Xeroftalmie: stadii, cauze, metode de tratament si preventie

Manifestările clinice evoluează de la nictalopie (orbire nocturnă) până la ulcerații corneene și keratomalacie. Tratamentul constă în principal în administrarea de suplimente cu vitamina A, iar prognosticul este favorabil dacă intervenția terapeutică se face în stadiile incipiente ale bolii.

Stadiile xeroftalmiei

Xeroftalmia progresează prin mai multe stadii distincte, fiecare reprezentând o agravare a afectării oculare cauzate de deficitul de vitamina A. Identificarea precoce a stadiului bolii este crucială pentru instituirea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor severe.

Nictalopia: Primul semn major al xeroftalmiei este incapacitatea de a vedea în condiții de luminozitate scăzută sau pe timp de noapte. Pacienții prezintă dificultăți în adaptarea la trecerea de la lumină la întuneric și pot manifesta nesiguranță în deplasare pe timpul nopții. Această manifestare apare din cauza afectării fotoreceptorilor retinieni responsabili pentru vederea nocturnă.

Xeroza conjunctivală: Conjunctiva devine uscată, îngroșată și prezintă un aspect mat, cu multiple pliuri fine. Pacienții acuză senzație de corp străin, disconfort ocular și pot prezenta hiperlacrimație paradoxală. Modificările conjunctivale sunt cauzate de metaplazia epiteliului conjunctival și pierderea celulelor caliciforme producătoare de mucus.

Petele Bitot: Acestea sunt leziuni caracteristice care apar pe conjunctivă, având aspect spumos, de culoare alb-argintie și formă triunghiulară. Petele Bitot sunt formate din celule epiteliale descuamate și bacterii, în special Corynebacterium xerosis. Localizarea tipică este în zona temporală a conjunctivei bulbare, lângă limb.

Xeroza corneană: În acest stadiu, corneea devine uscată și opacă, cu un aspect mat și rugos. Suprafața corneei prezintă multiple puncte de keratinizare și poate avea zone de eroziune epitelială. Pacienții pot acuza scăderea acuității vizuale și fotofobie intensă.

Ulcerația corneană: Reprezintă o complicație severă caracterizată prin apariția unor defecte tisulare la nivelul corneei. Ulcerațiile pot fi superficiale sau profunde și pot afecta diferite zone ale corneei. Riscul de perforare și infecție secundară este semnificativ în această etapă.

Keratomalacia: Stadiul final și cel mai grav al xeroftalmiei, în care corneea suferă un proces de necroză și lichefiere. Țesutul cornean devine moale și se poate perfora, ducând la pierderea definitivă a vederii. Keratomalacia reprezintă o urgență oftalmologică și necesită intervenție terapeutică imediată.

Cauze și factori de risc

Xeroftalmia apare ca rezultat al interacțiunii complexe între deficitul de vitamina A și diverși factori care pot afecta absorbția sau metabolismul acestei vitamine. Înțelegerea cauzelor și factorilor de risc este esențială pentru prevenție și management terapeutic adecvat.

Cauze comune

Deficiența primară de vitamina A: Cauza principală este aportul insuficient de vitamina A din alimentație. Această situație apare frecvent în contextul malnutriției severe sau al unei diete sărace în alimente bogate în vitamina A, precum ficatul, ouăle, laptele integral și legumele verzi. Deficitul poate fi agravat de perioadele de creștere rapidă sau de necesitățile crescute din timpul sarcinii și alăptării.

Tulburările de malabsorbție: Diverse afecțiuni ale tractului digestiv pot interfera cu absorbția vitaminei A. Bolile inflamatorii intestinale, boala celiacă și fibroza chistică sunt exemple de patologii care pot compromite absorbția normală a vitaminelor liposolubile, inclusiv a vitaminei A.

Bolile hepatice cronice: Ficatul joacă un rol crucial în metabolismul și stocarea vitaminei A. Afecțiunile hepatice cronice, precum ciroza, pot afecta capacitatea ficatului de a procesa și stoca vitamina A, ducând la deficiență chiar și în prezența unui aport alimentar adecvat.

Diareea cronică: Episoadele frecvente de diaree, în special la copiii mici, pot duce la pierderi semnificative de nutrienți, inclusiv vitamina A. Diareea prelungită interferează cu absorbția normală a nutrienților și poate accelera dezvoltarea deficienței de vitamina A.

Grupuri cu risc crescut

Sugari și copii mici: Această categorie este deosebit de vulnerabilă la dezvoltarea xeroftalmiei din cauza necesarului crescut de vitamina A în perioada de creștere și dezvoltare. Sistemul imunitar încă în dezvoltare și rezervele limitate de vitamina A fac ca sugarii și copiii mici să fie expuși unui risc mai mare de deficit. Malnutriția și bolile infecțioase frecvente pot epuiza rapid rezervele existente de vitamina A.

Femeile însărcinate și care alăptează: Necesarul crescut de vitamina A în timpul sarcinii și alăptării pune această categorie într-o situație de risc special. Deficitul de vitamina A poate afecta atât sănătatea mamei, cât și dezvoltarea fetală normală. În timpul alăptării, conținutul de vitamina A din laptele matern depinde direct de statusul nutrițional al mamei.

Persoanele cu malnutriție severă: Accesul limitat la o alimentație variată și bogată în nutrienți esențiali reprezintă factorul principal de risc. Malnutriția severă afectează capacitatea organismului de a absorbi și utiliza eficient vitamina A, chiar și atunci când aceasta este disponibilă în cantități mici.

