Strabism: tipuri, cauze, tratament si posibile complicatii

Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung și îmbunătățirea prognosticului. Există multiple opțiuni terapeutice disponibile, de la ochelari și exerciții oculare până la intervenții chirurgicale, alegerea tratamentului fiind individualizată în funcție de tipul și severitatea strabismului.

Tipuri de strabism

Strabismul se manifestă în mai multe forme distincte, fiecare având caracteristici și provocări specifice în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul. Clasificarea se face în funcție de direcția deviației oculare și de momentul apariției simptomelor, aspecte cruciale pentru stabilirea planului terapeutic adecvat.

Tipuri de deviații ale ochiului

Esotropia (Deviație convergentă): Această formă de strabism se caracterizează prin devierea unuia sau ambilor ochi spre nas. Este cel mai frecvent tip întâlnit la copiii mici și poate fi asociat cu hipermetropia. Esotropia poate fi congenitală, apărând în primele șase luni de viață, sau poate fi dobândită ulterior. Tratamentul precoce este esențial pentru prevenirea ambliopiei și dezvoltarea normală a vederii binoculare.

Exotropia (Deviație divergentă): În acest caz, unul sau ambii ochi deviază spre exterior. Exotropia poate fi intermitentă sau constantă și este adesea observată când pacientul privește la distanță sau este obosit. Această formă de strabism poate cauza diplopie (vedere dublă) și disconfort vizual, în special în timpul activităților care necesită concentrare vizuală prelungită.

Hipertropia (Deviație verticală superioară): Această formă implică devierea unui ochi în sus față de celălalt ochi. Hipertropia poate fi cauzată de dezechilibre ale mușchilor oculari sau poate fi asociată cu alte probleme neurologice. Pacienții pot adopta o poziție compensatorie a capului pentru a minimiza diplopie și pentru a menține vederea binoculară.

Hipotropia (Deviație verticală inferioară): În această formă, unul dintre ochi deviază în jos comparativ cu celălalt. Hipotropia poate fi congenitală sau dobândită și necesită o evaluare atentă pentru identificarea cauzei subiacente. Tratamentul poate include corecție optică, exerciții oculare sau intervenție chirurgicală, în funcție de severitatea și cauza deviației.

Tipare temporale

Strabism constant: Acest tip de strabism este prezent în permanență, ochii fiind dezaliniați în toate direcțiile privirii. Deviația oculară rămâne constantă indiferent de direcția privirii sau de distanța la care se află obiectul vizualizat. Tratamentul necesită adesea o abordare chirurgicală pentru realinierea ochilor și restabilirea vederii binoculare.

Strabism intermitent: Caracterizat prin perioade în care ochii sunt aliniați normal, alternând cu episoade de dezaliniere. Această formă poate fi influențată de factori precum oboseala, stresul sau concentrarea intensă. Tratamentul poate include exerciții de consolidare a vederii binoculare și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru stabilizarea alinierii oculare.

Cauze frecvente

Strabismul poate avea multiple cauze, iar identificarea factorului declanșator este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient. Cauzele pot fi congenitale sau dobândite, iar în unele cazuri pot fi asociate cu alte afecțiuni medicale.

Cauze comune

Vedere scăzută la un ochi: Diferența semnificativă de vedere între cei doi ochi poate duce la dezvoltarea strabismului. Ochiul cu vedere mai slabă tinde să devieze, în timp ce ochiul cu vedere mai bună rămâne fixat pe țintă. Această situație necesită corecție optică promptă și tratamentul cauzei care a dus la scăderea vederii.

Erori de refracție necorectate: Prezența unor vicii de refracție semnificative, precum hipermetropia, miopia sau astigmatismul, poate determina apariția strabismului. Efortul de acomodare excesiv necesar pentru focalizare poate duce la dezechilibre în alinierea oculară. Corecția optică adecvată este esențială pentru prevenirea și tratamentul acestei forme de strabism.

Traumatisme fizice: Leziunile la nivelul orbitei, creierului sau mușchilor oculari pot provoca strabism. Traumatismele pot afecta funcționarea normală a mușchilor oculari sau a nervilor care controlează mișcările ochilor, ducând la dezaliniere oculară. Recuperarea poate necesita o combinație de tratamente, incluzând reabilitare vizuală și posibil intervenție chirurgicală.

