Strabism copii: tipuri, cauze, simptome si optiuni de tratament

Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru dezvoltarea normală a vederii. Tratamentul poate include ochelari, exerciții oculare, plasturi pentru ochi sau intervenție chirurgicală, în funcție de severitatea și tipul strabismului. Succesul tratamentului depinde în mare măsură de vârsta la care începe acesta.

Tipuri de strabism

Strabismul se manifestă în mai multe forme distincte, fiecare cu caracteristici și provocări specifice în tratament. Clasificarea se face în funcție de direcția în care deviază ochiul afectat și de constanța deviației, putând fi permanentă sau intermitentă.

Tipuri în funcție de direcția ochiului afectat

Esotropia (Deviere spre interior): Această formă de strabism se caracterizează prin devierea unuia sau ambilor ochi spre nas. Este cel mai frecvent tip de strabism întâlnit la copii și poate fi prezent de la naștere sau poate apărea mai târziu în copilărie. Esotropia poate fi cauzată de hipermetropie necorectată sau de probleme ale mușchilor oculari. Copiii cu acest tip de strabism pot dezvolta rapid ambliopie dacă nu primesc tratament adecvat.

Exotropia (Deviere spre exterior): Reprezintă devierea unuia sau ambilor ochi spre exterior. Acest tip de strabism poate fi mai subtil la început, manifestându-se doar când copilul este obosit sau privește la distanță. Exotropia poate fi intermitentă inițial, devenind mai frecventă și eventual permanentă dacă nu este tratată. Copiii cu exotropie pot prezenta sensibilitate la lumină și dificultăți în focalizarea vederii.

Hipertropia (Deviere în sus): În acest caz, un ochi deviază în sus față de celălalt ochi. Această formă de strabism poate fi cauzată de dezechilibre ale mușchilor oculari sau de probleme neurologice. Hipertropia poate afecta semnificativ percepția profunzimii și poate cauza poziții compensatorii ale capului pentru a menține vederea binoculară.

Hipotropia (Deviere în jos): Se manifestă prin devierea unui ochi în jos comparativ cu celălalt. Acest tip de strabism poate fi congenital sau dobândit și necesită o evaluare atentă pentru a determina cauza exactă. Hipotropia poate afecta semnificativ vederea binoculară și poate necesita intervenție chirurgicală pentru corectare.

Pseudostrabism

Caracteristici: Pseudostrabismul reprezintă o condiție în care ochii par să fie încrucișați, dar de fapt sunt perfect aliniați. Această iluzie optică apare frecvent la bebelușii cu un nas lat sau cu pliuri epicantice proeminente la nivelul pleoapelor. Spre deosebire de strabismul adevărat, pseudostrabismul se ameliorează pe măsură ce fața copilului se dezvoltă și nu necesită tratament medical.

Rezolvare naturală: La bebelușii cu vârsta sub patru luni, mișcările oculare necoordonate și aparenta dezaliniere a ochilor sunt considerate normale și se rezolvă spontan pe măsură ce sistemul vizual se dezvoltă. Această etapă de dezvoltare naturală este diferită de strabismul adevărat și nu necesită intervenție medicală. Părinții pot observa o îmbunătățire graduală a coordonării oculare până la vârsta de 4-6 luni.

Când trebuie să existe îngrijorare: Părinții trebuie să solicite evaluare medicală dacă dezalinierea ochilor persistă după vârsta de patru luni, dacă apare brusc sau dacă este însoțită de alte simptome precum clipit excesiv sau înclinarea capului. De asemenea, orice modificare în alinierea ochilor la copiii mai mari necesită evaluare imediată pentru a preveni dezvoltarea ambliopiei și a altor complicații vizuale.

Cauze și factori de risc

Strabismul poate apărea din multiple cauze, de la probleme de vedere necorectate până la afecțiuni neurologice complexe. Înțelegerea factorilor cauzali este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Probleme de vedere

Defectele de refracție necorectate reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale strabismului la copii. Hipermetropia severă poate determina ochii să conveargă excesiv în încercarea de a focaliza, ducând la strabism convergent. Miopia și astigmatismul pot contribui și ele la dezvoltarea strabismului prin perturbarea mecanismelor normale de aliniere oculară.

Probleme de control muscular

Dificultățile în coordonarea mușchilor oculari pot apărea din cauza dezvoltării anormale a acestor mușchi sau a sistemului lor de control nervos. Dezechilibrele în forța musculară oculară pot duce la devieri ale ochilor în diferite direcții. Aceste probleme pot fi prezente de la naștere sau se pot dezvolta în timp.

Probleme ale nervilor

Afectarea nervilor care controlează mișcările oculare poate duce la strabism. Aceasta poate fi cauzată de leziuni la naștere, traumatisme sau boli care afectează sistemul nervos. Paralizia sau slăbiciunea unuia sau mai multor nervi oculomotori poate rezulta în limitarea mișcărilor oculare și apariția strabismului.

