Meniu

Retinoblastom: tipuri, semne, factori genetici si optiuni de tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta Manea pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Retinoblastomul reprezintă cea mai frecventă formă de cancer ocular la copii, fiind o tumoră malignă care afectează retina – stratul sensibil la lumină din interiorul ochiului. Această afecțiune apare de obicei la copiii cu vârste sub 3 ani și poate afecta unul sau ambii ochi. Retinoblastomul este cauzat de mutații genetice care determină creșterea și multiplicarea necontrolată a celulelor retiniene imature.

Diagnosticarea precoce și tratamentul prompt sunt esențiale pentru salvarea vieții copilului și prezervarea vederii. Deși este o formă rară de cancer, retinoblastomul are o rată ridicată de vindecare când este depistat în stadii incipiente.

Tipurile de retinoblastom

Retinoblastomul poate apărea sub trei forme distincte, fiecare cu particularități specifice în ceea ce privește evoluția și prognosticul. Clasificarea se face în funcție de numărul de ochi afectați și prezența tumorilor în alte zone ale creierului.

Retinoblastom unilateral: Această formă afectează un singur ochi și reprezintă aproximativ 60% din cazuri. De obicei apare sporadic, fără istoric familial, și este diagnosticată mai târziu comparativ cu forma bilaterală. Tumora se dezvoltă rapid și poate determina pierderea vederii în ochiul afectat dacă nu este tratată prompt.

Retinoblastom bilateral: Forma bilaterală afectează ambii ochi și este asociată frecvent cu mutații genetice moștenite. Diagnosticul se pune de obicei mai devreme decât în cazul formei unilaterale, iar tratamentul trebuie să echilibreze obiectivul salvării vieții cu cel al prezervării vederii în cel puțin unul dintre ochi.

Retinoblastom trilateral: Aceasta este cea mai rară și mai agresivă formă, în care pe lângă afectarea oculară există și o tumoră la nivelul glandei pineale din creier. Prognosticul este mai rezervat și necesită o abordare terapeutică complexă, care să țintească atât tumorile oculare cât și cea cerebrală.

Semne și simptome

Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor retinoblastomului este crucială pentru prognosticul bolii. Manifestările clinice pot varia în funcție de localizarea și dimensiunea tumorii.

Reflexie pupilară albă (leucocorie): Primul și cel mai frecvent semn este apariția unui reflex alb în pupilă când lumina este îndreptată spre ochi. Acest fenomen este vizibil mai ales în fotografiile cu bliț, unde pupila apare albă în loc de roșie. Părinții sunt adesea primii care observă această modificare caracteristică.

Ochi dezaliniați (strabism): Strabismul reprezintă o dezaliniere a ochilor care poate apărea când tumora afectează vederea centrală. Ochii pot părea că privesc în direcții diferite, iar această modificare poate fi intermitentă sau constantă. Este important ca orice strabism nou apărut să fie evaluat medical prompt.

Înroșirea și umflarea ochiului: Inflamația oculară se poate manifesta prin înroșirea și umflarea ochiului afectat. Aceste simptome pot fi însoțite de disconfort sau durere, deși durerea nu este un simptom frecvent în retinoblastom. Modificările inflamatorii pot indica o formă avansată a bolii.

Probleme de vedere: Deficitele vizuale sunt frecvente, dar pot fi dificil de detectat la copiii mici. Copilul poate prezenta dificultăți în urmărirea obiectelor sau poate manifesta comportamente care sugerează probleme de vedere, cum ar fi apropierea excesivă de obiecte pentru a le vedea mai bine.

Mărirea ochiului: În cazurile avansate, tumora poate determina creșterea presiunii intraoculare, ducând la mărirea globului ocular. Această modificare este vizibilă ca o asimetrie între cei doi ochi și reprezintă un semn de boală avansată care necesită intervenție medicală urgentă.

Mișcări anormale ale ochiului: Pot apărea mișcări involuntare ale ochiului afectat, cunoscute sub numele de nistagmus. Aceste mișcări rapide și repetitive pot fi orizontale, verticale sau rotatorii și sunt cauzate de afectarea funcției vizuale normale.

Factori genetici

Genetica joacă un rol fundamental în dezvoltarea retinoblastomului, fiind implicată atât în cazurile ereditare, cât și în cele sporadice. Modificările genetice afectează în special gena retinoblastomului, care controlează creșterea și dezvoltarea celulelor retiniene.