Opțiuni de tratament

Tratamentul xeroftalmiei necesită o abordare complexă și individualizată, concentrată pe corectarea deficitului de vitamina A și prevenirea complicațiilor oculare severe. Succesul terapeutic depinde de stadiul bolii și de promptitudinea intervenției medicale.

Suplimente orale cu vitamina A: Administrarea orală de vitamina A reprezintă prima linie de tratament în majoritatea cazurilor de xeroftalmie. Dozele terapeutice sunt adaptate în funcție de vârstă și severitatea deficienței, variind de la 50.000 până la 200.000 unități internaționale. Tratamentul începe cu o doză inițială mare, urmată de doze de întreținere la intervale regulate pentru a preveni recurența simptomelor și a restabili rezervele hepatice de vitamina A.

Injecții intramusculare cu vitamina A: Această formă de administrare este rezervată cazurilor severe sau situațiilor în care absorbția gastrointestinală este compromisă. Injecțiile intramusculare oferă o biodisponibilitate superioară și sunt esențiale în cazurile de malabsorbție sau când pacientul prezintă vărsături frecvente. Dozele sunt calculate strict în funcție de greutatea corporală și vârstă, iar administrarea se face sub strictă supraveghere medicală.

Antibiotice topice: Tratamentul topic cu antibiotice este crucial pentru prevenirea și tratarea infecțiilor secundare care pot complica leziunile corneene din xeroftalmie. Unguentele și picăturile antibiotice protejează suprafața oculară și accelerează procesul de vindecare a ulcerațiilor corneene. Aplicarea regulată conform prescripției medicale este esențială pentru eficacitatea tratamentului.

Lacrimi artificiale: Lubrifianții oculari sub formă de picături sau geluri oftalmice ajută la ameliorarea simptomelor de uscăciune oculară și protejează suprafața corneei. Lacrimile artificiale fără conservanți sunt preferate pentru utilizarea frecventă, deoarece reduc riscul de iritație suplimentară. Aplicarea regulată menține hidratarea corneei și reduce disconfortul ocular.

Strategii de prevenție

Prevenția xeroftalmiei se bazează pe asigurarea unui aport adecvat de vitamina A prin măsuri nutriționale și programe de suplimentare, cu accent special pe grupurile vulnerabile și zonele cu risc crescut de deficiență.

Suplimentarea regulată cu vitamina A

Programele de suplimentare preventivă cu vitamina A sunt esențiale pentru protejarea populațiilor vulnerabile. Schema de administrare preventivă include doze adaptate vârstei, administrate la intervale regulate: 50.000 unități internaționale pentru sugarii sub 6 luni, 100.000 unități internaționale pentru copiii între 6-12 luni și 200.000 unități internaționale pentru copiii peste 1 an. Monitorizarea atentă și educația părinților privind importanța respectării schemei de suplimentare sunt cruciale pentru succesul programelor preventive.

Alimentație bogată în vitamina A

Recomandări alimentare: O dietă echilibrată și diversificată reprezintă fundamentul prevenirii xeroftalmiei. Alimentația trebuie să includă surse variate de vitamina A preformată din produse de origine animală precum ficatul, ouăle și produsele lactate integrale, precum și alimente bogate în betacaroten din legume și fructe colorate. Consumul regulat de pește gras și ulei de pește contribuie semnificativ la menținerea unui nivel optim de vitamina A în organism.

Surse animale: Ficatul de vită, pește și pasăre reprezintă cele mai bogate surse de vitamina A preformată, oferind cantități semnificative într-o singură porție. Gălbenușul de ou, untul și produsele lactate integrale conțin de asemenea cantități importante de vitamina A. Uleiul de pește și în special uleiul din ficat de cod sunt surse concentrate de vitamina A, fiind deosebit de valoroase în prevenția și tratamentul xeroftalmiei.

Surse vegetale: Legumele și fructele de culoare portocalie, galbenă și verde închis sunt bogate în betacaroten, precursor al vitaminei A. Morcovii, spanacul, varza kale, dovleacul, cartofii dulci și ardeiul gras roșu oferă cantități semnificative de provitamina A. Fructele precum mango, papaya și caisele sunt de asemenea surse excelente de betacaroten, care este transformat în organism în vitamina A activă.

Ghiduri de prevenție ale Organizației Mondiale a Sănătății

Organizația Mondială a Sănătății recomandă administrarea preventivă de vitamina A la intervale regulate pentru toate grupele de vârstă cu risc crescut. Pentru sugarii sub 6 luni doza recomandată este de 50.000 unități internaționale, pentru cei între 6-12 luni 100.000 unități internaționale, iar pentru copiii peste 1 an și adulți 200.000 unități internaționale. Suplimentarea trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă.

Programe de sănătate publică

Implementarea programelor de screening și prevenție la nivel comunitar este esențială pentru identificarea precoce a cazurilor de deficit de vitamina A. Aceste programe includ evaluări nutriționale regulate, monitorizarea creșterii la copii și distribuirea de suplimente cu vitamina A. Colaborarea între sistemul medical și autoritățile locale facilitează accesul populației la servicii preventive și tratament.

Educație nutrițională

Programele educaționale concentrate pe importanța unei alimentații echilibrate și pe recunoașterea semnelor precoce ale deficitului de vitamina A sunt fundamentale pentru prevenirea xeroftalmiei. Aceste programe trebuie să fie adaptate contextului cultural local și să ofere informații practice despre sursele alimentare accesibile de vitamina A, metodele de preparare care păstrează nutrienții și importanța diversificării dietei.