Prin testarea prezenței anumitor anticorpi specifici în sânge, medicii pot determina dacă o persoană are boala celiacă. Este important ca testarea să se facă în timp ce pacientul consumă alimente care conțin gluten, pentru a asigura acuratețea rezultatelor. În cazul unui rezultat pozitiv, dieta fără gluten devine un tratament obligatoriu pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului.
Definirea intoleranței la gluten
Simptomele intoleranței la gluten: Intoleranța la gluten se poate manifesta prin simptome variate, de la balonare, diaree și dureri abdominale, până la oboseală cronică și dureri de cap. Aceste simptome pot apărea imediat după consumul de alimente care conțin gluten sau pot avea o latență de câteva ore sau zile. Deși nu provoacă leziuni intestinale permanente, simptomele pot afecta semnificativ calitatea vieții și pot fi confundate cu alte afecțiuni digestive.
Cauzele intoleranței la gluten: Cauzele exacte ale intoleranței la gluten nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că ar putea fi legate de o reacție imună la gluten sau la alte componente din cerealele care conțin gluten. Deși nu este o afecțiune autoimună ca boala celiacă, intoleranța la gluten poate fi declanșată de factori precum infecțiile gastrointestinale sau stresul. Diagnosticarea se face prin excluderea altor condiții, inclusiv boala celiacă și alergia la grâu, și observarea ameliorării simptomelor după eliminarea glutenului din dietă.
Testarea pentru intoleranța la gluten
Testarea pentru intoleranța la gluten este un proces complex, dat fiind că nu există teste specifice validate pentru această condiție.
Lipsa testelor specifice
Intoleranța la gluten, cunoscută și sub numele de sensibilitate la gluten non-celiacă, este o afecțiune pentru care nu există în prezent teste specifice validate. Diagnosticul se bazează pe simptomele raportate de pacient și pe excluderea altor afecțiuni, cum ar fi boala celiacă sau alergia la grâu. În absența unor markeri biologici clari, medicii trebuie să se bazeze pe istoricul medical detaliat și pe răspunsul simptomelor la eliminarea glutenului din dietă pentru a stabili un diagnostic de intoleranță la gluten.
Diagnosticul prin excludere
Excluderea bolii celiace și a alergiei la grâu: Pentru a diagnostica intoleranța la gluten, este esențial să se excludă mai întâi boala celiacă și alergia la grâu prin teste serologice și, dacă este necesar, prin biopsie intestinală. Alergia la grâu poate fi identificată prin teste de sânge care măsoară anticorpii specifici sau prin teste cutanate. Dacă aceste condiții sunt excluse și simptomele pacientului se îmbunătățesc în urma unei diete fără gluten, atunci poate fi luat în considerare un diagnostic de intoleranță la gluten. Este important ca acest proces să fie supravegheat de un medic, pentru a asigura o evaluare corectă și pentru a evita diagnosticarea greșită.
Dieta de eliminare a glutenului: Aceasta este o metodă esențială în diagnosticarea intoleranței la gluten. Aceasta implică eliminarea completă a glutenului din alimentație pentru o perioadă determinată, urmată de monitorizarea atentă a simptomelor. În cazul în care pacientul experimentează o ameliorare semnificativă a simptomelor, acesta poate fi un indiciu al sensibilității la gluten. Reintroducerea glutenului după perioada de eliminare poate provoca reapariția simptomelor, oferind astfel un alt semnal că glutenul este cauza problemelor. Este important ca această dietă să fie efectuată sub supravegherea unui medic sau a unui dietetician, pentru a se asigura că pacientul primește toți nutrienții necesari și pentru a evita deficiențele nutriționale.
Potențiali biomarkeri pentru sensibilitatea la gluten non-celiacă
Cercetările în domeniul sensibilității la gluten non-celiacă se concentrează pe identificarea biomarkerilor care ar putea ajuta la diagnosticarea acestei afecțiuni. Deși în prezent nu există markeri biologici specifici validați, studiile sugerează că anumite proteine și răspunsuri imune pot fi asociate cu sensibilitatea la gluten. Identificarea acestor potențiali biomarkeri ar putea duce la dezvoltarea unor teste de laborator care să faciliteze diagnosticarea precisă și să distingă între boala celiacă, alergia la grâu și sensibilitatea la gluten. Până atunci, diagnosticul rămâne unul de excludere, bazat pe simptome și răspunsul la dieta fără gluten.