Analize de scaun: tipuri, colectarea si interpretarea lor

De la simpla observație macroscopică a consistenței și culorii, până la examinări microscopice și teste imunochimice, analizele scaunului oferă informații valoroase despre starea de sănătate a sistemului digestiv. Aceste teste sunt non-invazive și pot fi efectuate cu ușurință, uneori chiar și acasă, urmând instrucțiunile medicului sau ale laboratorului.

Tipuri de analize scaun

Analizele de scaun reprezintă o componentă esențială în diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor gastrointestinale, oferind informații valoroase despre sănătatea sistemului digestiv fără a necesita proceduri invazive. De la detectarea sângerărilor oculte și a infecțiilor până la evaluarea funcției pancreatice și a inflamației intestinale, aceste teste acoperă un spectru larg de patologii digestive.

Testul Hemoragiei Oculte Fecale: Acesta este un test utilizat pentru a detecta sângele nevăzut cu ochiul liber în materiile fecale. Este adesea folosit ca metodă de screening pentru cancerul colorectal. Testul se bazează pe proprietățile peroxidazice ale hemoglobinei, care, în prezența unui reactiv chimic, schimbă culoarea probei. Testul hemoragiei oculte fecale poate fi influențat de dieta pacientului și de anumite medicamente, motiv pentru care sunt necesare instrucțiuni specifice înainte de recoltare.

Testul Imunochimic Fecal (FIT): Acesta este o metodă mai nouă și mai sensibilă decât testul hemoragiei oculte fecale, utilizat pentru detectarea hemoglobinei umane în scaun. Acest test nu necesită restricții alimentare înainte de recoltare și este considerat mai precis în identificarea sângerărilor din tractul gastrointestinal inferior. FIT folosește anticorpi specifici pentru a detecta hemoglobina, ceea ce îl face mai puțin susceptibil la interferențe și oferă rezultate mai fiabile în screening-ul pentru cancerul colorectal.

Testul ADN-ului fecal: Acesta este o metodă avansată de screening pentru cancerul colorectal. Acesta detectează ADN-ul specific tumorilor sau polipilor precanceroși în materiile fecale. Pe lângă sângele ocult, testul caută mutații genetice care pot indica prezența sau dezvoltarea cancerului. Este o alternativă promițătoare la testele tradiționale, oferind o sensibilitate crescută în identificarea leziunilor precanceroase sau a cancerului în stadii incipiente. Deși este mai costisitor, avantajul major al testului ADN fecal constă în capacitatea sa de a reduce numărul de colonoscopii inutile, fiind o opțiune non-invazivă și confortabilă pentru pacienți.

Examenul scaunului (Coprocultura): Acesta este un test de laborator esențial pentru diagnosticarea infecțiilor bacteriene ale tractului gastrointestinal. Prin acest test, se identifică bacteriile patogene care pot cauza simptome precum diareea, durerile abdominale sau febra. Proba de scaun este plasată în medii speciale care favorizează creșterea bacteriilor, permițând astfel identificarea agentului infecțios și testarea sensibilității acestuia la antibiotice. Cultura scaunului este adesea recomandată în cazul diareei persistente sau când există suspiciunea unei infecții după călătorii în zone cu risc crescut de boli gastrointestinale.

Testul pentru ouă de helminți și paraziți (Examenul coproparazitologic): Acesta este o analiză microscopică a scaunului pentru detectarea infecțiilor parazitare. Este util în diagnosticarea bolilor cauzate de protozoare, viermi intestinali sau alte organisme parazitare. Proba de scaun este examinată atent pentru a identifica ouăle sau larvele paraziților, precum Giardia lamblia sau Entamoeba histolytica. Acest test poate necesita colectarea mai multor probe de scaun pentru a crește șansele de detectare, deoarece paraziții nu sunt întotdeauna eliminați constant în materiile fecale.

Testul pentru grăsimi în materii fecale: Acesta evaluează cantitatea de grăsimi nu au fost resorbite prezente în scaun. O cantitate crescută de grăsimi poate indica malabsorbție sau insuficiență pancreatică. Testul este util în diagnosticarea afecțiunilor care afectează capacitatea organismului de a digera și absorbi grăsimile, cum ar fi boala celiacă sau fibroza chistică. De obicei, se colectează probe de scaun pe o perioadă de 72 de ore, în timp ce pacientul urmează o dietă bogată în grăsimi, pentru a obține rezultate precise.

