Atelectazie – Tipuri, cauze si simptome, diagnostic

Atelectazia poate îngreuna respirația și necesită tratament bazat pe cauza colapsului și severitatea acestuia. Prevenirea și managementul adecvat sunt esențiale pentru a reduce riscul de complicații, cum ar fi hipoxemia sau pneumonia, și pentru a îmbunătăți prognosticul pacienților.

Tipurile de Atelectazie

Atelectazia obstructivă: Acest tip de atelectazie apare atunci când o obstrucție, cum ar fi un dop de mucus sau un corp străin, blochează o cale aeriană, împiedicând aerul să ajungă la alveole. Ca urmare, alveolele afectate se colapsează. Atelectazia obstructivă este frecvent întâlnită în cazul pacienților care nu pot tuși eficient, cum ar fi cei sub anestezie generală sau cei cu afecțiuni respiratorii cronice.

Atelectazia nonobstructivă: Acest tip de atelectazie nu este cauzat de o obstrucție a căilor aeriene, ci de factori externi care exercită presiune asupra plămânului sau de modificări ale tensiunii superficiale alveolare. Poate fi rezultatul acumulării de lichid în spațiul pleural (pleurezie), pneumotoraxului, fibrozei pulmonare sau a prezenței unei tumori care comprimă plămânul.

Atelectazia postoperatorie: Atelectazia care apare după intervenții chirurgicale, în special cele care implică anestezie generală, este cunoscută sub numele de atelectazie postoperatorie. Aceasta se dezvoltă frecvent în primele 72 de ore după operație și este asociată cu schimbările în respirația pacientului induse de anestezie, cum ar fi reducerea mișcărilor diafragmatice și a volumului tidal. Pacienții sunt adesea incapabili să tușească eficient pentru a elimina secrețiile, ceea ce contribuie la obstrucția căilor aeriene și la colapsul alveolar. Prevenirea implică exerciții de respirație profundă, utilizarea spirometriei de stimulare și mobilizarea timpurie pentru a îmbunătăți expansiunea pulmonară și a reduce riscul de complicații respiratorii.

Atelectazia rotundă: Acest tip de atelectazie este adesea asociată cu expunerea la azbest și se caracterizează prin apariția unei mase rotunde la periferia plămânului, adiacentă pleurei. Atelectazia rotundă poate fi confundată cu o tumoră datorită aspectului său la radiografia toracică, dar este de fapt o zonă de plămân colapsat care se pliază spre pleura. Diagnosticul corect este esențial pentru a evita intervenții chirurgicale inutile și pentru a gestiona adecvat simptomele pacientului.

Atelectazia prin contracție: Acest tip de atelectazie este cauzat de cicatrizarea și fibroza țesutului pulmonar, care restrâng expansiunea normală a plămânului și duc la colapsul alveolar. Poate fi rezultatul unor afecțiuni pulmonare cronice, cum ar fi tuberculoza sau fibroza pulmonară idiopatică. Tratamentul se concentrează pe gestionarea afecțiunii subiacente și pe menținerea funcției pulmonare cât mai aproape de normal.

Cauze și Factori de Risc

Cauze Obstructive

Dopurile de mucus și corpurile străine: Dopurile de mucus reprezintă acumulări de secreții în căile aeriene care pot bloca fluxul de aer către alveole, ducând la atelectazie. Acestea sunt frecvente în timpul și după anestezie, deoarece pacienții nu pot tuși eficient. De asemenea, copiii sunt susceptibili la inhalarea de obiecte mici, care pot ajunge în căile aeriene și pot provoca atelectazie obstructivă. Tratamentul implică tehnici de curățare ale căilor aeriene, cum ar fi terapia cu aerosoli, fizioterapia toracică și, în cazuri severe, bronhoscopia pentru îndepărtarea obstrucției.