Cazuri non-ereditare: Aproximativ 60% dintre cazurile de retinoblastom sunt non-ereditare sau sporadice, apărând din cauza unor mutații genetice spontane în celulele retiniene. În aceste situații, mutațiile apar după concepție și afectează doar celulele din retină, fără a fi transmise generațiilor următoare. Copiii cu retinoblastom sporadic dezvoltă de obicei tumori într-un singur ochi și au un prognostic mai bun comparativ cu cazurile ereditare.

Cazuri ereditare: Retinoblastomul ereditar reprezintă aproximativ 40% din cazuri și este cauzat de mutații genetice moștenite de la părinți. În această formă, copiii se nasc cu o predispoziție genetică pentru dezvoltarea tumorilor, având un risc crescut de a dezvolta tumori în ambii ochi. Forma ereditară poate fi transmisă generațiilor viitoare și necesită monitorizare atentă atât a pacientului, cât și a rudelor apropiate.

Mutații ale genei RB1: Gena retinoblastomului, cunoscută sub numele de gena RB1, acționează ca un supressor tumoral, controlând diviziunea celulară normală în retină. Când această genă suferă mutații, celulele retiniene încep să se multiplice necontrolat. Pentru dezvoltarea retinoblastomului este necesară alterarea ambelor copii ale genei RB1, conform modelului genetic cunoscut ca „două lovituri”.

Riscul pentru frați și surori: Frații și surorile unui copil diagnosticat cu retinoblastom au un risc crescut de a dezvolta această boală, în special în cazurile ereditare. Riscul variază între 4% și 7% când părinții nu sunt afectați, dar crește semnificativ când există istoric familial pozitiv. Screeningul genetic și examinările oftalmologice regulate sunt esențiale pentru identificarea precoce a bolii la frații și surorile copilului afectat.

Importanța testării genetice: Testarea genetică reprezintă un instrument crucial în managementul retinoblastomului, permițând identificarea precoce a persoanelor cu risc crescut. Această testare ajută la determinarea naturii ereditare sau sporadice a bolii, ghidează deciziile terapeutice și permite implementarea unui program de screening adecvat pentru membrii familiei. Consilierea genetică este recomandată tuturor familiilor afectate pentru înțelegerea implicațiilor rezultatelor și planificarea monitorizării pe termen lung.

Opțiuni de tratament

Tratamentul retinoblastomului necesită o abordare personalizată, adaptată fiecărui caz în parte, având ca obiective principale salvarea vieții, prezervarea ochiului și menținerea vederii când este posibil. Strategia terapeutică este stabilită în funcție de mărimea tumorii, localizarea acesteia și prezența metastazelor.

Terapii

Chimioterapie: Chimioterapia sistemică reprezintă o componentă esențială în tratamentul retinoblastomului, fiind utilizată pentru reducerea dimensiunii tumorilor înainte de aplicarea altor terapii locale. Medicamentele chimioterapice sunt administrate intravenos și acționează prin distrugerea celulelor canceroase sau împiedicarea creșterii acestora. Tratamentul durează de obicei între 4 și 6 cicluri, iar efectele secundare sunt atent monitorizate și gestionate pentru a minimiza impactul asupra dezvoltării copilului.

Radioterapie: Radioterapia utilizează radiații de înaltă energie pentru distrugerea celulelor canceroase și este aplicată cu precizie pentru a proteja țesuturile sănătoase din jur. Această metodă poate fi folosită când tumora nu răspunde la chimioterapie sau în cazurile avansate. Tehnicile moderne de radioterapie permit administrarea tratamentului cu acuratețe crescută, reducând riscul efectelor secundare pe termen lung.

Terapii focale: Terapiile focale sunt tratamente locale care vizează direct tumora, fiind deosebit de eficiente pentru leziunile mici sau reziduale după chimioterapie. Acestea includ termoterapia prin laser, care folosește căldura pentru distrugerea celulelor tumorale, și crioterapia, care îngheață și distruge țesutul tumoral. Aceste proceduri sunt minim invazive și pot fi repetate dacă este necesar.

Proceduri chirurgicale

Enucleație: Procedura chirurgicală de îndepărtare completă a ochiului este recomandată în cazurile avansate, când tumora este mare și pune în pericol viața copilului sau când vederea nu mai poate fi salvată. Operația include și îndepărtarea unei porțiuni din nervul optic pentru a preveni răspândirea cancerului. După vindecare, se poate monta un implant ocular care să ofere un aspect estetic satisfăcător.

