Simptomele includ pete albe în gură, durere la înghițire și modificări ale gustului. Factorii de risc cuprind utilizarea antibioticelor, corticosteroizilor, diabetul zaharat și imunosupresia. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică și teste de laborator. Tratamentul implică medicamente antifungice topice sau sistemice, în funcție de severitatea cazului. Menținerea unei bune igiene orale și gestionarea afecțiunilor subiacente sunt esențiale pentru prevenirea recurenței.
Ce este candida faringină?
Candida faringiană reprezintă o infecție fungică ce afectează mucoasa cavității bucale și a faringelui. Această afecțiune este cauzată de o creștere anormală a ciupercii Candida, care în mod normal există în cantități mici în flora orală.
Definiție și descriere: Candida faringiană se manifestă prin apariția unor pete sau plăci albe pe suprafața mucoasei orale și faringiene. Aceste leziuni pot fi însoțite de roșeață, inflamație și disconfort. În cazuri severe, infecția se poate extinde către esofag, provocând dificultăți la înghițire.
Agentul cauzal: Principalul agent patogen responsabil pentru candida faringiană este Candida albicans, o ciupercă oportunistă prezentă în mod natural în tractul digestiv uman. Alte specii de Candida, precum C. glabrata sau C. tropicalis, pot fi implicate ocazional în dezvoltarea infecției, în special la pacienții imunocompromiși sau cu afecțiuni cronice.
Flora orală normală și supracreșterea Candidei: În condiții normale, microbiomul oral conține o varietate de microorganisme, inclusiv bacterii și fungi, care coexistă în echilibru. Candida face parte din această floră, fiind prezentă în cantități mici. Atunci când acest echilibru este perturbat de factori precum utilizarea antibioticelor, imunosupresia sau modificări hormonale, Candida poate prolifera excesiv, ducând la apariția infecției.
Factori de risc pentru candida faringiană
Candida faringiană poate afecta orice persoană, însă anumite condiții cresc semnificativ riscul de dezvoltare a infecției. Cunoașterea acestor factori este esențială pentru prevenție și management.
Stări de imunosupresie: Sistemul imunitar joacă un rol crucial în controlul creșterii ciupercii Candida. Persoanele cu HIV/SIDA, cele care urmează tratamente pentru cancer sau pacienții cu transplant de organe au un risc crescut de a dezvolta candida faringiană din cauza sistemului imunitar compromis. Acesta nu mai poate controla eficient proliferarea fungilor, permițând apariția infecției.
Factori legați de vârstă: Vârsta extremă reprezintă un factor de risc important pentru candida faringiană. Nou-născuții și sugarii au sisteme imunitare imature, fiind mai susceptibili la infecții fungice. La celălalt capăt al spectrului, vârstnicii prezintă adesea un sistem imunitar slăbit și pot avea alte afecțiuni medicale care cresc riscul de infecție. De asemenea, utilizarea protezelor dentare la această categorie de vârstă poate favoriza dezvoltarea candidozei.
Medicamente: Anumite medicamente pot crește riscul de candida faringiană. Antibioticele cu spectru larg distrug bacteriile benefice din cavitatea orală, permițând proliferarea ciupercii Candida. Corticosteroizii, fie administrați sistemic, fie sub formă de inhalatoare pentru astm, suprimă răspunsul imun local, favorizând infecția. Medicamentele imunosupresoare utilizate în tratamentul bolilor autoimune sau după transplant cresc, de asemenea, susceptibilitatea la infecții fungice.
Alți factori de risc: Diabetul zaharat, în special când este prost controlat, creează un mediu propice pentru creșterea Candidei din cauza nivelurilor ridicate de glucoză în salivă. Fumatul afectează flora orală și reduce fluxul salivar, crescând riscul de infecție. Malnutriția și deficiențele nutriționale, în special deficitul de fier sau vitamina B12, pot compromite funcția imună și integritatea mucoasei orale. Xerostomia (gura uscată) reduce efectul protector al salivei, favorizând colonizarea cu ciuperca Candida.
Prezentare clinică și tipuri
Candida faringiană se poate manifesta în diverse forme clinice, fiecare cu caracteristici distincte. Recunoașterea acestor tipuri este esențială pentru diagnosticul corect și managementul adecvat al infecției.
Candidoza pseudomembranoasă (muguet): Aceasta este forma clasică și cea mai frecventă de candidă faringiană. Se caracterizează prin apariția unor plăci albe, cremoase pe suprafața limbii, obrajilor și palatului. Aceste plăci pot fi îndepărtate prin ștergere, lăsând în urmă o suprafață eritematoasă și uneori sângerândă. Pacienții pot raporta disconfort oral și modificări ale gustului.
