Simptomele variază semnificativ de la o persoană la alta și pot include slăbiciune musculară, probleme de vedere, oboseală și dificultăți de coordonare. Deși nu există un leac, tratamentele actuale se concentrează pe ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii. SM afectează persoane de toate vârstele, însă este mai frecvent diagnosticată la adulții tineri, cu o incidență mai mare la femei.
Simptome și semne timpurii ale SM
Simptome Comune
Amorțeala și slăbiciunea: Acestea sunt adesea printre primele simptome ale SM, afectând în mod obișnuit membrele, trunchiul sau fața. Aceste senzații pot varia de la ușoare la severe și pot avea un impact semnificativ asupra activităților zilnice. Slăbiciunea musculară poate limita mobilitatea și poate crește riscul de căderi, necesitând adesea utilizarea dispozitivelor de asistență pentru deplasare.
Problemele de vedere: Acestea sunt simptome frecvente în SM și pot include neclaritatea vederii, pierderea parțială sau completă a vederii, diplopia (vederea dublă) sau mișcările necontrolate ale ochilor. Nevrita optică, o inflamație a nervului optic, este o cauză comună a problemelor de vedere la persoanele cu SM și poate apărea ca un simptom timpuriu al bolii.
Problemele de coordonare și echilibru: Acestea sunt simptome frecvente care pot afecta capacitatea de a merge sau de a efectua mișcări precise. Ataxia și tremuratul pot complica activitățile zilnice, cum ar fi scrierea sau îmbrăcarea, și pot crește riscul de accidentări prin căderi. Terapia de reabilitare și exercițiile fizice pot ajuta la îmbunătățirea coordonării și la menținerea independenței.
Slăbiciunea musculară și spasmele: Acestea sunt simptome frecvente în scleroza multiplă, afectând adesea capacitatea de a efectua activități zilnice. Spasmele musculare, cunoscute și sub numele de „spasticitate”, pot varia de la ușoare crampe la contracții musculare intense și dureroase. Aceste simptome pot fi gestionate prin medicamente antispastice și prin terapie fizică, care pot ajuta la menținerea mobilității și la reducerea disconfortului.
Oboseală și amețeală: Oboseala este unul dintre cele mai comune și debilitante simptome ale SM, afectând semnificativ calitatea vieții. Aceasta nu este o simplă senzație de epuizare, ci o fatigabilitate extremă care nu se ameliorează cu odihna și poate apărea brusc. Amețeala și vertijul sunt, de asemenea, simptome obișnuite, care pot contribui la dificultăți de echilibru și coordonare. Managementul acestor simptome poate include modificări ale stilului de viață, medicație și terapie de reabilitare.
Simptome mai puțin comune
Provocările sau schimbări cognitive: Provocările sau schimbări cognitive, cum ar fi dificultățile de concentrare, memorie și procesare a informațiilor, afectează aproximativ jumătate dintre persoanele cu SM. Aceste provocări pot avea un impact asupra performanței profesionale și a relațiilor sociale. Strategiile de management cognitiv și terapiile de reabilitare pot ajuta la îmbunătățirea funcției cognitive și la adaptarea la aceste schimbări.
Schimbări sau tulburări emoționale: SM poate avea un impact semnificativ asupra sănătății emoționale, ducând la schimbări de dispoziție, depresie și anxietate. Este important ca pacienții să recunoască aceste simptome și să caute suport psihologic sau psihoterapeutic pentru a le gestiona. Suportul emoțional poate include terapie individuală, grupuri de suport și, uneori, medicație.
Opțiuni de tratament pentru SM
Tratamentele pentru scleroza multiplă vizează modificarea cursului bolii, gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Terapii pentru a încetini/stopa progresul SM
Medicațiile injectabile: Medicațiile injectabile reprezintă o clasă de terapii modificatoare a cursului bolii utilizate în tratamentul sclerozei multiple. Acestea includ interferonii beta și acetatul de glatiramer, care sunt administrați prin injecții subcutanate sau intramusculare. Aceste medicamente pot reduce frecvența și severitatea recăderilor și pot încetini progresia dizabilității. Efectele secundare pot varia și includ reacții la locul injecției, simptome asemănătoare gripei și modificări ale parametrilor de laborator, necesitând monitorizare regulată.
