Tipuri de cataracta: cauzele, simptomele si dezvoltarea acestora

Fiecare tip afectează diferite zone ale cristalinului și poate cauza simptome specifice, precum vedere încețoșată, sensibilitate la lumină și dificultăți în perceperea culorilor. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea pierderii vederii.

Cataracta legată de vârstă

Cataracta legată de vârstă reprezintă cea mai frecventă formă a acestei afecțiuni și apare ca urmare a modificărilor naturale ale cristalinului odată cu înaintarea în vârstă. Aceasta poate afecta unul sau ambii ochi și evoluează treptat, ducând la deteriorarea progresivă a vederii.

Cataracta nucleară sclerotică

Îngălbenirea și întărirea treptată: Cataracta nucleară sclerotică începe în centrul cristalinului, unde proteinele se modifică și formează aglomerări dense. Acest proces duce la îngălbenirea și întărirea progresivă a nucleului cristalinului. Modificările sunt inițial subtile și evoluează lent pe parcursul mai multor ani, afectând treptat calitatea vederii.

Impactul asupra vederii la distanță: Persoanele afectate de cataractă nucleară sclerotică experimentează o deteriorare progresivă a vederii la distanță. În stadiile incipiente, poate apărea un fenomen cunoscut sub numele de „a doua vedere”, când pacienții observă o îmbunătățire temporară a vederii la aproape. Totuși, această ameliorare este de scurtă durată, fiind urmată de o deteriorare continuă a acuității vizuale.

Modificări în percepția culorilor: Pe măsură ce cataracta nucleară progresează, cristalinul capătă o nuanță tot mai galbenă sau chiar maronie, afectând modul în care sunt percepute culorile. Pacienții pot observa că obiectele albe par îngălbenite, iar culorile par mai puțin vibrante. Această modificare în percepția culorilor poate afecta semnificativ activitățile zilnice și calitatea vieții.

Cataracta corticală

Opacități în formă de pană: Cataracta corticală se dezvoltă în stratul exterior al cristalinului, formând opacități alb-cenușii care se extind din marginea cristalinului către centru, asemenea unor raze. Aceste opacități apar inițial la periferia cristalinului și progresează treptat către zona centrală, afectând transmiterea luminii către retină.

Efecte asupra sensibilității la lumină: Persoanele cu cataractă corticală prezintă o sensibilitate crescută la lumină și strălucire. Lumina puternică poate cauza disconfort semnificativ și poate afecta capacitatea de a vedea clar. Acest lucru poate fi deosebit de problematic în timpul conducerii auto pe timp de zi sau în medii puternic iluminate.

Impactul asupra vederii nocturne: Cataracta corticală poate afecta semnificativ vederea pe timp de noapte. Pacienții pot observa halouri sau străluciri în jurul surselor de lumină, ceea ce face dificilă conducerea pe timp de noapte. De asemenea, pot apărea dificultăți în adaptarea la schimbările de luminozitate și în perceperea contrastelor.

Cataracta subcapsulară posterioară

Model de dezvoltare rapidă: Acest tip de cataractă se formează în partea posterioară a cristalinului, imediat sub capsula acestuia. Spre deosebire de alte tipuri de cataractă, cataracta subcapsulară posterioară poate evolua mai rapid, ducând la deteriorarea accelerată a vederii în decurs de luni de zile.

Probleme cu vederea la citit: Pacienții cu cataractă subcapsulară posterioară experimentează dificultăți semnificative în citirea textelor și efectuarea activităților care necesită vedere de aproape. Vederea poate fi afectată în special în condiții de iluminare puternică, când pupila se contractă și lumina trece prin zona opacifiată a cristalinului.

Probleme de sensibilitate la lumină: Sensibilitatea crescută la lumină este un simptom caracteristic al cataractei subcapsulare posterioare. Pacienții pot experimenta disconfort sever în prezența luminii puternice și pot observa halouri sau străluciri în jurul surselor de lumină. Această hipersensibilitate poate afecta semnificativ activitățile zilnice și poate necesita utilizarea ochelarilor de soare sau evitarea expunerii la lumină puternică.

