Torticolis: simptome, tipuri si cauze

Simptomele includ limitarea mișcărilor capului, durere și asimetrie a posturii. Diagnosticul se bazează pe examenul fizic și poate fi completat cu investigații imagistice. Tratamentul variază de la exerciții de întindere și fizioterapie până la intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea și cauza Torticolisului.

Tipuri de Torticolis și cauzele acestora

Torticolisul congenital

Acest tip de Torticolis apare la nou-născuți și este adesea rezultatul unei poziționări anormale în uter sau a unei leziuni a mușchiului sternocleidomastoidian. Bebelușii pot prezenta o înclinare a capului către umărul afectat, cu bărbia îndreptată către partea opusă. În unele cazuri, se poate observa o umflătură sau o zonă mai fermă pe mușchiul afectat. Deși poate părea alarmant, majoritatea cazurilor de Torticolis congenital se ameliorează prin exerciții de întindere și manipulare ușoară, aplicate în primele luni de viață. Este esențială intervenția timpurie pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi asimetria facială sau dificultățile de mișcare.

Poziționarea intrauterină: Poziția fetală în uter este un factor important în dezvoltarea torticolisului congenital. Poziționarea anormală, cum ar fi prezentarea pelviană sau compresia prelungită a mușchilor gâtului, poate duce la scurtarea mușchiului sternocleidomastoidian. Această scurtare poate cauza torticolisul la naștere sau poate deveni evidentă în primele săptămâni de viață. Intervențiile timpurii, inclusiv exercițiile de întindere și manipularea delicată, sunt esențiale pentru corectarea poziției capului și prevenirea complicațiilor.

Traumatismele la naștere, leziunile musculare și mutațiile genetice: Traumatismele survenite în timpul nașterii, cum ar fi utilizarea forcepsului sau a ventuzei, pot leza mușchii gâtului și pot contribui la apariția torticolisului congenital. De asemenea, leziunile musculare sau mutațiile genetice pot juca un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni. În cazul leziunilor musculare, poate apărea un hematom care, odată resorbit, lasă în urmă țesut cicatricial și duce la scurtarea mușchiului. Când factorii genetici sunt implicați, este importantă evaluarea amănunțită și consilierea genetică pentru a înțelege riscurile și opțiunile de tratament.

Torticolisul dobândit

Acest tip de Torticolis se dezvoltă ulterior, după naștere, ca urmare a diferitor cauze, cum ar fi infecții, traumatisme sau afecțiuni neurologice. Simptomele includ durere cervicală, limitarea mișcărilor capului și, uneori, spasme musculare. Tratamentul Torticolisului dobândit se concentrează pe identificarea și abordarea cauzei subiacente, care poate varia de la administrarea de medicamente antiinflamatorii și relaxante musculare până la proceduri chirurgicale, în cazuri mai grave. Recuperarea depinde de cauza specifică și de răspunsul la tratament.

Infecții, inflamații și traumatisme: Torticolisul dobândit poate fi rezultatul infecțiilor care afectează gâtul sau zonele adiacente, provocând inflamații și durere care limitează mișcarea capului. Traumatismele, cum ar fi cele suferite în accidente sau prin mișcări bruște, pot duce la leziuni ale mușchilor sau țesuturilor moi, rezultând în torticolis. Inflamațiile pot fi de asemenea cauzate de condiții autoimune sau reacții la medicamente. Tratamentul adecvat al infecțiilor și inflamațiilor, precum și recuperarea post-traumatică, sunt esențiale pentru rezolvarea torticolisului și prevenirea recidivelor.

Afecțiuni medicale subiacente și tulburări neurologice: Anumite condiții medicale, inclusiv tulburările neurologice, pot contribui la apariția torticolisului dobândit. Afecțiuni precum distonia cervicală sau sindromul Sandifer pot cauza contracții musculare involuntare, ducând la poziții anormale ale capului și gâtului. De asemenea, anomalii ale structurii osoase cervicale sau tumori pot exercita presiune asupra mușchilor și nervilor, provocând torticolis. Evaluarea neurologică și tratamentul specific afecțiunii subiacente sunt cruciale pentru managementul eficient al torticolisului.

Ce anume afectează Torticolisul?