Testul elastazei pancreatice în materii fecale: Acesta măsoară nivelul elastazei pancreatice în scaun, oferind informații despre funcția exocrină a pancreasului. Elastaza este o enzimă produsă de pancreas care ajută la digestia proteinelor. Niveluri scăzute de elastază fecală pot indica insuficiență pancreatică exocrină, care poate fi asociată cu pancreatita cronică sau alte afecțiuni pancreatice. Testul este simplu, neinvaziv și poate fi efectuat chiar și în cazul pacienților cu diaree, fiind o alternativă la testele directe de funcție pancreatică.

Testul calprotectinei în materii fecale: Acesta este utilizat pentru a evalua inflamația intestinală, fiind un marker nespecific al inflamației. Calprotectina este o proteină regăsită în leucocitele albe și este eliberată în cazul inflamațiilor sau infecțiilor tractului gastrointestinal. Nivelurile crescute de calprotectină pot indica boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă, dar și infecții sau neoplasme. Testul este valoros în diferențierea între cauzele inflamatorii și cele funcționale ale simptomelor gastrointestinale și poate ajuta la monitorizarea răspunsului la tratament în cazul pacienților cu boli inflamatorii cronice.

Motivele efectuării analizelor scaun

Analizele scaunului reprezintă un instrument diagnostic esențial în medicina modernă, permițând medicilor să identifice cu precizie o gamă largă de afecțiuni gastrointestinale, de la infecții acute până la boli cronice complexe. Aceste teste non-invazive oferă informații valoroase despre funcționarea sistemului digestiv, facilitând diagnosticarea precoce și monitorizarea eficientă a tratamentului pentru diverse patologii.

Infecții gastrointestinale

Infecții bacteriene: Infecțiile bacteriene ale tractului gastrointestinal sunt cauze comune ale diareei și pot varia de la forme ușoare la afecțiuni severe, care necesită intervenție medicală imediată. Analizele scaunului pot identifica agenții patogeni specifici, cum ar fi Salmonella, Shigella sau Campylobacter, și pot contribui la alegerea tratamentului antibiotic adecvat. În plus, cultura scaunului permite determinarea sensibilității bacteriilor la diferite antibiotice, optimizând astfel terapia și prevenind rezistența la antibiotice.

Infecții virale: Virușii sunt agenți frecvenți ai gastroenteritelor, în special la copii. Rotavirusul și norovirusul sunt exemple de virusuri care pot cauza epidemii de diaree acută. Analizele scaunului pentru detectarea virusurilor implică teste rapide antigenice sau metode moleculare, cum ar fi reacția în lanț a polimerazei (PCR), care pot confirma prezența infecției virale. Identificarea tipului de virus ajută la înțelegerea modului de transmitere și la implementarea măsurilor de control al infecției.

Infecții parazitare: Paraziții intestinali, precum Giardia lamblia sau Entamoeba histolytica, pot cauza simptome variate, de la diaree ușoară la dizenterie severă cu sânge și mucus în scaun. Testul pentru ouă și paraziți (O&P) este esențial pentru diagnosticarea infecțiilor parazitare. Tratamentul adecvat necesită identificarea precisă a parazitului, iar în cazul infecțiilor cronice sau recurente, analizele repetate pot fi necesare pentru a verifica eradicarea completă a parazitului.

Tulburări digestive

Boala inflamatorie intestinală (IBD): Boala inflamatorie intestinală este un termen care cuprinde afecțiuni cronice precum boala Crohn și colita ulcerativă, caracterizate prin inflamație persistentă a tractului gastrointestinal. Simptomele includ diaree, dureri abdominale și sângerare rectală. Analizele scaunului, inclusiv măsurarea calprotectinei fecale, sunt instrumente valoroase în diagnosticarea și monitorizarea IBD. Aceste teste pot ajuta la diferențierea IBD de sindromul intestinului iritabil (SII) și alte afecțiuni funcționale, ghidând astfel deciziile terapeutice și evaluarea răspunsului la tratament.