Istoric familial

Predispoziția genetică joacă un rol important în dezvoltarea strabismului. Copiii ai căror părinți sau frați au strabism prezintă un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Moștenirea genetică poate influența dezvoltarea sistemului vizual și a mușchilor oculari, crescând susceptibilitatea la strabism.

Afecțiuni medicale

Naștere prematură: Copiii născuți prematur au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta strabism din cauza dezvoltării incomplete a sistemului vizual și a creierului. Retinopatia prematurității și alte complicații asociate cu nașterea prematură pot afecta alinierea oculară și coordonarea mușchilor oculari.

Sindromul Down: Copiii cu sindrom Down prezintă frecvent strabism din cauza tonusului muscular modificat și a anomaliilor în dezvoltarea sistemului vizual. Această afecțiune poate fi asociată cu probleme de refracție și necesită monitorizare atentă pentru prevenirea complicațiilor vizuale.

Paralizie cerebrală: Paralizia cerebrală afectează adesea controlul muscular, inclusiv al mușchilor oculari. Copiii cu această afecțiune pot dezvolta diverse forme de strabism din cauza tonusului muscular anormal și a problemelor de coordonare neurologică.

Afecțiuni neurologice: Diverse tulburări ale creierului pot cauza strabism prin afectarea centrilor de control ai mișcărilor oculare. Acestea includ tumori cerebrale, hidrocefalul, traumatismele craniene și infecțiile sistemului nervos central. Diagnosticarea și tratamentul prompt al acestor afecțiuni sunt esențiale pentru managementul strabismului asociat.

Semne timpurii și detectare

Identificarea precoce a strabismului este crucială pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung și pentru succesul tratamentului. Părinții și medicii trebuie să fie atenți la orice semn de dezaliniere a ochilor sau comportament vizual neobișnuit la copii.

Ochi nealiniați: Dezalinierea ochilor reprezintă cel mai evident semn al strabismului. Un ochi poate părea să privească într-o direcție diferită față de celălalt. Această nealiniere poate fi constantă sau poate apărea doar în anumite momente, cum ar fi când copilul este obosit sau se concentrează intens asupra unui obiect apropiat.

Înclinarea capului: Copiii cu strabism pot adopta o poziție anormală a capului pentru a compensa vederea deficitară. Această înclinare a capului poate fi un mecanism de adaptare pentru a menține vederea binoculară și pentru a evita vederea dublă. Este important să se observe dacă copilul își înclină constant capul într-o anumită direcție când privește obiecte.

Închiderea unui ochi: Un semn frecvent al strabismului este tendința copilului de a închide un ochi, în special în lumină puternică sau când privește la distanță. Acest comportament poate fi o încercare de a evita vederea dublă sau confuzia vizuală cauzată de dezalinierea ochilor.

Probleme de vedere: Copiii cu strabism pot prezenta dificultăți în aprecierea distanțelor, pot fi neîndemânatici sau pot avea probleme de coordonare ochi-mână. De asemenea, pot manifesta dificultăți în citit sau în alte activități care necesită concentrare vizuală.

Impactul asupra vederii

Strabismul netratat poate avea consecințe semnificative asupra dezvoltării sistemului vizual al copilului. Efectele pot varia de la probleme ușoare de coordonare oculară până la pierderea permanentă a vederii în ochiul afectat, afectând calitatea vieții și dezvoltarea normală a copilului.

Probleme de percepție a adâncimii: Percepția adâncimii necesită coordonarea perfectă a ambilor ochi pentru a crea o imagine tridimensională a mediului înconjurător. În cazul strabismului, această capacitate este compromisă deoarece ochii nu privesc simultan același punct. Copiii afectați pot avea dificultăți în evaluarea distanțelor, coordonarea mișcărilor fine și participarea la activități care necesită precizie vizuală.

Probleme de vedere binoculară: Vederea binoculară reprezintă capacitatea creierului de a combina imaginile primite de la ambii ochi într-o singură imagine tridimensională. În strabism, această funcție este perturbată, ducând la dificultăți în coordonarea vizuală, orientarea spațială și executarea sarcinilor care necesită precizie vizuală. Copiii pot dezvolta strategii compensatorii, precum înclinarea capului sau închiderea unui ochi.

Dezvoltarea ambliopiei: Ambliopia apare când creierul începe să ignore semnalele primite de la ochiul deviat pentru a evita vederea dublă. Această adaptare poate duce la pierderea progresivă a vederii în ochiul afectat. Fără tratament precoce, ambliopia poate deveni permanentă, afectând semnificativ dezvoltarea vizuală a copilului și limitând opțiunile profesionale viitoare.

