Angina acuta: cauze, simptome si optiuni de tratament

Cauzele principale sunt virusurile și bacteriile, în special streptococul beta-hemolitic de grup A. Simptomele includ durere în gât, amigdale inflamate și roșii, febră, ganglioni limfatici măriți și dificultăți la înghițire. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic și teste de laborator. Tratamentul depinde de cauză și poate include antibiotice pentru infecțiile bacteriene, analgezice și hidratare adecvată. Deși de obicei se vindecă fără complicații în 7-10 zile, în unele cazuri pot apărea complicații care necesită atenție medicală promptă.

Înțelegerea anginei acute

Angina acută reprezintă o inflamație a amigdalelor palatine, care sunt structuri limfoide situate în partea posterioară a gâtului. Această afecțiune joacă un rol important în sistemul imunitar, fiind prima linie de apărare împotriva agenților patogeni care pătrund pe cale orală sau nazală.

Definiție și descriere: Angina acută este o infecție a amigdalelor care se manifestă prin inflamarea și mărirea acestora, însoțită de durere în gât și alte simptome sistemice. Această afecțiune poate fi cauzată atât de virusuri, cât și de bacterii, fiind una dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienții, în special copiii și adolescenții, se prezintă la medic cu durere în gât.

Anatomia amigdalelor: Amigdalele palatine sunt două mase de țesut limfoid situate de o parte și de alta a gâtului, în spatele cavității bucale. Acestea fac parte din inelul limfatic Waldeyer, împreună cu amigdalele faringiene, amigdalele linguale și țesutul limfoid difuz din faringe. Rolul lor principal este de a capta și neutraliza agenții patogeni, participând astfel la apărarea imună a organismului.

Angina acută vs. angina cronică: Angina acută se caracterizează prin apariția bruscă a simptomelor și durează de obicei între 3 și 10 zile. În contrast, angina cronică implică episoade repetate de inflamație a amigdalelor sau o inflamație persistentă care durează mai mult de 3 luni. Distincția între cele două forme este importantă pentru stabilirea strategiei terapeutice adecvate și pentru evaluarea necesității unei eventuale intervenții chirurgicale.

Cauzele anginei acute

Angina acută poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni, însă virusurile și bacteriile sunt principalii responsabili pentru apariția acestei afecțiuni. Înțelegerea cauzelor specifice este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și eficient.

Cauze virale: Virusurile sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de angină acută, reprezentând aproximativ 70-80% din totalul infecțiilor. Printre virusurile care pot cauza angina acută se numără: virusurile gripale, adenovirusurile, virusul Epstein-Barr (responsabil pentru mononucleoza infecțioasă), enterovirusurile și coronavirusurile. Infecțiile virale tind să producă simptome mai ușoare și se vindecă de obicei fără tratament specific în decurs de 7-10 zile.

Cauze bacteriene: Deși mai puțin frecvente decât cele virale, infecțiile bacteriene sunt responsabile pentru aproximativ 20-30% din cazurile de angină acută. Principalul agent patogen bacterian este Streptococcus pyogenes, cunoscut și sub numele de streptococ beta-hemolitic de grup A. Alte bacterii care pot cauza angina acută includ Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae. Infecțiile bacteriene tind să producă simptome mai severe și necesită tratament cu antibiotice pentru a preveni complicațiile.

Factori de risc: Există mai mulți factori care pot crește riscul de a dezvolta angină acută. Printre aceștia se numără: vârsta (copiii și adolescenții sunt mai predispuși), expunerea la medii aglomerate (școli, grădinițe), fumatul sau expunerea la fum de țigară, poluarea aerului, sistemul imunitar slăbit și istoricul de infecții frecvente ale tractului respirator superior. De asemenea, sezonul rece și schimbările bruște de temperatură pot favoriza apariția anginei acute.

Simptomele anginei acute

Angina acută se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care pot varia în intensitate de la un pacient la altul. Recunoașterea acestor simptome este crucială pentru diagnosticarea promptă și inițierea tratamentului adecvat.