Candidoza eritematoasă: Această formă se manifestă prin zone roșii, eritematoase pe mucoasa orală, fără prezența plăcilor albe caracteristice candidozei pseudomembranoase. Apare frecvent pe palatul dur și pe suprafața dorsală a limbii. Pacienții pot experimenta senzație de arsură în gură și sensibilitate la alimente picante sau acide.
Candidoza hiperplazică cronică: Cunoscută și sub numele de leucoplazie candidozică, această formă se caracterizează prin apariția unor plăci albe care nu pot fi îndepărtate prin ștergere. Leziunile apar cel mai frecvent pe mucoasa bucală și pe limbă. Această formă este asociată cu un risc crescut de transformare malignă și necesită monitorizare atentă.
Cheilita angulară: Această formă afectează colțurile gurii, provocând fisuri, roșeață și descuamare. Poate fi cauzată de Candida singură sau în combinație cu bacterii. Factorii predispozanți includ pliurile adânci la colțurile gurii, prezente la vârstnici sau la persoanele cu proteze dentare inadecvate.
Glosita romboidă mediană: Aceasta este o formă mai puțin frecventă de candida faringiană, caracterizată printr-o zonă romboidă, eritematoasă și depapilată pe linia mediană a limbii, anterior papilelor circumvalate. Glosita romboidă mediană este adesea asimptomatică și poate fi asociată cu fumatul sau utilizarea corticosteroizilor inhalatori.
Stomatita protetică: Această formă de candidoză orală apare la purtătorii de proteze dentare și se manifestă prin inflamația și eritemul mucoasei aflate în contact direct cu proteza. Factorii predispozanți includ igiena orală precară, purtarea continuă a protezelor și adaptarea necorespunzătoare a acestora. Pacienții pot prezenta disconfort, senzație de arsură și modificări ale gustului. Tratamentul implică îmbunătățirea igienei protezelor, aplicarea de antifungice topice și, în unele cazuri, ajustarea sau înlocuirea protezelor.
Diagnostic
Diagnosticul candidei faringiene se bazează pe o combinație de examinare clinică și teste de laborator. Recunoașterea semnelor caracteristice și evaluarea factorilor de risc sunt esențiale pentru un diagnostic precis și un tratament adecvat.
Examinare clinică: Evaluarea vizuală a cavității orale și faringelui reprezintă primul pas în diagnosticarea candidei faringiene. Medicul va căuta prezența leziunilor albe caracteristice, zone eritematoase sau modificări ale mucoasei. Se vor examina limba, palatul, obrajii și gâtul. Medicul va evalua, de asemenea, starea generală de sănătate a pacientului și va căuta semne ale afecțiunilor subiacente care ar putea predispune la infecție fungică.
Preparatul cu hidroxid de potasiu: Această tehnică simplă și rapidă implică recoltarea unui eșantion de pe leziune și aplicarea unei soluții de hidroxid de potasiu. Sub microscop, se pot observa hifele și sporii fungici caracteristici speciilor Candida. Metoda oferă un diagnostic prezumtiv rapid, permițând inițierea promptă a tratamentului. Cu toate acestea, nu poate diferenția între speciile de Candida și nu oferă informații despre sensibilitatea la antifungice.
Cultura fungică: Cultivarea unui eșantion prelevat din leziune pe medii speciale permite identificarea precisă a speciei de Candida implicate și testarea sensibilității la diverse antifungice. Acest test este util în special în cazurile refractare la tratamentul inițial sau la pacienții cu risc crescut de infecții fungice invazive. Rezultatele pot ghida selecția celui mai eficient antifungic pentru tratament.
Biopsia (pentru candidoza hiperplazică cronică): În cazul leziunilor persistente sau suspecte, în special pentru forma hiperplazică cronică, biopsia este esențială. Aceasta implică prelevarea unui fragment de țesut pentru examinare microscopică. Biopsia poate confirma prezența infecției fungice, poate exclude alte afecțiuni precum leucoplazia sau carcinomul și poate evalua riscul de transformare malignă. Biopsia este o procedură crucială în managementul formelor cronice de candidoză orală.
Opțiuni de tratament
Tratamentul candidei faringiene vizează eliminarea infecției fungice, ameliorarea simptomelor și prevenirea recurențelor. Abordarea terapeutică depinde de severitatea infecției, forma clinică și starea generală a pacientului.
Agenți antifungici topici
Nistatina: Acest antifungic polienic este frecvent utilizat ca primă linie de tratament pentru candida faringiană. Se administrează sub formă de suspensie orală sau pastile, de obicei de patru ori pe zi, timp de 7-14 zile. Nistatina acționează prin legarea de ergosterol, un component esențial al membranei celulare fungice, ducând la distrugerea celulelor Candida. Eficacitatea sa este bună pentru formele ușoare și moderate de infecție, iar efectele secundare sunt minime.