Chirurgia implantului ocular: După enucleație, se realizează implantarea unei proteze oculare speciale care înlocuiește ochiul îndepărtat. Implantul este atașat la mușchii oculari pentru a permite mișcarea naturală și este acoperit cu un strat de țesut conjunctiv. Ulterior, se confecționează o proteză externă personalizată care reproduce aspectul natural al ochiului, inclusiv culoarea irisului și detaliile fine ale acestuia.

Îngrijirea post-tratament

Perioada de după tratamentul retinoblastomului necesită o monitorizare atentă și complexă pentru a preveni recidivele și a gestiona posibilele efecte secundare. Supravegherea medicală regulată și evaluările periodice sunt esențiale pentru asigurarea recuperării complete și menținerea sănătății pe termen lung.

Monitorizarea vederii: Evaluarea funcției vizuale reprezintă o componentă critică a îngrijirii post-tratament pentru pacienții cu retinoblastom. Examinările oftalmologice regulate includ teste de acuitate vizuală, evaluarea câmpului vizual și examinarea detaliată a fundului de ochi. Pentru copiii foarte mici sunt utilizate tehnici specializate de evaluare a vederii, adaptate vârstei și capacității lor de cooperare. Frecvența acestor evaluări este mai mare în primul an după tratament și scade treptat în funcție de evoluția clinică.

Controale medicale regulate: Programul de monitorizare post-tratament include consultații frecvente în primul an, cu examinări complete la fiecare 2-3 luni. În anii următori, frecvența controalelor se reduce treptat, dar rămâne esențială menținerea unui calendar strict de evaluare. Aceste vizite permit detectarea precoce a oricăror modificări sau complicații și ajustarea planului de tratament când este necesar.

Screening pentru cancer: Pacienții cu retinoblastom, în special cei cu forma ereditară, necesită monitorizare oncologică extinsă pe tot parcursul vieții. Screeningul include examene fizice complete, analize de sânge periodice și investigații imagistice specifice pentru detectarea timpurie a eventualelor tumori secundare. Acest program de screening este personalizat în funcție de factori precum tipul genetic al bolii și istoricul tratamentului.

Monitorizare pe termen lung: Supravegherea pe termen lung a pacienților cu retinoblastom este esențială pentru gestionarea potențialelor efecte tardive ale tratamentului și pentru detectarea precoce a complicațiilor. Aceasta include evaluarea periodică a dezvoltării generale, monitorizarea creșterii și dezvoltării cognitive, precum și gestionarea aspectelor psihosociale. Planul de monitorizare este adaptat individual și poate continua până la vârsta adultă.

Supraviețuire și prognostic

Prognosticul retinoblastomului s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii datorită progreselor în diagnosticare și tratament. Rata de supraviețuire depinde în mare măsură de stadiul bolii la momentul diagnosticului și de răspunsul la tratament.

Rezultatele detecției precoce: Identificarea timpurie a retinoblastomului are un impact major asupra prognosticului. Diagnosticul în stadii incipiente permite implementarea unor strategii terapeutice mai puțin agresive și crește șansele de prezervare a vederii. Copiii diagnosticați precoce au rate de supraviețuire semnificativ mai mari și un risc redus de complicații pe termen lung.

Rate de succes ale tratamentului: Tratamentul modern al retinoblastomului prezintă rate de succes remarcabile, cu peste 95% dintre pacienți supraviețuind când boala este diagnosticată și tratată precoce. Succesul terapeutic variază în funcție de tipul de tratament ales, stadiul bolii și răspunsul individual al pacientului. Abordarea multidisciplinară și personalizarea tratamentului contribuie semnificativ la îmbunătățirea rezultatelor.

Statistici de supraviețuire pe termen lung: Datele pe termen lung arată că majoritatea copiilor tratați pentru retinoblastom ating vârsta adultă și duc o viață normală. Pentru cazurile non-ereditare, riscul de recurență după tratamentul complet este minimal. În cazurile ereditare, monitorizarea continuă este esențială pentru detectarea și tratarea promptă a eventualelor tumori secundare.

Considerații privind calitatea vieții: Impactul retinoblastomului asupra calității vieții variază semnificativ între pacienți. Factorii determinanți includ extensia bolii, tipul de tratament primit și prezența sechelelor vizuale. Suportul psihologic și reabilitarea vizuală joacă un rol crucial în adaptarea pacienților la noile condiții de viață. Programele de reabilitare și consilierea familială contribuie la optimizarea dezvoltării sociale și emoționale a copiilor afectați.

