Unde se afla artera carotida: localizare, pozitie si structuri adiacente

Poziționarea acestor artere este simetrică, fiind situate profund în țesuturile gâtului, protejate de mușchi și fascii. Traseul lor urmează lateral traheea și esofagul, fiind însoțite de vena jugulară internă și nervul vag.

Localizarea de bază a arterelor carotide

Arterele carotide sunt structuri vasculare esențiale, poziționate strategic pentru a asigura irigarea optimă a structurilor craniene și cervicale. Acestea prezintă un traseu complex, fiind protejate de structurile anatomice înconjurătoare.

Poziția la nivelul gâtului și structura pereche: Arterele carotide sunt dispuse simetric pe părțile laterale ale gâtului, fiind înconjurate de teaca carotidiană. Această structură anatomică conține, pe lângă artera carotidă, vena jugulară internă și nervul vag. Poziționarea lor permite palparea pulsului carotidian în regiunea anterioară a gâtului, lateral față de cartilajul tiroid.

Traseul de la torace la cap: Arterele carotide parcurg un traseu ascendent, pornind din regiunea superioară a toracelui până la baza craniului. Pe parcursul acestui traseu, vasele sangvine traversează multiple straturi musculare și fasciale, menținând o poziție relativ constantă în raport cu structurile anatomice adiacente. Traseul lor este ușor sinuos pentru a permite mișcările gâtului fără compromiterea fluxului sangvin.

Relația cu mușchii înconjurători: Arterele carotide sunt înconjurate de multiple structuri musculare care le oferă protecție și stabilitate. Mușchiul sternocleidomastoidian reprezintă un reper anatomic important, acoperind parțial artera în porțiunea sa anterioară. Alte grupuri musculare precum mușchii infrahioidieni și mușchii prevertebrali contribuie la menținerea poziției optime a arterelor.

Distanța față de suprafața pielii: Arterele carotide sunt situate la o adâncime variabilă față de suprafața pielii, în funcție de regiunea anatomică și constituția individuală. În porțiunea superioară a gâtului, arterele sunt mai superficiale, fiind acoperite doar de piele, fascie și platisma. În regiunea inferioară, acestea sunt poziționate mai profund, fiind protejate de multiple straturi musculare și fasciale.

Localizarea fiecărei artere carotide comune

Arterele carotide comune reprezintă trunchiurile principale din care se ramifică sistemul arterial carotidian, având un rol crucial în vascularizația capului și gâtului.

Originea arterei carotide comune drepte: Artera carotidă comună dreaptă își are originea în trunchiul brahiocefalic, la nivelul articulației sternoclaviculare drepte. Aceasta prezintă un traseu mai scurt comparativ cu artera carotidă comună stângă și are o porțiune toracică minimă.

Originea arterei carotide comune stângi: Artera carotidă comună stângă își are originea direct din arcul aortic, în mediastinul superior. Aceasta prezintă o porțiune toracică mai lungă comparativ cu artera dreaptă, traversând mediastinul superior înainte de a intra în regiunea cervicală.

Traseul prin toracele superior: În porțiunea toracică, arterele carotide comune sunt înconjurate de structuri vasculare și nervoase importante. Acestea sunt în relație cu venele brahiocefalice, nervul vag și țesutul timic rezidual. Traseul lor este ascendent și ușor lateral, orientându-se spre regiunea cervicală.

Traseul prin regiunea gâtului: În regiunea cervicală, arterele carotide comune urmează un traseu vertical, fiind poziționate lateral față de trahee și esofag. Acestea sunt învelite în teaca carotidiană și sunt însoțite de vena jugulară internă și nervul vag. Traseul lor se termină la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se divid în ramurile terminale.

Poziția arterei carotide externe

Artera carotidă externă reprezintă una dintre ramurile terminale ale arterei carotide comune, fiind responsabilă pentru vascularizația structurilor extracraniene ale capului și gâtului.

Localizarea punctului de bifurcație: Bifurcația arterei carotide comune are loc la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, aproximativ la nivelul vertebrei cervicale C4. Această zonă anatomică reprezintă un punct crucial pentru examinarea clinică și intervențiile chirurgicale, fiind locul unde artera carotidă comună se divide în ramurile sale terminale: artera carotidă externă și internă.

Traseul prin regiunea superioară a gâtului: Artera carotidă externă urmează un traseu ascendent prin partea superioară a gâtului, poziționându-se medial față de mușchiul stilohioid și posterior față de vena facială. Pe parcursul acestui segment, vasul sangvin este înconjurat de țesut conjunctiv și structuri musculare care îi oferă protecție și stabilitate, permițând totodată flexibilitatea necesară pentru mișcările gâtului.