Boala celiacă: Boala celiacă este o tulburare autoimună declanșată de ingestia glutenului la persoanele predispuse genetic. Se manifestă prin simptome digestive și extraintestinale, inclusiv diaree, balonare și malabsorbție. Diagnosticul se bazează pe testele serologice pentru anticorpii specifici și confirmarea prin biopsia intestinală. Analizele scaunului pot releva prezența grăsimilor neresorbite, indicând malabsorbția nutrienților. Adesea, pacienții cu boala celiacă necesită monitorizare pe termen lung pentru a evalua aderența la dieta fără gluten și pentru a preveni complicațiile asociate.

Insuficiența pancreatică: Insuficiența pancreatică se referă la capacitatea redusă a pancreasului de a produce enzime digestive, esențiale pentru descompunerea alimentelor. Poate rezulta din pancreatită cronică, fibroză chistică sau alte afecțiuni pancreatice. Simptomele includ diaree, steatoree (prezența grăsimilor în scaun) și pierdere în greutate. Testul elastazei fecale este un indicator util al funcției exocrine a pancreasului și poate ghida necesitatea suplimentării cu enzime pancreatice.

Screening pentru cancerul colorectal

Screeningul pentru cancerul colorectal este esențial în detectarea precoce a cancerului și a leziunilor precanceroase, cum ar fi polipii adenomatoși. Testele de screening includ testul hemoragiei oculțe fecale (FOBT), testul imunochimic fecal (FIT) și testul ADN-ului fecal. Aceste metode pot identifica sângerările nevăzute și modificările genetice asociate cu cancerul, crescând astfel șansele de tratament reușit și de supraviețuire. Recomandările actuale sugerează efectuarea screeningului începând cu vârsta de 50 de ani pentru persoanele cu risc mediu și mai devreme pentru cele cu factori de risc crescut.

Malabsorbție și deficiențe nutriționale

Malabsorbția și deficiențele nutriționale pot rezulta dintr-o varietate de cauze, inclusiv boli inflamatorii intestinale, boala celiacă, insuficiență pancreatică sau afecțiuni ale ficatului și căilor biliare. Simptomele pot include diaree, scădere în greutate și deficiențe de vitamine și minerale. Analizele scaunului, precum testul pentru grăsimi fecale și elastaza fecală, pot ajuta la identificarea malabsorbției și la stabilirea unui plan de tratament adecvat, care poate include suplimente nutriționale și modificări dietetice. Este importantă evaluarea comprehensivă pentru a asigura o nutriție optimă și pentru a preveni complicațiile pe termen lung asociate cu malabsorbția.

Procesul de colectare a probelor de scaun

Colectarea corectă a probelor de scaun reprezintă o etapă fundamentală în procesul de diagnostic, influențând direct acuratețea și fiabilitatea rezultatelor analizelor de laborator. Deși poate părea o procedură simplă, respectarea protocolului de colectare, de la pregătirea prealabilă până la transportul probei, este esențială pentru evitarea erorilor și obținerea unor rezultate relevante clinic.

Instrucțiuni de pregătire

Restricții alimentare: Respectarea unor restricții alimentare înainte de colectarea probelor de scaun este adesea necesară pentru a asigura acuratețea anumitor teste. De exemplu, pentru testele de detectare a sângelui ocult, pacienții pot fi sfătuiți să evite consumul de carne roșie, anumite fructe și legume care conțin peroxidază, și alimente bogate în fier cu câteva zile înainte de recoltare. Aceste alimente pot interfera cu rezultatele testului, ducând la fals pozitive sau fals negative. De asemenea, este important să se evite alimentele care pot colora scaunul, cum ar fi sfecla sau alimentele cu coloranți artificiali.

Considerații legate de medicație: Medicamentele pot influența semnificativ rezultatele testelor de scaun. Pacienții trebuie să informeze medicul despre toate medicamentele pe care le iau, inclusiv suplimentele și remediile naturiste. Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene, aspirina și suplimentele de fier, pot cauza sângerări gastrointestinale minore, afectând testele pentru sânge ocult. De asemenea, antibioticele pot modifica flora intestinală și pot influența rezultatele culturilor de scaun. În funcție de testul specific, poate fi necesară întreruperea temporară a anumitor medicamente.