Cataracta congenitală și din perioada copilăriei

Cataracta congenitală și cea care apare în perioada copilăriei reprezintă forme distincte ale afecțiunii, caracterizate prin opacifierea cristalinului încă din primele etape ale vieții. Această condiție poate afecta dezvoltarea normală a vederii și necesită intervenție medicală promptă pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Prezentă la naștere: Cataracta congenitală este prezentă încă din momentul nașterii și poate afecta unul sau ambii ochi. Această formă de cataractă poate varia ca dimensiune și densitate, de la opacități minore care nu afectează semnificativ vederea, până la opacifieri complete ale cristalinului care necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni dezvoltarea ambliopiei și a altor probleme vizuale permanente.

Dezvoltată în copilărie: Cataracta dezvoltată în perioada copilăriei apare după naștere și poate evolua treptat sau rapid. Aceasta poate fi cauzată de diverse afecțiuni sistemice, traumatisme oculare sau poate fi asociată cu alte anomalii oculare. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni interferența cu dezvoltarea normală a sistemului vizual și pentru a minimiza riscul de amblopie.

Factori genetici: Factorii genetici joacă un rol crucial în dezvoltarea cataractei congenitale și juvenile. Mutațiile genetice pot afecta formarea și structura cristalinului încă din perioada de dezvoltare intrauterină. Transmiterea poate fi autozomal dominantă, autozomal recesivă sau legată de cromozomul X, iar în multe cazuri cataracta poate face parte dintr-un sindrom genetic complex care afectează multiple sisteme ale organismului.

Cauze infecțioase: Infecțiile materne în timpul sarcinii reprezintă o cauză semnificativă a cataractei congenitale. Virusul rubeolic, toxoplasma, citomegalovirusul și virusul herpetic pot traversa bariera placentară și pot afecta dezvoltarea cristalinului fetal. Aceste infecții pot cauza și alte anomalii oculare sau sistemice, necesitând o evaluare completă și un management medical complex.

Afecțiuni medicale asociate: Cataracta congenitală și juvenilă poate fi asociată cu diverse afecțiuni sistemice și metabolice. Galactozemia, sindromul Down, distrofia miotonică și hipocalcemia sunt doar câteva dintre condițiile medicale care pot predispune la dezvoltarea cataractei în perioada timpurie a vieții. Identificarea și tratamentul afecțiunii de bază sunt esențiale pentru managementul adecvat al cataractei.

Cataracta secundară

Cataracta secundară reprezintă o formă distinctă a afecțiunii care apare ca urmare a altor condiții medicale, tratamente sau traumatisme. Această formă poate dezvolta caracteristici și evoluții specifice, în funcție de factorul cauzal implicat.

Opacifierea post-chirurgicală: Opacifierea capsulei posterioare după intervenția chirurgicală de cataractă reprezintă o complicație frecventă care poate apărea la câteva luni sau ani după operație. Această condiție se manifestă prin scăderea treptată a acuității vizuale și poate fi tratată eficient prin capsulotomie cu laser YAG, o procedură minim invazivă care restabilește transparența axului vizual.

Indusă de medicamente: Anumite medicamente pot determina modificări în structura cristalinului, ducând la dezvoltarea cataractei. Corticosteroizii administrați pe termen lung, medicamentele antipsihotice și unele medicamente utilizate în tratamentul cancerului pot accelera procesul de opacifiere a cristalinului. Monitorizarea atentă a pacienților care urmează aceste tratamente este esențială pentru detectarea precoce a modificărilor cristaliniene.

Asociată diabetului: Diabetul zaharat poate cauza modificări specifice la nivelul cristalinului prin alterarea metabolismului glucidic. Nivelurile crescute ale glucozei sangvine determină acumularea de sorbitol în cristalin, ducând la modificări osmotice și structurale care accelerează procesul de opacifiere. Controlul riguros al glicemiei poate încetini progresia acestui tip de cataractă.

Dezvoltare post-traumatică: Traumatismele oculare pot duce la dezvoltarea rapidă sau graduală a cataractei. Leziunile penetrante, contuziile severe sau expunerea la căldură intensă pot perturba structura și metabolismul cristalinului. Acest tip de cataractă necesită o evaluare atentă a integrității structurilor oculare și poate necesita intervenții chirurgicale complexe pentru restaurarea vederii.

Efectele expunerii la radiații: Expunerea la radiații ionizante poate induce modificări specifice în structura cristalinului. Radioterapia în regiunea capului și gâtului, expunerea ocupațională sau accidentală la radiații poate duce la dezvoltarea cataractei după o perioadă de latență variabilă. Opacifierea cristalinului în aceste cazuri prezintă un pattern caracteristic și poate necesita monitorizare și intervenție chirurgicală la momentul optim.

