Identificarea și utilizarea acestui punct nul permite persoanelor cu nistagmus să își maximizeze acuitatea vizuală și să reducă oboseala oculară în timpul activităților care necesită concentrare vizuală.

Ajustări ale iluminatului: Managementul corect al iluminatului joacă un rol crucial în optimizarea vederii pentru persoanele cu nistagmus. Lumina naturală indirectă și iluminatul artificial uniform, fără strălucire sau umbre puternice, pot reduce semnificativ disconfortul vizual. Utilizarea luminilor reglabile și evitarea contrastelor puternice de luminozitate contribuie la crearea unui mediu vizual confortabil și funcțional.

Adaptări pentru citit: Persoanele cu nistagmus pot beneficia de diverse strategii și tehnologii pentru îmbunătățirea experienței de citit. Utilizarea textelor cu caractere mărite, a dispozitivelor de magnificare electronică și a suporturilor de lectură ajustabile poate facilita procesul de citire. Poziționarea optimă a materialului de citit și menținerea unei distanțe corespunzătoare față de text sunt esențiale pentru reducerea oboselii oculare.

Adaptări școlare și profesionale: Mediul educațional și profesional poate fi adaptat pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor cu nistagmus. Acestea pot include poziționarea strategică în sala de clasă sau la birou, utilizarea tehnologiilor asistive precum software-ul de recunoaștere vocală și sistemele de magnificare a ecranului, precum și acordarea de timp suplimentar pentru sarcinile care necesită precizie vizuală. Comunicarea deschisă cu profesorii și angajatorii despre necesitățile specifice poate facilita implementarea acestor adaptări.

Întrebări frecvente

Poate fi nistagmusul complet vindecat?

Nistagmusul nu are un remediu complet în prezent. Totuși, tratamentele disponibile pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Intervențiile chirurgicale, medicamentele și dispozitivele optice pot contribui la gestionarea afecțiunii.

Se agravează nistagmusul odată cu vârsta?

Nistagmusul congenital nu se agravează de obicei cu vârsta și poate chiar să se stabilizeze. În cazul nistagmusului dobândit, evoluția depinde de cauza subiacentă și de severitatea afecțiunii care l-a declanșat.

Cum afectează stresul nistagmusul?

Stresul poate exacerba simptomele nistagmusului, intensificând mișcările oculare involuntare. Gestionarea eficientă a stresului prin tehnici de relaxare și terapie poate ajuta la reducerea impactului acestuia asupra nistagmusului.

Pot persoanele cu nistagmus să conducă?

Capacitatea de a conduce depinde de severitatea nistagmusului și de acuitatea vizuală a persoanei. Este esențial ca persoanele afectate să consulte un specialist oftalmolog pentru evaluarea vederii și pentru a determina dacă îndeplinesc cerințele legale pentru conducere.

Este nistagmusul ereditar?

Nistagmusul poate fi ereditar, mai ales în formele congenitale. Anumite gene sunt asociate cu predispoziția la această afecțiune, dar nu toți cei care moștenesc aceste gene vor dezvolta nistagmus.

Cum afectează nistagmusul percepția adâncimii?

Nistagmusul poate afecta percepția adâncimii prin dificultăți în evaluarea distanțelor și relațiilor spațiale dintre obiecte. Aceasta poate influența activitățile care necesită o bună coordonare vizual-motorie.

Pot copiii cu nistagmus să frecventeze școli obișnuite?

Da, copiii cu nistagmus pot frecventa școli obișnuite. Cu adaptările corespunzătoare și sprijin educațional, aceștia pot avea o experiență școlară de succes. Este importantă colaborarea între părinți, profesori și specialiști pentru a asigura un mediu de învățare adecvat.

Afectează nistagmusul ambii ochi în mod egal?

Nistagmusul afectează de obicei ambii ochi, dar gradul de afectare poate varia. Mișcările oculare involuntare sunt adesea simetrice, dar pot exista variații individuale în amplitudinea și frecvența mișcărilor.

Concluzie

Nistagmusul este o afecțiune complexă care implică mișcări involuntare ale ochilor, afectând vederea și echilibrul. Deși nu există un tratament definitiv, diverse strategii terapeutice și adaptări ale stilului de viață pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate. Identificarea timpurie, evaluarea corectă și intervențiile personalizate sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a simptomelor. Cu sprijin adecvat, persoanele cu nistagmus pot duce o viață activă și împlinită, integrându-se cu succes în mediul educațional și profesional.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Tarnutzer, A. A., & Straumann, D. (2018). Nystagmus. Current opinion in neurology, 31(1), 74-80.

https://journals.lww.com/co-neurology/abstract/2018/02000/nystagmus.12.aspx

Dr. Nicoleta Manea

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.