Plexul brahial: functii, leziuni, cauzele si simptomele acestora

Aceste leziuni apar adesea în urma unor traumatisme puternice, cum ar fi accidentele rutiere sau căderile de la înălțime. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru maximizarea șanselor de recuperare. În funcție de severitatea leziunii, opțiunile terapeutice pot include fizioterapia, medicația și, în cazurile mai grave, intervenția chirurgicală. Reabilitarea poate fi un proces îndelungat, necesitând răbdare și perseverență din partea pacientului.

Funcțiile plexului brahial

Plexul brahial asigură inervația motorie și senzitivă a membrului superior. Această rețea nervoasă complexă controlează mișcările fine și grosiere ale umărului, brațului, antebrațului și mâinii, precum și sensibilitatea cutanată a acestor regiuni.

Inervația motorie

Mușchii umărului: Plexul brahial joacă un rol crucial în controlul mișcărilor umărului prin inervația mai multor grupe musculare importante. Mușchiul deltoid, inervat de nervul axilar, este principalul responsabil pentru abducția brațului și stabilitatea articulației umărului. Mușchii rotatori, inclusiv supraspinatus, infraspinatus, subscapular și teres minor, sunt inervați de ramuri ale plexului brahial și asigură rotația și stabilizarea capului humerusului în cavitatea glenoidă. Mușchiul pectoral mare, inervat de nervii pectorali, contribuie la abducția și rotația internă a brațului. Aceste grupuri musculare lucrează în sinergie pentru a permite o gamă largă de mișcări ale umărului, esențiale pentru activitățile zilnice și funcționalitatea membrului superior.

Mușchii brațului: Inervația motorie a mușchilor brațului este asigurată de ramuri importante ale plexului brahial. Bicepsul brahial și brahialul, inervați de nervul musculocutanat, sunt principalii flexori ai cotului și joacă un rol important în supinația antebrațului. Tricepsul brahial, inervat de nervul radial, este extensorul principal al cotului și este esențial pentru mișcările de împingere și aruncarea obiectelor. Mușchiul coracobrahial, de asemenea inervat de nervul musculocutanat, contribuie la abducția și flexia brațului. Acești mușchi lucrează împreună pentru a permite mișcări complexe ale brațului, esențiale pentru manipularea obiectelor și efectuarea sarcinilor zilnice care necesită forță și precizie.

Mușchii antebrațului și ai mâinii: Plexul brahial asigură inervația motorie a unei game largi de mușchi ai antebrațului și mâinii, permițând mișcări fine și complexe. În antebraț, nervul median inervează majoritatea flexorilor, controlând flexia încheieturii mâinii și a degetelor. Nervul radial inervează extensorii, responsabili pentru extensia încheieturii mâinii și a degetelor. La nivelul mâinii, nervul median controlează mușchii tenari, esențiali pentru opoziția policelui, în timp ce nervul ulnar inervează mușchii interosoși și lombricali, cruciali pentru mișcările fine ale degetelor. Această inervație complexă permite o gamă largă de mișcări, de la prinderea puternică până la manipularea fină a obiectelor mici, demonstrând versatilitatea și precizia controlului motor oferit de plexul brahial.

Inervația senzitivă

Inervația cutanată a membrului superior: Plexul brahial asigură inervația senzitivă a întregii suprafețe cutanate a membrului superior, cu excepția unei mici zone de pe partea superioară a umărului. Nervul axilar inervează pielea de pe partea laterală a umărului. Nervul musculocutanat este responsabil pentru sensibilitatea părții laterale a antebrațului. Nervul radial inervează partea posterioară a brațului, antebrațului și zona dorsală a mâinii. Nervul median asigură sensibilitatea pentru partea laterală a palmei și primele trei degete și jumătate. Nervul ulnar inervează partea medială a mâinii, inclusiv degetul mic și jumătatea medială a degetului inelar. Această distribuție complexă a inervației senzitive permite perceperea fină a stimulilor tactili, termici și dureroși, esențială pentru funcția protectivă și manipulativă a membrului superior.

Propriocepție și senzație tactilă: Plexul brahial joacă un rol crucial în transmiterea informațiilor proprioceptive și tactile de la membrul superior către sistemul nervos central. Propriocepția, sau simțul poziției și mișcării corpului, este esențială pentru coordonarea motorie fină și menținerea echilibrului. Receptorii proprioceptivi din mușchi, tendoane și articulații transmit constant informații despre poziția și mișcarea membrului superior. Senzația tactilă, mediată de receptori cutanați specializați, permite discriminarea fină a texturii, presiunii și vibrațiilor. Aceste informații senzoriale sunt integrate la nivel central, permițând ajustări rapide ale mișcărilor și facilitând manipularea precisă a obiectelor. Disfuncția acestor căi senzoriale poate duce la dificultăți semnificative în efectuarea activităților zilnice și la un risc crescut de accidentări.

