Chist pe ficat: tipuri, simptome comune si tratament

Diagnosticul se stabilește adesea accidental, prin investigații imagistice efectuate pentru alte motive. În situații rare, chisturile pot indica afecțiuni subiacente grave, cum ar fi boala polichistică hepatică sau infecții parazitare. Tratamentul, când este necesar, variază de la monitorizare simplă la proceduri intervenționale sau chirurgicale, în funcție de simptomatologie și de complicațiile potențiale.

Tipuri de chisturi pe ficat

Chisturi simple

Chisturile simple pe ficat sunt cavități umplute cu lichid, de obicei seros și clar, înconjurate de o membrană subțire. Acestea variază în dimensiune și pot fi descoperite întâmplător în timpul investigațiilor imagistice pentru alte condiții. Deși sunt în majoritatea cazurilor benigne și asimptomatice, chisturile simple pot crește în dimensiune și pot cauza simptome precum durere abdominală sau disconfort. În cazuri rare, pot apărea complicații, cum ar fi ruptura sau hemoragia în interiorul chistului. Tratamentul chisturilor simple este de obicei conservator și include monitorizarea periodică. Intervențiile chirurgicale sunt rezervate pentru chisturile care provoacă simptome semnificative sau care prezintă riscuri de complicații.

Chisturi complexe

Chisturi neoplazice: Aceste chisturi reprezintă formațiuni hepatice care pot avea caracteristici ce sugerează o natură neoplazică, adică pot fi precanceroase sau canceroase. Chisturile neoplazice includ cistadenomul biliar și chistadenocarcinomul, ambele având un potențial de transformare malignă. Acestea se prezintă adesea ca leziuni multiloculare cu pereți groși și pot conține septații sau noduli. Diagnosticul precis se stabilește prin examinare histologică, iar tratamentul poate varia de la monitorizare la intervenții chirurgicale, în funcție de riscul de malignitate și de simptomatologia pacientului.

Chisturi echinococice (hidatice): Acestea sunt cauzate de infecția cu parazitul Echinococcus granulosus și sunt cunoscute pentru potențialul lor de a crește la dimensiuni considerabile, putând determina simptome prin compresia structurilor învecinate. Transmiterea se face prin ingestia de ouă parazitare din fecalele animalelor infectate. Diagnosticul se bazează pe istoricul de expunere, simptomatologie și investigații imagistice specifice, iar tratamentul poate include medicamente antiparazitare și intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea chisturilor.

Boala polichistică hepatică (BPH): Această afecțiune genetică se caracterizează prin prezența multiplă de chisturi pe ficat, care pot varia ca mărime și număr. Boala polichistică hepatică poate fi asociată cu boala polichistică renală și poate conduce la simptome datorate măririi în volum a ficatului. Managementul BPH include monitorizarea evoluției chisturilor și tratamentul simptomelor, iar în cazuri severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală sau chiar transplantul hepatic.

Simptome și complicații

Chisturile hepatice pot fi asimptomatice sau pot provoca o gamă variată de simptome și complicații, în funcție de dimensiunea și localizarea lor.

Simptome comune

Durere și disconfort abdominal: Unul dintre cele mai comune simptome asociate cu chisturile hepatice este durerea sau disconfortul în partea superioară dreaptă a abdomenului. Aceasta poate varia de la o senzație ușoară de presiune până la durere intensă, în funcție de mărimea și localizarea chistului. Durerea poate iradia către spate sau umărul drept și poate fi agravată de mișcări care extind cavitatea abdominală. În cazul chisturilor mari sau a celor care exercită presiune asupra altor organe, simptomele pot deveni suficient de severe pentru a necesita intervenție medicală.

Balonare și senzație de plenitudine: Chisturile hepatice mari pot cauza o senzație de balonare sau plenitudine abdominală, deoarece acestea ocupă spațiu și pot exercita presiune asupra stomacului și intestinelor. Acest disconfort poate fi însoțit de o senzație de greutate sau de distensie abdominală, chiar și după consumul unei cantități mici de alimente. Pacienții pot raporta dificultăți în a purta haine strâmte sau pot observa o creștere în dimensiunea abdomenului. Aceste simptome pot afecta calitatea vieții și pot necesita evaluare medicală pentru a determina cauza și pentru a stabili un plan de tratament adecvat.

Greață și vărsături: Acestea pot apărea ca simptome ale chisturilor hepatice, în special atunci când acestea sunt de dimensiuni mari sau când exercită presiune asupra organelor adiacente. Aceste simptome pot fi declanșate de mișcările corpului sau pot fi mai pronunțate după mese. Deși nu sunt întotdeauna direct legate de chisturile hepatice, greața și vărsăturile pot indica o complicație, cum ar fi ruptura sau infecția chistului, și necesită evaluare medicală pentru a exclude alte cauze posibile și pentru a iniția tratamentul corespunzător.

Complicații rare

Ruptura chistului și hemoragia: Ruptura unui chist hepatic poate duce la hemoragie internă și este o complicație rară, dar gravă. Simptomele includ durere abdominală acută, scăderea tensiunii arteriale și semne de șoc intern. Ruptura poate fi cauzată de traumatisme abdominale sau de creșterea presiunii interne a chistului. Tratamentul necesită intervenție medicală de urgență și poate include proceduri minim invazive sau chirurgie pentru a opri sângerarea și pentru a preveni alte complicații.