Simptome comune: Principalele simptome ale anginei acute includ durerea în gât, care poate fi severă și se accentuează la înghițire, febră (de obicei peste 38°C), frisoane, dificultăți la înghițire (odinofagie), amigdale mărite și roșii, adesea acoperite cu depozite alb-gălbui, ganglioni limfatici măriți și dureroși la nivelul gâtului și oboseală generalizată. Pacienții pot prezenta, de asemenea, respirație urât mirositoare și modificări ale vocii (voce răgușită sau nazală).

Simptome suplimentare: În funcție de agentul patogen responsabil și de severitatea infecției, pacienții pot experimenta și alte simptome precum dureri de cap, dureri musculare, greață, vărsături, dureri abdominale (mai ales la copii), pierderea poftei de mâncare și, în cazuri rare, erupții cutanate. În infecțiile virale, pacienții pot prezenta și simptome de răceală, cum ar fi congestia nazală sau tusea.

Simptome specifice la copii: La copiii mici, angina acută poate avea o prezentare ușor diferită față de adulți. Pe lângă simptomele menționate anterior, copiii pot manifesta iritabilitate, refuzul alimentației sau al lichidelor, salivație excesivă (din cauza dificultăților de înghițire) și, în cazuri severe, deshidratare. La sugari și copiii foarte mici, simptomele pot fi mai puțin specifice, incluzând febră fără o cauză aparentă, refuzul alimentației și plâns excesiv.

Severitatea și durata: Angina acută poate varia în severitate de la forme ușoare la severe. În cazurile ușoare, simptomele pot dura 3-4 zile, în timp ce formele moderate sau severe pot persista până la 2 săptămâni. Severitatea este influențată de agentul patogen, starea imunitară a pacientului și promptitudinea începerii tratamentului. Durata simptomelor este de obicei mai scurtă în cazul infecțiilor virale comparativ cu cele bacteriene, însă acestea din urmă pot avea o evoluție mai severă dacă nu sunt tratate corespunzător.

Diagnosticul anginei acute

Diagnosticul anginei acute se bazează pe evaluarea clinică atentă, coroborată cu teste de laborator specifice. Acesta urmărește identificarea cauzei infecției și diferențierea între formele virale și bacteriene pentru a ghida tratamentul adecvat.

Examinarea fizică: Medicul va efectua o examinare completă a gâtului și a cavității bucale. Se vor observa amigdalele mărite, roșii și posibil acoperite cu depozite alb-gălbui. Palparea gâtului poate evidenția ganglioni limfatici măriți și dureroși. Temperatura corpului este verificată, iar medicul va căuta și alte semne de infecție sistemică. Examinarea include și evaluarea urechilor și nasului pentru a exclude alte cauze ale simptomelor sau complicații asociate.

Proba exudatului faringian și testul rapid pentru streptococ: Exudatul faringian implică prelevarea unei probe de pe suprafața amigdalelor și faringelui posterior cu ajutorul unui tampon steril. Această probă poate fi utilizată pentru efectuarea unui test rapid de depistare a streptococului beta-hemolitic de grup A, principala cauză bacteriană a anginei acute. Rezultatul este disponibil în câteva minute, însă sensibilitatea testului este limitată. În cazul unui rezultat negativ, dar cu suspiciune clinică ridicată, se recomandă efectuarea unei culturi bacteriene.

Analize de sânge: În cazurile severe sau atipice, medicul poate recomanda efectuarea unor analize de sânge. Hemoleucograma completă poate evidenția o creștere a numărului de leucocite, sugerând o infecție bacteriană. Proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor pot fi, de asemenea, crescute în infecțiile bacteriene. În cazuri selecționate, se pot efectua teste pentru mononucleoza infecțioasă sau alte infecții virale specifice.