Leziunile plexului brahial

Acestea pot avea consecințe severe asupra funcției membrului superior. Acestea variază de la paralizie parțială sau totală până la modificări senzoriale și durere cronică. Gravitatea și prognosticul depind de mecanismul leziunii, localizarea și extinderea sa.

Cauze și mecanisme ale leziunilor

Leziuni traumatice (întindere, ruptură, avulsie): Aceste tipuri de leziuni ale plexului brahial sunt cauzate de forțe mecanice puternice care acționează asupra nervilor. Întinderea apare atunci când nervii sunt elongați peste limita lor de elasticitate, dar nu se rup complet. Această leziune poate fi reversibilă dacă nu este severă. Ruptura implică o întrerupere parțială sau completă a fibrelor nervoase, necesitând adesea intervenție chirurgicală pentru reparare. Avulsia, cea mai gravă formă, implică smulgerea rădăcinilor nervoase din măduva spinării. Aceasta are cel mai slab prognostic și poate duce la deficite neurologice permanente. Accidentele de motocicletă, căderile de la înălțime și traumatismele sportive sunt cauze frecvente ale acestor leziuni traumatice.

Paralizia obstetricală de plex brahial: Această afecțiune apare în timpul nașterii, când plexul brahial al nou-născutului este supus unor forțe de tracțiune excesive. Cel mai frecvent, este afectat trunchiul superior al plexului, rezultând în paralizia Erb. Factorii de risc includ greutatea mare la naștere, distocia umărului și nașterea cu forceps sau vacuum. Simptomele variază de la slăbiciune ușoară până la paralizie completă a brațului afectat. Majoritatea cazurilor se recuperează spontan în primele luni de viață, dar unele pot necesita intervenție chirurgicală și reabilitare pe termen lung. Prevenția prin îmbunătățirea tehnicilor obstetricale și managementul adecvat al factorilor de risc sunt esențiale pentru reducerea incidenței acestei afecțiuni.

Tumori și radioterapie: Leziunile plexului brahial pot fi cauzate și de procese neoplazice sau de efectele secundare ale tratamentului oncologic. Tumorile primare ale plexului brahial, deși rare, pot comprima sau invada structurile nervoase, ducând la deficite neurologice progresive. Mai frecvent, metastazele din cancerele de sân, plămân sau limfoame pot afecta plexul brahial. Radioterapia, utilizată în tratamentul cancerelor din regiunea toracică superioară sau a gâtului, poate cauza fibroză și leziuni nervoase tardive. Aceste leziuni se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor luni sau ani după tratament, și pot duce la slăbiciune musculară, modificări senzoriale și durere neuropată. Managementul acestor cazuri necesită o abordare multidisciplinară, implicând neurologi, oncologi și specialiști în terapia durerii.

Afecțiuni inflamatorii (Neurita brahială): Neurita brahială, cunoscută și sub numele de sindromul Parsonage-Turner, este o afecțiune inflamatorie rară care afectează plexul brahial. Această condiție se caracterizează prin apariția bruscă a durerii intense în umăr și braț, urmată de slăbiciune musculară și atrofie. Cauza exactă rămâne necunoscută, dar se suspectează o origine autoimună sau post-infecțioasă. Simptomele pot varia în intensitate și distribuție, afectând diferite părți ale plexului brahial. Diagnosticul se bazează pe prezentarea clinică, studii electrodiagnostice și imagistică pentru excluderea altor cauze. Tratamentul implică gestionarea durerii, fizioterapie și, în unele cazuri, administrarea de corticosteroizi. Recuperarea poate dura luni sau chiar ani, cu unii pacienți experimentând deficite reziduale pe termen lung.

Tipuri de leziuni ale plexului brahial

Paralizia Erb (Leziunea trunchiului superior): Această formă de leziune a plexului brahial afectează predominant trunchiul superior, implicând rădăcinile nervoase C5 și C6. Pacienții prezintă tipic slăbiciune în mușchii umărului și biceps, rezultând în incapacitatea de a abduce brațul, de a-l roti extern și de a flexa cotul. Poziția caracteristică a brațului afectat este cu umărul adus, rotație internă și extensie la nivelul cotului, cunoscută sub numele de „postura chelnerului”. Sensibilitatea poate fi afectată pe partea laterală a brațului. Prognosticul variază, multe cazuri recuperându-se spontan, în timp ce altele pot necesita intervenție chirurgicală și reabilitare intensivă.