Infecție: Chisturile hepatice pot deveni infectate, transformându-se în abcese hepatice. Aceasta poate duce la simptome precum febră, frisoane și durere abdominală intensă. Diagnosticul se bazează pe simptome și pe rezultatele investigațiilor imagistice și de laborator. Tratamentul infecțiilor chisturilor hepatice poate include antibiotice și, în unele cazuri, drenajul chirurgical al abcesului pentru a elimina infecția.

Obstrucția biliară și icterul: Chisturile hepatice situate în apropierea căilor biliare pot cauza obstrucție, împiedicând fluxul normal al bilei către intestinul subțire. Acest lucru poate duce la icter, caracterizat prin îngălbenirea pielii și a albului ochilor, urină închisă la culoare și scaune decolorate. Obstrucția biliară poate necesita tratament chirurgical pentru a restabili fluxul normal al bilei și pentru a preveni complicații suplimentare, cum ar fi colangita sau pancreatita.

Hipertensiune portală și sindromul Budd-Chiari: Hipertensiunea portală, o creștere a presiunii în sistemul venos portal, poate fi o complicație rară a chisturilor hepatice, în special în cazurile în care acestea sunt numeroase sau de dimensiuni mari, obstruând fluxul sangvin normal. Aceasta poate duce la varice esofagiene și risc de sângerare internă. Sindromul Budd-Chiari, caracterizat prin obstrucția venelor hepatice, poate fi asociat cu chisturile hepatice complexe și necesită o abordare terapeutică urgentă pentru a preveni deteriorarea funcției hepatice și a evita insuficiența hepatică.

Opțiuni de tratament

Tratamentul chisturilor hepatice variază de la monitorizare la intervenții chirurgicale, în funcție de simptome și de riscul de complicații.

Management și monitorizare în așteptare

Managementul și monitorizarea în așteptare sunt abordări conservatoare, recomandate în special pentru chisturile hepatice asimptomatice și pentru cele cu dimensiuni mici. Această strategie implică evaluări periodice prin imagistică pentru a urmări orice schimbare în dimensiune sau caracteristici ale chistului. Pacienții sunt instruiți să raporteze orice simptome noi sau agravante, iar decizia de a trece la tratament activ se bazează pe evoluția clinică și pe rezultatele investigațiilor.

Proceduri intervenționale

Aspirație și scleroterapie: Acestea sunt proceduri minim invazive utilizate pentru tratamentul chisturilor hepatice simptomatice. Aspirația implică extragerea lichidului din chist sub ghidaj imagistic, urmată de injectarea unei substanțe sclerozante pentru a reduce riscul de recurență a chistului. Scleroterapia poate fi eficientă în reducerea dimensiunii chistului și în ameliorarea simptomelor, dar există un risc de reapariție și de complicații, cum ar fi infecția.

Fenestrație: Aceasta este o procedură chirurgicală care implică îndepărtarea părții superioare a chistului pentru a permite drenarea conținutului său în cavitatea abdominală. Această tehnică poate fi efectuată laparoscopic sau prin chirurgie deschisă și este adesea utilizată pentru chisturile mari sau pentru cele care nu răspund la scleroterapie. Fenestrația poate reduce presiunea exercitată de chist și poate ameliora simptomele, dar, similar cu scleroterapia, există riscul de recidivă.

Gestionarea chirurgicală

Excizia chistului laparoscopic: Excizia laparoscopică a chistului este o opțiune chirurgicală pentru tratamentul chisturilor hepatice care provoacă simptome sau care prezintă un risc crescut de complicații. Procedura este minim invazivă și implică îndepărtarea chistului prin mici incizii în abdomen, oferind avantajul unei recuperări mai rapide și a unui risc scăzut de complicații postoperatorii. Excizia laparoscopică este eficientă în eliminarea chistului și în prevenirea recidivei, dar este rezervată cazurilor în care alte tratamente nu sunt fezabile sau au eșuat.

Rezecția chirurgicală deschisă: Aceasta este o intervenție majoră, indicată în cazurile în care alte metode mai puțin invazive nu sunt posibile sau eficiente. Procedura implică o incizie mare pentru a permite accesul direct la ficat și îndepărtarea chistului sau a porțiunii afectate de ficat. Este o opțiune considerată pentru chisturile mari, complexe sau pentru cele care prezintă suspiciune de malignitate. Recuperarea după o astfel de intervenție este mai lungă și poate fi asociată cu un risc mai mare de complicații, dar poate oferi o soluție definitivă pentru eliminarea chisturilor problematice.

Transplantul hepatic pentru BPH: Transplantul hepatic poate fi luat în considerare ca ultimă soluție pentru pacienții cu boala polichistică hepatică avansată, care nu răspund la alte tratamente și prezintă simptome severe sau complicații, cum ar fi hipertensiunea portală. Este o procedură complexă și necesită evaluare riguroasă pentru a determina eligibilitatea pacientului. Transplantul oferă o șansă la o viață îmbunătățită, dar vine cu necesitatea unei monitorizări pe termen lung și a terapiei imunosupresoare pentru a preveni respingerea organului transplantat.

Terapie medicală pentru chisturile echinococice

Terapia medicală pentru chisturile echinococice include utilizarea de medicamente antiparazitare, cum ar fi albendazolul sau mebendazolul, care pot reduce dimensiunea chisturilor și pot ajuta la prevenirea creșterii lor. Tratamentul medicamentos este adesea combinat cu proceduri intervenționale, cum ar fi aspirația chisturilor sub ghidaj imagistic, pentru a maximiza șansele de succes. În cazurile avansate sau complicate, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea chisturilor. Monitorizarea atentă și tratamentul pe termen lung sunt esențiale pentru a controla infecția și pentru a preveni recidiva.