Tumori: Tumorile care se dezvoltă în interiorul căilor aeriene pot obstrucționa fluxul de aer și pot cauza atelectazie. Acestea pot fi benigne sau maligne și pot necesita o abordare multidisciplinară pentru diagnostic și tratament. Opțiunile terapeutice variază de la proceduri minim invazive, cum ar fi bronhoscopia terapeutică, la intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii și restabilirea patenței căilor aeriene.

Cauze Nonobstructive

Efuziunea pleurală: Lichidul acumulat în spațiul pleural, cunoscut sub numele de efuziune pleurală, poate exercita presiune asupra plămânului și poate duce la atelectazie. Cauzele efuziunii pleurale includ boli inflamatorii, infecții, insuficiență cardiacă și cancer. Tratamentul efuziunii pleurale și al atelectaziei asociate poate include drenajul lichidului și terapia specifică a cauzei subiacente.

Pneumonia: Infecțiile pulmonare, cum ar fi pneumonia, pot cauza inflamație și acumularea de exsudat în alveole, ceea ce poate duce la atelectazie. Pneumonia poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni, inclusiv bacterii, virusuri și fungi. Tratamentul pneumoniei și al atelectaziei asociate necesită administrarea de antibiotice sau antivirale adecvate și suport respirator, dacă este necesar.

Cicatrizarea pulmonară: Cicatrizarea sau fibroza pulmonară poate duce la atelectazie prin restrângerea expansiunii normale a plămânului și prin scăderea complianței acestuia. Această condiție poate fi rezultatul unor boli pulmonare cronice, cum ar fi tuberculoza sau fibroza pulmonară idiopatică, sau poate apărea ca urmare a unei leziuni sau a unei intervenții chirurgicale la nivelul plămânului. Fibroza limitează capacitatea plămânului de a se umfla cu aer și de a menține alveolele deschise, crescând astfel riscul de atelectazie. Managementul include tratamentul afecțiunii subiacente și măsuri de suport respirator pentru a îmbunătăți funcția pulmonară.

Factori de risc pentru dezvoltarea atelectaziei

Chirurgia și anestezia generală: Intervențiile chirurgicale, în special cele care implică anestezie generală, sunt asociate cu un risc crescut de atelectazie. Anestezia poate modifica modelul respirator al pacientului și poate reduce capacitatea de a tuși, ceea ce poate duce la acumularea de secreții și la obstrucția căilor aeriene. Prevenirea atelectaziei postoperatorii include utilizarea tehnicilor de respirație profundă și mobilizarea timpurie a pacientului pentru a stimula expansiunea pulmonară.

Boli și afecțiuni pulmonare: Afecțiunile pulmonare preexistente, cum ar fi astmul, bronșiectazia sau fibroza chistică, pot crește riscul de atelectazie datorită producției excesive de mucus sau a structurii anormale a căilor aeriene. Aceste condiții pot împiedica curățarea eficientă al mucusului și pot favoriza colapsul alveolar. Managementul adecvat al acestor afecțiuni este esențial pentru a reduce riscul de atelectazie.

Fumatul și imobilitatea: Fumatul afectează negativ funcția pulmonară și crește producția de mucus, în timp ce imobilitatea prelungită poate reduce capacitatea de a tuși și de a respira profund. Ambele comportamente pot contribui la dezvoltarea atelectaziei prin crearea unui mediu favorabil pentru obstrucția căilor aeriene și colapsul alveolar. Renunțarea la fumat și menținerea unei activități fizice regulate sunt măsuri preventive importante.

Presiunea externă asupra plămânului: Presiunea exercitată de structuri sau fluide din exteriorul plămânului poate duce la atelectazie prin comprimarea țesutului pulmonar și împiedicarea expansiunii normale a acestuia. Cauzele comune includ efuziunea pleurală, pneumotoraxul, tumori mari mediastinale sau chiar o creștere în greutate semnificativă. Aceste condiții pot reduce volumul pulmonar disponibil și pot afecta negativ schimbul de gaze. Tratamentul poate varia de la drenajul lichidului pleural la intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea maselor compresive, cu scopul de a elibera presiunea și de a permite plămânului să se reexpandeze.