Paralizia Klumpke (Leziunea trunchiului inferior): Această formă mai rară de leziune a plexului brahial implică trunchiul inferior, afectând rădăcinile nervoase C8 și T1. Paralizia Klumpke este mai puțin frecventă decât paralizia Erb și poate rezulta din tracțiunea excesivă a brațului în sus și lateral. Principalele manifestări includ paralizia mușchilor intrinseci ai mâinii și a flexorilor degetelor. Pacienții prezintă slăbiciune în flexia și abducția degetelor, precum și atrofie a mușchilor tenari și hipotenari. Sensibilitatea este afectată pe partea medială a antebrațului și a mâinii. În cazurile severe, poate apărea și sindromul Horner (ptoză, mioză și anhidroză) datorită implicării fibrelor simpatice. Recuperarea poate fi mai dificilă decât în paralizia Erb, necesitând adesea intervenție chirurgicală.

Paralizia plexică (Leziunea completă a plexului brahial): Această formă severă implică lezarea tuturor rădăcinilor nervoase ale plexului brahial, de la C5 la T1. Rezultatul este o paralizie completă și pierderea sensibilității în întregul membru superior afectat. Cauzele includ traumatisme severe, cum ar fi accidentele de motocicletă sau căderile de la înălțime. Pacienții prezintă un braț complet nefuncțional, fără mișcare voluntară și cu pierderea totală a sensibilității. Durerea neuropată severă este frecventă. Prognosticul este adesea nefavorabil, cu recuperare limitată chiar și după intervenții chirurgicale complexe. Tratamentul se concentrează pe maximizarea funcției reziduale, gestionarea durerii și prevenirea complicațiilor secundare, cum ar fi rigiditatea articulară. Reabilitarea pe termen lung și adaptarea la dizabilitate sunt aspecte cruciale ale managementului acestor cazuri complexe.

Simptome și semne

Slăbiciune sau paralizie: Slăbiciunea musculară sau paralizia reprezintă unul dintre cele mai frecvente și evidente simptome ale leziunilor plexului brahial. Severitatea poate varia de la o ușoară diminuare a forței până la paralizie completă, în funcție de localizarea și gradul leziunii. În cazul afectării trunchiului superior, pacienții pot prezenta dificultăți în abducția umărului și flexia cotului. Leziunile trunchiului inferior pot duce la slăbiciune în mușchii intrinseci ai mâinii, afectând mișcările fine ale degetelor. În cazurile severe de leziuni plexice, întregul membru superior poate fi nefuncțional. Este important de menționat că pattern-ul de slăbiciune poate oferi indicii valoroase despre localizarea specifică a leziunii în cadrul plexului brahial.

Pierderea sensibilității sau amorțeală: Deficitele senzoriale sunt frecvent întâlnite în leziunile plexului brahial și pot varia ca distribuție și severitate. Pacienții pot experimenta o gamă largă de simptome, de la o ușoară reducere a sensibilității până la anestezie completă în zonele afectate. Distribuția pierderii senzoriale urmează adesea un pattern specific, corespunzător dermatoamelor inervate de nervii afectați. De exemplu, leziunile trunchiului superior pot duce la pierderea sensibilității pe partea laterală a brațului, în timp ce leziunile trunchiului inferior afectează mai frecvent partea medială a antebrațului și mâinii. În cazurile severe, pacienții pot prezenta risc crescut de leziuni accidentale datorită incapacității de a simți durerea sau temperatura în zonele afectate.

Durere și parestezii: Durerea este un simptom comun și adesea debilitant în leziunile plexului brahial. Aceasta poate varia de la o senzație de arsură sau înțepătură până la durere severă, profundă. În faza acută, durerea poate fi intensă și localizată în regiunea umărului sau a gâtului. Pe măsură ce leziunea evoluează, pacienții pot dezvolta durere neuropată cronică, care este deosebit de dificil de tratat. Paresteziile, descrise adesea ca furnicături sau senzații de „înțepături de ace”, sunt frecvente și pot persista chiar și după ce alte simptome s-au ameliorat. Aceste senzații anormale pot fi deosebit de deranjante pentru pacienți, afectând semnificativ calitatea vieții și capacitatea de a efectua activități zilnice.