Diagnosticul diferențial: Angina acută trebuie diferențiată de alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare. Printre acestea se numără faringita virală, mononucleoza infecțioasă, difteria, candidoza orală, refluxul gastroesofagian sau abcesul periamigdalian. Medicul va lua în considerare istoricul medical al pacientului, prezentarea clinică și rezultatele testelor pentru a stabili diagnosticul corect și a exclude alte patologii potențial grave.

Opțiuni de tratament pentru angina acută

Tratamentul anginei acute vizează ameliorarea simptomelor, eradicarea infecției și prevenirea complicațiilor. Abordarea terapeutică variază în funcție de cauza infecției, severitatea simptomelor și caracteristicile individuale ale pacientului.

Remedii la domiciliu și îngrijire personală: Pentru formele ușoare și moderate de angină acută, măsurile de îngrijire la domiciliu pot fi suficiente. Acestea includ odihna adecvată, hidratarea corespunzătoare cu lichide calde sau reci pentru a calma durerea în gât și consumul de alimente moi sau lichide pentru a evita iritarea suplimentară a gâtului. Gargara cu apă sărată caldă poate ajuta la reducerea inflamației și disconfortului. Utilizarea unui umidificator în cameră poate ameliora simptomele respiratorii. Analgezicele și antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi folosite pentru a reduce durerea și febra.

Tratamente medicale: În cazul anginei acute de origine bacteriană, în special cea cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A, tratamentul de elecție constă în antibiotice. Penicilina sau amoxicilina sunt de obicei prima opțiune, administrate timp de 10 zile. Pentru pacienții alergici la peniciline, se pot prescrie macrolide sau cefalosporine. Este crucial ca tratamentul antibiotic să fie urmat conform prescripției medicale pentru a preveni complicațiile și recurențele. În cazul anginei virale, tratamentul este simptomatic, putând include antivirale specifice în cazuri selecționate, cum ar fi infecția cu virus herpetic.

Intervenția chirurgicală: În cazuri rare, când angina acută este recurentă sau complicată, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Amigdalectomia, procedura de îndepărtare a amigdalelor, este luată în considerare pentru pacienții cu episoade frecvente de angină acută (mai mult de 7 episoade într-un an sau 5 episoade pe an în doi ani consecutivi) sau pentru cei cu complicații severe, cum ar fi abcesul periamigdalian recurent. Decizia de a efectua amigdalectomia trebuie luată cu atenție, evaluând beneficiile și riscurile potențiale ale intervenției.

Îngrijirea ulterioară: După tratamentul inițial al anginei acute, este important să se monitorizeze evoluția pacientului. Acesta trebuie să revină la medic dacă simptomele persistă sau se agravează după 48-72 de ore de tratament. În cazul tratamentului antibiotic, pacientul trebuie instruit să finalizeze întregul curs prescris, chiar dacă simptomele se ameliorează. Este recomandată evitarea contactului apropiat cu alte persoane în primele 24 de ore de la începerea tratamentului antibiotic pentru a preveni răspândirea infecției. Hidratarea adecvată și odihna suficientă sunt esențiale pentru recuperarea completă.

Complicațiile anginei acute

Deși în majoritatea cazurilor angina acută se rezolvă fără probleme, în unele situații pot apărea complicații care necesită atenție medicală imediată și tratament specific.

Abcesul periamigdalian: Aceasta este una dintre cele mai frecvente și potențial grave complicații ale anginei acute. Abcesul periamigdalian reprezintă o colecție de puroi care se formează între capsula amigdaliană și mușchii faringelui. Simptomele includ durere severă unilaterală, dificultăți la înghițire, voce nazonată, febră ridicată și trismus (dificultate în deschiderea gurii). Diagnosticul se confirmă prin examinare clinică și, uneori, prin imagistică. Tratamentul implică drenajul abcesului, antibioterapie intravenoasă și, în unele cazuri, amigdalectomie ulterioară pentru a preveni recurențele.