Tipuri rare de cataractă

Formele rare de cataractă prezintă caracteristici unice în ceea ce privește aspectul, localizarea și evoluția lor. Aceste tipuri particulare de opacifieri ale cristalinului pot fi asociate cu diverse afecțiuni sistemice sau pot apărea independent, necesitând abordări specifice în diagnosticare și tratament.

Cataracta în formă de brad de Crăciun: Această formă rară de cataractă se caracterizează prin prezența unor cristale multicolore strălucitoare în interiorul cristalinului, care creează un aspect asemănător unui brad de Crăciun decorat. Această formă particulară apare mai frecvent la persoanele cu distrofie miotonică și poate fi observată la examinarea biomicroscopică. Deși aspectul este spectaculos, această formă de cataractă nu afectează întotdeauna semnificativ vederea și poate rămâne stabilă pentru perioade lungi de timp.

Cataracta subcapsulară anterioară: Această formă de cataractă se dezvoltă în partea anterioară a cristalinului, imediat sub capsula acestuia. Apariția sa poate fi asociată cu traumatisme oculare, inflamații cronice ale ochiului sau poate fi o consecință a unor intervenții chirurgicale anterioare. Pacienții cu acest tip de cataractă pot experimenta sensibilitate crescută la lumină și dificultăți în vederea de aproape, simptomele agravându-se în condiții de iluminare puternică.

Cataracta polară posterioară: Această formă distinctă de cataractă se caracterizează prin prezența unei opacități disciforme bine delimitate în zona polului posterior al cristalinului. Este adesea congenitală și poate fi transmisă genetic, având un pattern de moștenire autozomal dominant. Intervenția chirurgicală în cazul acestui tip de cataractă prezintă provocări tehnice specifice din cauza riscului crescut de rupere a capsulei posterioare în timpul operației.

Cataracta diabetică cu aspect de fulg de nea: Această formă specifică de cataractă apare la pacienții cu diabet zaharat și se caracterizează prin prezența unor opacități subcapsulare gri-albicioase care seamănă cu fulgii de zăpadă. Dezvoltarea sa este strâns legată de controlul glicemic deficitar și poate progresa rapid, mai ales la pacienții tineri cu diabet zaharat tip 1. Normalizarea nivelului glicemiei poate încetini sau chiar opri progresia acestui tip de cataractă.

Modele de dezvoltare

Cataracta poate evolua în moduri diferite, variind de la forme lent progresive până la tipuri cu dezvoltare rapidă. Înțelegerea acestor pattern-uri de evoluție este esențială pentru planificarea tratamentului și stabilirea momentului optim pentru intervenția chirurgicală.

Tipuri cu progresie lentă: Formele cu evoluție lentă de cataractă, precum cataracta nucleară sclerotică, se dezvoltă gradual pe parcursul mai multor ani. Modificările cristalinului apar treptat, permițând pacientului să se adapteze la schimbările de vedere. Această evoluție lentă oferă timp pentru monitorizare și planificarea intervenției chirurgicale la momentul optim, când impactul asupra calității vieții devine semnificativ.

Tipuri cu dezvoltare rapidă: Anumite forme de cataractă, precum cea subcapsulară posterioară sau cea asociată diabetului, pot progresa rapid în câteva luni. Aceste tipuri necesită o monitorizare mai atentă și pot necesita intervenție chirurgicală mai promptă pentru a preveni deteriorarea semnificativă a vederii. Evoluția accelerată poate afecta semnificativ activitățile zilnice ale pacientului într-un interval relativ scurt de timp.

Cataracta bilaterală versus unilaterală: Cataracta poate afecta un singur ochi sau ambii ochi, cu grade diferite de severitate și viteze diferite de progresie. În cazul cataractei bilaterale, dezvoltarea poate fi asimetrică, un ochi fiind mai afectat decât celălalt. Această asimetrie poate cauza disconfort vizual și probleme de coordonare, necesitând o abordare individualizată în planificarea tratamentului chirurgical pentru fiecare ochi.

Progresia legată de vârstă: Dezvoltarea cataractei legată de vârstă urmează un pattern predictibil, cu modificări care se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. Procesul începe de obicei după vârsta de 40 de ani, cu modificări subtile ale cristalinului care progresează gradual. Viteza de progresie poate fi influențată de factori precum expunerea la radiații ultraviolete, fumatul, diabetul zaharat și utilizarea îndelungată a corticosteroizilor.