Tratamentele prin infuzie: Tratamentele prin infuzie pentru scleroza multiplă includ medicamente administrate direct în fluxul sanguin. Natalizumab și ocrelizumab sunt exemple de terapii infuzabile care modifică răspunsul imun pentru a preveni deteriorarea mielinei și a nervilor. Aceste tratamente sunt de obicei rezervate pentru forme mai active sau progresive de SM și pot necesita monitorizare atentă pentru efecte secundare potențiale, inclusiv riscul de infecții grave.
Tratamentele orale: Acestea au revoluționat managementul SM, oferind pacienților o alternativă la injecții. Fingolimod, dimetil fumarat și teriflunomidă sunt exemple de medicamente orale care reduc activitatea bolii și numărul de recăderi. Aceste medicamente acționează prin diferite mecanisme pentru a modula sau suprima răspunsul imun anormal asociat cu SM. Monitorizarea regulată este necesară pentru a gestiona efectele secundare și pentru a asigura siguranța pacientului.
Gestionarea recăderilor acute
Corticosteroizii: Corticosteroizii sunt adesea prima linie de tratament în gestionarea recăderilor acute de SM. Acești agenți antiinflamatori puternici pot reduce durata și severitatea atacurilor prin diminuarea inflamației la nivelul sistemului nervos central. Deși eficienți, corticosteroizii pot avea efecte secundare, inclusiv modificări ale dispoziției, creșterea în greutate și hipertensiune arterială, motiv pentru care sunt utilizați pe termen scurt.
Schimbarea plasmei: Schimbarea plasmei, sau plasmafereza, este o procedură care poate fi folosită pentru pacienții cu SM care nu răspund la tratamentul cu corticosteroizi. Această tehnică implică îndepărtarea și înlocuirea plasmei sanguine, care poate conține factori imuni care contribuie la inflamația asociată cu SM. Plasmafereza poate fi benefică pentru ameliorarea rapidă a simptomelor în cazul recăderilor severe.
Tratamente specifice simptomelor
Managementul durerii: Durerea în scleroza multiplă poate varia de la disconfort ușor la durere cronică debilitantă și poate include durere neuropatică sau musculoscheletală. Managementul durerii poate implica medicamente analgezice, anticonvulsivante sau antidepresive, precum și terapii non-farmacologice, cum ar fi terapia fizică, acupunctura și tehnici de relaxare. Abordarea durerii este personalizată în funcție de tipul și severitatea acesteia, precum și de răspunsul individual al pacientului la tratament.
Controlul spasticității: Spasticitatea în scleroza multiplă, se referă la rigiditatea și contracțiile musculare involuntare, care pot afecta mișcarea și pot provoca disconfort sau durere. Controlul spasticității este esențial pentru menținerea mobilității și confortului. Tratamentul poate include medicamente antispastice, terapie fizică și, în cazuri severe, proceduri chirurgicale sau injectări cu toxina botulinică. Abordările personalizate și combinația de tratamente pot ajuta la gestionarea eficientă a spasticității.
Managementul oboselei: Oboseala este unul dintre cele mai frecvente și incapacitante simptome ale SM, afectând majoritatea pacienților. Abordarea acestui simptom implică strategii precum modificarea programului de activități, odihnă adecvată, exerciții fizice regulate și, uneori, medicație. Este important ca pacienții să recunoască semnalele corpului și să își ajusteze activitățile pentru a conserva energia și a menține un nivel optim de funcționare.
Medicație și terapii: Tratamentul simptomelor SM se bazează pe o abordare multidisciplinară, care poate include medicamente pentru a controla simptomele specifice, precum și terapii de reabilitare pentru a îmbunătăți funcția și calitatea vieții. Medicația poate varia de la relaxante musculare și antidepresive, până la tratamente care vizează încetinirea progresiei SM. Terapiile pot include exerciții fizice, terapie ocupațională și suport psihologic.
Strategiile de reabilitare: Strategiile de reabilitare în scleroza multiplă sunt esențiale pentru menținerea independenței și calității vieții. Acestea pot include terapie fizică pentru îmbunătățirea forței și mobilității, terapie ocupațională pentru dezvoltarea abilităților de a efectua activități zilnice și terapie cognitivă pentru gestionarea problemelor de memorie și atenție. Reabilitarea poate fi ajustată nevoilor individuale și poate include utilizarea de echipamente adaptate, cum ar fi scaune cu rotile sau dispozitive de mers, pentru a sprijini mobilitatea pacienților.