Identificarea Simptomelor

Identificarea simptomelor specifice și efectuarea unui diagnostic corect sunt esențiale pentru managementul eficient al atelectaziei.

Dificultăți de respirație: Unul dintre simptomele cheie ale atelectaziei este dificultatea de respirație, care poate varia de la ușoară la severă, în funcție de gradul de colaps pulmonar. Pacienții pot prezenta o respirație rapidă și slabă, cunoscută sub numele de tahipnee, ca răspuns la scăderea oxigenării sângelui. În cazurile severe, atelectazia poate duce la hipoxemie și insuficiență respiratorie, necesitând intervenții medicale imediate pentru a restabili funcția pulmonară adecvată și pentru a asigura oxigenarea corespunzătoare a organismului.

Tuse și wheezing: Tusea, în special cea productivă cu expectorație, poate indica prezența secrețiilor în căile aeriene, care pot contribui la atelectazie. Wheezing-ul sau șuieratul poate fi semnul unei obstrucții parțiale a căilor aeriene și este adesea auzit la auscultarea plămânilor. Aceste simptome pot fi însoțite de disconfort toracic și pot fi exacerbate de efort fizic sau de poziții care agravează colapsul alveolar.

Discolorația pielii și a buzelor: Cianoza, sau decolorarea albastră a pielii și a buzelor, este un semn de alarmă care indică o oxigenare insuficientă a sângelui. Acest simptom poate apărea în atelectazia severă, când schimbul de gaze este semnificativ compromis. Cianoza necesită evaluare medicală urgentă, deoarece poate progresa rapid către hipoxemie severă și insuficiență respiratorie.

Proceduri de Diagnostic

Radiografiile toracice și scanările CT: Radiografiile toracice sunt adesea primul pas în diagnosticarea atelectaziei, oferind imagini care pot arăta zone de densitate crescută acolo unde plămânul s-a colapsat. Tomografia computerizată (CT) oferă o imagine mai detaliată și poate ajuta la identificarea cauzei atelectaziei, cum ar fi obstrucții sau tumori. CT-ul poate de asemenea să evalueze severitatea atelectaziei și să ofere informații despre starea altor structuri toracice. Aceste imagini sunt esențiale pentru planificarea tratamentului și pentru monitorizarea răspunsului la terapie.

Oximetria și analiza gazelor din sânge: Oximetria este o metodă neinvazivă care măsoară saturația de oxigen din sânge și poate indica rapid dacă pacientul suferă de hipoxemie cauzată de atelectazie. Analiza gazelor din sânge este mai invazivă și oferă informații detaliate despre nivelurile de oxigen și dioxid de carbon, precum și despre echilibrul acid-bazic al pacientului. Aceste teste sunt vitale pentru evaluarea funcției respiratorii și pentru stabilirea necesității suportului respirator.

Bronhoscopia: Aceasta permite medicilor să inspecteze interiorul căilor aeriene și să identifice cauzele atelectaziei, cum ar fi dopurile de mucus sau tumori. Acest instrument flexibil, echipat cu o cameră video, poate fi folosit și pentru a elimina obstrucțiile și pentru a colecta probe biopsice. Bronhoscopia este o procedură valoroasă atât pentru diagnostic, cât și pentru unele tratamente ale atelectaziei.

Ecografia toracică: Aceasta este o tehnică de imagistică care folosește unde sonore pentru a crea imagini ale structurilor din piept. Aceasta este utilă în special pentru a detecta lichidul din spațiul pleural sau pentru a evalua integritatea diafragmei. Ecografia poate fi realizată la patul pacientului, fiind o metodă rapidă și neinvazivă de a ajuta la diagnosticarea cauzelor atelectaziei.