Întrebări frecvente

Care este rata de supraviețuire pentru retinoblastom?

Rata de supraviețuire pentru retinoblastom este foarte ridicată, depășind 95% în cazurile diagnosticate și tratate timpuriu. Succesul tratamentului depinde de stadiul bolii la momentul diagnosticării și de răspunsul individual al pacientului la tratament.

La ce vârstă este de obicei diagnosticat retinoblastomul?

Retinoblastomul este de obicei diagnosticat la copii cu vârsta sub 3 ani. Majoritatea cazurilor sunt identificate înainte ca copilul să împlinească 2 ani, datorită manifestărilor clinice evidente și a controalelor pediatrice regulate.

Poate fi prevenit retinoblastomul?

Retinoblastomul nu poate fi prevenit deoarece este cauzat de mutații genetice, adesea ereditare. Totuși, screeningul genetic și monitorizarea atentă a copiilor cu risc crescut pot ajuta la detectarea precoce a bolii și la inițierea unui tratament adecvat.

Cum este detectat retinoblastomul la sugari?

Retinoblastomul este adesea detectat la sugari prin observarea unui reflex alb neobișnuit în pupilă, numit leucocorie, în fotografii sau în timpul examinării medicale. Examinările oftalmologice detaliate și investigațiile imagistice sunt utilizate pentru confirmarea diagnosticului.

Necesită retinoblastomul întotdeauna îndepărtarea ochiului?

Îndepărtarea ochiului nu este întotdeauna necesară în cazul retinoblastomului. Tratamentul depinde de mărimea și localizarea tumorii. În multe cazuri, chimioterapia, radioterapia sau terapiile focale permit prezervarea ochiului și a funcției vizuale.

Care sunt șansele ca retinoblastomul să afecteze ambii ochi?

Șansele ca retinoblastomul să afecteze ambii ochi sunt mai mari în cazurile ereditare, aproximativ 30-40% dintre acestea fiind bilaterale. În cazurile sporadice, afectarea bilaterală este mult mai rară.

Pot frații să dezvolte retinoblastom dacă un copil are această afecțiune?

Frații unui copil cu retinoblastom au un risc crescut de a dezvolta boala, mai ales dacă este ereditară. Este recomandată testarea genetică și monitorizarea oftalmologică regulată pentru a identifica eventualele cazuri precoce.

Cât de des ar trebui să aibă loc examinările de urmărire după tratament?

Examinările de urmărire ar trebui să fie frecvente în primul an după tratament, de obicei la fiecare 2-3 luni. Frecvența acestora scade treptat în funcție de evoluția clinică și riscul individual de recidivă.

Care este riscul de a dezvolta alte tipuri de cancer mai târziu în viață?

Riscul de a dezvolta alte tipuri de cancer mai târziu în viață este crescut la pacienții cu retinoblastom ereditar. Aceștia necesită monitorizare pe termen lung pentru detectarea timpurie a oricăror tumori secundare.

Poate fi păstrată vederea după tratamentul retinoblastomului?

Păstrarea vederii după tratamentul retinoblastomului depinde de stadiul bolii și de tipul de tratament aplicat. Tratamentul precoce și adecvat poate salva vederea parțial sau total, mai ales în cazurile în care tumora este mică și localizată.

Concluzie

Retinoblastomul, deși o afecțiune rară, reprezintă o provocare semnificativă în domeniul oncologiei pediatrice. Diagnosticarea precoce și tratamentele avansate au îmbunătățit considerabil prognosticul acestei boli, oferind o rată ridicată de supraviețuire și șanse mari de prezervare a vederii. Monitorizarea atentă post-tratament și testarea genetică joacă un rol crucial în managementul pe termen lung al pacienților și al familiilor acestora. Înțelegerea complexității retinoblastomului contribuie la dezvoltarea unor strategii eficiente pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții celor afectați.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Dimaras, H., Kimani, K., Dimba, E. A., Gronsdahl, P., White, A., Chan, H. S., & Gallie, B. L. (2012). Retinoblastoma. The Lancet, 379(9824), 1436-1446.

https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(11)61137-9/fulltext?keepThis=true&width=850&height=650&rss=yes&TB_iframe=true

Dr. Nicoleta Manea

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.