Metode de colectare a probelor

Recipientul de colectare: Utilizarea unui recipient adecvat pentru colectarea probelor de scaun este esențială pentru prevenirea contaminării probei. Recipientele de colectare sunt de obicei furnizate de laborator și sunt concepute pentru a facilita colectarea igienică și sigură a probei. Acestea sunt sterile, etanșe și echipate cu o spatulă sau linguriță pentru transferul probei de scaun din toaletă în recipient, fără a intra în contact direct cu proba.

Timpul și depozitarea: Timpul dintre colectarea probei de scaun și analiza de laborator este critic. Proba trebuie transportată la laborator cât mai curând posibil, de preferință în aceeași zi în care a fost colectată. Dacă există întârzieri, proba poate fi păstrată în frigider, dar nu mai mult de 24 de ore, pentru a preveni descompunerea compușilor și alterarea rezultatelor. Este important să se respecte instrucțiunile de depozitare și transport pentru a asigura integritatea probei și acuratețea testelor.

Importanța tehnicilor corecte de colectare

Tehnicile adecvate de colectare a probelor de scaun sunt fundamentale pentru asigurarea validității rezultatelor analizelor. O colectare incorectă poate duce la contaminarea probei cu microorganisme externe sau substanțe care pot altera rezultatele, cum ar fi urina sau detergenții. De asemenea, o manipulare necorespunzătoare poate cauza degradarea anumitor compuși, afectând acuratețea testelor pentru sânge ocult, paraziți sau compoziția chimică. Prin urmare, respectarea instrucțiunilor de colectare, depozitare și transport este esențială pentru diagnosticarea precisă și pentru evitarea repetării inutile a testelor.

Interpretarea rezultatelor analizelor de scaun

Interpretarea corectă a rezultatelor analizelor de scaun reprezintă o etapă crucială în procesul de diagnostic, necesitând cunoștințe specializate pentru a diferenția între variațiile normale și semnele patologice. Rezultatele acestor analize oferă o imagine detaliată asupra funcționării sistemului digestiv, de la capacitatea de absorbție a nutrienților până la prezența infecțiilor sau a proceselor inflamatorii.

Rezultate normale vs. anormale

Aspect și consistență: Aspectul și consistența scaunului pot oferi indicii importante despre sănătatea digestivă. Un scaun normal este de obicei moale și bine format, cu o culoare maro caracteristică. Consistența anormală, cum ar fi scaunul lichid sau foarte tare, poate indica diaree sau constipație. De asemenea, variațiile de culoare, precum scaunul albicios, roșu sau negru, pot semnala probleme hepatice, sângerări gastrointestinale sau alte afecțiuni. Este important ca orice schimbare neobișnuită să fie raportată medicului pentru evaluare suplimentară.

Prezența sângelui, mucusului sau puroiului: Prezența sângelui în scaun, vizibilă sau ocultă, este un semnal de alarmă care necesită atenție medicală. Sângerarea poate indica de la afecțiuni minore, cum ar fi hemoroizii, până la condiții grave, inclusiv cancerul colorectal. Mucusul în exces poate fi asociat cu infecții intestinale sau boli inflamatorii, în timp ce puroiul sugerează o infecție severă. Testele de laborator pot determina sursa sângerării și pot ajuta la stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Nivelurile pH-ului: pH-ul scaunului poate reflecta echilibrul chimic al tractului gastrointestinal și poate indica anumite afecțiuni. Un pH scăzut poate fi rezultatul fermentației carbohidraților și este adesea observat în intoleranțele la anumite zaharuri. Pe de altă parte, un pH ridicat poate indica o infecție sau o problemă cu digestia grăsimilor. Monitorizarea pH-ului scaunului poate fi utilă în diagnosticarea și tratamentul diferitelor tulburări digestive, inclusiv infecțiile și malabsorbția.

Conținutul de grăsimi: Conținutul de grăsimi din scaun este un indicator important al modului în care organismul absoarbe și digeră grăsimile. Un nivel crescut de grăsimi în scaun, cunoscut sub numele de steatoree, poate sugera malabsorbție sau insuficiență pancreatică. Testele pentru grăsimi fecale, cum ar fi testul Sudan III, sunt utilizate pentru a evalua cantitatea de grăsimi neresorbite. Rezultatele anormale pot indica necesitatea unor investigații suplimentare pentru a identifica cauza malabsorbției și pentru a ajusta dieta sau tratamentul pacientului.