Afecțiuni neurologice: Problemele neurologice pot afecta direct controlul mușchilor oculari prin deteriorarea nervilor cranieni responsabili de mișcările oculare. Afecțiunile neurologice precum scleroza multiplă, miastenia gravis sau tumorile cerebrale pot perturba transmiterea semnalelor nervoase către mușchii oculari, ducând la apariția strabismului. Diagnosticarea și tratamentul afecțiunii neurologice subiacente sunt esențiale pentru managementul eficient al strabismului.

Istoric familial: Predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în dezvoltarea strabismului, cercetările arătând că aproximativ 30% dintre pacienți au rude de gradul întâi cu această afecțiune. Prezența strabismului în familie crește riscul apariției acestuia la descendenți, sugerând importanța screeningului precoce și a monitorizării regulate la copiii cu istoric familial pozitiv.

Afecțiuni medicale

Boala Graves: Această afecțiune autoimună a glandei tiroide poate cauza inflamația și îngroșarea mușchilor oculari, ducând la strabism. În boala Graves, sistemul imunitar atacă țesuturile din jurul ochilor, provocând modificări în poziția și mobilitatea globilor oculari. Pacienții pot prezenta exoftalmie și restricții ale mișcărilor oculare, necesitând o abordare terapeutică complexă care să țintească atât afecțiunea tiroidiană, cât și manifestările oculare.

Diabetul zaharat: Complicațiile microvasculare ale diabetului zaharat pot afecta nervii care controlează mișcările oculare, ducând la apariția strabismului. Neuropatia diabetică poate deteriora nervii oculomotori, rezultând în paralizia mușchilor extraoculari și dezalinierea ochilor. Controlul strict al glicemiei și tratamentul precoce al complicațiilor sunt esențiale pentru prevenirea și managementul strabismului asociat diabetului.

Tumori cerebrale: Formațiunile tumorale localizate în creier pot exercita presiune asupra nervilor cranieni sau a centrilor cerebrali responsabili de coordonarea mișcărilor oculare. Acest lucru poate duce la apariția bruscă a strabismului, adesea însoțit de alte simptome neurologice precum cefaleea sau vărsăturile. Strabismul poate fi primul semn al unei tumori cerebrale, necesitând investigații imagistice urgente.

Accidentul vascular cerebral: Leziunile cerebrale cauzate de accidentul vascular cerebral pot afecta zonele responsabile de controlul mișcărilor oculare sau nervii cranieni, provocând strabism. Apariția bruscă a strabismului la adulți, mai ales când este însoțită de diplopie, poate fi un semn de accident vascular cerebral și necesită evaluare medicală imediată. Recuperarea poate fi parțială sau completă, în funcție de severitatea și localizarea leziunii cerebrale.

Opțiuni de tratament

Tratamentul strabismului este complex și individualizat, bazându-se pe multiple abordări terapeutice care vizează corectarea dezalinierii oculare și prevenirea complicațiilor precum ambliopia sau pierderea vederii binoculare. Succesul terapeutic depinde de diagnosticarea precoce și alegerea metodei optime de tratament.

Ochelari și lentile de contact: Corecția optică adecvată poate rezolva strabismul în cazurile cauzate de vicii de refracție semnificative, în special la pacienții cu hipermetropie. Ochelarii sau lentilele de contact ajută la reducerea efortului de acomodare și pot preveni devierea ochilor prin asigurarea unei vederi clare la toate distanțele. Prescrierea corectă a dioptriilor este esențială pentru obținerea rezultatelor optime.

Lentile prismatice: Prismele încorporate în lentilele ochelarilor modifică traiectoria luminii înainte de a ajunge la ochi, permițând alinierea imaginilor și eliminarea diplopiei. Acestea sunt deosebit de utile în cazurile de strabism cu unghi mic de deviație sau în strabismul intermitent. Puterea prismei este ajustată în funcție de gradul de dezaliniere oculară și poate fi modificată pe măsură ce starea pacientului evoluează.

Plasturi oculari: Terapia cu plasturi reprezintă o metodă eficientă pentru tratamentul ambliopiei asociate strabismului. Aplicarea unui plasture pe ochiul dominant forțează utilizarea ochiului ambliop, stimulând dezvoltarea vederii și îmbunătățind coordonarea oculară. Durata și frecvența purtării plastrurelui sunt stabilite individual, în funcție de severitatea ambliopiei și vârsta pacientului.