Apneea obstructivă în somn: Amigdalele mărite cronic pot obstrucționa căile respiratorii superioare, ducând la apnee obstructivă în somn. Această afecțiune se caracterizează prin pauze respiratorii în timpul somnului, sforăit puternic și somn neodihnitor. La copii, poate cauza probleme de creștere, dificultăți de învățare și comportament. Diagnosticul se stabilește prin studii de somn, iar tratamentul poate include amigdalectomia, care adesea rezolvă problema, îmbunătățind semnificativ calitatea somnului și a vieții pacientului.

Febra reumatică: Aceasta este o complicație rară, dar potențial gravă a infecției cu streptococ beta-hemolitic de grup A netratată sau tratată inadecvat. Febra reumatică poate afecta inima, articulațiile, pielea și sistemul nervos central. Simptomele includ febră, dureri articulare, erupții cutanate și, în cazuri severe, inflamația valvelor cardiace. Prevenirea constă în tratamentul prompt și adecvat al anginei streptococice. Diagnosticul precoce și tratamentul cu antibiotice și antiinflamatoare sunt esențiale pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Glomerulonefrita poststreptococică: Aceasta este o afecțiune renală care poate apărea la câteva săptămâni după o infecție streptococică, inclusiv angina acută. Se caracterizează prin inflamația glomerulilor renali, ducând la retenție de lichide, hipertensiune arterială și urină cu nuanță de „coca-cola”. Deși de obicei se rezolvă spontan la copii, poate avea consecințe pe termen lung la adulți. Diagnosticul se bazează pe teste de urină și sânge, iar tratamentul vizează managementul simptomelor și prevenirea complicațiilor renale.

Prevenirea anginei acute

Prevenirea anginei acute implică o combinație de practici de igienă, evitarea expunerii la agenți patogeni și menținerea unui sistem imunitar puternic. Aceste măsuri pot reduce semnificativ riscul de infecție și pot preveni răspândirea bolii în comunitate.

Practicarea unei igiene bune: Igiena mâinilor este esențială în prevenirea anginei acute. Spălarea frecventă și corectă a mâinilor cu apă și săpun, în special înainte de mese și după utilizarea toaletei, poate reduce semnificativ transmiterea agenților patogeni. Este important să se evite atingerea feței, în special a gurii și nasului, cu mâinile nespălate. Utilizarea unui dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool poate fi o alternativă eficientă atunci când spălarea cu apă și săpun nu este posibilă.

Evitarea contactului apropiat cu persoanele infectate: Angina acută se transmite ușor prin contact direct cu persoanele infectate sau prin picături respiratorii. Este recomandată evitarea contactului strâns cu persoanele care prezintă simptome de infecție respiratorie. În cazul în care contactul nu poate fi evitat, trebuie purtată o mască de protecție și menținută o distanță de siguranță. Persoanele infectate trebuie să practice igiena respiratorie, acoperindu-și gura și nasul când tușesc sau strănută și evitând să împartă obiecte personale precum pahare sau tacâmuri.

Întărirea sistemului imunitar: Un sistem imunitar puternic este esențial în prevenirea anginei acute și a altor infecții. Aceasta implică adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și alimente bogate în vitamine și minerale, în special vitamina C și zinc. Exercițiile fizice regulate, efectuate cu moderație, pot stimula funcția imunitară. Somnul adecvat, de 7-9 ore pe noapte pentru adulți și mai mult pentru copii, este crucial pentru menținerea unui sistem imunitar puternic.

Modificări ale stilului de viață: Anumite schimbări în stilul de viață pot reduce riscul de angină acută. Renunțarea la fumat sau evitarea expunerii la fum de țigară este importantă, deoarece fumul irită mucoasa gâtului, făcând-o mai susceptibilă la infecții. Reducerea consumului de alcool poate, de asemenea, ajuta, întrucât alcoolul poate deshidrata și irita gâtul. Menținerea unui nivel adecvat de hidratare, consumând suficiente lichide pe parcursul zilei, ajută la menținerea mucoasei gâtului hidratată și mai rezistentă la infecții.