Muschiul Sternocleidomastoidian: Acesta este unul dintre cei mai importanți mușchi ai gâtului, având un rol crucial în mișcările capului și gâtului. Acest mușchi pereche se întinde de la osul temporal, situat în partea posterioară a craniului, până la claviculă și stern. În cazul Torticolisului, contracția sau scurtarea unuia dintre mușchii sternocleidomastoidieni poate duce la înclinarea capului către umărul afectat și rotația bărbiei către partea opusă. Tratamentul implică adesea tehnici de întindere și întărire a mușchiului afectat, precum și exerciții de reeducare posturală. În situații mai severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru eliberarea sau alungirea mușchiului, astfel încât să se restabilească echilibrul și simetria mișcărilor capului.

Coloana cervicală: Aceasta este formată din șapte vertebre care susțin capul și permit o gamă largă de mișcări. Această structură a coloanei vertebrale este esențială pentru protejarea măduvei spinării și pentru asigurarea flexibilității gâtului. În prezența Torticolisului, structura coloanei cervicale poate fi afectată, provocând durere, limitarea mișcărilor și, în unele cazuri, la simptome neurologice. Anomaliile structurale, cum ar fi subluxația vertebrelor sau malformațiile congenitale, pot contribui la apariția Torticolisului dobândit. Tratamentul poate include terapie fizică pentru îmbunătățirea posturii și alinierii coloanei, precum și intervenții chirurgicale pentru corectarea deformărilor vertebrale.

Simptomele Torticolisului

Simptome la sugari

Înclinarea capului și limitarea mișcării gâtului: Sugarii cu Torticolis congenital prezintă adesea o înclinare distinctă a capului către umărul afectat, cu bărbia îndreptată către partea opusă. Această poziție anormală poate fi observată chiar din primele săptămâni de viață și poate limita capacitatea sugarului de a-și mișca capul în mod liber. În absența tratamentului, această restricție poate duce la întârzieri în dezvoltarea motorie și la dificultăți în alăptare sau în explorarea mediului înconjurător. Intervenția timpurie cu exerciții de întindere și manipulare delicată este crucială pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Asimetria facială și plagiocefalia: Torticolisul poate cauza, de asemenea, asimetrie facială și plagiocefalie – o deformare a craniului cauzată de presiuni constante pe o parte a capului. Aceste modificări pot afecta dezvoltarea normală a craniului și a feței, fiind necesară evaluarea și intervenția din timp pentru a minimiza impactul asupra creșterii copilului. Terapia poate include reorientarea poziției de somn, exerciții specifice și, în unele cazuri, utilizarea de dispozitive ortopedice pentru remodelarea craniului.

Simptome la copii și adulți

Durere de gât și cefalee: Copiii și adulții cu Torticolis pot experimenta durere cervicală și cefalee ca simptome principale. Durerea poate varia de la ușoară la severă și este adesea agravată de mișcările gâtului. Cefaleea, în special în regiunea occipitală, poate fi persistentă și poate afecta concentrarea și activitățile zilnice. Tratamentul simptomatic, inclusiv medicamentele analgezice și relaxantele musculare, împreună cu terapia fizică, sunt abordări comune în ameliorarea acestor simptome. În cazurile de Torticolis asociat cu afecțiuni subiacente mai grave, este esențială identificarea și tratarea cauzei specifice.

Spasme musculare, rigiditate și inflamații: Spasmele musculare sunt contracții involuntare și adesea dureroase care pot apărea din cauza Torticolisului, provocând disconfort și limitarea mișcărilor. Rigiditatea și umflarea mușchilor gâtului pot însoți aceste spasme, contribuind la postura anormală a capului și gâtului. Tratamentul poate include utilizarea de medicamente antispastice, terapie fizică și aplicarea de căldură locală pentru a relaxa mușchii și a reduce inflamația. În cazurile severe, pot fi necesare intervenții mai complexe, cum ar fi injectările cu toxina botulinică, pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Dezechilibru al umerilor: Torticolisul poate duce la un dezechilibru al umerilor, cu un umăr poziționat mai sus decât celălalt. Acest dezechilibru poate afecta nu doar postura, dar și capacitatea de a efectua activități zilnice, cum ar fi ridicarea obiectelor sau practicarea sporturilor. Terapia fizică este esențială pentru a corecta poziția umerilor și pentru a restabili simetria corpului. Exercițiile specifice și tehnicile de reeducare posturală pot ajuta la realinierea umerilor și la prevenirea tensiunilor musculare suplimentare.