Exerciții oculare: Terapia vizuală prin exerciții specifice poate îmbunătăți coordonarea oculară și funcția musculaturii extraoculare. Exercițiile sunt concepute pentru a întări mușchii oculari slăbiți și a antrena creierul să coordoneze mai eficient mișcările ochilor. Acestea includ diverse tehnici de convergență, divergență și urmărire vizuală, fiind deosebit de utile în cazurile de strabism intermitent.

Medicație: Tratamentul medicamentos în strabism include utilizarea toxinei botulinice, care poate fi injectată în mușchii oculari pentru a reduce activitatea mușchilor hipertoni și a permite realinierea ochilor. Efectul este temporar, dar poate fi suficient pentru corectarea unor forme ușoare de strabism sau poate fi utilizat ca adjuvant înaintea intervenției chirurgicale. Alte medicamente pot fi necesare pentru tratarea afecțiunilor subiacente care au cauzat strabismul.

Chirurgia mușchilor oculari: Această intervenție chirurgicală implică modificarea poziției sau lungimii mușchilor oculari pentru a realinia ochii. Procedura se efectuează sub anestezie generală și poate include slăbirea mușchilor prea puternici sau întărirea celor prea slabi prin repoziționarea acestora. Recuperarea este relativ rapidă, majoritatea pacienților putându-și relua activitățile normale în câteva zile, deși vindecarea completă poate dura câteva săptămâni.

Tehnica suturilor ajustabile: Această tehnică chirurgicală avansată permite ajustarea fină a poziției mușchilor oculari în perioada postoperatorie imediată. După intervenția inițială, suturile speciale sunt lăsate accesibile pentru ajustări ulterioare sub anestezie locală. Această abordare oferă rezultate superioare în cazurile complexe de strabism, permițând corecții precise în funcție de rezultatul inițial și răspunsul individual al pacientului.

Complicațiile strabismului netratat

Strabismul netratat poate avea consecințe severe asupra vederii și dezvoltării vizuale normale, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului. Complicațiile pot deveni permanente dacă afecțiunea nu este diagnosticată și tratată la timp.

Cele mai comune complicații

Vedere dublă: Diplopie sau vederea dublă apare când creierul primește două imagini diferite de la ochii dezaliniați. Această condiție poate fi extrem de deranjantă, afectând capacitatea de a efectua activități cotidiene precum condusul sau cititul. În cazurile cronice, creierul poate dezvolta mecanisme de suprimare a imaginii din ochiul deviat, ducând la pierderea vederii binoculare.

Percepție deficitară în profunzime: Pierderea capacității de a percepe corect adâncimea și distanțele tridimensionale reprezintă o consecință directă a strabismului netratat. Această deficiență afectează abilitățile motorii fine, coordonarea ochi-mână și poate limita semnificativ activitățile care necesită estimarea precisă a distanțelor, precum practicarea sporturilor sau conducerea autovehiculelor.

Oboseală oculară: Efortul constant de aliniere a ochilor și de focalizare poate duce la oboseală oculară semnificativă. Pacienții pot experimenta dureri de cap, senzație de arsură sau disconfort ocular, precum și dificultăți de concentrare în timpul activităților care necesită efort vizual susținut. Aceste simptome pot afecta semnificativ performanța școlară sau profesională.

Dificultăți de citire: Strabismul netratat poate compromite sever capacitatea de citire prin afectarea coordonării oculare necesare pentru urmărirea rândurilor de text. Pacienții pot prezenta dificultăți în menținerea locului în text, viteza redusă de citire și oboseală excesivă în timpul lecturii. Aceste probleme pot avea un impact major asupra performanței academice și dezvoltării cognitive.

Ambliopie (ochi leneș)

Pierderea vederii: Ambliopia cauzată de strabismul netratat duce la dezvoltarea deficitară a vederii în ochiul deviat. Creierul începe să ignore semnalele vizuale primite de la acest ochi, rezultând într-o scădere progresivă a acuității vizuale. Fără intervenție terapeutică timpurie, această pierdere a vederii poate deveni permanentă, afectând semnificativ calitatea vieții pacientului.

Leziuni oculare permanente: Neglijarea tratamentului strabismului poate duce la modificări structurale permanente ale sistemului vizual. Conexiunile neuronale dintre ochi și creier se dezvoltă anormal, iar capacitatea de procesare vizuală poate fi compromisă ireversibil. Aceste modificări pot persista chiar și după corectarea alinierii oculare, subliniind importanța crucială a intervenției terapeutice precoce.