Traseul spre ureche și mandibulă: După ce părăsește triunghiul carotidian, artera carotidă externă se îndreaptă spre regiunea retromandibulară, traversând glanda parotidă. În acest segment, vasul sangvin dezvoltă multiple ramuri care irigă structurile profunde ale feței, inclusiv mușchii masticatori și articulația temporomandibulară.

Poziția terminală: În porțiunea sa finală, artera carotidă externă se divide în ramurile sale terminale în interiorul glandei parotide, la nivelul colului mandibular. Aceste ramuri terminale, artera temporală superficială și artera maxilară, asigură vascularizația structurilor superficiale și profunde ale feței și scalpului.

Localizarea arterei carotide interne

Artera carotidă internă reprezintă una dintre ramurile majore ale arterei carotide comune, având un traseu complex de la gât până la baza craniului, fiind responsabilă pentru vascularizația cerebrală.

Poziția în regiunea cervicală: În regiunea gâtului, artera carotidă internă este poziționată inițial lateral și posterior față de artera carotidă externă. Aceasta urmează un traseu vertical, fiind înconjurată de teaca carotidiană și menținând relații strânse cu vena jugulară internă și nervul vag. În acest segment, vasul sangvin nu prezintă ramificații, păstrându-și calibrul constant.

Traseul spre baza craniului: Pe măsură ce se apropie de baza craniului, artera carotidă internă adoptă un traseu ușor sinuos, orientându-se anteromedial. Această porțiune a vasului sangvin traversează spațiul parafaringian, menținând relații importante cu structurile nervoase și vasculare adiacente.

Punctul de intrare în craniu: Artera carotidă internă pătrunde în cavitatea craniană prin canalul carotidian al osului temporal. Acest canal oferă protecție vasului sangvin și ghidează traseul său spre interiorul craniului. Înainte de intrarea în canal, artera dezvoltă o ușoară dilatație cunoscută sub numele de sinus carotidian.

Traseul intracranian: În interiorul craniului, artera carotidă internă urmează un traseu complex, formând multiple curburi în forma literei S. Această porțiune a vasului traversează sinusul cavernos și dezvoltă ramuri importante pentru vascularizația cerebrală, inclusiv artera oftalmică și arterele cerebrale anterioară și mijlocie.

Structurile anatomice înconjurătoare

Arterele carotide sunt înconjurate de numeroase structuri anatomice vitale, formând împreună un complex vascular și nervos esențial pentru funcționarea normală a capului și gâtului.

Vasele sangvine adiacente

În vecinătatea arterelor carotide se găsesc vase sangvine importante, precum vena jugulară internă, care este poziționată lateral față de arteră în teaca carotidiană. Venele tiroidiene superioare și mijlocii traversează artera carotidă în diferite puncte ale traseului său, iar ramurile arteriale colaterale formează anastomoze cu vasele învecinate.

Nervii din vecinătate

Structurile nervoase importante care însoțesc arterele carotide includ nervul vag, care este poziționat posterior în teaca carotidiană, nervul hipoglos care traversează vasul, și lanțul simpatic cervical care menține o relație strânsă cu artera. Aceste structuri nervoase sunt esențiale pentru funcțiile motorii și senzitive ale regiunii cervicale.

Relația cu glanda tiroidă

Glanda tiroidă este poziționată anterior și medial față de arterele carotide comune. Aceasta primește vascularizație prin intermediul arterelor tiroidiene superioare, care sunt ramuri ale arterei carotide externe. Relația strânsă dintre glanda tiroidă și arterele carotide are implicații importante în procedurile chirurgicale din această regiune.

Poziția față de vertebre

Arterele carotide comune și interne mențin o relație constantă cu coloana vertebrală cervicală, fiind poziționate anterior față de procesele transverse ale vertebrelor cervicale. Această poziționare oferă protecție și stabilitate vaselor sangvine, permițând totodată mobilitatea necesară gâtului.

Relații musculare

Mușchiul sternocleidomastoidian: Acest mușchi voluminos al gâtului acoperă parțial artera carotidă comună și ramurile sale, servind ca reper anatomic important pentru localizarea vasului sangvin. Marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian definește limita posterioară a triunghiului carotidian, o regiune anatomică crucială unde artera carotidă comună poate fi palpată și accesată clinic. În porțiunea inferioară a gâtului, mușchiul oferă protecție suplimentară arterei, în timp ce în porțiunea superioară, acesta se îndepărtează progresiv de vas, permițând accesul mai ușor la arteră.

Alți mușchi ai gâtului: Mușchii infrahioidieni, inclusiv sternohioidul și sternotiroidul, sunt poziționați anterior față de artera carotidă comună, contribuind la protecția acesteia. Mușchii scaleni, situați posterior, mențin relații importante cu artera, în special în regiunea inferioară a gâtului. Mușchiul stilohioid și digastric intersectează traseul arterei carotide externe în porțiunea superioară a gâtului, influențând traiectul și relațiile acesteia cu structurile învecinate.