Clotrimazol: Acest antifungic din clasa azolilor este disponibil sub formă de pastile pentru dizolvare în gură. Se administrează de obicei de 5 ori pe zi, timp de 14 zile. Clotrimazolul inhibă sinteza ergosterolului, perturbând integritatea membranei celulare fungice. El este eficient împotriva mai multor specii de Candida și poate fi o alternativă bună pentru pacienții care nu tolerează nistatina. Efectele secundare sunt rare și includ greață și disconfort gastric ușor.
Miconazol: Disponibil sub formă de gel oral, miconazolul este un alt antifungic azolic eficient în tratamentul candidei faringiene. Se aplică de obicei de patru ori pe zi, timp de 7-14 zile. Mecanismul său de acțiune este similar cu cel al clotrimazolului. Miconazolul are avantajul unei aderențe bune la mucoasa orală, oferind o acțiune prelungită. Trebuie utilizat cu precauție la pacienții care iau anticoagulante, deoarece poate interacționa cu acestea.
Agenți antifungici sistemici
Fluconazol: Acest antifungic triazolic este prima opțiune pentru tratamentul sistemic al candidei faringiene. Se administrează oral, de obicei o dată pe zi, timp de 7-14 zile. Fluconazolul are o biodisponibilitate excelentă și o penetrare bună în țesuturile orale. El este eficient împotriva majorității speciilor de Candida, cu excepția C. glabrata și C. krusei. Efectele secundare sunt în general ușoare și pot include tulburări gastrointestinale și, rar, modificări ale funcției hepatice.
Itraconazol: Acest antifungic triazolic cu spectru larg este o alternativă eficientă pentru cazurile refractare la fluconazol. Se administrează oral, de obicei de două ori pe zi, timp de 14-28 de zile. Itraconazolul are o activitate bună împotriva speciilor de Candida rezistente la fluconazol. Absorbția sa este îmbunătățită când este administrat cu alimente sau băuturi acide. Efectele secundare pot include greață, dureri abdominale și, rar, insuficiență cardiacă congestivă la pacienții cu risc.
Amfotericina B: Acest antifungic polienic este rezervat pentru cazurile severe sau refractare la alte tratamente. Se administrează intravenos în spital, sub supraveghere medicală atentă. Amfotericina B are un spectru larg de activitate antifungică, fiind eficientă împotriva majorității speciilor de Candida. Cu toate acestea, utilizarea sa este limitată de potențialele efecte secundare semnificative, inclusiv nefrotoxicitate și reacții legate de perfuzie. Formulările lipidice ale amfotericinei B au un profil de siguranță îmbunătățit.
Igiena și managementul protezelor dentare
Menținerea unei igiene riguroase a protezelor dentare este crucială în prevenirea și tratamentul stomatitei protetice asociate cu Candida. Protezele trebuie curățate zilnic cu produse speciale și îndepărtate pe timpul nopții pentru a permite mucoasei să se odihnească. Dezinfectarea regulată a protezelor prin imersie în soluții antifungice sau utilizarea de geluri antifungice pe suprafața protezei care intră în contact cu mucoasa poate preveni recolonizarea cu Candida. Ajustarea sau înlocuirea protezelor inadecvate este esențială pentru reducerea iritației mucoasei și prevenirea recurenței infecției.
Abordarea factorilor de risc subiacenți
Gestionarea eficientă a factorilor predispozanți este esențială pentru prevenirea recurențelor candidei faringiene. Aceasta include controlul glicemiei la pacienții diabetici, îmbunătățirea stării nutriționale, reducerea sau întreruperea fumatului și limitarea consumului de alcool. La pacienții imunocompromiși, optimizarea terapiei pentru afecțiunea de bază poate reduce susceptibilitatea la infecții fungice. Utilizarea judicioasă a antibioticelor și corticosteroizilor, precum și îmbunătățirea igienei orale generale, sunt măsuri importante în prevenirea supracreșterii Candidei.
Complicații
Candida faringiană, deși adesea o afecțiune localizată, poate duce la complicații semnificative, în special la pacienții cu sistem imunitar compromis. Extinderea infecției, impactul asupra stării nutriționale și potențialul de diseminare sistemică sunt preocupări majore.