Prezența enzimelor specifice: Enzimele specifice detectate în scaun pot oferi informații despre funcția pancreatică și despre digestia în general. De exemplu, elastaza fecala este o enzimă care reflectă funcția exocrină a pancreasului. Niveluri scăzute pot indica insuficiență pancreatică, în timp ce prezența altor enzime, cum ar fi tripsina sau chimotripsina, poate fi evaluată pentru a diagnostica diverse afecțiuni digestive. Testarea enzimelor fecale este utilă în diagnosticarea tulburărilor digestive și în monitorizarea eficacității tratamentului enzimatic substitutiv.

Implicațiile rezultatelor anormale

Cauze infecțioase: Rezultatele anormale ale analizelor scaunului pot indica infecții cu bacterii, virusuri, paraziți sau fungi. De exemplu, prezența leucocitelor și a sângelui poate sugera o infecție bacteriană, în timp ce detectarea anumitor antigeni sau ADN viral poate confirma o infecție virală. Identificarea agentului patogen este crucială pentru alegerea tratamentului adecvat și pentru a preveni răspândirea infecției.

Condiții inflamatorii: Inflamația intestinală poate fi cauzată de boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă. Testele de scaun pot detecta markeri ai inflamației, precum calprotectina fecală, care ajută la diagnosticarea și monitorizarea acestor afecțiuni. Rezultatele anormale pot indica necesitatea unor investigații suplimentare, cum ar fi colonoscopia, pentru a evalua extinderea și severitatea inflamației.

Tulburări de malabsorbție: Rezultatele anormale ale testelor de scaun pot semnala probleme cu absorbția nutrienților. Steatoreea, prezența zaharurilor neresorbite sau niveluri scăzute de enzime digestive pot indica afecțiuni precum boala celiacă, insuficiența pancreatică sau alte tulburări care afectează capacitatea organismului de a absorbi și digera alimentele. Diagnosticarea corectă este esențială pentru a stabili un plan de tratament care să abordeze cauza specifică a malabsorbției.

Cancerul colorectal: Acesta este una dintre principalele cauze de mortalitate asociată cancerului la nivel global. Rezultatele anormale ale testelor de scaun, cum ar fi prezența sângelui ocult sau modificările în ADN-ul fecal, pot fi semne timpurii ale cancerului colorectal sau ale leziunilor precanceroase. Este esențială detectarea precoce, deoarece tratamentul în stadii incipiente are un prognostic mult mai favorabil. În cazul unor rezultate suspecte, se recomandă efectuarea unor investigații suplimentare, inclusiv colonoscopia, pentru confirmarea diagnosticului și inițierea tratamentului adecvat.

Urmărirea după rezultate anormale ale testelor de scaun

Teste diagnostice suplimentare

Colonoscopia: Colonoscopia este o procedură de diagnostic invazivă care permite vizualizarea directă a mucoasei colonului și rectului. Este considerată standardul de aur în evaluarea leziunilor suspecte detectate prin teste de scaun, permițând biopsia și chiar îndepărtarea polipilor în timpul procedurii. Colonoscopia este recomandată în cazul rezultatelor anormale ale testelor de screening pentru cancerul colorectal sau pentru evaluarea simptomelor sugestive pentru boli inflamatorii intestinale.

Endoscopia superioară: Endoscopia superioară, sau gastroscopia, este o procedură similară colonoscopiei, dar este utilizată pentru examinarea esofagului, stomacului și duodenului. Este indicată în cazul simptomelor care sugerează afecțiuni ale tractului digestiv superior, cum ar fi durerea abdominală superioară, greața, vărsăturile sau în cazul detectării sângelui în scaun care poate proveni din aceste regiuni.

Studiile imagistice: Tehnicile imagistice, precum ecografia abdominală, tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), pot fi utilizate pentru a completa evaluarea diagnostică în urma rezultatelor anormale ale testelor de scaun. Aceste metode pot identifica anomalii structurale, tumori, obstrucții sau alte condiții care nu sunt vizibile prin endoscopie. Studiile imagistice sunt adesea pasul următor în investigația pacienților cu simptome persistente sau cu rezultate neconcludente la alte teste.