Efecte pe termen lung asupra vederii: Consecințele strabismului netratat pot persista toată viața. Acestea includ limitări permanente ale vederii binoculare, dificultăți în percepția adâncimii și probleme de coordonare vizuală. Impactul psihosocial poate fi semnificativ, afectând încrederea în sine și interacțiunile sociale ale persoanei.

Opțiuni de tratament

Tratamentul strabismului trebuie început cât mai devreme posibil pentru a preveni complicațiile și a maximiza șansele de recuperare completă. Abordarea terapeutică este personalizată în funcție de tipul și severitatea strabismului, vârsta copilului și prezența altor afecțiuni asociate.

Ochelari

Ochelarii reprezintă adesea prima linie de tratament pentru strabism, în special când acesta este cauzat de probleme de refracție precum hipermetropia. Lentilele corectoare ajută la focalizarea corectă a imaginilor pe retină, reducând efortul de acomodare și permițând o aliniere mai bună a ochilor. Adaptarea la ochelari necesită răbdare și monitorizare constantă pentru ajustarea prescripției.

Acoperirea ochiului

Această metodă terapeutică implică acoperirea ochiului dominant cu un plasture special pentru a forța utilizarea ochiului mai slab. Tratamentul este eficient în prevenirea și tratarea ambliopiei, dar necesită complianță strictă din partea copilului și a părinților. Durata și frecvența acoperirii sunt stabilite de medicul oftalmolog în funcție de severitatea cazului.

Picături pentru ochi

Picăturile oftalmice reprezintă o alternativă la acoperirea ochiului pentru tratamentul ambliopiei. Acestea funcționează prin încețoșarea temporară a vederii ochiului dominant, stimulând astfel utilizarea ochiului mai slab. Această metodă poate fi mai ușor acceptată de copii comparativ cu plasturele și oferă flexibilitate în administrare.

Operația mușchilor oculari

Detalii procedură: Intervenția chirurgicală pentru corectarea strabismului implică ajustarea lungimii sau poziției mușchilor oculari pentru a îmbunătăți alinierea ochilor. Operația se efectuează sub anestezie generală și durează aproximativ 45-90 de minute. Chirurgul poate slăbi sau întări mușchii oculari prin tehnici specifice de repoziționare, în funcție de tipul și severitatea strabismului.

Perioada de recuperare: Recuperarea după operația de strabism durează în general 2-3 săptămâni. În primele zile, ochii pot fi roșii și sensibili, iar vederea poate fi temporar încețoșată. Copiii pot reveni la activitățile normale după 7-10 zile, dar trebuie evitate activitățile fizice intense și expunerea la apă în primele săptămâni postoperatorii.

Rate de succes: Succesul intervenției chirurgicale pentru strabism variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv vârsta pacientului și tipul strabismului. Aproximativ 80% dintre pacienți obțin o aliniere satisfăcătoare după prima operație. În unele cazuri, pot fi necesare intervenții suplimentare pentru obținerea rezultatului optim. Rezultatele cele mai bune se obțin când operația este efectuată la o vârstă fragedă.

Rezultatele tratamentului

Rezultatele tratamentului pentru strabism depind în mare măsură de momentul începerii intervenției terapeutice și de consecvența în urmarea planului de tratament. Succesul terapeutic este influențat de vârsta pacientului, severitatea strabismului și prezența altor afecțiuni asociate.

Beneficiile tratamentului timpuriu: Intervenția terapeutică precoce oferă cele mai bune șanse pentru dezvoltarea normală a vederii binoculare și prevenirea ambliopiei. Copiii tratați în primii ani de viață au o probabilitate mai mare de a dezvolta vedere stereoscopică normală și coordonare oculară optimă. Tratamentul timpuriu previne dezvoltarea mecanismelor compensatorii și reduce riscul complicațiilor pe termen lung.

Efectele tratamentului întârziat: Amânarea tratamentului poate duce la consecințe permanente asupra vederii. După vârsta de 8-10 ani, plasticitatea sistemului vizual scade semnificativ, iar răspunsul la tratament devine limitat. Întârzierea poate rezulta în pierderea permanentă a vederii binoculare, dezvoltarea ambliopiei și dificultăți în coordonarea vizuo-motorie care pot persista toată viața.

Complicații potențiale: Tratamentul strabismului poate fi însoțit de diverse complicații, în special în cazul intervenției chirurgicale. Acestea pot include supracorecția sau subcorecția poziției oculare, infecții postoperatorii, diplopie temporară sau persistentă și cicatrici conjunctivale. În cazuri rare, pot apărea probleme legate de anestezie sau reacții adverse la medicație.

Prognostic pe termen lung: Prognosticul strabismului depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul și severitatea afecțiunii, vârsta la diagnostic și complianța la tratament. Majoritatea copiilor care beneficiază de tratament timpuriu și adecvat obțin rezultate bune, cu ameliorarea semnificativă a alinierii oculare și a funcției vizuale. Monitorizarea regulată este esențială pentru menținerea rezultatelor pe termen lung.