Candidoza esofagiană: Această complicație apare atunci când infecția cu Candida se extinde din faringe în esofag. Simptomele includ dificultăți la înghițire, durere retrosternală și senzație de arsură. Diagnosticul necesită adesea endoscopie. Candidoza esofagiană poate duce la stricturi esofagiene și, în cazuri severe, la perforație esofagiană. Tratamentul implică de obicei antifungice sistemice, cum ar fi fluconazolul, pentru o perioadă mai lungă de timp. Monitorizarea atentă și follow-up-ul sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Candidoza sistemică la pacienții imunocompromiși: La pacienții cu imunitate sever compromisă, cum ar fi cei cu SIDA în stadiu avansat sau cei care primesc chimioterapie intensivă, candida faringiană poate evolua către o infecție sistemică. Aceasta implică răspândirea fungilor în fluxul sanguin (candidemie) și potențial în organe vitale. Simptomele pot include febră, frisoane, hipotensiune și insuficiență multiplă de organe. Diagnosticul necesită hemocultură și imagistică. Tratamentul este urgent și implică antifungice intravenoase puternice, precum amfotericina B sau echinocandinele.
Malnutriție și pierdere în greutate: Candida faringiană severă sau persistentă poate duce la dificultăți de alimentație, rezultând în malnutriție și pierdere în greutate. Durerea și disconfortul asociate cu infecția pot reduce aportul alimentar. În plus, modificările gustului cauzate de infecție pot afecta apetitul. La pacienții vârstnici sau imunocompromiși, această complicație poate fi deosebit de gravă, ducând la slăbiciune, întârzierea vindecării și susceptibilitate crescută la alte infecții. Managementul implică tratarea infecției, suport nutrițional și, dacă este necesar, alimentație enterală temporară.
Prevenție
Prevenirea candidei faringiene implică o abordare multifațetată, concentrându-se pe menținerea unei bune igiene orale, gestionarea factorilor de risc și promovarea unui sistem imunitar sănătos. Strategiile preventive sunt esențiale pentru reducerea incidenței și recurenței infecției.
Măsuri de igienă orală: Menținerea unei igiene orale riguroase este fundamentală în prevenirea candidei faringiene. Periajul dentar trebuie efectuat de cel puțin două ori pe zi, folosind o periuță moale și pastă de dinți cu fluor. Utilizarea aței dentare zilnic ajută la îndepărtarea plăcii bacteriene și a resturilor alimentare dintre dinți. Clătirea gurii cu apă sau cu o soluție antiseptică după mese poate reduce colonizarea cu Candida. Pentru persoanele cu risc crescut, cum ar fi cei cu diabet sau imunosupresie, pot fi recomandate clătiri regulate cu soluții antifungice diluate.
Îngrijirea și întreținerea protezelor dentare: Protezele dentare necesită o atenție specială pentru prevenirea candidei faringiene. Acestea trebuie curățate zilnic cu produse specifice pentru proteze, evitând folosirea pastei de dinți obișnuite, care poate fi abrazivă. Protezele trebuie îndepărtate pe timpul nopții și păstrate într-o soluție de curățare adecvată. Verificarea regulată a adaptării protezelor este esențială, deoarece protezele prost ajustate pot irita mucoasa și crea condiții favorabile pentru creșterea Candidei. Pacienții trebuie să consulte medicul stomatolog cel puțin o dată pe an pentru evaluarea și ajustarea protezelor.
Gestionarea afecțiunilor medicale subiacente: Controlul eficient al bolilor cronice este crucial în prevenirea candidei faringiene. Pacienții cu diabet zaharat trebuie să mențină niveluri glicemice optime prin dietă, exerciții fizice și medicație adecvată. Pentru persoanele cu HIV/SIDA, aderența la terapia antiretrovirală este esențială pentru menținerea unui sistem imunitar funcțional. Pacienții care urmează tratamente imunosupresoare trebuie monitorizați îndeaproape și pot beneficia de profilaxie antifungică în perioadele de risc crescut. Gestionarea adecvată a afecțiunilor care cauzează xerostomie (gură uscată) poate include stimulente salivare sau substituenți salivari.
Evitarea fumatului și a consumului excesiv de zahăr: Fumatul și consumul excesiv de zahăr sunt factori de risc semnificativi pentru candida faringiană. Fumatul afectează flora orală normală și reduce fluxul salivar, creând un mediu favorabil pentru creșterea Candidei. Renunțarea la fumat îmbunătățește sănătatea orală și reduce riscul de infecții fungice. Consumul excesiv de zahăr furnizează nutrienți pentru Candidă, favorizând proliferarea acesteia. Reducerea aportului de alimente și băuturi bogate în zahăr, în special între mese, poate ajuta la prevenirea supracreșterii fungice. O dietă echilibrată, bogată în proteine și săracă în carbohidrați rafinați, poate contribui la menținerea unui microbiom oral sănătos.