Opțiuni de tratament

Antibiotice pentru infecții: În cazul diagnosticării unei infecții bacteriene prin analizele scaunului, antibioticele reprezintă linia principală de tratament. Alegerea antibioticului corect este crucială și se bazează pe tipul de bacterie identificată și pe profilul său de rezistență la medicamente. Tratamentul trebuie să fie urmat conform prescripției medicale pentru a asigura eradicarea completă a infecției și pentru a preveni dezvoltarea rezistenței la antibiotice. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de probiotice pentru a restabili echilibrul florei intestinale afectate de tratamentul antibiotic.

Medicamente antiinflamatoare: În cazul bolilor inflamatorii intestinale sau altor afecțiuni care cauzează inflamație în tractul gastrointestinal, medicamentele antiinflamatoare pot juca un rol important în managementul simptomelor. Acestea pot include corticosteroizi sau agenți antiinflamatori specifici, cum ar fi inhibitorii TNF-alfa. Medicamentele antiinflamatoare trebuie utilizate sub îndrumarea strictă a medicului, deoarece pot avea efecte secundare semnificative și necesită monitorizare atentă.

Modificări dietetice: Dieta joacă un rol esențial în managementul multor afecțiuni gastrointestinale. Modificările dietetice pot varia de la eliminarea alimentelor care exacerbează simptomele, cum ar fi glutenul în boala celiacă, până la ajustarea aportului de fibre și lichide în cazul sindromului intestinului iritabil. În unele situații, poate fi necesară consultarea unui nutriționist pentru a elabora un plan alimentar personalizat care să asigure necesarul de nutrienți și să amelioreze simptomele digestive.

Chirurgia: Intervenția chirurgicală poate fi indicată în cazuri severe sau când alte tratamente nu au avut succes. În cancerul colorectal, chirurgia poate fi necesară pentru îndepărtarea tumorilor. În bolile inflamatorii intestinale, procedurile chirurgicale pot fi recomandate pentru rezecția zonelor afectate de boală. Decizia de a recurge la chirurgie este luată după o evaluare amănunțită a riscurilor și beneficiilor, și implică adesea o abordare multidisciplinară pentru a asigura cea mai bună îngrijire a pacientului.

Importanța testării regulate a scaunului

Testarea regulată a scaunului reprezintă o componentă fundamentală a medicinei preventive și a monitorizării sănătății digestive, oferind o metodă non-invazivă de detectare precoce a unor afecțiuni potențial grave. Această practică permite identificarea problemelor de sănătate înainte de apariția simptomelor evidente, crescând semnificativ șansele de tratament eficient și recuperare completă.

Detectarea precoce a cancerului colorectal: Detectarea precoce a cancerului colorectal prin testarea regulată a scaunului poate salva vieți. Testele de screening, cum ar fi testul hemoragiei oculțe fecale (FOBT) și testul imunochimic fecal (FIT), pot identifica sângerările nevăzute care pot fi un semn timpuriu al cancerului. De asemenea, testul ADN-ului fecal poate detecta modificări genetice asociate cu cancerul colorectal. Prin diagnosticarea în stadii incipiente, șansele de tratament reușit și de supraviețuire cresc semnificativ. Recomandările actuale sugerează efectuarea testelor de screening începând cu vârsta de 50 de ani pentru persoanele cu risc mediu.

Monitorizarea afecțiunilor digestive cronice: Testarea regulată a scaunului este vitală în monitorizarea afecțiunilor digestive cronice, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale sau boala celiacă. Analizele pot urmări inflamația intestinală, eficacitatea tratamentului și pot detecta recidivele. De exemplu, nivelurile calprotectinei fecale pot indica activitatea bolii și pot ajuta la ajustarea tratamentului. Testele periodice permit medicilor să evalueze starea de sănătate a pacientului și să facă modificări terapeutice atunci când este necesar.

Evaluarea eficacității tratamentului: Testele de scaun joacă un rol important în evaluarea eficacității tratamentului pentru diverse afecțiuni gastrointestinale. De exemplu, în cazul infecțiilor, dispariția agentului patogen din scaun după tratament indică succesul terapiei. În bolile inflamatorii intestinale, scăderea markerilor inflamatori sugerează o răspuns pozitiv la medicamente. Testarea regulată poate oferi o imagine de ansamblu asupra progresului pacientului și poate ghida deciziile clinice pentru a asigura cea mai bună calitate a vieții.